Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Postat: 7.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

 
alt

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul este un loc de pelerinaj relativ nou din Tara Sfanta - Israel. Multi arheologi au cercetat locul si datele acestuia, pronuntandu-se mai apoi asupra autenticitatii lui. Astfel, arheologul Shimon Gibson este cel ce a descoperit locul si tot cel ce sustine neincetat autenticitatea lui. Mai multi cercetatori insa sunt circumspecti in a pronunta asa usor o atat de mare descoperire: descoperirile sunt prea putine, datele nu sunt clare, iar legatura cu Sfantul Ioan este mai mult ghicita decat indicata.

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

Arheologul Shimon Gibson a descoperit locul in anul 1999, in cadrul unor ample cercetari arheologice. Pentru a ajunge aici, pelerinii pot lua autobuzul numarul 183, din Ierusalim, spre Ein Karem; de aici si pana la pestera sfantului nu mai sunt decat vreo patru kilometri.

Sfantul Ioan Botezatorul - ultimul profet al Vechiului Testament - a avut o misiune dumnezeiasca greu de inchipuit: el, robul, a trebuit sa-si boteze Stapanul, pe Iisus Hristos. Insa pana ce s-a apropiat vremea Botezului Domnului, Ioan s-a nevoit in pustie cu o nevointa si o ravna nespus de mare.

Sfantul Ioan Botezatorul

Inca de la Nasterea Sfantului Ioan, copilul a fost vazut ca o lucrare a lui Dumnezeu si ca o mare taina. In gura celor de aproape ai lui, se auzeau cuvintele: "Ce va fi, oare, acest copil? Caci mana Domnului era cu el." (Luca 1, 61) Nimeni nu stia ce va sa se intample cu acest copil, chiar daca insusi tatal sau, Preotul Zaharia, s-a umplut de Duh Sfant si a proorocit, zicand:

"Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau; si ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David, slujitorul Sau, precum a grait prin gura sfintilor Sai prooroci din veac; mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc pe noi. Si sa faca mila cu parintii nostri, ca ei sa-si aduca aminte de legamantul Sau cel sfant; de juramantul cu care S-a jurat catre Avraam, parintele nostru, ca, fiind izbaviti din mana vrajmasilor, sa ne dea noua fara frica, sa-I slujim in sfintenie si in dreptate, inaintea fetei Sale, in toate zilele vietii noastre. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii." (Luca 1, 68-79)

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul - Tara Sfanta

Evanghelia nu ne marturiseste prea multe despre viata Sfantului Ioan, acesta vietuind in aceeasi perioada cu Mantuitorul Hristos, spre care se concentreaza toate. Ea incheie insa, zicand: "Iar copilul crestea si se intarea cu duhul. Si a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel." (Luca 1, 80)

Se crede ca pestera numita "a Sfantului Ioan Botezatorul" este locul din "pustie" in care sfantul a vietuit pana sa iasa la propovaduire si la botezare. Locul pietros, ce pastreaza inca si astazi vechea pestera, se afla pe pamanturile kibbutz-ului Tzuba, care este cea mai apropiata asezare de renumitul Ein Karem (locul unde s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul), putin mai spre vest de Ierusalim.

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul          Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

O istorie interesanta a locului este si urmatoarea, in care se zice ca aici s-a refugiat Elisabeta cu pruncul Ioan, in seara in care nebunul Irod a ordonat omorarea tuturor pruncilor din tinutul sau, de la doi ani in jos (Matei 2, 16). O pestera asemanatoare acesteia se afla infatisata pe un suvenir din epoca bizantina - faurit in Tara Sfanta si aflat astazi in Italia. Acesta este un disc gravat cu o imagine si cuvintele: "Binecuvantarea Domnului de la refugiul Sfintei Elisabeta."

In cadrul secolelor IV-V, calugarii bizantini au sfintit pestera si au folosit-o ca loc sfintit, inchinat Sfantului Ioan Botezatorul. Pe peretii interiori ai pesterii se afla unele dintre cele mai vechi desene crestine (scene din viata sfantului, un trup de barbat, un cap fara trup, cruci si alte simboluri crestine).

Trupul de barbat sta in picioare, cu un brat ridicat si cu un toiag de pastor in mana, avand niste haine saracacioase - acesta se crede ca este Sfantul Ioan Botezatorul. Desenele aghiografice pastrate inca si astazi pe peretii de stanca ai pesterii indica existenta aici a unui mare predicator crestin.

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul          Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

In anul 800, pestera a fost folosita pentru prima data drept rezervor de pastrare a apei. S-a descoperit cum ca si spre sfarsitul primului secol, pestera a fost folosita ca loc de imbaiere si curatire rituala. Aceasta este una dintre cele mai mari de acest gen din intregul Israel.

Legat de autenticitatea acestui loc si legatura lui cu persoana Sfantului Ioan Botezatorul sunt pareri pro si contra printre specialisti. Astfel, sunt si unii care spun ca locul este o foarte veche cisterna de apa, datand inca din Epoca Fierului, care mai tarziu a fost locuita de sihastri. Pana la legatura acestui lui cu persoana sfantului mai e cale lunga, zic acestia. Altii spun inca si mai direct cum ca orice loc legat de vreo persoana biblica este o sursa inestimabila de venit.

Pestera Sfantului Ioan Botezatorul

 
 
Postat: 7.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Sfantul Ioan Botezatorul

 
alt

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care la- facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?”, il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Boteazatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi” sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu”.

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!“.

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

 

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Taina Botezului

11c02Astăzi e o zi mare. Azi a fost botezat acum 2000 de ani Mântuitorul Iisus Hristos! E o zi mare în istoria mântuirii noastre, fiindcă actul săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul asupra Fiului Omului a rămas un exemplu de supunere faţă de Dumnezeu şi simbolizează adevărata naştere din apă şi din duh.

E o zi specială, memorabilă, pentru fiecare creştin şi înseamnă mult mai mult decât îmbulzeala pentru a lua acasă Aghiasma Mare. Fiecare dintre noi, cei care avem copiii, ne amintim cu drag de botezul lor, însă Botezul Domnului este o sărbătoare la care avem ocazia să asistăm în fiecare an, prin participarea la Sfânta Liturghie.

Botezul este poarta de intrare în creştinism, de aceea el este prima Taină administrată celui care urmează să fie încreştinat. Celelalte Sfinte Taine pot fi administrate doar dacă cel (cea) în cauză este botezat (ă).

 

Tainele sunt mijloace prin care primi Harul Duhului Sfânt, nevăzut, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu. Taina Botezului semnifică intrarea în comuniune cu Dumnezeu. Prin Taina Botezului sunt încreştinaţi pruncii , care au vârsta de 8 până la 40 de zile, însă în cazul celor bolnavi, botezul se poate face chiar în ziua naşterii. Naş de botez poate fi oricine, iar în situaţii deosebite, chiar şi mama poate turna apă deasupra capului copilului, de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfăntului Duh.

În Taina Botezului, nou-născutul, prunc sau pruncă, moare şi învie cu Hristos, moare păcatului şi rămâne candidat la Înviere, cu Hristos. Dar câţi dintre noi ne gândim la lucrul acesta? De curând am participat la încreştinarea unei nepoate şi am constatat pe propria persoană că, noi, oamenii, nu avem în vedere cele veşnice, ci mai degrabă cele lumeşti. Suntem atât de atenţi la obiceiuri! Trebuie să fie îmbrăcată cu roşu sau roz dacă e fetiţă sau cu albastru dacă e băiat, să ne îmbrăcăm frumos că suntem naşi, să aranjăm aşa lumânarea, ş.a.m.d. Cel mai adesea facem zgomot, vorbim, fotografiem în continuu şi nu ascultăm ce spune preotul. Nu suntem deloc atenţi la slujba în sine, la Taină, să încercăm să o desluşim, atât cât putem înţelege.

Rugăciunile de dezlegare care se citesc la intrarea în Biserică a pruncului şi a mamei sunt greşit interpretate. Oamenii cred că preotul le rosteşte cum că pruncul ar fi sub puterea lui satan înainte de încreştinare, însă aceste rugăciuni se rostesc pentru că noi toţi din lume şi deci şi acel copil suntem născuţi din păcat. Scopul lor este de chemare a pruncului în Împărăţia lui Dumnezeu, intrând într-o lume nouă, pură, ca şi curăţia pruncilor.

Ca părinţi, nu realizăm că numele pe care i-l punem copilului cheamă îndată Sfântul protector şi la Botez , prin pomenirea numelui Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, Sfântul protector îşi face prezenţa. Deci…să alegem nume creştine copiilor noştri, pentru a le purta Sfinţii de grijă. Iar dacă nu au nume de sfânt….să-i învăţăm să fie sfinţi.

Ca naşi, suntem adeseori iresponsabili. Venim să botezăm copilul după ce am măncat sau băut peste măsură, şi pierdem esenţa. Înaintea lui Hristos suntem chemaţi să rostim Crezul, pentru copilul al cărui părinte spiritual devenim, şi alegem să-l citim din Molitfelnic. Ideal ar fi să participăm la Sfănta Liturghie, să fim pătrunşi de Duhul Sfânt, pentru a prelua această îndatorire sfăntă şi, evident, să fim capabili să – L mărturisim pe Hristos, ştiind Simbolul Credinţei, ca ortodocşi ce suntem.

Cădelniţa este locul unde se recrează omul. Prin turnarea apei, sub lucrarea Sfăntului Duh, prin intermediul preotului, are loc o nouă creaţie, o nouă naştere. Botezul propriu-zis se face prin cufundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi. Când este scos copilul, el este pus faţă în faţă cu Soarele – Hristos şi deja se întâlneşte cu Dumnezeu.

Botezul este însoţit de Taina Mirungerii. „Pecetea darului Duhului Sfănt ” Îl aduce pe Hristos cel Înviat la întâlnirea cu copilul. Mirul cu care este uns se sfinţeste în Joia Patimilor lui Hristos şi semnifică Moartea şi Învierea Sa, adică începutul drumului pe care îl avem de parcurs spre Înviere. Este importantă această ungere a simţurilor, pentru a ne facilita calea. Maternitatea este binecuvântată prin ungerea cu mir a pântecelor fetelor, pentru că ele sunt născătoare de „dumnezei”, candidaţi la Înviere.

Taina Botezului este încununată cu primirea Sfintei Împărtăşanii de către prunc (ă). Se spune în popor că după Botez  copiii sunt mult mai liniştiţi. Şi este un mare adevăr. Mulţi plâng chiar şi în timpul Sfintei Taine, însă adorm într-un somn dulce după ce mânăncă Trupul şi beau Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Care sălăşluieşte în ei din acel moment şi se vede diferenţa. Cu atât mai mult se observă această schimbare la persoanele mature care se botează şi devin creştini ortodocşi, începând o nouă viaţă.

Noi, cei botezaţi din pruncie, nu ne amintim acest moment din viaţa noastră, însă cu siguranţă ne simţim altfel, având pe Hristos în noi. Să fim curaţi la suflet, precum pruncii, că a Lor este Împărăţia Cerurilor.

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Apa “chip” al Duhului Sfânt

“Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” 

fresh-waterHristos Domnul îi spune lui Nicodim că dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va intra în împărăţia cerurilor.  Sfântul Chiril al Alexandriei spune că “Prin Duhul se sfinţeşte duhul omului, iar prin apă, sfinţită şi ea, trupul”.   Pr Stăniloaie spune că sufletul nu e despărţit de trup şi trupul nu e despărţit de suflet. Nici materia în general nu rămâne total  despărţită de puterea dumnezeiască. Prin apa sfinţită se sfinţeşte omul întreg: suflet şi trup.

Duhul Sfânt nu lucrează fără mijlocirea unei materii, a unui gest, a unui cuvât sonor. Deşi toată materia e plină de energiile necreate ale lui Dumnezeu, totuşi Domnul alege pentru botez, pentru naşterea cea de-a  doua – apa. Apa pentru că este unică în toată lumea. Este singura care curăţeşte, care dă viaţă, fără de care nu se poate, care este       permanent prezentă în lume, în om, în toate procesele vieţii.     

De aceea Dumnezeu se împărtăşeşte oamenilor prin apă, căci cu cât mai mult decât apa, curăţeşte Duhul lui Dumnezeu? Energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt prezente peste tot, dau viaţă pretutindeni, însufleţesc totul, curăţesc totul.  Naşterea omului se face din apă şi din Duh.  De aici provine covârşitoarea importanţă a apei în tot cosmosul. Apa arata văzut lucrarea Duhului lui Dumnezeu în lume.   

Dacă vrem să vedem cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în chip nevăzut în lume, putem să ne uităm cum lucrează apa în toată lumea, şi apoi vom înţelege mai bine.  Apa lucrează şi modifică şi văzut şi nevăzut, aşa cum şi Duhul lui Dumnezeu lucrează şi-n chip vizibil şi-n chip nevăzut.

Sfântul Chiril al Alexandriei spune: “putem aduce şi alte mărturii din dumnezeiasca Scriptură, prin care se poate arăta foarte uşor că prin numele apei se exprimă de multe ori Duhul Dumnezeiesc”.

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Restabilirea, înnoirea şi sfinţirea cosmosului prin Botezul Domnului

john-the-baptist-church-mural-cc-cybjorg-512-x-342

Icoana Botezului Domnului din Biserica Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan

Astazi se lumineaza cu faclii de sus toata faptura”. Creatura este iluminata  in intreaga ei fiinta, caci este luminata de Dumnezeu nu din afara ei, ci din interiorul ei. Din centrul ei, pleaca razele de lumina ale Logosului, asupra tuturor creaturilor, deoarece tot din, mijlocul ei venise si pervertirea si intune­carea ei de catre primul om, caruia Creatorul ii hotarase rolul de infrumusetator si indumnezeitor al universului creat de El.

 

Lumina care a cuprins ansamblul naturii cu prilejul Botezului si despre care cugetarea patristica – rasariteana indeosebi – da marturii foarte bogate, este o lumina divina ce transfigureaza integral universul, caci nici o piedica nu i se mai poate opune, cum s-ar intampla cu lumina creata, care este im­piedicata in actiunea ei de opacitatea spatiilor si a lucrurilor. Umbra si intunericul care cuprinsese cele create sunt inlaturate de Soarele-Hristos care rasare in centrul ei. Domnia si tirania diavolului sunt indepartate. “Prezenta lui Hristos la Iordan, zice episcopul Severin de Gabala, este eliberarea intregului cosmos” si stralucirea creatiei cu Lumina lui Hristos. Caci adevarul te face liber, te slobozeste din chinu­rile ignorantei si nelinistei si pe caile de lumina si de viata ale Creatorului te indreapta. Asa este cazul si cu firea care primeste pe datatorul de lu­mina in interiorul sau. Continuare

 

“Focul Dumnezeirii pogorand trupeste” si intrand in Iordan alunga demonii si re­invie natura la o viata noua. Si aceasta, datorita energiilor divine ne­create, pe care Duhul Sfant pogorat in chip de porumbel le revarsa asupra “firii apelor”,  adica asupra firii intregi.

Firea inconjuratoare nu numai ca este ridicata la o viata noua prin faptul ca Focul dumnezeiesc o strabate cu energiile sale de la un cap pana la altul, in inaltime si in adancime, ci ea este si reinnoita fiintial, intrucat vesmantul cel invechit si intinat al ei este ars si inlocuit cu unul luminos vrednic de Domnul Slavei. Este reinnoita si sfintita de raurile Harului divin pe care Duhul Sfant le revarsa asupra apelor. In acest sens, Sfantul Sofronie zice: “Astazi, intreaga faptura cu curgeri tainice este irigata”.

 

Domnul nostru Iisus Hristos, prin faptul ca se coboara in apa, El care era strain de orice pata, sfinteste Iordanul  si odata cu aceasta  sfinteste toata firea apelor. Acum, prin Domnul Hristos, care se boteaza, si prin Duhul Sfant care se pogoara asupra Lui, apele isi recapata demnitatea lor primordiala de purtatoare ale energiilor divine necreate. Prin ele, energiile Duhului Sfant sustin, infrumuseteaza si perfectioneaza creatura.

 

Sfintirea apelor inseamna participarea firii intregi, prin om, la pleni­tudinea de viata a Dumnezeirii si in cazul de fata prin Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Firea sfintita simte o revarsare de viata asupra sa. “Si lu­mea de veselie s-a umplut”, zice o rugaciune de la Sfintirea Apei la Bo­boteaza. Hristos Se boteaza “ca sa ofere si apelor Harul sfintitor”, adica bogatia vietii divine tuturor creaturilor mainilor Sale.

 

Si fiindca sfintirea apelor inseamna desfasurarea vietii neimputinate a Duhului Sfant asupra intregii creaturi, prin faptul ca apa purta­toare a energiilor divine alimenteaza viata tuturor vietuitoarelor pe pamant, putem spune ca Botezul Domnului in apa Iordanului restaureaza apa in rolul ei primordial de generatoare si intretinatoare a vietii pe pamant, rol pe care si-l pierduse odata cu pacatul stramosesc. Aceasta teza ca apa a fost generatoare veitii pe pamant,- este sustinuta de cugetarea patristica care afirma ca Duhul lui Dumnezeu, purtandu-se pe deasupra apelor, alimenta apa cu germenii vietii, iar apa strabatuta de energiile de viata facatoare ale Duhului Sfant, alimenta toata creatia. Cazand primul om, care facea legatura dintre fapturi si Divinitate, cade si firea, intrucat energiile divine, inceteaza sa se mai reverse prin om asupra ei. Apa ince­teaza sa mai fie izvoratoare de viata cosmosului intreg.

 

Restaurarea apei in functia ei originara de generatoare si sustina­toare a vietii cosmosului este implinita pe de o parte de Logosul intrupat care Se boteaza in apele Iordanului, iar pe de alta parte de Duhul Sfant care vine deasupra apelor. Se cerea sa fie restabilita in starea ei pri­mordiala de catre Dumnezeu-Omul, fiindca omul fusese cel care o secatuise de viata pe care i-o imprimase Duhul Sfant, care se purta la inceput pe deasupra ei (Gen. I, 2). Prin mainile intinate ale lui Adam, puterea de viata a apelor scazuse, fiindca lucrarile Duhului ramasesera inactive. Dar prin membrele imaculate ale trupului lui Hristos, care sunt scaldate de apele  Iordanului, sfintirea  si viata  patrund  in  firea  apelor,  remarca Severian, episcop de Gabala. Daca prin vechiul Adam apele, si prin ele intreaga fire, au suferit stricaciunea si moartea, prin noul Adam, ele cunosc o innoire si o revarsare harica de viata noua.

 

Aceasta reinnoire si reasezare a apei tine deopotriva si de Duhul Sfant, persoana a treia a Sfintei Treimi, care se pogoara deasupra Iorda­nului, datorita legaturii intime dintre ape si Duhul Sfant din starea pa­radisiaca. Caci Duhul Sfant care Se pogoara in chip de porumbel asupra lui Hristos, si asupra apelor in care Se boteaza Acesta, este Duhul ce se purta pe deasupra apelor la inceput (Gen. I, 2). Este Sfantul Duh care a dat viata apelor ca sa le faca generatoare de viata, zice Sfantul Efrem Sirul. Separatia dintre apa si energiile divine necreate ale Duhului Sfant, trebuia inlaturata, caci altfel firea ar fi fost condamnata pentru totdeauna la pieire. Ori Dumnezeu-Tatal, Creatorul, nu lasa sa piara faptura mainilor Sale, caci ce-a adus la existenta nu se mai intoarce nici­odata in neant si de aceea trimite pe Duhul Sau sa reinvie natura, prin reinnoirea si sfintirea apelor.

 

Duhul Sfant se uneste iarasi cu apa si o inzestreaza cu energiile vivificatoare ale sale. O curateste de impuritati si o face izvor de viata pentru creatia intreaga. Iar daca in starea paradisiaca apa unita cu ener­giile de viata facatoare ale Duhului Sfant iriga paradisul, adica firea iesita atunci din mainile Creatorului, genera si intretinea viata plantelor si a ani­malelor, prin Botezul Domnului, aceeasi apa, insa reinnoita si unita cu Acelasi Duh Sfant, nu numai ca ofera mai multa viata lumii, ci ea o si regenereaza integral si o intinereste fiintial.

 

Desigur, innoirea si sfintirea apelor este opera intregii Sfintei Treimi, caci toate persoanele treimice s-au aratat apelor, iar Duhul care a infuzat firea apelor cu energiile divine este Duhul Tatalui si Chipul Fiului. Toate persoanele Sfintei Treimi participa la acest act de innoire a firii create, fiindca in fiecare act sau lucrare a unei persoane divine sunt prezente si celelalte doua, datorita faptului ca toate trei ipostaziaza aceeasi fiinta divina. Duhul Sfant  este Acela  care  da  marturie ca  lumea este  creata  de Dumnezeu Cel in Treime inchinat, dintr-un act de dragoste, dar tot El arata ca opera  de reinnoire a vietii in ape si in firea intreaga apartine tuturor Persoanelor Sfintei Treimi. Caci venind de sus si coborandu-Se peste ape, arata tuturor lucrarea savarsita asupra firii apelor. Duhul ne aduce vestea cea mai mare a innoirii firii, dupa cum porumbelul aduce lui Noe o ramura verde de maslin, ca semn de inceput al unei noi vieti pe pamant.

 

Astfel sfintita, de energiile de viata ale Duhului Sfant, apa este menita sa sfinteasca si sa redea viata intregii fapturi, caci expresia , “sfintirea firii apelor”, de care vorbesc Sfintii Parinti si rugaciunile Sfintirii Apei celei Mari la Botezul Domnului, indica reinnoirea si sfintirea in­tregului cosmos, arata cu alte cuvinte “caracterul cosmic pe care l-a avut Botezul Domnului”. Efectele botezului Domnului “le realizeaza si le evoca Sfintirea Apei la Boboteaza”. In acest sens, intr-o rugaciune la Boboteaza, citim urmatoarele: “Tu esti Dumnezeul nostru, care ai despicat piatra in pustie si ai curs ape si paraele s-au umplut de ape si pe poporul Tau cel insetat l-ai adapat”. Natura intreaga se resimte; vegetatia si vietuitoarele din apa si de pe pamant simt puterea datatoare de viata si de lumina ce le vine din apele sfintite ale Iordanului. Este o realitate sustinuta de Sfintii Parinti si de marii imnografi ai Rasa­ritului, in scrierile lor, asupra Botezului Domnului. Deci Hristos sfintind apele Iordanului, “a sfintit firea apelor”, “a sfintit izvoarele” si prin firea apelor a sfintit si regenerat intregul cosmos, ridicandu-l la o noua viata.

 

In botezul Domnului sta inceputul si temeiul Sfintei Taine a Bote­zului crestin: apa isi insuseste Harul Mantuitorului, dupa expresia Sfantului Proclu. “Hristos a sfintit izvoarele si a iluminat sufletele oamenilor”, noteaza acelasi Sfant Parinte. Caci Botezul nu este altceva decat o innoire si o iluminare a intregii fiinte umane. Daca poporul lui Noe a nimicit neamul omenesc, apa botezului lui Hristos a chemat la viata pe toti cei morti in Adam. Cum ca este vorba de inceputul Tainei Botezului, nasterea cea de a doua prin apa si Duh, o rugaciune din randuiala Sfintirii Apei celei Mari ne arata cat se poate de pregnant acest lucru : “Suferit-ai inca a Te boteza in Iordan, zice rugaciunea – ca sfin­tind firea apelor, Cela ce esti fara de pacat, sa ne faci noua cale la naste­rea cea de a doua, prin apa si prin Duh, si sa ne intorci pe noi la slobo­zirea cea dintai”. Apa sfintita a Iordanului este apa purificata ce va servi ca materie a Botezului crestin, in care Harul divin ne renaste la viata cea noua in Hristos. Iordanul reinnoit si sfintit avea sa devina baia renasterii si a vietii hristice, a tuturor celor ce voiesc sa intre in comu­niune de viata cu Hristos si prin El cu intreaga Sfanta Treime. Iordanul prefigureaza baia Botezului crestin, pentru ca insusi Duhul Sfant, prin sederea Lui deasupra apelor, dadea marturie despre acest lucru, ca a doua nastere avea sa fie prin apa si prin Duh.

 

Asadar prin Hristos care Se boteaza si prin Duhul Sfant care coboara de la Tatal, in chip de porumbel asupra Fiului si asupra apelor in care Logosul a intrat, Tatal facand cunoscut oamenilor pe Fiul Sau cel iubit si lucrarea Sa mantuitoare in lume, firea se reinnoieste si se sfinteste in tot cuprinsul ei. Cosmosul intreg este transfigurat si iluminat.

 

In sfintirea apelor Iordanului avem inceputul tainei crestine a Bo­tezului, prin apa si prin Duhul Sfant, in numele sfintei Treimi, desi taina Botezului crestin va fi instituita de insusi Mantuitorul, mai tarziu, dupa inviere, cand trimite la predica pe Sfintii Sai Apostoli.

 

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Pe locul întâi, cu medalia de onoare, se află azi, pentru mine, Hristos

altMii de gânduri în faptul serii mă răscolesc adesea. Fiecare făptură de pe pământ are o poveste. A mea am strâns-o în legături invizibile de regrete şi plâns uneori, de surâsuri calde şi speranţa când simt că trăiesc.

De când am făcut primii paşi înspre cunoaşterea teoretică a lui Dumnezeu, nu am vrut să fiu un simplu supravieţuitor. Copilăria mi-a fost presărată cu înălţătoare cântări bisericeşti, liturghii în bisericuţa veche din satul natal şi oameni în care se ascundea făclia binecunoscută de creştin a dragostei Mântuitorului. Amintirile cele mai preţioase sunt legate de sărbătorile ortodoxe cu care mă îmbătam de fericire. Am fost ocrotita de tot ce înseamnă „sămânţa rea” pe care mulţi reuşesc să o sădească, cu succes, în inima de copil, care va deveni adultul confuz de peste ani. Astfel am crescut cu bucurie sfântă în suflet, cu încredere în viitorul frumos pe care mi-l zugrăveam în priviri.

Totuşi, Cel de Sus avea un plan diferit de aşteptările mele. Astfel, la sfârşitul clasei a opta, după examenul de capacitate am simţit cum întreg orizontul meu lăuntric se înnegreşte. Cu asalt, apăreau gânduri fără sens, imagini pe care nu le văzusem niciodată, toate înspăimântătoare care nu imi permiteau să mă concentrez, cu care nu puteam lupta. Deodată, viaţa nu îmi părea la fel de promiţătoare. Au urmat lunile vacanţei de vară, într-o extenuantă alergatură în mocirla acestor gânduri inexplicabile, pe care le-am marturisit la spovedanie şi totuşi reveneau până când nu am reuşit să mai dorm nopţile.

Am cerut ajutorul unui medic psihiatru care m-a întrebat ce hoby-uri am şi ce poeţi prefer. Îmi plăcea să compun poezii, dar răpusa de otrava gândurilor neostoite şi negre nu mai reuşisem să scriu. Blaga şi Bacovia îmi erau cei mai apropiati ca preferinte. Medicul mi-a recomandat să-l citesc pe Eminescu deoarece scrie “mai optimist”, să plec în vacanţă la munte, plimbări dese şi excursii prin pădurile din împrejurimi şi să socializez. Am ieşit optimistă din cabinetul său. Însă, nu a fost suficient să îi urmez „reţeta”. La începutul clasei a noua, mă simţeam atât de obosită din cauza nopţilor de nesomn încât a fost nevoie de internarea de urgenţă la spital. Am primit o doză puternică de somnifere care nu şi-au făcut efectul.

Tratamentul imi era schimbat aproape săptămânal, nimic nu dădea semnul cât mai discret posibil al unei îmbunătăţiri a sănătăţii. La prima internare, o puzderie de cadre medicale (psihologi, psihiatri, pediatri, neurologi) m-au intrebat despre „ce simt” crezând că astfel vor avea un punct de pornire în identificarea bolii. Singurul lucru care mi-a rămas adânc imprimat în minte este lipsa lor de credibilitate; orice aş fi spus era ascultat dar interpretat total diferit, oamenii aceia nu puteau trata sufletul. În nopţile acelea lungi din spital, am ajuns să cred că acolo e locul meu; acolo sunt oameni ca şi mine, care nu dorm, care aud sunete ireale sau gândesc irealităţi demne de filme de groază şi care s-au obisnuit cu asta. Afară, nu aveai cum să fii înţeles, toţi te priveau ca pe un nebun deşi îţi ştiai durerea şi numai Dumnezeu stie cât tânjeai după alinare. Doar cine s-a luptat să se pastreze pe linia de plutire fragilă a realităţii mentale ştie despre câtă osteneală vorbesc.

Apoi apropiaţii…părinţii mei erau pierduţi. Au alergat la rugăciunile preoţilor, am fost împreună la masluri…Starea mea era din ce în ce mai abruptă. Luptam cu forţele întunericului şi Doamne, numai cei necăjiţi de acest demon netrebnic ştiu cât de înfricoşător este prin apariţiile lui inimaginabile în orice secundă, în gânduri şi-n trăirile sufleteşti. Eu nu mai simţeam că exist. Parcă uitasem până şi cele mai elementare lucruri. Am învăţat atunci multe despre durerea celorlaţi. Sunt fiinţe atât de nemângâiate pe pământ, atât de fără sprijin din partea semenilor, uitaţi până la nume… Unii ajung să îşi piardă mintea în acest infern. Asta era şi marea mea temere, ca nu cumva să sfârşesc din impulsul unui gând cu totul involuntar… Coşmarul a durat ani de zile întregi, cu unele „pauze” care reuşeau să mascheze gravitatea lui. Eu mă transformasem în cineva cu care nu mai comunicam. Există o limită de separare a fiinţei proprii de acelaşi om privit din exterior. Nu mai aveam putere să mă analizez din cealaltă parte a mea…Trecuse aproape un an de când doar supravieţuiam. Clasa a zecea o pierdusem făcând „naveta” între spital şi acasă. Nu reuşeam să îmi fac cruce; şi nu fiindcă nu mai credeam că Dumnezeu e salvarea mea, ci datorită acestei forţe malefice care-mi ţinea gândurile în „gheara” sa. Cum pot descrie astfel de momente? Doar triste. Îi vad şi acum prin ochii amintirii pe părintii mei care îmi citeau pasaje din Biblie, însoţite de rugăciuni repetate, lacrimi, tămâie aprinsă (ceea ce mă liniştea şi reuşeam să adorm pentru câteva minute). Un preot călugar mă îndemnase să particip la câteva masluri făcute săptămânal la o mănăstire din apropierea Cluj-ului iar apoi câteva zile de rugăciune la Mănăstirea Petru Voda. Am urmat totul dupa cum ni s-a spus de parintele.

Maslurile ma linişteau cum atât de mult îmi dorisem iar spovedania săptămânală îşi avea contribuţia sa binevenită. La Mănăstirea Petru Voda abia reuşeam să intru în biserică…erau atâţia bolnavi ca şi mine. Dar dacă totuşi reuşeam să fim prezenţi la slujbă, puteam să ne bucurăm de câteva clipe de pace în perioada imediat următoare. Era iarnă, după Bobotează…Ne-am întors acasă după 4 zile petrecute la acea mănăstire. Nu pot decât schiţa stările de atunci…mă izolasem până şi de mine însămi, mă întrebam „de ce eu?”, încă nu ştiam ce însemna acea suferinţă îndelungată. Lunile care au urmat au fost la fel de „năpraznice”…nu stiu cum arată adolescenţa fără griji, petrecută sănătos…poate nici nu este o asemenea formulă universal valabilă…Internările succesive în spital îmi ştergeau orice urmă de speranţă.

Totuşi, a fost cineva pe care l-am îndrăgit din prima clipă când a păşit hotărât pe uşa salonului. Era omul prin care Dumnezeu avea să facă cel mai vizibil miracol din viaţa mea şi a cunoscuţilor mei…Eu nu mai reacţionam la niciun tratament. Până la urmă nu am mai putut vorbi, n-am putut să-mi mişc degetele mâinilor, n-am putut să păşesc normal. Era una din urgenţele cu care mă prezentasem iar la spital…eram un om neajutorat, incapabil să mă descurc ca şi înainte. Dintr-un om perfect sănătos, abia dacă reuşeam să-mi păstrez luciditatea. În situatia în care eram, deschideam ochii pe patul de spital de cum zorii sfioşi se iveau şi repetam în gând…ciudat! sinonime şi fraze de teamă să nu fi uitat sensul cuvintelor…luciditatea în acele momente era cea mai preţioasă…Toate analizele (tomografie, electroencefalogramă ) ieşeau negative…dar eu rămăsesem hrănită de perfuzii…Atunci se apropia miracolul.

Era vineri, zi ploioasă ca şi sufletul meu…Părintele de la spital nu avea program de „vorba” cu noi…cred că medicii apelaseră la el ca la o ultima santinelă a aşteptării însănătoşirii mele ştiind cât de mult îmi plăcea în compania dânsului. Am ramas doar noi doi în salonul vopsit in alb. Inima mea era goala, ochii săi preaplini de bunătate. Mi-a aşezat epitrahilul pe palme şi…m-a rugat să zâmbesc!…Neputând să vorbesc, i-am făcut semn că nu pot…A insistat. De dragul lui, am făcut asta. Atunci, acolo…o forţă străină, neagră şi dureroasă a ieşit prin capul meu…am început să vorbesc, să merg normal, să…zâmbesc ca înainte! În acea după-amiază m-a consultat un neurolog. I-a spus autoritar conferenţiarului care mă trata ca nu aveam nevoie decât de o cură de vitamine şi să nu mai primesc neuroleptice…

Au trecut ani de atunci. Acum sunt studentă, aşa cum acel părinte din spital mi-a „promis” că voi ajunge. Nu vreau să acuz sistemul medical psihiatric. Înca „nu stiu ce fac”. Eu am învăţat atâtea lecţii unice printr-o experienţă căreia atunci, nu-i vedeam rostul. E dureros să fii privit ca un nebun când tu ai sufletul împrăştiat şi gândurile otrăvite cu ceva pe care nu îl înţelegi, pe care nu îl poţi învinge de unul singur. Din ziua vindecării mele am traversat diverse stagii ale urcării şi coborârii mele în viaţa spirituală şi, ceea ce mă uimeşte în fiecare ceas…e răbdarea Domnului cu mine. Cât de mult a asteptat El acel zâmbet ca să îmi poată răspunde la cerinţa sufletului meu! Boala îţi schimbă total atitudinea asupra vieţii. Când te-ai facut sănătos, vrei să recuperezi timpul pierdut pe patul de spital. Îţi restabileşti priorităţile…Pe locul întâi, cu medalia de onoare, se află azi, pentru mine, Hristos! El este adevăratul câştigător.

Când eşti cu Hristos, părerile celorlalţi despre „deficienţa” ta nu contează. La fel, înca unii „nu ştiu ce spun”…şi fiecare are o „strategie” de înţelegere a celuilalt…Orice necaz durează până îi înţelegi mesajul. Există şi o bucurie în patimă…atunci înţelegi cât de necesară este liniştea şi o oră de somn fără amestecul coşmarului pe care îl trăieşti. Orice boală este despre triumf. Fiindcă sufletul creşte atunci până la Dumnezeu, şi împărtăşindu-se cu Lumina-i Sfântă aduce miracol în trup, în minte…Te preschimbă, chiar dacă deviezi de la calea cea dreaptă, ştii că orice devine oportunitate de a-I zâmbi Mântuitorului. Şi ce dar mai minunat putem să Îi aducem Celui ce ne scoală din mormânt la viaţă, din simpli supravieţuitori în slujitori binecuvântaţi, din inimi de carne în altare cântătoare decât ceea ce Îşi doreşte de la noi când ne cheamă? De la mine, a fost modestul zambet…

Cu mare bucurie,
vă doresc împărtăşire luminată
cu Hristos spre o viaţa cu adevarat fericită!

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Noaptea de revelion pentru mine

altTrecerea dintre ani este percepută de fiecare într-un anumit fel. Astazi, lumea, în proporţie din ce în ce mai mare, hotărăste să petreacă noaptea de revelion în moduri total neduhovniceşti, mai ales tinerii care reprezintă generatia de mâine.

Eu, având o vârstă de numai 16 ani, mereu mi-am petrecut revelionul acasă cu o sticlă de şampanie, la restaurant sau în centrul oraşului alături de unii prieteni şi de familie urmărind focul de artificii. În ultimii doi ani, după ce urmăream petrecerea din mijlocul oraşului, imi mai aminteam şi de bunul Dumnezeu şi mai treceam vreo zece minute pe la biserică, pentru a mă ruga ca Domnul nostru Iisus Hristos să îmi călăuzească paşii în noul an şi aprindeam lumânări, şi aşa se încheia noaptea de revelion pentru mine, nu prea duhovniceşte. Vreau să menţionez faptul că, biserica unde merg eu este deschisă de dimineaţa până seara zilnic, iar în zilele mari de sărbătoare este deschisă toată noaptea. De aceea şi în noaptea dintre ani, biserica este deschisă, iar părintele meu duhovnic oficializează Sfintele Slujbe în cinstea Sfântului Vasile.

Anul acesta, de Crăciun am mers împreună cu mama la Sfânta Spovedanie. Ea a intrat în discuţie cu o femeie ce vine si adesea la Sfânta Biserică si i-a mărturisit mamei mele că anul trecut de revelion a stat toată noaptea la slujbă şi a avut parte de un an deosebit de bun, fiind convinsă ca bunul Dumnezeu a ajutat-o pentru ceea ce a făcut. Pe mine m-a pus pe gânduri acest fapt şi Dumnezeu mi-a luminat mintea şi am luat decizia cea mai corectă posibilă: am vrut să merg şi eu deoarece eu simţeam că nu îi răspund cum se cuvine lui Dumnezeu pentru tot ce îmi oferă El. Îmi părea puţin ciudată decizia pe care am luat-o fiindcă nu mi-am mai petrecut noaptea de 31 decembrie la bisercă, dar aveam o dorinţă arzătoare în suflet să fac acest lucru. La început îmi făceam probleme dacă voi rezista, dacă nu imi va fi rău. Aceste gânduri au venit de la cel rău pentru a mă întoarce din drum, dar bunul Părinte Sfânt m-a ajutat ca toate acestea să îmi dispară.

În seara de 31 decembrie mi-am sunat unii colegi pentru a le ura tot ce este mai bun în noul an şi majoritatea mi-au spus ca vor merge la restaurant sau vor sta acasă.

Era ora unsperzece noaptea când am ajuns la biserică şi vreau să vă spun ca eu nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Totul era plin. Oamenii stateau până în uşă. Am rămas uimit pe moment, dar totuşi, această armată a lui Hristos care s-a strâns la slujbă în noaptea de revelion nu este asa de numeroasă în raport cu toţi oamenii şi acest lucru m-a întristat într-o anumită măsură.

Dacă nu se auzeau artificiile de afară, eu nici nu observam că am trecut în alt an, datorită slujbei săvarsite într-un mod special şi care mi-a intrat până în suflet. A fost minunat. Am reuşit să mă concentrez foarte bine şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că am reuşit să îmi ţin mintea ,,conectată” la slujbă. Părintele a oferit întregii biserici litie. Mai târziu, după miezul nopţii, au aparut şi oameni prin a căror ţinută mi-am dat seama că au venit de la petreceri pentru a se ruga puţin. Astfel, ei şi-au petrecut revelionul numai pe jumătate duhovniceşte, cum spunea părintele meu duhovnic, dar este foarte bine şi aşa. Prin ceea ce voi mărturisi, nu vreau să se înţeleagă laudă, ci vreau ca fiecare să înţeleagă faptul că nu trebuie să lasăm diavolul să pătrundă în mintea noastră: am stat la biserică până la ora patru dimineaţa şi când am plecat de acasă gandul îmi tot spunea că eu nu voi rezista mai mult de ora unu.

Vreau să mulţumesc Domnului Dumnezeu că mi-a oferit, răbdare, putere şi concentrare la Sfânta Slujbă dintre ani. Din nou vă rog din tot sufletul să nu o luaţi ca pe o laudă, dar vreau să vă mărturisesc un lucru deosebit de important pentru mine: dacă cineva mi-ar fi spus acum câţiva ani că voi merge în noaptea de revelion la biserică, la toata slujba, eu nu l-aş fi crezut. Prin aceasta, vreau să se tragă concluzia că toată iubirea, credinţa şi mărirea pentru Dumnezeu creşte numai dacă noi îi dăm voie, deschizându-ne porţile sufletului ca dragostea cea pură şi imensă a Tatălui Ceresc să pătrundă în sufletul nostru şi în toate mădularele trupului.

Doamne Ajută!

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Ce sens are să trăiesc atâta suferinţă?

Frati dragi mie,

altNu am experienta duhovniceasca vasta, dar am descoperit o cale prin care sa ajungi la Bucuria in Hristos si este una singura. De atatea ori ne intrebam ce sens are sa suferim? Ce sens are sa traim, daca intreaga noastra viata este plina de rautati, plina de lovituri dure, o joaca pururea cu moartea? Eu va spun ca viata ne-a fost daruita gratuit si e un dar minunat de la Dumnezeu.

In secolul trecut oamenii se adaptau indiferent de timp, acum traim intr-o lume in care viata ni se pare o gluma proasta, o gluma care anunta de cele mai multe ori caderea in depresie , si in ganduri negre care ne duc la disperare si ne imping la sinucidere. Si totusi de ce cadem in depresie?

Fratii mei , cadem in depresie , pentru ca desi lumea se comporta anormal, tinde sa ne inghita in capcanele ei, sa urmam linia cum s-ar zice, dar vedeti voi? Sufletul tinde dupa viata, sa fie viu. . . tinde spre a se manifesta liber in societate. Noi suntem adesea constransi sa facem mai degraba ce altora place, si nu noua. Sa nu se inteleaga gresit ca acum tot ce spun ceilalti e gresit, dar uneori ni se impune sa traim dorintele celorlalti, fara ca sa avem dreptul sa traim fericiti in Hristos. Depresia vine ca o revolta la o viata proasta! Asta e depresia omului secolului XXI!

Omului secolului XXI i-a pierit cheful de viata, si nu mai accepta suferinta din suflet pe care o simte. De ce sa o accepte? Aici dragii mei e o taina mare! Orice durere de pe sufletelele noastre trebuie sa o acceptam, sa nu ne impotrivim ei, sa o aratam Domnului sa o vindece, si Domnul descopera aceasta taina cand spune: Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

Desigur vi se va parea ca se refera la oameni, dar se refera si la diavol , caci el are toata dorinta sa ne tina in durere si sa ne chinue, dar acceptarea lor cu Hristos iti va aduce fericire si implinirea poruncilor Lui, viata dupa care tanjeste atata sufletul. Sensul suferintei este sa ne desavarsim in intelegerea poruncilor lui Dumnezeu si in implinirea lor. Imi pare rau fratii mei, nu exista alta cale care sa duca la Hristos!
Doamne ajuta!

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Bunule te iubeşte inima mea săracă

altBunule te iubeşte inima mea săracă, vreau să-ţi spun toate gândurile Mele, tot ce simt, să fii cu mine când te cheamă inima mea săracă. Bunule, îndrăznesc să-ţi spun tot ce simt şi ce-mi doresc, şi ştiu că Tu mă cunoşti mai bine decât oricine, mai bine decât eu însămi. Îmi cunoşti cele mai adânci locuri ale sufletului meu, cele mai profunde gânduri, îmi cunoşti săraca inimă şi bătăile ei.

Tu Bunule, poţi să mă cureţi, să mă ridici, să-mi ştergi lacrimile, să mă ajuţi să fiu blândă şi să pot zâmbi… Bunule, te iubeşte săraca mea inimă şi tot sufletul meu păcătos suspină după tine.

Bunul meu, vreau să mă ierţi acum pentru tot ce nu ştiu când greşesc şi glasul Tău să se audă mereu în conştiinţa mea.

Mă rog Ţie, Hristoase Bunule să ne primeşti pe toţi întru Împărăţia Ta, să fim împreună cu Tine, să Te slăvim în veci. Domnul meu, ia-ne la Tine pe noi toţi, precum voieşti Tu. Nu am făcut nimic bun înaintea Ta, dar sufletele suspină după iubirea Ta sfântă.

Domnul meu, iartă-ne acum precum ne iertăm şi noi unul pe altul, şi învaţă-ne să ne iubim cu iubirea Ta, dă-ne mângâiere…iartă, Bunule veşnică iubire…

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Uite, vã spun 3 lucruri pe care sã le respectati si sã stiti cã sunteti oameni care pot nãdãjdui mântuirea

altExtras din “Ne vorveste Parintele Arsenie”.

Ne dati un cuvânt de folos?

- Uite, vã spun trei lucruri pe care sã le respectati si sã stiti cã sunteti oameni care pot nãdãjdui mântuirea:

1. Sã fiti bine mãrturisiti. Vã dati seama cã asta este taina care ne mântuieste. Cãci “ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! ” Taina e fãcutã pe un temei în Sfânta Scripturã, gata! Si pãcatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vãmi. Va sã zicã, s-a terminat! Bine mãrturisiti. Cã dacã esti bine mãrturisit, începi sã te cercetezi: eu am înjurat, eu am gândit asa, eu am fãcut aceea. Începi sã te cerni si sã te subtiezi si sã te aduni si sã te dezlegi. Asa. Chiar vã rog sã notati pãcatele, când le-ati fãcut, ca sã nu le uitati. Nu e usor, cã satana îti pierde creionul, n-ai hârtia la tine, si uiti.

Ce trebuie sã vã mai spun? Sã nu lãsati numai pe preot sã vã întrebe. El vã întreabã dupã un anumit fel de a întreba. Dar tu stii subtilitatea pãcatului, sau nu-stiu-ce.

Deci, sã fiti bine mãrturisiti. Pentru cã dacã esti bine mãrturisit nu mai poti pãcãtui si nãdãjduiesti în mântuirea ta. Asta este una.

2. Sã cãutati sâ fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru cã se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, pãrticica aceea cu numele tãu. Si se spune asa de preot: “Spalã, Doamne, pãcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tãu, pentru rugãciunile sfintilor Tãi”. Si se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge: Si vã dati seama, unde poti sã fii, chiar dacã esti mort, chiar dacã esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cât te costă? Cãutati sã fiti pomeniti la Liturghie. Fie cã vã cunoaste un preot sau vã cunoaste duhovnicul, fie cã frãtiile voastre dati la Liturghie, dar sã fiti pomeniti. Asta e totul.

Liturghia nu este o lucrare omeneascã, dragii mei. Nici îngereascã. E direct divinã! Pentru cã nu poti tu sã transformi acolo. El este Cel ce este! Si dacã ar fi cu putintã sã se deschidã cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multã luminã si mai multã asezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, cãci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugãciune, când facem Vohodul: “Si fã, Doamne, sã intre cu noi si îngerii care îti slujesc împreunã cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru cã ei sunt acolo: o gloatã de îngeri! E Hristos, ce te joci?!

Deci, cãutati sã fiti pomeniti la Liturghie.

3. Sã faceti milostenie, pomanã. Dati de pomanã. O, dacã ati sti!… Si Vlahutã spune: “Mila e toatã Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ãsta este. Pentru cã atunci înseamnã cã iubesti. Si, iatã, înseamnã educatie. Domnule, dacã spune: “însutit veti primi”, nu te teme cã sãrãcesti. Vrei sã te îmbogãtesti? Dã! Dar ce, urmãrim sã ne îmbogãtim? Mã doare inima de cel sãrac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cersetor, care era fãrã picioare, pe stradã. Si ãsta astepta sã îmi vãrs buzunarele, nu glumã. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat sã n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masinã. Si i-am spus: “Frate, nu te supãra, n-am nimic, dar îti dau o mânã caldã!” “O, pãrinte, asa ceva nu mi-a dat nimeni”. Si-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”

Ei, vreau sã vã spun: nu fiti nepãsãtori. Si nu asteptati sã-i întâlniti. Cãutati-i. Cãutati-i, pentru cã, gãsindu-i pe ei, te-ai gãsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Si rupeti din voi cu orice chip.

Acum, milostenie nu înseamnã numai sã lasi din traistã; ai un coleg care suferã, care nu-stiuce, care e trist: “De ce esti trist? De ce esti trist?” Si îl mângâi. Si nu îl lasi deloc. Si înseamnã cã ai fãcut o milostenie cu el. Si îi dai un cuvânt de folos: “Lasã, mã, cã a murit tata, lasã, dragã, cã stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sã fim linistiti, hai sã-l pomenim, sã-l ajutãm acolo (cã putem sã-l ajutãm dupã cum trãim)”.

Si pentru cã mi-ati cerut cuvânt de folos, vã spun o istorioarã. Un ucenic era supãrat cã pãrintele lui, care era pe patul de moarte, nu l-a binecuvântat, ca si el sã se mântuiascã. Cuvântul de binecuvântare, pe care îl primiserã toti ceilalti frati, era ãsta: “Mântuieste-te! ” Si i-au spus pãrintelui: “Uite, ucenicului nu i-ai spus cuvântul de folos”. “Chemati-l încoace!” Si atunci i-a spus pãrintele, cum vã spun si eu vouã acum: “Mântuiti-vã! Mântuiti-vã! Mântuiti-vã!”

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Păcatul - revoluţie cu Hristos

altOmul…în loc să-l judec, aş putea să-l cunosc. Iar dacă-l cunosc, de ce nu l-aş înţelege? Se lucrează cu oamenii ca şi cu florile – delicat. Altfel, nu mai e cine să ne întâmpine zilnic cu aprinse culori în privire, nici cu mâini întinse cu aroma parfumului dăruirii sincere. A-i fi frate celuilalt e un dar divin, preţul unui suflet se cunoaşte după oamenii pe care îi strângem în el.

Suntem profund afectaţi la cea mai infimă critică. Cu toate acestea, jignim ori de câte ori ne dorim superiori celorlalţi şi astfel căutăm o „îndreptăţire” a statutului nostru. Tindem să fim remarcaţi, lăudaţi, de ce nu, aplaudaţi.

Omul care judecă e atât de gol încât gândurile lui exprimate sunt un ecou înjositor al goliciunii sale. Toată viaţa se străduieşte să-şi facă un nume pe seama defectelor altora. Când judeci, nu respecţi intimitatea alegerilor semenilor tăi. Atât de asiduă e munca aceasta de „arătare cu degetul” a celuilalt şi de învinuire a lui încât prins fiind de ea, te simţi stăpânul unui imperiu. Dacă ne analizăm cu atenţie, fiecare am avut, cel puţin o dată, un astfel de atribut. Imperii în imperii, „stăpâni” cu „stăpâni” îşi dădeau mâna zilnic, plănuind cum să fie cei din vârful piramidei. Şi totuşi, în ceasurile de taină şi pe ei îi învăluia prezenţa divină.

Privirea aceea blândă dar îndurerată din icoanele Bisericii, oftatul celor îngenunchiaţi de vorbele mele nepotrivite, m-au oprit. Aş fi dat atunci întreg imperiul de „satisfacţie” în schimbul ştergerii regretelor…”Coroana” îmi devenise nelinişte şi nu ştiam de la cine să încep să-mi cer iertare. Am crezut în „momentele de glorie” că eu nu pot fi lovit, că nimeni nu mă poate „atinge”…Dar, am ajuns şi eu să plâng. Cutremurător rămâne suspinul celui îndepărtat de Hristos! De neînţeles cum El, e totuşi lângă tine. De nu era atunci Domnul să-mi distrugă „imperiul” azi nu m-aş putea închipui ca fiinţă umană. Niciun reproş n-am primit de la El…Nici măcar unul fără vorbe!

Cuceritor este începutul noii vieţi. Nici măcar n-am promis că nu se va mai repeta greşala. Asta fiindcă nu pentru promisiunile, ci de dragul Mântuitorului renunţi la „imperiile” lumii. Hristos, de dragul împăcării mele, m-a întors pe calea Sa.

Orice păcat se întinde de la o margine la cealaltă a pământului. Viaţă după viaţă suferă datorită lui. Păcatul devine revoluţie cu Dumnezeu în inimile noastre, uitând fiecare atât de repede, că Iisus ne ascultă chiar dacă nu-L însuliţăm…Îndemnul Domnului rămâne acelaşi : să venim acasă! Plecaţi am fost atâţia ani, robind sufletul altora prin netrebniciile cuvintelor noastre ; cum frică am trăit în rânduri nenumărate, azi trebuie să ne vindecăm. „Nicăieri nu-i ca acasă”, oricât de tentante ar fi ofertele din lume. Hristos, sfântul Adăpost al nostru, ne-aşteaptă pe fiecare ca un Tată, Prieten, Călăuzitor, Ajutător, după „pofta inimii” celui ce se întoarce. Astfel, nu doar El mă cunoaşte ci şi eu Îl recunosc oricât aş fi de departe. Nicio critică nu-I schimbă dorinţa Domnului de a ne îmbrăţişa…oricât gol ar naşte ea (critica) în inimi.

Pe Hristos Îl aduni în suflet sărbătorind. Doar astfel, vezi cât e de mare!

Dumnezeu să vă lumineze calea către cer!

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 03 Jan 2010 la 02:30 am | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Parintele Cleopa Print

krstenje

Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)

Iubiţi credincioşi,

… Ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).

Dar, fraţii mei, cînd şi cum primim noi această duhovnicească naştere prin apă şi prin Duh? Negreşit, această naştere o primim toţi la Sfîntul Botez. Dar ce dobîndim noi creştinii ortodocşi prin această naştere de la Sfîntul Botez? Intîi, prin Sfîntul Botez sîntem iertaţi de păcatul strămoşesc şi ne facem fii ai Bisericii lui Hristos (Efeseni 5, 26). Prin Sfîntul Botez sîntem îmbrăcaţi împreună cu El la o viaţă nouă (Romani 6, 4). Prin Sfîntul Botez primim înaintea Sfîntului Duh înnoire (Tit 3, 5). Prin Sfîntul Botez primim libertatea de a trăi în comuniune cu Dumnezeu, odată ce am fost izbăviţi de păcat şi ne-am făcut robi ai lui Dumnezeu (Romani 6, 22).

Prin Sfîntul Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrările lui, după rînduiala Sfîntului Botez; ne-am lepădat de omul vechi (Coloseni 3, 9), am făcut mărturisirea dreptei credinţe; ne-am făcut fii după dar ai lui Dumnezeu (Galateni 4, 5); ne-am îmbrăcat cu Hristos (Galateni 3, 27). Ştim cu toţii că există un singur Botez (Efeseni 4, 5). Cel ce botează a doua oară pe cel botezat în numele Preasfintei Treimi, acela a doua oară răstigneşte pe Hristos, după Sfîntul Ioan Damaschin. Au fost cazuri în Biserică, cînd, în vederea iconomiei, s-a primit botezul schismaticilor şi chiar al ereticilor (Canonul 2 al Soborului 6 Ecumenic).

Din cele spuse pînă aici am arătat despre naşterea duhovnicească a creştinului prin Sfîntul Botez şi că în Biserica lui Hristos este un singur Botez. Să vorbim acum şi despre alte naşteri duhovniceşti care sînt înainte şi după Botez, şi în ce condiţii se poate totuşi repeta Botezul.

Naşterile spirituale dinainte şi de după Sfîntul Botez se pot repeta ori de cîte ori este nevoie, spre folosul sufletelor omeneşti. Care sînt aceste naşteri spirituale care se pot repeta? Întîi este naşterea spirituală care se face prin cuvînt, prin care se trezeşte omul la o viaţă nouă în Hristos, spre a părăsi păcatele şi credinţa lui rătăcită. Cu acest botez al cuvîntului, Sfinţii Apostoli, mai înainte de a boteza pe catehumenii din păgîni, şi din iudei, îi trezeau la credinţa cea adevărată în Hristos prin predica cuvîntului lui Dumnezeu.

Aşa vedem că marele Apostol Petru, după pogorîrea Sfîntului Duh, a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, adeverind despre Învierea Domnului şi pogorîrea Lui în iad. Prin această predică au crezut în Hristos în acea zi ca la trei mii de suflete (Fapte 2, 4). Vedeţi că şi aici credinţa a venit prin auz, iar auzul prin cuvîntul lui Dumnezeu? După aceasta a urmat şi Sfîntul Botez al celor ce au fost treziţi la credinţa în Hristos Iisus prin cuvîntul adevărului. Aceasta a fost o naştere duhovnicească înainte de primirea Sfîntului Botez. De această naştere duhovnicească prin auzirea cuvîntului lui Dumnezeu vorbeşte şi Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos (I Corinteni 4, 15; 9, 1; Ioan 1, 4).

Dar şi în alt loc Sfîntul Apostol Pavel numeşte copii ai săi pe cei ce i-a născut prin cuvînt, zicînd: O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii pînă ce Hristos va lua chip în voi (Galateni 4, 19). Mai arată că şi pe Onisim l-a născut prin cuvînt cînd era în temniţă şi în lanţuri şi zicea: Te rog pe tine pentru fiul meu pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim (Filimon 1, 10). Din aceste mărturii ale Sfintei Scripturi şi din altele pe care nu le mai însemnăm aici pentru scurtime, să cunoaştem că este şi o naştere spirituală prin cuvîntul lui Dumnezeu.

Însă, fraţii mei, să ştim că mai este şi a doua naştere duhovnicească ce se face prin Taina Spovedaniei şi prin canon de pocăinţă, numită şi “al doilea botez”, după rînduiala tainelor creştineşti.

Deci prin adevărata spovedanie şi pocăinţă cea cu lacrimi se face o naştere spirituală. Despre aceasta zice Sfîntul Grigorie Teologul: “Lacrimi de pocăinţă vărsîndu-se, este asemenea cu botezul” (Hexaimeron, op. cit., p. 156). De aceea şi Biserica Ortodoxă, avînd mărturiile Sfintei Scripturi şi ale dumnezeieştilor Părinţi, înţelege că “Spovedania curată este al doilea botez” (Molitfelnic, rînduiala Sfintei Spovedanii). Însă să nu uităm că naşterea duhovnicească de la Sfîntul Botez prin apă şi prin Duh nu se mai repetă, iar naşterea prin cuvînt, prin spovedanie şi pocăinţă cu lacrimi o putem face oricînd este nevoie, spre folosul sufletelor omeneşti, spre îndreptarea şi spre luminarea lor. Căci dacă Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu n-ar fi rînduit naşterea duhovnicească prin spovedanie şi pocăinţă, cu adevărat nimeni din noi nu ar putea să se mîntuiască. Căci nici un om nu este fără de păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea toţi avem nevoie de spovedanie şi pocăinţă şi facerea canonului.

Este încă şi altă naştere duhovnicească care tot prin spovedanie şi făgăduinţă de îndreptare se face. Este tunderea în monahism sau călugăria pe care Sfinţii Părinţi o înţeleg ca un al doilea Botez. Ultimul şi cel mai mare botez şi deci naştere duhovnicească este mucenicia, adică botezul sîngelui pe care l-au primit toţi martirii care au fost chinuiţi şi ucişi pentru credinţa cea dreaptă în Hristos. Prin aceste chipuri de naştere duhovnicească arătate pînă aici, şi mai ales prin Botez şi spovedanie Biserica lui Hristos aduce Mirelui ei mare şi nemăsurată mulţime de suflete, care prin darul şi mila lui Dumnezeu dobîndesc mîntuirea şi moştenesc împărăţia lui Dumnezeu.

Acest adevăr îl arată luminat dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, zicînd:

st-ephraim“Pocăinţa este dar de multă roadă aducător, căci în tot felul aduce lucru îmbunătăţit lui Dumnezeu. Pocăinţa este ţarină mult roditoare care în toată vremea se lucrează. Pom al vieţii este, că pe mulţi care au murit prin păcate îi înviază. Pocăinţa zice păcătoşilor: daţi-mi mie greutatea păcatelor. Aceasta îmi este mie dobîndă pentru faptă. Ai credinţă? Dă-mi dobînda credinţei, adică pocăinţă! Printr-însa se face credinţa ta lucrătoare. A văzut Dumnezeu că pe neamul omenesc îl tulbură vrăjmaşul diavol şi a pus împotriva lui pocăinţa spre curăţie. Acela îndeamnă să păcătuiască, iar pocăinţa este gata să primească pe cel ce păcătuieşte. Vrăjmaşul sileşte pe om să nelegiuiască, iar pocăinţa îl sfătuieşte să se întoarcă. Acela se sileşte să deznădăjduiască pe om, iar aceasta nădejde de mîntuire îi făgăduieşte...

A zis Isaia Proorocul: Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui. Iată îţi aduce ţie mărturie, numai pocăieşte-te. De va suspina cel ce a păcătuit, îndată cu suspinul şi greutatea balaurului a ieşit. Pocăinţa îl povăţuieşte pe om spre mîntuire şi atunci nu numai că vei suspina, ci şi lacrimi vei vărsa cu multă durere. Căci sufletul văzînd ca pe un tată pe Dumnezeu, după o vreme se porneşte către lacrimi. Şi lacrimi varsă pentru două pricini: ca să plece pe Dumnezeu spre iubire ca pe un Părinte şi să se curăţească de răutatea şarpelui.

N-ai auzit ce zice David? Spăla-voi în toate nopţile patul meu. Însă întîi a suspinat şi apoi a lăcrimat. Îţi arăt ţie din firea cea prea mare că întîi se face vînt şi apoi vine ploaia. Întîi tunetul trăsneşte şi apoi norii pică ploaie. Acelaşi prooroc David zice: Ostenit-am întru suspinul meu (Psalm 6, 6). Iar osteneala suspinului este mulţimea lacrimilor de pocăinţă. Osteneala suspinului este durerea inimii. Drept aceea s-a dovedit că şi lacrimile se înmulţesc cînd suspinurile înainte povăţuiesc. Deci nu se cuvine să ne deznădăjduim de mîntuire, fraţilor, avînd maică pocăinţa”

(Sfîntul Efrem Sirul, Cuvînt pentru pocăinţă, tomul III, 1823, p. 197- 207).

Iubiţi credincioşi,

SpovedanieAm socotit de cuviinţă să arăt din cuvintele Sfîntului Efrem Sirul cît de mare este Taina Pocăinţei şi a Spovedaniei şi cît de mare mulţime de suflete se apropie de Dumnezeu prin această naştere duhovnicească a adevăratei pocăinţe.

Dumnezeiasca Evanghelie ne spune că şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte (Luca 15, 7). Şi dacă pentru unul care se pocăieşte se face atît de mare bucurie în cer, oare cîtă bucurie se face la Dumnezeu pentru nenumărate mulţimi de suflete care se întorc către El din toată inima lor? Ştim şi din altă mărturie a Sfintei Scripturi că Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu (Iezechiel 18, 22-32).

Deci fericiţi şi de trei ori fericiţi sînt acei oameni care se întorc către Dumnezeu cu adevărată pocăinţă, părăsind păcatele. Că dacă Botezul este spălare de păcate şi sfinţire pentru om (I Corinteni 6, 11), tot aşa şi pocăinţa adevărată este curăţire şi spălare de păcate, care face pe om renăscut şi reînnoit înaintea lui Dumnezeu. Aceasta o spune şi Sfîntul Grigorie Teologul. “Ştiu încă şi al cincilea botez, al lacrimilor, dar este mai ostenicios” (Psalm 6, 6).

Mare este pocăinţa şi lui Dumnezeu foarte iubită, căci voia Lui cu adevărat o face. Aceasta este masa lui Dumnezeu că printr-însa vine mintea oamenilor. Zice şi Mîntuitorul: Mîncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu celui din ceruri. Deci pocăinţa este pîinea lui Dumnezeu cea minunată. Iar bucatele cele de multe feluri ale lui Dumnezeu sînt înfrînarea, postul, privegherea, rugăciunea întinsă şi supunerea cu smerenie. Că de aceasta se îndulceşte Dumnezeu mai mult decît de celelalte jertfe. Zice şi Sfîntul Apostol Pavel că lucrarea faptelor bune este “pîinea Stăpînului”. În continuare zice: “Drepţii prin mici fapte bune mai mult îmblînzesc pe Dumnezeu decît unii care lucrează multe. Că nu la faptă priveşte Dumnezeu, ci la punerea înainte şi la voinţă. El nu caută la ceea ce se face, ci la osîrdia cu care se săvîrşeşte. Văduva cu bănişorii, pe cei mulţi cu bani de aur i-a biruit“. Zice iarăşi Sfîntul Efrem: “Mare topitoare este pocăinţa, fraţilor, căci primeşte aramă şi o schimbă în aur, plumb primeşte şi dă argint”. Iarăşi zice: “Mare folos a adus oamenilor pocăinţa, că prin ea pe Dumnezeu Îl facem milostiv. Mare este pocăinţa pe pămînt. Că sufletelor se face scară către cer, ridicîndu-le acolo de unde au căzut prin păcat…” (Sfîntul Efrem Sirul, Cuvînt pentru pocăinţă, tomul III, 1823, p. 197- 207).

Iubiţi credincioşi,

botezul_domnului2(…) Cea mai bună pregătire a creştinilor şi a noastră pentru întîmpinarea Mîntuitorului este pocăinţa, mărturisirea cu căinţă a păcatelor şi începerea unei vieţi duhovniceşti noi în Iisus Hristos. Iată Mesia vine, Fiul lui Dumnezeu este trimis de Tatăl în lume, fecioara Maria cu bătrînul Iosif caută loc de naştere în Betleem dar nu găseşte. Steaua se pregăteşte să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil, care a slujit la taina Intrupării, se bucură. Lumea aşteaptă, diavolii se cutremură, iar lumea se pregăteşte sufleteşte să primească pe Pruncul Iisus.

Dar noi, fraţii mei, cum ne pregătim să primim pe Hristos? Vine în lume Domnul păcii, va afla El loc de odihnă în inimile noastre? Oare noi ne-am împăcat prin pocăinţă cu Dumnezeu şi fiecare unul cu altul prin iertare?

Vine la noi Mîntuitorul lumii, să împace popoarele, să liniştească minţile, să spele păcatele şi să mîntuiască sufletele noastre, dar noi oare ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? Ne-am mărturisit păcatele la duhovnic? Am plîns pentru ele? Am făcut canonul cuvenit? Ne-am înnoit duhovniceşte prin rugăciune, prin milostenie şi împăcare? Ne-am unit cu Hristos prin Sfînta Împărtăşanie? Sau tot amînăm pocăinţa pînă va veni fără veste vremea sfîrşitului?

Fecioara Maria a găsit loc de naştere Fiului lui Dumnezeu, în peştera din Betleem, că nimeni n-a vrut s-o primească. Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre? Dar El nu intră să se sălăşluiască în inimile pline de ură, de răutate, de mîndrie şi desfrînare. Hristos nu intră în casele unde stăpîneşte beţia, uciderea de copii, desfrîul şi necredinţa. Hristos nu se naşte prin Duhul Sfînt în inimile robite de patimi şi mai ales de duhul mîndriei şi al deznădejdii.

Aşadar, fraţii mei, să ne pregătim că vine Hristos în lume s-o împace şi s-o înnoiască, căci lumea nu mai poate trăi fără El. Vine în casele şi inimile noastre să ne nască din nou, să ne ierte păcatele să ne dăruiască Trupul şi Sîngele Său, să ne prefacă inima împietrită în Biserică vie, în altar de rugăciune şi de jertfă. Deci, nimeni să nu fie trist şi tulburat! Nimeni să nu-I închidă uşa sufletului său. Nimeni să nu mai zacă în beţii şi desfrîu, în nepăsare şi necredinţă. Ci să ne curăţim şi să ne împăcăm, să ne înnoim duhovniceşte şi împăcîndu-ne unii cu alţii, împreună cu îngerii să cîntăm…”

(sursa: TRAI ORTODOX)

Parintele-Cleopa-19

Legaturi:

  • POCAITI-VA!
  • O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
  • Botezul Domnului si innoirea vietii noastre prin Botezul pocaintei
  • Alte aspecte din invatatura Parintilor despre pocainta ca viata in Hristos
  • Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
  • Sf. Simeon Noul Teolog despre pocainta ca drum de la moarte la Inviere
  • O noua forma a blasfemiei: erezia nevolniciei - de SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG
  • Despre pocainta, fatarnicie si indreptatirile legaliste
Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 02 Jan 2010 la 01:52 pm | Categorii: Credinta in familie, Crestinul in lume, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri Print

0102juliana-lazarevo

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei şi reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioşi.

Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să ne întărim credinţa, să părăsim păcatele şi să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor.

Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor, de toţi monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

0102juliana

“(…) Iată cum descrie fiul ei viaţa de rugăciune a mamei sale din acea vreme: “din copilarie fericita Iuliana fusese obişnuită să se roage lui Dumnezeu vreme îndelungată în fiecare seară şi să facă o sută de metanii sau mai mult, şi apoi îşi îngăduia să doarmă; tot aşa, sculându-se din somn, în fiecare dimineaţă se ruga mult lui Dumnezeu; şi îi arăta şi soţului ei cum să facă la fel, căci zice Apostolul Pavel: Ce ştii femeie, de îţi vei mântui bărbatul? (I Cor. 7,16); şi acelaşi lucru îl zicea şi ea bărbatului”.

Apoi fiul ei citează pe larg dintr-o carte foarte populară în acea vreme în Rusia, numită Smaraldul – pe care e limpede că Sfânta Iuliana o cunoştea foarte bine. Era o culegere de citate din sfinţi, adunate spre a arata mirenilor că omul poate fi sfânt şi să trăiască în lume, şi fără a fi nevoie să meargă la mănăstire. Iată, de pilda, un citat dat de fiul ei din aceasta carte:

“Viaţa oamenilor se împarte în două stări: cea monahicească şi cea de obşte. Celor din viaţa de obşte le este îngăduit a se căsători şi a mânca carne, însă celelalte porunci ale lui Hristos trebuie să le împlinească la fel ca şi călugării”.

Sau altul:

“Nu tot care e tuns [în monahism] se mântuieşte, ci cel care face cele vrednice de monah”.

Uneori de-a lungul îndelungatei lor căsnicii, soţul ei era plecat câte 2-3 ani în slujba ţarului. In acele răstimpuri, Iuliana îşi sporea nevoinţele ascetice. Se ruga mai mult şi îşi petrecea nopţile brodând pe ascuns lucruri ce urmau a fi vândute spre a-i ajuta pe săraci ori în folosul bisericilor. In acest chip, era în stare să facă milostenie fără ca socrii ei ori altcineva să aibă cunoştinţă, afară de o slujnică ce împărţea milosteniile.

Iată cum descrie fiul ei viaţa de zi cu zi:

“In timpul zilei chivernisea cu osârdie gospodaria şi se îngrijea de văduve şi de orfani ca o adevarată mama. Ii spala cu mâinile ei, îi îmbrăca, le dădea de mâncare şi de băut... Ura mândria şi trufia şi niciodată nu-şi striga slugile cu porecle, necerând nimănui să-i aducă apa să se spele pe mâini sau să-i scoată ciubotele din picioare; toate acestea le făcea singură. Numai când era nevoie, dacă veneau oaspeţi, atunci slujitorii o ajutau şi o slujeau cum se cuvine. Dar de îndată ce oaspeţii plecau, ea se schimba cu totul mustrându-se necontenit şi cu umilinţă, zicea: cine sunt eu, o biata femeie, să fiu slujită de aceşti oameni, făpturile lui Dumnezeu? Şi lăudând pe Dumnezeu pentru aceasta, era în toate icoana virtuţii. Unele slugi însă erau nechibzuite, neascultatoare şi trândave la lucru; altele îi întorceau vorba, dar ea toate le îndura cu smerenie“.

Dacă vreo slugă nu-şi făcea treaba sau o făcea de mântuială, ea repara totul singură, zicând:

“Eu însămi păcătuiesc mereu înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu mă rabdă, aşadar ce să cer de la ei, care sunt făpturi omeneşti ca şi mine; deşi Dumnezeu ni i-a încredinţat să ne slujească, sufletele lor înfloresc mai bine decât ale noastre.”

Ea îşi aducea aminte şi de cuvintele Mântuitorului nostru: “Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintr-aceşti mai mici; că zic vouă că îngerii lor în ceruri pururea văd faţa Tatălui meu care este în ceruri” (Mat.18,10).

Nu ocăra niciodată slugile obraznice, şi pentru aceasta era adeseori mustrată de socrul, soacra sau soţul ei. Insă nimic nu o descumpănea; stătea tare, nemişcată ca un stâlp, îşi punea toată nădejdea în Dumnezeu şi în Preacurata Maică a Domnului şi adeseori îl chema pe marele făcător de minuni Nicolae, de la care dobândea mult ajutor.

(…)

Spre sfârşitul vieţii ei, o foamete straşnică a lovit întreaga Rusie. Sfânta Iuliana a cheltuit aproape tot ce avea spre a cumpara hrană pentru familie şi slujitorii săi şi pentru oricine venea să-i ceara ajutor. Ea a împărţit toată hrana din casă până ce nu a mai rămas nici măcar un bob de grâu. Apoi şi-a mutat întreaga ei gospodărie într-un alt sat. Când şi acolo lucrurile s-au înrăutăţit, ea le-a spus slugilor că dacă nu voiau să îndure foamea împreună cu ea, erau slobode să plece şi să trăiască cum vor putea mai bine. Unii au plecat, dar câţiva au rămas cu ea.

Şi-a învătat slugile rămase să facă un fel de pâine din unele ierburi şi scoarţă de copac. Toată familia şi mulţi cerşetori au trăit cu acea pâine pe timpul foametei, care a durat 2 ani. Mulţi au spus că aceea a fost cea mai dulce pâine pe care o gustaseră vreodată; fiul ei zice că era îndulcită de rugăciune. Tot el ne spune că în vremea acelei încercări, ea a fost mai voioasă ca niciodată. Impărţirea cu dărnicie a acelei pâini şi multe alte fapte de milostenie săvârşite de a lungul vieţii au făcut-o binecunoscută şi foarte iubită în obştea ei”.

  • Cititi, va rugam, articolul integral, plus acatistul Sfintei Iuliana, pe blogul Koinonia al surorii Iuliana (pe care o felicitam din toata inima si cu aceasta ocazie): Sfânta Iuliana din Lazarev – 2 ianuarie

St-Juliana-icon-closeup

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 03 Jan 2010 la 09:52 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Sfantul Serafim de Sarov Print

seraphim_woods

Daca la multi din cei varstnici simturile s-au atrofiat, copiii, din contra, detecteaza fara greutate, ca si animalele, atmosfera paradisiaca de care un om al lui Dumnezeu este inconjurat.

Un alt “instantaneu”, datorat condeiului Nadejdei Aksakova, ne face sa participam la o vizita pe care familia sa a facut-o la Sarov. Aceasta vizita s-a intiparit pentru totdeauna in memoria fetitei de atunci…

Ca de obicei, dupa Liturghie, pelerinii veniti la Sihastrie pentru a-l vedea pe Staret, au navalit spre chilia lui. Insa usa a ramas incuiata. Obosit de intalnirile nesfarsite cu multimile de pelerini, Parintele Serafim se mai ducea uneori sa se plimbe prin padurea lui draga.

- Probabil ca a fugit, cand a auzit in curte zgomotul echipajului vostru, zise un calugar batran. Daca vreti sa-l vedeti, trebuie sa-l cautati in fundul padurii.

- Nu veti avea norocul sa-l gasiti usor, zise egumenul manastirii, vazand grupul de vizitatori, indreptatandu-se spre padure. Raspunde numai daca il striga copiii. Lasati-i pe ei sa alerge inaintea voastra.

saint-seraphim“Padurea – povesteste Aksakova – devenea din ce in ce mai deasa. De abia se vedea lumina de sub bolta imensilor brazi. Aveam o senzatie de neliniste in aceasta padure intunecoasa. Din fericire, o raza de soare straluci printre ramurile de brad. In fata noastra aparu o poiana verde inundata de soare. Acolo, la radacina unui brad care crestea deosebit de ceilalti, un batranel slabut, incovoiat pana la pamant, taia de zor cu toporisca niste nuiele. Auzind zgomotul, batranelul se ridica, ciuli urechile in directia manastirii si o lua repede spre padure, ascunzandu-se in iarba.

- Parinte Serafime! Parinte Serafime! - eram vreo douazeci care-l strigam asa. Auzind sunetul vocilor noastre de copii, Parintele Serafim iesi din ascunzatoarea lui. Cu degetul la gura, parea sa ne roage sa nu spunem celor mai mari ca el se afla aici. Dand iarba la o parte ca sa ne faca un loc de trecere, s-a asezat si ne-a facut semn sa ne apropiem. Micuta Liza se napusti prima asupra lui si aruncandu-i-se in brate, isi sprijini obrajorul de umarul aspru al batranului.

- Odorul meu! Comoara mea! murmura batranul, strangand pe fiecare dintre noi la pieptul lui slab.

Increzatori, fericiti, noi il imbratisam. Dar tanarul cioban Sioma se intoarse din drum si alerga spre manastire, strigand: “Pe aici! Pe aici! Parintele Serafim este acolo!”

Noi nu mai puteam de rusine. Strigatele noastre, imbratisarile noastre ni s-au infatisat ca o tradare.

Intorcandu-se la manastire, micuta Liza s-a apropiat de sora ei si, luandu-i mana, i-a zis: “Parintele Serafim numai se preface ca-i batran. Dar, de fapt, el e un copil, ca si noi. Nu-i asa, Nadia?”

Intr-adevar, scrie la batranete Nadejda Aksakova, niciodata in intreaga sa viata, n-am intalnit o privire de o puritate copilareasca, ca aceea a Parintelui Serafim, niciodata n-am vazut un suras asemanator zambetului sau.

prp

O alta imagine

Duh de copil? Nebunie pentru Hristos? Asta-i tot ce vad pelerinii veniti la Pustia Sarovului, curiosi sau plini de ravna. Aceeasi Nadejda Aksakova, in amintirile ei, ne da despre omul lui Dumnezeu o imagine diferita.

IMG_0006“Era dupa liturghie. Parintele Serafim iesea din biserica. Era imbracat intr-o mantie monahala traditionala si purta semnele preotiei – epitrahilul si manecutele, pe care preotii ortodocsi le imbraca la incheietura mainii, cand slujesc Liturghia. Pe fata lui, cu fruntea inalta si cu trasaturi nobile, stralucea bucuria unui om care luase parte la agapa euharistica. Lumina intelectului lucea in ochii lui mari, albastri. Batranul cobora treptele incet, schiopatand putin, dar necautand la aceasta, parea sa fie, si era, intr-adevar, de o maiestuoasa frumusete“.

Dupa ce se impartasea, Parintele Serafim trecea printre randurile stranse de pelerini cu ochii plecati, fara sa intre in vorba cu cineva. Insa de data aceasta, contrar obiceiului sau, se opri.

“Nu voi uita niciodata”, scrie Aksakova, “privirea lui inspirata, fata sa transfigurata si sunetul vocii lui cand s-a adresat multimii. Vorbea despre Sfanta Cruce si despre insemnatatea ei pentru crestini. Cuvintele lui sonore, simple, elocvente, curgeau fara nicio sfortare si patrundeau in suflete. Vorbea cu autoritate, dupa exemplul lui Hristos, Domnul si Invatatorul sau, si nu ca fariseii si carturarii”.

Uneori, vizitatorii isi prelungeau pelerinajul pana la mica pustie indepartata in speranta de a-l gasi acolo pe Staret. De multe ori il gaseau in fata icoanei Maicii Domnului fixata pe trunchiul unui brad, inmultind linistit semnul crucii, cum au obiceiul rusii s-o faca. Parintele Serafim parea cu totul adancit in rugaciunea neincetata. Atunci genunchii se indoiau nevrand. In tacere, toti se rugau. Ingerul pacii zbura pe deasupra poienii”.

(din: Viata, invataturile si profetiile Sfantului Serafim de Sarov”, Editura Schimbarea la Fata)

002s

Va mai recomandam:

  • SF. SERAFIM DE SAROV SI CAUTAREA ADEVARATULUI SCOP: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”
  • Seminte pline de Duh Sfant din intelepciunea Sf. Serafim de Sarov
  • Sfantul Serafim de Sarov, calauza catre vesnicie
  • Atentie la inima rece si la purtarea lingusitoare!
Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 04 Jan 2010 la 12:29 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Poezii, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfantul Serafim de Sarov Print

Stihurile Sfantului Ioan Iacob Hozevitul in cinstea Sfantului Serafim de Sarov (1957)

0_740d0_df3dddea_L

Tropar

glas 5, după modelul Podobiei greceşti:
“Tin tahion su schepin…”

Sârguiţi cu laude să cinstim
Pe Sfântul Sarovului, Serafim
Cel cu suflet arzător
Care mult a întărit
Pravoslavnicul popor,
În veacul cel mai de pe urmă,
Prin sfaturi şi rugăciuni
Şi prin slăvite minuni!

Megalinarie

glas 2, după modelul celor care
se cântă greceşte la Paraclis:
“Tin ipsiloteran ton uranon …”

În veacul acesta neroditor
Te arăţi, Părinte, al pustiei locuitor
Că viaţă şi nume având de Serafim,
Din ceruri ne ajută ca să ne mântuim!

Condacul Sf. Serafim

pe glasul 3 ca şi condacul
Naşterii din greceşte

La Sarov te-ai nevoit
Prea Cuvioase Părinte
Şi la ceruri te-ai grăbit
Să moşteneşti fericirea.
Astăzi noi cu umilinţă
Strigăm din suflet:
Vindecă pe fiii tăi din robie
Şi celor din pribegie
Revarsă “Bucuria Ta”.

L-16

Lacrimi la Icoana Sf. Serafim

Cuvioase Serafime!
Îngerule pământesc,
Caută din înălţime
Spre acei ce pătimesc!

Vezi-ţi neamul tău cum geme,
Asuprit de cei tirani,
Şi cum sufăr pribegie
Mulţi din fiii tăi orfani!

La Sarov şi Diveevai0423rp
Nu mai este astăzi drum,
Întunericul domneşte
În poiana ta acum!

Iară bietele orfane,
Ca albinele de URS,
Au fugit prin ţări străine
Şi izvorul n-a mai curs!

(Se înţelege aici izvorul Sf. Serafim cel viu, adică mângâierea cuvintelor lui celor dulci).

“Fiarele cuvântătoare”
Au stricat grădina ta,
Iar din apa ta bolnavii
Nu mai pot acum să bea!

Îmblânzeşte iarăşi “URS-ul”
Revărsându-i harul tău
Şi pe neamul tău sloboade
Din robia celui rău!

Din Sarovul cel din ceruri
Toarnă din al tău izvor
Apa sfântă a Credinţei
Peste cei de la “Zatvor”!
(Zatvor adică închisoare)

Pe sărmanele albine
Răzleţite de sobor
Luminează-le spre bine,
Să-şi cunoască matca lor!

Notă: URS este numele scurtat al Sovietelor, (adică “Uniunea Ruşilor Soviete”). În profeţiile lui Agatanghel vechea Rusie este numită URS.

Bucuria ta, Părinte,
Dăruieşte-ne-o din cer
Şi cu dragoste fierbinte
Să-l întorci pe cel “Stingher”.

Notă: Stingher se înţelege tot cel răzleţit de la drumul cel adevărat al Pravoslaviei şi de la vechile tradiţii ale ţării. Atât în Rusia cât şi în România au fost şi vor fi totdeauna oameni cu viaţă sfântă.i0432rp

Iar pe cei ce sunt în chinuri,
Cuvioase Serafim,
Dă-le ca să vadă slava
Noului Ierusalim!

Pe Păstor îl întăreşte
Cu sfinţitul lui “Sobor”,
Să lucreze mântuirea
Necăjitului popor!

Şi precum izvor de pace
Pe pământ te-ai arătat,
Pentru pacea lumii astăzi
Roagă-te neîncetat!

sfioaniacob_p1

Legaturi:

  • SFANTUL SERAFIM – BATRANUL CU DUH DE COPIL
  • Sfantul Serafim de Sarov, calauza catre vesnicie
  • Seminte pline de Duh Sfant din intelepciunea Sf. Serafim de Sarov
  • SF. SERAFIM DE SAROV SI CAUTAREA ADEVARATULUI SCOP: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”
  • Acatistul Sf. Serafim de Sarov
  • Sfintele de la Diveevo
  • Mănăstirea Diveevo, sub ocrotirea Maicii Domnului si a Sf. Serafim de Sarov
  • Documentar video: canonizarea Sf. Serafim de Sarov, filmări vechi de mai bine de un secol
Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 04 Jan 2010 la 09:43 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Nevoia de discernamant, Pocainta, Sfantul Vasile cel Mare Print

St Basil the Great

Extrase din raspunsurile Sfantului Mare Dascal al lumii si Ierarh, Vasile cel Mare, cuprinse in “Regulile mici”:

Intrebarea 10

- Sufletul care s-a ticalosit in multe pacate, cu ce fel de teama si cu ce fel de lacrimi trebuie sa se desparta de pacate, si cu ce nadejde si dispozitie (sufleteasca) trebuie sa se apropie de Dumnezeu?

rugaciune inima zdrobita- Mai intai trebuie sa urasca viata lui dezordonata de mai inainte si insasi amintirea ei s-o deteste si sa-i repugne; caci Scriptura spune: “nedreptatea am urat si m-am scarbit, dar am iubit legea Ta”; apoi trebuie sa invete teama de judecata si pedeapsa vesnica, iar ca timp al lacrimilor sa cunoasca timpul pocaintei, asa cum a invatat David in psalmul sase, facand cunoscuta curatirea pacatelor prin sangele lui Hristos intru marimea milei si a multimii indurarilor lui Dumnezeu. Celui care a zis ca de vor fi pacatele voastre (negre) cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi rosii ca purpura, ca lana le voi albi”. Atunci luand autoritatea si puterea de a bineplacea lui Dumnezeu, (sufletul) spune: “seara vine cu lacrimi, iar dimineata-i bucurie; ai prefacut plansul meu in bucurie; luat-ai sacul de pe mine si m-ai incins cu veselie, ca sa-ti cante Tie marirea mea“. Si asa apropiindu-se canta lui Dumnezeu, graind: “Inalta-Te-voi, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai lasat pe vrajmasii mei sa se bucure impotriva mea“.

Intrebarea 11

- Cum ajunge cineva sa urasca pacatele ?

- Ura impotriva cauzelor unor asemenea (pacate) se naste din consecinta neplacuta si dureroasa (a acestora). Asadar, daca cineva se va incredinta cat de multe si de mari rele produc pacatele, in mod automat, si din launtrul (sufletului), incearca ura fata de acestea, asa cum a aratat (psalmistul) care a spus: “Am urat nedreptatea si m-am scarbit“.

Intrebarea 13

- Daca cel care a pacatuit dupa botez trebuie sa deznadajduiasca pentru mantuirea lui, daca a facut multime de pacate, pana la ce limita a pacatelor trebuie sa nadajduiasca in iubirea de oameni a lui Dumnezeu, prin pocainta?

- Daca este posibil sa numaram multimea indurarilor lui Dumnezeu si sa masuram marimea milelor lui Dumnezeu, (atunci), in comparatie cu multimea si marimea pacatelor sa fie si deznadejdea. Dar daca pacatele noastre, cum este natural, se intampla sa le si masuram, sa le si numaram, in timp ce mila lui Dumnezeu este de nemasurat si indurarile Lui de nenumarat, nu este timp de deznadejde, ci de cunoastere a milei (lui Dumnezeu) si de condamnare a pacatelor, a caror iertare, precum spune Scriptura, este intru sangele lui Hristos. Dar ca nu trebuie sa deznadajduim, aceasta am invatat-o in multe locuri si in multe chipuri, dar mai ales din parabola Domnului nostru Iisus Hristos cea referitoare la fiul care si-a luat de la tatal sau partea de avere si a cheltuit-o in pacate. De cata si de cat de mare sarbatoare s-a facut vrednica pocainta lui, cunoastem din insesi cuvintele Domnului. Iar Dumnezeu vorbeste (in legatura cu aceasta) si prin Isaia: “De vor fi pacatele (negre), cum e carmazul, ca zapada le voi albi si de vor fi rosii ca purpura, ca lana le voi albi“. Aceasta trebuie sa stim ca este adevarat numai daca pocainta se face in modul vrednic de luat in considerare, din dispozitia dispretuitoare a pacatului, precum s-a scris si in Vechiul si in Noul Testament si rodul este vrednic, asa cum s-a spus la intrebarea in legatura cu aceasta.

Intrebarea 20

sanluca_basilio_catt- Daca cel care a trait in pacate trebuie sa se fereasca sa aiba relatii cu eterodocsii sau chiar sa se si separe de cei care traiesc rau?

- Fiindca Apostolul a spus: “sa va feriti de tot fratele care umbla in neoranduiala si nu dupa predania pe care a primit-o de la noi”, in general este pagubitoare si primejdioasa pentru fiecare om o legatura in orice lucru oprit, si cu gandul si cu cuvantul si cu fapta; dar cei care au trait in pacate trebuie sa fie cu atat mai mult atenti; intai, pentru ca sufletul care s-a obisnuit cu pacatul este inclinat in mod obisnuit mai usor catre acesta, apoi fiindca cei bolnavi cu sufletul au trebuinta de mult mai mare asistenta si grija, cum se intampla desigur cu cei bolnavi cu trupul, cand ingrijirea lor pretinde o asistenta mai amanuntita, ca sa nu fie lipsiti de multe ori chiar si de acelea de care au nevoie cei sanatosi. Dar cat de mare este paguba rezultata din raporturile cu cei pacatosi o infatiseaza insusi Apostolul, referindu-se la un asemenea caz, cand zice: “putin aluat dospeste toata framantatura”.

Asadar, daca este atat de mare paguba care vine de la cei care cad in delicte morale, ce trebuie sa spunem despre cei care invata gresit despre Dumnezeu? Pentru ca pe acestia invatatura gresita nu-i lasa sa fie sanatosi nici in celelalte, fiindca din cauza ei se dedau dintr-odata cu totul patimilor necinstirii, asa cum se arata in multe locuri si chiar in cele spuse in Epistola catre Romani:

si dupa cum nu s-au ingrijit sa aiba pe Dumnezeu in cuget, i-a dat si Dumnezeu in seama mintii lor celei ratacite, ca sa faca ceea ce nu se cade; incat sunt plini de toata nedreptatea, de desfranare, de viclesug, de rautate, de pizma, de ucidere, de certuri, de inselatorie, de naravuri rele; paratori, graitori de rau, uratori de Dumnezeu, batjocoritori, taiosi, mandri, scornitori de rele, neascultatori de parinti, nechibzuiti, calcatori ai conventiilor, neiubitori, de neimpacat, nemilostivi; acestia, cunoscand dreptatea lui Dumnezeu, n-au inteles ca aceia care fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte; dar nu numai ca fac acestea, ci si lauda pe faptuitorii (lor)”.

Intrebarea 21

saint-basil-the-great-of-cappadocia- De unde (vine) imprastierea si gandurile si cum le vom indrepta?

- Imprastierea provine din nelucrarea mintii, nepreocupandu-se de cele necesare. Iar mintea nu lucreaza si este fara de grija din cauza necredintei in prezenta lui Dumnezeu care cerceteaza inimile si rarunchii. Caci daca ar fi crezut aceasta, in mod sigur ar fi facut ceea ce s-a spus: “Pururea pun pe Domnul inaintea mea; ca, de este la dreapta mea, nu ma voi clatina”. Dar cel care face aceasta si cele asemenea nici nu va indrazni vreodata, nici nu va avea timp sa gandeasca ceva care nu contribuie la zidirea credintei, chiar daca s-ar parea ca este bun, ca si cum (n-ar fi) din cele oprite si care nu plac lui Dumnezeu.

Intrebarea 23

- Pana la cate cuvinte se socoteste vorbire desarta?

- In general orice cuvant care nu contribuie la implinirea nevoii pe care o avem in Domnul este desert. Dar primejdia vorbirii desarte este mult mai mare, pentru ca, chiar daca ceea ce s-a spus este bun, dar nu contribuie la intarirea credintei, cel care a vorbit nu numai ca nu este scutit de primejdie din cauza cuvantului bun, dar si intristeaza pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, fiindca cuvantul n-a fost ziditor. Caci aceasta ne-a invatat cu intelepciune Apostolul, spunand: “Nicio vorba putreda sa nu iasa din gura voastra, ci numai daca este vreunul bun pentru intarirea credintei, ca sa aduca folos ascultatorilor” si a adaugat aceasta: “Si sa nu intristati pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti”. Dar cat este de mare raul de a intrista pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, mai este nevoie sa spun?

Intrebarea 24

- Ce este injuria?

Orice cuvant care este spus cu intentia de a necinsti pe cineva este injurie, chiar daca cuvantul insusi nu pare sa fie injurios. Si aceasta rezulta clar din Evanghelie, care spune despre evrei ca: “l-au ocarat pe el si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia”.

Intrebarea 25

Two20Holy20Mountain20Monks- Ce este clevetirea?

- Dupa parerea mea, in doua imprejurari se poate spune ceva rau despre cineva: cand este nevoie sa se sfatuiasca cineva cu altii, care sunt iscusiti in asemenea chestiuni, cum ar putea fi indreptat cel care a pacatuit si cand ar fi necesar sa fie salvati unii care din nestiinta pot sa se amestece de multe ori cu unul rau, ca si (cum ar fi) bun; pentru ca Apostolul porunceste sa nu se amestece cineva cu unii ca acestia ca sa nu-si ia cumva lat sufletului sau. Aceasta aflam ca a facut-o insusi Apostolul, prin cele ce scrie lui Timotei, ca “Alexandru faurarul multe rele mi-a facut mie; de el sa te feresti sit u, pentru ca s-a impotrivit foarte mult cuvintelor noastre”. In afara de o asemenea nevoie, cel care spune ceva impotriva cuiva, ca prin aceasta sa-l defaime sau sa-l batjocoreasca, este clevetitor, chiar daca ceea ce spune ar fi adevarat.

Intrebarea 26

- Cel care cleveteste pe frate sau cel care asculta pe clevetitor si il sufera, de ce (pedeapsa) este vrednic?

- Amandoi (sunt vrednici) de afurisire. “Caci pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele sau, pe acela il voi pierde”, iar in alta parte s-a spus: “sa nu ascultati cu placere pe cel care cleveteste, ca sa nu fii aruncat (afara)”.

Intrebarea 28

- Daca cineva ar raspunde altuia cu glas ridicat si cu cuvinte tari si, cand i s-ar atrage atentia, ar spune ca nu are nimic rau in inima lui, trebuie sa fie crezut?

- Nu toate patimile sufletului sunt evidente la toti, nici chiar la cel care este bolnav, precum nu sunt evidente nici patimile corpului. Deci asa cum se intampla cu corpul, unde specialistii au anumite semne pentru bolile ascunse ale lui, pe care bolnavul nu le poate masca, la fel si cu sufletul; si chiar daca cel care pacatuieste nu-si simte propria boala, trebuie sa aiba incredere in Domnul, Care l-a incredintat si pe el si pe cei dimpreuna cu el, ca omul cel rau din camera cea rea a inimii lui scoate cele rele. Pentru ca omul rau poate cateodata sa spuna un cuvant bun, in mod ipocrit; caci Scriptura spune ca trebuie “sa ganditi cele bune”, nu numai inaintea Domnului, ci si “inaintea oamenilor”.

(in: Sfantul Vasile cel Mare, “Regulile mici”)

0101sfiervasiliecelmare6

Legaturi:

  • POCAITI-VA!
  • “Totdeauna recomand pocainta SI marturisire. Niciodata nu recomand DOAR marturisire”!
  • Simtirea pacatoseniei il misca pe Dumnezeu – Cuv. Paisie Aghioritul
  • Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVARATA POCAINTA
  • CUVIOSUL SOFRONIE DE LA ESSEX: “Naiv este cel ce crede ca va putea urma lui Hristos, fara lacrimi”
  • Sfintii Parinti ne cheama la pocainta si la plans

***

  • SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (1)
  • SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (2)
  • SFANTUL VASILE CEL MARE – Stalpul de foc care lumineaza cu putere si azi, episcopul de care s-a minunat cerul si pamantul (3)
  • Sfantul Vasile, lauda cea stralucita a arhiereilor
Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 05 Jan 2010 la 03:25 pm | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Parintele Mihail Stanciu, Tâlcuiri ale textelor scripturistice Print

050

  • EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati!
  • SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
  • O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
  • Lacrimile Iordanului în repejuni întoarse
  • Minunata vindecare de lepră a lui Neeman Sirianul în apa Iordanului
  • CUVANTUL SF.IOAN GURA DE AUR LA BOTEZUL DOMNULUI
  • Sfantul Ioan Maximovici: Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfinţirea apelor
  • Sfantul Ioan Maximovici: Predica la Botezul Domnului
  • Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA
  • Cantari la Botezul Domnului
 
  • altParintele Dumitru Staniloae – despre Botezul Domnului.mp3
  • altP. Mihail Stanciu, Man. Antim – Predica la Botezul Domnului
  • altTroparul Bobotezei (Stavropoleos).mp3

0106theophany29În Iordan botezându-te Tu Doamne,

Închinarea Treimii S-a arătat,

că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,

Fiu iubit pe Tine numindu-Te,

şi Duhul în chip de porumbel a adeverit

întărirea Cuvântului,

Cel ce Te-ai arătat, Hristoase, Dumnezeule,

şi lumea ai luminat, mărire Ţie!

*

 

Arătatu-Te-ai astăzi lumii

şi lumina Ta, Doamne, S-a însemnat peste noi,

Care cu cunoştinţă Te lăudăm.

Venit-ai şi Te-ai arătat,

Lumina cea neapropiată.

(Troparul şi Condacul Botezului Domnului)

*

  • altCati in Hristos v-ati botezat… (Anghelos).mp3

Câţi în Hristos v-aţi botezat,

în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia.

(Trisaghionul Praznical)

***

1_Botezul_DomnuluiBotezul Domnului – Icoană rusească, sec. XXI, colecţie particulară

Introducere

Domnul Iisus Hristos Şi-a asumat firea umană în deplinătatea ei, dar şi cu toate neajunsurile ei, pentru a o curăţi şi a o pune iarăşi în legatură directă cu Izvorul vieţii şi al iubirii veşnice. Pentru a fi om adevărat, firea umană a lui Hristos cunoaşte creşterea firească şi treptată („Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.” Luca 2, 52). Vieţuind smerit şi ascultător în Nazaret până la treizeci de ani (vârsta maturităţii, la evrei), Mântuitorul Hristos îşi începe misiunea Sa pământească, lucrarea de mântuire a omenirii robită păcatului, nu printr-un act extraordinar, miraculos, ci prin supunerea faţă de legile condiţiei umane, prin chenoza Sa. Astfel, vine la Ioan ca să fie botezat cu botezul pocăinţei, El care era fără de păcat şi Însuşi Dumnezeu- izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. S-a smerit însă, ca prin ascultarea Sa deplină faţă de Dumnezeu-Tatăl, să plinească „toată dreptatea” Legii vechi, desăvârşindu-o prin Noul Său Legământ. Căci „Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16, 16). Astfel, evenimentul Botezului Domnului marchează punctul culminant al maturităţii lui Hristos,  deplinătatea umanităţii Sale.

Înaintemergător, botezător dar şi ucenic, Sfântul Ioan împlineşte cu supunere botezul asupra lui Hristos. Totodată, prin atingerea Fiului lui Dumnezeu, prin vederea Duhului Sfânt în chip de porumbel şi prin auzirea glasului lin al Tatălui, el devine martor nemincinos, descoperind lumii dumnezeirea lui Hristos, precum au vestit oarecând magii şi păstorii, la Naşterea Sa, ori dreptul Simeon şi proorociţa Ana, la Întâmpinarea Sa în templul din Ierusalim, şi alţi oameni, care, asemenea lor, L-au recunoscut călăuziţi şi insuflaţi fiind de Duhul Sfânt. Această arătare a Sfintei Treimi (epifanie, în limba greacă)  mărturiseşte, totodată, realitatea metaistorică a lui Dumnezeu: Tatăl iubitor naşte din veci pe Fiul Său şi purcede pe Duhul cel Sfânt care Se odihneşte în Fiul.

Fiul cel veşnic şi iubit al lui Dumnezeu, intrând în apele Iordanului, vine în interiorul zidirii  Sale, supusă şi ea stricăciunii prin căderea omului, pentru a o exorciza de toate puterile demonilor şi pentru a o sfinţi. Întreaga creaţie tresaltă, cutremurându-se  de taina de a-L avea în mijlocul ei pe Cel Necuprins, dar bucurându-se de prezenţa şi binecuvântarea Sa.

Sfinţirea lumii începe, aşadar, prin sfinţirea apei pe care o săvârşeşte Hristos la Botezul Său şi prin Botezul „cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11), pregătindu-ne nouă, tuturor celor ce credem şi ne unim cu El în Biserica Sa, intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu.

BOTEZUL DOMNULUI
Epifania – Dumnezeiasca arătare

Sunt mărturii că până în veacul al IV-lea, Naşterea şi Botezul Domnului erau sărbătorite în aceeaşi zi – 6 ianuarie. Menţionată în Constituţiile Apostolice (5, 13), sărbătoarea Botezului Domnului – Epifania era iniţial prăznuită de creştinii din ţara sfântă. Este amintită de Sfinţii Ipolit al Romei şi Clement al Alexandriei în secolele II-III. Sfinţii Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Ambrozie de Milan au predicat cu ocazia sărbătorii Epifaniei, adeverindu-se astfel generalizarea ei în întreaga Biserică Ortodoxă.

Reprezentarea iconografică a Botezului Domnului
Temeiuri scripturistice
  • „În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Şi răspunzând, Iisus a zis către el: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.”. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”.” (Matei 3, 13-17)
  • „Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru tine am binevoit.”.” (Marcu 1, 9-11)
  • „Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”.” (Luca 3, 21-22)
  • „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis:”Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.”.  Şi a mărturisit Ioan zicând: „Am văzut Duhul coborându-Se, din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”.”(Ioan, 29-34)
Compoziţia icoanei

Icoana Botezului Domnului, ca şi slujbele praznicului şi cea consacrată sfinţirii mari a apei, nu urmăreşte atât fixarea unui moment istoric, cât postulează o lectură duhovnicească, scoţând în relief trei aspecte esenţiale ale spiritualităţii creştine:

- Divino-umanitatea lui Hristos

- Teofania sau arătarea Sfintei Treimi

- Creaţia restaurată.

  Stânga Centru Dreapta Partea superioară - versant - bolta cerească
- raza
- porumbelul - versant Partea
centrală
Sfântul Ioan
Botezătorul Mântuitorul Hristos
în mijlocul
râului Iordan Îngerii slujitori Partea inferioară - pomul cu toporişca
- mal - făpturile marine - mal
Persoane, sensuri şi simboluri ziditoare
în icoana Botezului Domnului
  • Bolta cerească, Raza, Porumbelul

În partea superioară a compoziţiei apare o emisferă formată în general din trei zone de culoare gri-albăstrui în degradé. Aceasta este reprezentarea iconografică a bolţii cereşti, echivalentă, la nivel simbolic, cu cerurile deschise.

Această emisferă semnifică totodată prezenţa lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi, prezenţă evidenţiată uneori şi printr-o mână care binecuvântează. În ceea ce priveşte icoana Botezul Domnului, aceasta mână reprezintă iconografic glasul Tatălui care s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit.”.

Din cadrul acestei emisfere porneşte o rază de lumină îndreptată spre Hristos.

2_PorumbelAproape de extremitatea razei, deasupra creştetului Mântuitorului, este reprezentat într-un contur sferic un porumbel alb – chip al Duhului Sfânt care se arată în momentul Botezului Domnului „sub pogorământul unei înfăţişări trecătoare”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Arătarea Duhului Sfânt la Botezul Domnului în chip de porumbel este explicată de Sfinţii Părinţi prin analogie cu potopul:

„Aşa cum atunci lumea a fost curăţită de păcat prin apele potopului, iar porumbelul a adus o ramură de măslin în Arca lui Noe, vestind sfârşitul potopului, şi pacea a revenit pe pământ, tot aşa, Sfântul Duh coboară în chip de porumbel ca să vestească iertarea păcatelor şi milostivirea lui Dumnezeu asupra lumii. Atunci o ramură de măslin, acum, milostivirea Dumnezeului nostru.” (Sfântul Ioan Damaschin)

În ceea ce priveşte reprezentarea Sfântului Duh ca porumbel în alte icoane decât cea a Botezului, cum ar fi icoana Pogorârii Duhului Sfânt asupra Apostolilor şi, în special, icoana Bunei Vestiri, care a dobândit popularitate în sec. al XVII-lea, Marele Sinod de la Moscova (1666 -1667) dă următoarea explicaţie:

„Sfântul Duh a apărut în chip de porumbel doar la Sfântul Botez al Domnului în Iordan, şi de aceea numai în acest context trebuie înfăţişat Sfântul Duh ca porumbel. Pentru că pe Muntele Tabor a apărut ca nor, şi alteori altfel.” (Documentele sinoadelor de la Moscova 1666 – 1667)

  • Mântuitorul Hristos este reprezentat stând în picioare, în mijlocul râului Iordan, ca într-un mormânt curgător care Îi cuprinde trupul din toate părţile, înţelegând prin aceasta că nu doar o parte, ci tot trupul Lui s-a scufundat ca semn al îngropării Lui, pentru că Botezul semnifică moartea Domnului. (conform Coloseni 2, 12)

Însă afundarea nu poate fi despărţită de ieşire care simbolizează Învierea Sa din morţi. „Cufundarea şi ieşirea sunt chipul Coborârii la iad şi al Învierii.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Chipul  Domnului are o expresie blândă şi smerită, arătând, în acelaşi timp sobrietate şi concentrare.

Mântuitorul Hristos este reprezentat fie cu totul dezbrăcat, fie doar cu o pânză albă în dreptul şoldurilor. Icoanele vechi îl înfăţişează pe Hristos gol, conform textelor liturgice, subliniind prin aceasta chenoza dumnezeirii Sale: „Se 3_Botezul_Domnului_detaliudezbracă Cel care a îmbrăcat cerul cu nori.” (Canonul praznicului, cântarea a 8-a, Utrenia din ajunul praznicului Botezului).

Se arată în acelaşi timp şi scopul acestei chenoze pentru că, dezbrăcându-şi trupul, îmbracă astfel goliciunea lui Adam, şi împreună cu ea pe cea a întregii omeniri, în veşmântul slavei şi al nestricăciunii.

Cu toate că iconografia iniţială îl înfăţişează pe Hristos gol, astăzi este mai potrivit să fie înfăţişat cu o învelitoare în jurul coapselor (variantă adoptată dealtfel şi în icoana răstignirii Domnului) pentru a sublinia curăţia Celui Care este „singur fără de păcat”.

Mântuitorul Hristos este înfăţişat făcând un pas înainte către Sfântul Ioan Botezătorul şi plecându-Şi capul sub mâna acestuia. Se arată prin acest gest suprema iniţiativă a Domnului Care vine de bunăvoie şi cu smerenie, pentru a împlini o rânduială de care El nu avea nevoie, fiind întru totul fără de păcat, dar arătând prin aceasta că a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji. El binecuvântează apele Iordanului, fie cu ambele mâini, fie doar cu mâna dreaptă, sfinţindu-le în acelaşi timp prin cufundarea Lui.

  • Iordanul (din limba ebraică Jarden – care coboară)

Între cei doi versanţi înalţi, semn al prezenţei Duhului Sfânt, curge râul Iordan cu revărsare mare.

În unele icoane, apa în care a intrat Hristos Îi acoperă tot trupul până la umeri, în altele, apa curgătoare a râului apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său şi sub picioare, fără a-L acoperi. Acest din urmă mod de reprezentare pare să fie utilizat pentru a nu strica linia clară a trupului, claritatea fiind unul din principiile folosite de iconarii bizantini.

Însă, primul mod, mai vechi de reprezentare a apei, în faţă şi pe ambele laturi ale trupului, este mai potrivit pentru că are în vedere o claritate superioară a formei trupului. Arată că Botezul s-a făcut prin scufundare totală în apele Iordanului după cum spun şi Evangheliile. (Matei 3, 16; Marcu 1, 10)

Râul Iordan este reprezentat aici sub forma unei peşteri  întunecoase (imagine iconografică a iadului), sau a unui mormânt lichid, curgător, care cuprinde trupul Domnului (chip al înmormântării reprodus în Taina Botezului prin cufundarea totală).

Regăsim aici motivul peşterii care apare în icoana Naşterii Domnului, ca loc ce adăposteşte ieslea în care se află Pruncul Hristos, în icoana Răstignirii, sub Crucea în care se află în chip simbolic ţeasta primului Adam, apoi în icoana Cincizecimii, sub forma unei închisori întunecate din care se zăreşte silueta unui bătrân împărat, şi nu în ultimul rând, în icoana Pogorârii la iad, unde peştera întunecată reprezintă în mod propriu-zis, iadul.

Astfel, prin acest element de legătură – peştera, se crează contrastul permanent între întunericul în care se afla omenirea până la venirea Mântuitorului şi lumina dumnezeiască ce pătrunde în lume odată cu Întruparea Sa.

Tema apei ocupă un loc privilegiat în Sfintele Evanghelii. Odinioară imagine a morţii (potopul), ea este acum „izvor de apă vie” (Apocalipsă 21, 6; Ioan 4, 14). Odată cu intrarea lui Hristos în râul Iordan, firea umană împreună cu întreaga creaţie îşi schimbă starea căzută şi se sfinţesc prin harul Duhului Sfânt.

  • Făpturile marine

În partea inferioară a icoanei, la picioarele Mântuitorului, sunt înfăţişate adesea, în dimensiuni discrete, siluetele a două personaje – un bărbat şi o femeie. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar chipurile lor au o expresie de mare uimire. Cele două siluete ilustrează texte ale vechiului testament care sunt prefigurări ale Botezului: „Marea a văzut şi a fugit: Iordanul s-a întors înapoi.” (Psalmul 113, 3).

Figura bărbătească - un personaj întins în albia râului, ţinând în mâini un vas din care se varsă apă – este 04_Iordanreprezentarea alegorică a râului Iordan. Personajul este întors cu faţa de la Hristos, cuprins fiind de o mare uimire, spaimă chiar, motivul desprins din textele liturgice fiind acela de „a-L fi văzut fără veşmânt pe cel Nevăzut”.

Troparul explică această prezenţă:

„Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înâlţându-se Ilie. Şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta şi i s-au făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare o trecem.” (Troparul duminicii dinaintea praznicului)

Figura feminină – o femeie pe jumătate goală, purtând coroană pe cap şi sceptru în mână, luându-o la fugă călare pe unul sau doi peşti – este o alegorie a mării şi face trimitere la una din prefigurările Botezului – trecerea poporului iudeu prin Marea Roşie.

În unele reprezentări Hristos este înfăţişat stând în picioare pe două dale de piatră formând o cruce (asemănătoare cu porţile iadului din icoana Pogorârii la iad) sub care se află şerpi cu capetele ridicate, alteori, apare chiar un balaur sub picioarele Lui. Icoana ilustrează în acest fel, biruinţa lui Hristos asupra puterilor întunericului (a diavolului şi a îngerilor lui) simbolizate prin aceşti monştri marini – balauri, şerpi -, puşi pe fugă sau zdrobiţi, detaliu inspirat din Psalmul 13, 14: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă.”.

„Plecatu-Ţi-ai creştetul Înaintemergătorului, sfărâmat-ai capetele balaurilor, venit-ai la repejuni, luminat-ai toate, spre a Te slăvi pe Tine, Mântuitorule, Luminătorul sufletelor noastre.” (Stihiră la Doamne strigat-am … şi acum, Vecernia Mare, glas 2)

„Pe Adam cel stricat iarăşi îl zideşte în repejunile Iordanului şi capetele balaurilor celor ascunşi le sfarmă Împăratul veacurilor.” (Utrenia praznicului, cântarea 1, glas 2)

Uneori, în jurul lui Hristos înoată peşti mici şi chiar copii, însă este de evitat introducerea în scenă a amănuntelor irelevante.

Toate aceste elemente acvatice trebuie reprezentate cu discreţie, în proporţii echilibrate, astfel încât să rămână în plan secund, pentru a nu produce o distragere inutilă a atenţiei de la componentele principale ale icoanei care conduc la adevărata înţelegere a însemnătăţii praznicului.

  • Sfântul Ioan Botezătorul este înfăţişat în icoană purtând tunică şi himation sau o haină de păr care îi 5_Botezul_Domnului_detaliu2acoperă trupul, stând în picioare, pe malul râului, la dreapta lui Hristos şi păşind ferm spre Acesta. El se află în acelaşi timp aplecat în semn de supunere şi sfială faţă de Cel căruia nu este vrednic să-I dezlege curelele încălţămintei.

Această ezitare a Boteză-torului în momentul întâlnirii cu Hristos, este sugestiv redată în slujba Praznicului:

„La repejunile Iordanului venind astăzi Domnul a strigat către Ioan: nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.” (Utrenia, condacul Înainteprăznuirii, glas 4)

Ioan îl identifică pe Hristos de îndată ce Îl vede: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii.” (Ioan 1, 29)

Cu mâna dreaptă deasupra capului Mântuitorului, face gestul sacramental specific ritualului Botezului, exprimând în acelaşi timp şi cutremurul ce l-a cuprins:

„Nu îndrăznesc să ating preacuratul Tău cap, sfinţeşte-mă Tu, Doamne, cu arătarea Ta dumnezeiască.” (Stihiră la Litie)

În mâna stângă ţine uneori un sul, simbolul propovăduirii sale, sau face un gest de rugăciune. Privirea sa se îndreaptă în acelaşi timp spre înălţime, dovadă a faptului că el însuşi L-a atins pe Hristos, a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se asupra Lui în chip de porumbel (Ioan 1, 29-34), a auzit glasul Părintelui Ceresc „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17), şi a mărturisit apoi despre acestea lumii.

  • 6_SecureaSecurea

În partea inferioară a icoanei, la picioarele Sfântului Ioan Botezătorul este reprezentat un arbust la baza căruia stă o secure, rezumat cutremurător al învăţă-turii date de acesta fiecărui nou botezat:

„Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine, vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.” (Matei 3, 10-11)

  • Îngerii

În faţa Sfântului Ioan Botezătorul, de cealaltă parte a râului, se află doi, trei sau chiar mai mulţi îngeri, aplecaţi, cu aripile lăsate într-o atitudine de slăvire, de rugăciune şi de slujire.

Ideea includerii îngerilor în icoana Botezului apare cel puţin din sec. al VI-lea, cu toate că prezenţa lor nu este indicată nici în Evanghelii şi nici în troparul care rezumă principalele momente ale evenimentului. Textele slujbelor, pomenindu-le prezenţa, vorbesc despre starea lor („Cetele îngereşti s-au umplut de mirare, de frică şi de bucurie.” – Tropar, glas 7, Ceasul al 9-lea), însă nu precizează rolul pe care aceştia l-au avut, astfel încât acest rol este adesea diferit înţeles şi reprezentat.

7_IngeriÎngerii sunt înfăţişaţi, fie având mâinile acoperite de propriile mantii, în semn de evlavie şi supunere în faţa Celui ce se botează, fie purtând ştergare. Obiceiul acoperirii mâinilor este de origine răsăriteană şi a fost adoptat la curtea din Bizanţ, unde obiectele înmânate împăratului sau primite de la acesta erau ţinute cu mâinile  acoperite ca semn al unui deosebit respect. Acoperirea mâinilor în iconografie exprimă evlavia şi supunerea faţă de o persoană sfântă.

În unele icoane, ei au rol de slujitori şi ţin în mâini ştergare, gata să înveşmânteze Trupul Domnului când iese din apă, indicându-se prin aceasta, încă o dată, faptul că botezul s-a făcut prin scufundare, ceea ce necesită ştergerea trupului celui botezat la ieşirea din apă.

Deşi rolul de slujitori ai Domnului nu este clar definit în ceea ce priveşte momentul Botezului, acest rol se dezvăluie într-un fragment următor relatării Botezului, în care aflăm  că „Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavol”, iar atunci când diavolul L-a lăsat, „iată îngerii, venind la El Îi slujeau”. (Matei 4, 1; 4, 11)

În orice caz, prezenţa îngerilor în icoana Botezului, cât şi în alte icoane precum Naşterea Domnului, Bunavestire, Învierea sau Înălţarea, atestă faptul că cetele îngereşti au fost martore nevăzute ale petrecerii în trup a Domnului  încercând şi ele să pătrundă treptat înţelesurile tainei celei din veac ascunse a Lui Dumnezeu.

Inovaţii apusene ale reprezentării Botezului Domnului

- Scena este populată de numeroase personaje, îngeri şi oameni, care nu mai stau în registre separate ca in iconografia răsăriteană, exprimând cele două trepte existenţiale – lumea angelică şi umanitatea (reprezentată doar prin persoana Sfântului Ioan Botezătorul) -, ci se află deopotrivă într-o convieţuire paşnică, prilejuită de evenimentul Botezului.

- În unele compoziţii, personajele sunt antrenate în diverse activităţi colaterale, străine de evenimentul central, unele chiar independente de el, fapt care face ca importanţa Botezului Domnului să fie mult diminuată, ba chiar anulată prin banalizare.

- În acelaşi timp, toate personajele par a fi martore ale Teofaniei, în timp ce Sfânta Scriptură vorbeşte doar de Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel ce s-a facut vrednic de această descoperire, el dând mărturie apoi şi celorlalţi.

8_Inovatii

- Teofania în sine, este interpretată într-o manieră extrem de naturalistă prin atmosfera teatrală a cerurilor deschise, din mijlocul cărora putem zări alături de mulţimile de îngeri – prunci figura unui bătrân ce se vrea a fi expresia văzută a celui cu neputinţă de reprezentat – Dumnezeu – Tatăl .

- Raza şi porumbelul au, şi ele, o consistenţa materială având ca scop impresionarea simţurilor şi rămânând prin aceasta doar la nivelul unei experienţe sensibile, straină totuşi de Revelaţia Dumnezeiască.

- Hristos este reprezentat stând cu capul plecat, într-o atitudine de umilinţă mult prea umană, străină de smerenia dumnezeiască a Celui care S-a făcut om „chip de rob luând”, dar a rămas în acelaşi timp Dumnezeu, Stăpânul cerului şi al pământului.

- El nu mai binecuvântează apele, ci stă cu mâinile adunate spre piept, închis în sine, într-o rugăciune care nu mai cuprinde întreaga lume ci doar propria persoană. În unele cazuri, însuşi gestul rugăcinii se transformă într-o contemplare ruptă de comuniunea cu Dumnezeu, privirea nemaifiind îndreptată către cer ci către pământ, devenind expresie, fie a adorării de sine, fie a deznădejdii. Din acest motiv,  în icoana ortodoxă, Hristos – Dumnezeu şi Sfinţii Săi nu vor avea niciodată privirile plecate, nici chiar în clipele pătimirilor sau ale martiriului.

- Râul Iordan are mai degrabă înfăţişarea unui pârâiaş ce îl acoperă pe Iisus doar până la glezne, cel mult până la genunchi.

- Ioan Botezătorul este reprezentat pe jumătate dezbrăcat, având o statură atletică (la fel ca toate personajele ce populează compoziţia), trupul său nemaiavând  nimic din expresia unei vieţuiri ascetice.

- El îl stropeşte pe Hristos cu apă dintr-o scoică sau dintr-un vas, ceea ce contravine adevărului istoric potrivit căruia botezul s-a făcut prin scufundare totală, nu doar prin stropire. Odată cu deformarea adevărului istoric, se diluează şi mesajul simbolic al botezului, acesta fiind o prefigurare a morţii, a Îngropării de trei zile şi a Învierii Domnului.

- Întreaga compoziţie se desfăşoară într-un registru orizontal, accentul căzând pe elementul terestru, semn al unei abordări (înţelegeri) de factură sensibilă, supusă simţurilor şi, prin aceasta, marcată de subiectivism şi coruptibilitate, spre deosebire de reprezentarea ortodoxă în care domină axa verticală, expresie a înălţării spirituale şi a cunoaşterii inteligibile, care dă mărturie, totodată, de măreţia şi importanţa universală a Botezului Domnului.

 

*

Prin Botezul Său, Domnul Hristos a surpat puterea diavolului care l-a otrăvit pe om sugerându-i să nu-L asculte pe Dumnezeu. Dacă prin păcatul neascultării şi fuga protopărinţilor de Dumnezeu a intrat în lume blestemul îndepărtării întregii firi de Dumnezeu, adică suferinţa şi moartea, prin ascultarea lui Hristos, „Care S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, [şi] S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 7-8), a venit în lume binecuvântarea şi viaţa veşnică. Hristos a venit la botezul pocăinţei, săvârşit de Sfântul Ioan, în numele nostru, spre a ne împăca pe noi şi cu Dumnezeu, dar şi cu întreaga fire, pe care noi o separasem de Izvorul vieţii şi o ridicasem împotriva noastră prin păcat.

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, aşadar, Botezul Domnului nu este numai o teofanie, o arătare desăvârşită a lui Dumnezeu – Sfânta Treime şi o descoperire desăvârşită în faţa întregii creaţii a Mântuitorului Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat şi om adevărat, ci este şi o epifanie a firii întregi, a omului şi a lumii înconjurătoare, într-o nouă stare de existenţă. Botezul Dom­nului inaugurează o viaţă nouă, luminoasă şi plină de sens pentru cosmosul întreg, unde are să vieţuiască de acum înainte omul înnoit şi îndumnezeit de Hristos.

Dacă la început „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2) activând energiile Lui necreate în convergenţă cu energiile create continuu şi progresiv, la Botezul Domnului Duhul Sfânt Se uneşte iarăşi cu apa şi cu toată creaţia, pregătind sânul Bisericii în care se vor naşte din nou, „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5), toţi oamenii care cred în Hristos. Apa sfinţită de Duhul Sfânt este în chip tainic materia veacului viitor, purtând în ea pe Hristos şi pe Duhul cu puterile Lui dătătoare de viaţă şi îndumnezeitoare. Prin Taina Sfântului Botez, şi noi, creştinii ortodocşi, murim tainic cu Hristos faţă de păcat, dar şi înviem împreună cu El întru Împărăţia Sa veşnică şi binecuvântată. Cu alte cuvinte, prin Botezul nostru, Dumnezeu ne iartă păcatele, ne înfiază în Biserica Sa şi ne dă puterea de a ne asemăna tot mai mult cu Fiul Său cel iubit pe măsura însuşirii de către noi prin iubire a Jertfei şi a Învierii Lui.

Bibliografie selectivă

Preot Prof. Dr. Acad. Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureşti, 2005

Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Editura Sophia, 2004

Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, 2000

Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseţii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1993

Michel Quenot, Învierea şi Icoana, Editura Christiana, Bucureşti, 1999

Michel Quenot, Sfidările icoanei, Editura Sophia, 2004

Michel Quenot, Nevoia de icoană, Editura Sophia, Bucureşti, 2006

Michel Quenot, De la icoană la ospăţul nupţial, Editura Sophia, 2007

Egon Sendler, Icoana, chipul nevăzutului, Editura Sophia, Bucureşti, 2005

Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophia, 2003

STAVRO7

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Acatistul Botezului Domnului

 
alt


Acatistul Botezului Domnului

 

Botezul Domnului in Iordan de la Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul !

 

(6 ianuarie)

 

Dupa obisnuitul inceput se zic:

Condacele si Icoasele

 

Condacul 1:

 

Pe Tine, Imparatul cerului si al pamantului, Luminatorul nostru, vazandu-Te in Iordan, botezat de robul Tau, cerurile s-au infricosat si tot pamantul s-a infiorat, ingerii s-au mirat si toata faptura s-a bucurat. La pacatosi si la vamesi ai venit ca sa speli cu ape pacatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu multumire iti cantam: Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, Slava Tie.

 

Icosul 1:

 

Veniti in graba astazi puteri ingeresti, vazand pe Stapanul Hristos, venit la repejunile Iordanului sa curete pacatul lui Adam si cunoscand Dumnezeiasca taina, cu frica proslaviti marea Sa coborare, ca Dumnezeu s-a facut om si nestiind de pacat vine ca un Miel al lui Dumnezeu sa ridice pacatele la toata lumea. Pentru aceasta, cei ce proslaviti Dumnezeiasca aratare a lui Hristos, cantati Lui ca si la Betleem aceste laude:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca din cer de la Tatal, ai venit in acesta lume; Slava Tie, Dumnezeule Cel Preainalt, care Te-ai coborat chiar pana la chipul de rob;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, caci ca un om ai venit la Ioan sa te botezi;

Slava Tie, Luminatorul fapturii, caci ca un nou Adam, pacatele lui Adam cel cazut ai purtat;

Slava Tie, Lumina cea fara de inceput, care la Iordan ai vrut sa straluceasca lumina cea mare a cunostintei la toata lumea;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, care ai dorit sa daruiesti oamenilor in Aratarea Ta, prealuminoasa dimineata a harului;

Slava tie, Cel ce ai venit sa scapi lumea de vechea inselaciune;

Slava Tie, Cel ce ne-ai aratat noua marea taina a credintei;

Slava Tie, Cel ce ai savarsit pentru noi minuni mari cu ape multe;

Slava Tie, Cel ce ai luminat cerurile si tot pamantul cu lumina invataturilor Tale;

Slava Tie, Cel ce pe faraon cel gandit l-ai inecat in repejunile Iordanului;

Slava Tie, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 2-lea;

 

Vazand cu Duhul Dumnezeiescul Inaintemergator venirea Ta in lume, Hristoase, a venit la Iordan si luminat a grait oamenilor: s-a apropiat Izbavirea noastra.

Siliti-va sa-L intampinati pe Dansul si cu buze neintinate sa-I cantam: Aliluia.

 

Icosul al 2-lea:

 

Gand ceresc avand intru sine, Luminatorul lumii, marele Inaintemergator, a grait catre oameni: Curatiti-va pentru ca vine Hristos sa izbaveasca lumea din stricaciune si sa dezlege blestemul lui Adam cel intai zidit. Sa se bucure pustia Iordanului si precum crinul sa infloreasca, iar pamantul sa se bucure acum. Pregatiti caile Domnului si drepte faceti cararile Dumnezeului nostru si cantati cu veselie unele ca acestea:

Slava Tie, Lumina cea nespusa, care ai fost vestita de Luminatorul lumii;

Slava Tie, Cuvant nepatruns, care ai fost prezis de glasul Inaintemergatorului Tau;

Slava Tie, Foc curatitor, caci cu lucrarea Ta se stinge toata necuratia;

Slava Tie, Izvor binecuvantat, prin care toata firea omeneasca se sfinteste;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care ai binevoit a Te boteza de rob;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, care ai binevoit sa Te arati la Iordan;

Slava Tie, Imparatul Adevarului, ca Inaintemergatorul s-a temut sa-Ti dezlege cureaua incaltamintei;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca tot neamul omenesc s-a veselit de Botezul Tau; Slava Tie, Dumnezeule Preavesnic, ca Aratarea Ta lumineaza si intelepteste pruncii;

Slava Tie, Lumina lumii, ca venirea Ta lumineaza si intelepteste orbii;

Slava fie, ca intru lumina Ta vom vedea lumina;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 3-lea

 

Intelegand, Inaintemergatorul, puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frica privindu-Te venind la Iordan, se bucura cu duhul si salta aratandu-Te cu mana si graieste oamenilor: Acesta este Cel ce izbaveste lumea din stricaciune. Acesta este Cel ce ne libereaza din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, in locul intunericului, lumineaza oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez.

Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii, pe Acesta intampinandu-L sa-I cantam: Aliluia.

 

Icosul al 3-lea

 

Avand bogatie de milostivire ai venit Iisuse, la pacatosi si la vamesi, la raul Iordanului, pentru ca nu ai mai rabdat sa vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca sa-l intrebi iarasi pe Adam: "Unde esti? Nu te ascunde de mine. Vreau sa te vad daca esti gol si dezbracat si astfel sa te invrednicesti sa nu te mai rusinezi". Pentru aceasta propovaduim marea Ta coborare cantandu-Ti unele ca acestea:

Slava Tie, Pastorul Cel Bun, ca ai voit sa cauti oaia cea ratacita;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut, caci ai venit sa o porti pe aceasta pe umerii Tai; Slava Tie, Milostivire Nemasurata, ca Te-ai pogorat la omul cel cazut; Slava Tie, Iubire Nespusa, ca ai scos pe oameni din deznadejde;

Slava Tie, Cel ce intaresti mainile slabanogite ale bolnavilor;

Slava Tie, Cel ce vindeci picioarele slabanogite ale schiopilor;

Slava Tie, Cel ce veselesti pustia insetata precum campia Libanului;

Slava Tie, Cel ce pustia Iordanului precum Carmelul ai infrumusetat-o;

Slava Tie, Roua de viata datatoare;

Slava Tie, ca esti Multindurat precum trestia care se pleaca;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa cauti si sa mantuiesti pe cel pierdut;

Slava Tie, Cel ce ai venit sa-l chemi pe Adam cel izgonit;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 4-lea:

 

Furtuna de ganduri indoite avea intru sine Inaintemergatorul, cand Tu, Hristoase, Imparate, ai venit ca un om la raul Iordanului si ai vrut sa primesti botezul ca un rob, zicand: intinde mana ta si te atinge de capul Meu, si frica l-a cuprins, savarsind cele poruncite. Cuprins a fost de tremur Inaintemergatorul, zicand: De ce ai venit la rob, Doamne, neavand pacate? Cum sa botez pe Cel ce poarta necazurile lumii? Cum sa luminez pe Luminatorul lumii? Cum sa atinga robul cu mana pe Stapanul? Eu trebuie sa fiu botezat de Tine ca sa-Ti cant: Aliluia.

 

Icosul al 4-lea:

 

Auzind Domnul, Iubitorul de oameni, inaltimea smeritelor cuvinte ale Inaintemergatorului si vazand temerea lui i-a zis: O, bunule, Ioane, daca vrei sa fii smerit in fata Mea, totusi, lasa frica, pentru ca trebuie sa-Mi slujesti, caci asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea, ca prin Mine sa se curete pacatele oamenilor. Iar noi intelegand acest cuvant al Tau iti cantam:

Slava Tie, Hristoase, Lumina cea adevarata, ca mila si dreptatea s-au intalnit intru Tine;

Slava Tie, Imparatul adevarului, ca dreptatea si pacea s-au sarutat intru Tine; Slava Tie, Preadulce Iisuse, ca adevarul Tau a stralucit pe pamant, la Betleem; Slava Tie, Mantuitorule Atotmilostiv, ca dreptatea Ta din cer a venit la Iordan; Slava Tie, Curatirea noastra, ca apele botezului ne fac mai albi decat zapada; Slava Tie, Lumina noastra, ca prin repejunile harului zidesti inima curata intru noi;

Slava Tie, Cel ce prin coborarea Ta, cerurile le-ai plecat, iar capul Tau ai vrut sa-L pleci sub mana Inaintemergatorului;

Slava Tie; ca acoperind Cele de Sus, ale Tale, in apele Iordanului ai binevoit sa Te afunzi;

Slava Tie, Doamne al puterilor, de Care se tem si se cutremura toate, si Care ai poruncit Inaintemergatorului sa lase frica cea mare;

Slava Tie, Parinte al indurarilor, ca la Tine milostivirea este nemasurata si necercetata si cu ea ai acoperit pacatele lumii;

Slava Tie, Cel ce Te-ai nascut din Fecioara, Mantuitorul nostru, cerceteaza-ne pe noi cu mare ingaduinta Ta cea nespusa;

Slava Tie, Cel ce Te-ai aratat la toata lumea, Hristoase Dumnezeul nostru, sfinteste-ne pe noi cu aratarea Ta Dumnezeiasca;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai Botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie;

 

Condacul al 5-lea:

 

Fiind Suvoi, izvorator din Dumnezeu, de har si bunatate, in repejunile Iordanului ai intrat, ca prin ape sa curatesti pacatul omenesc: Frica s-a facut vazand pe Facatorul cerului si ai pamantului, dezbracandu-se la rau si primind botezul de la rob. Puterile ingeresti s-au mirat, raul Iordan si-a intors apele inapoi, neputand suferi focul ce manca apele lui, si nici sa spele pe Cel Curat si sa stearga pe Cel fara de pacat. Pentru aceasta veseleste-te, Iordane, bucurati-va, izvoare si balti, toate adancurile marii; ca astazi s-a sfintit firea apelor, liberandu-se de stapanul intunericului ce se ascunsese acolo. Si toata faptura veselindu-se, canta cu noi: Aliluia.

 

Icosul al 5-lea;

 

Pe Tine, Stapanul lumii, vazandu-Te Dumnezeiescul Ioan, dezbracat si afundat in ape, ca sa ineci pacatele lumii si golatatea lui Adam iarasi sa o imbraci in haina maririi, s-a cutremurat cu duhul si a grait catre Tine, Mielul lui Dumnezeu, care curatesti pacatele lumii: "Nu indraznesc sa ma ating de crestetul Tau. Tu insuti ma sfinteste si ma lumineaza, pentru ca Tu esti Viata si Lumina si Pacea lumii". Totusi dupa cuvantul Tau, cu frica si-a pus dreapta sa pe  Dumnezeiescul Tau crestet si botezandu-Te si pe Tine, fara de pacat fiind, cu bucurie Ti-a cantat asa:

Slava Tie, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat asupra Ta pacatele lumii;

Slava Tie, Mantuitorule Milosarde, care ai binevoit sa ineci in apele Iordanului pacatele oamenilor;

Slava Tie, Cel ce ne-ai spalat pe noi de intinaciunea pacatelor;

Slava Tie, Cel ce ai dezlegat blestemul lui Adam;

Slava Tie, ca prin Dumnezeiasca Ta aratare pe toti oamenii i-ai bucurat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau in Iordan toata lumea ai luminat;

Slava Tie, ca pentru noi chip de rob ai luat;

Slava Tie, ca prin saracia Ta pe noi ne-ai imbogatit;

Slava Tie, ca prin smerenia Ta stapanirea vrajmasului pana la capat ai daramat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau, Imparatia lui Dumnezeu in chip vadit ai inceput sa o zidesti pe pamant;

Slava Tie, ca la Iordan, calea mantuirii tuturor oamenilor ai aratat;

Slava Tie, ca Lumina vederii de Dumnezeu acolo a luminat;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 6-lea:

 

Propovaduitorul minunat si Inaintemergatorul Ioan multe le graia oamenilor veniti la dansul, ca sa-Ti gateasca, Tie, calea, Doamne, totusi a tacut in fata Ta, cand ai venit la Iordan, deoarece Tu Insuti, i-ai spus: "Daca vorbesti celor nelegiuiti si celor pacatosi, boteaza-Ma repede, in tacere. Nu se cuvine ca gura omului sa graiasca cu glas despre Cel ce a venit, Cuvantul lui Dumnezeu, si despre taina ce s-a savarsit, pentru ca ingerii lui Dumnezeu cu frica I-au stat inainte si toata faptura s-a cutremurat". Pentru aceasta si noi in tacere adanca si cu multa cucernicie iti cantam: Aliluia.

 

Icosul al 6-lea:

 

La Iordan a stralucit lumii intregi lumina mare, si taina infricosata, ca Tu, Stapane Hristoase, botezandu-Te de catre Ioan, cu graba ai iesit din apa, scotand impreuna cu Tine lumea si cerul Ti s-a deschis; Ca precum, de demult, Adam a inchis cerul pentru toti, tot asa oamenii, din nou, impreuna cu Tine sa dobandeasca intrarea in locasurile raiului si cu dragoste sa-Ti cante asa:

Slava Tie, Imparatul pacii, Cel ce ai daramat peretele cel din mijloc al vrajbei;

Slava Tie, Datatoruie de milostivire, Cel ce ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;

Slava Tie, ca la Iordan cerul cel inchis prin pacat iarasi ni l-ai aratat deschis;

Slava Tie, ca atunci ai fagaduit sa ne arati ingerii ce urca si coboara din ceruri;

Slava Tie, ca prin coborarea Ta cerurile pana la pamant s-au plecat;

Slava Tie, ca prin Botezul Tau pamantul pana la ceruri s-a inaltat;

SI ava Tie, ca prin deschiderea cerului tainele negraite ale lui Dumnezeu intregii lumi s-au aratat;

Slava Tie, ca prin aratarea lumii ceresti Preasfanta si Dumnezeiasca binecuvantare tuturor credinciosilor s-a dat;

Slava Tie, Cel ce in vremea lui Ilie cerurile le-ai incuiat, nu ne incuia noua usile milostivirii Tale;

Slava Tie, Cel ce la Iordan cerurile le-ai deschis, deschide-ne si noua usile Camarii Tale Dumnezeiesti;

Slava Tie, Cel ne-ai aratat in Botezul Tau adancul iubirii Tale de oameni, scoate din adancul pacatului pe cei deznadajduiti;

Slava Tie, Cel ce ai ridicat pana la al treilea cer pe alesii Tai, ridica-ne in locasurile ceresti pe noi cei cazuti in adancul pacatului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-si botezat si lumea intreaga ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 7-lea:

 

Vrand, Doamne, Iubitorule de oameni, sa mantuiesti lumea ce pierea in pacate, ne-ai descoperit marea taina a Dumnezeiestii si intreitei aratari si precum la inceputul fiintarii lumii Duhul lui Dumnezeu, ca un datator de viata se purta deasupra apelor, asa si la botezul Tau, Doamne, cand in raul Iordanului ai vrut sa innoiesti si sa luminezi neamul omenesc si toata faptura ce suspina impreuna cu noi, Acelasi Duh Sfant, iarasi s-a pogorat din ceruri in chip de porumbel si a stat deasupra Ta, ca peste un nou Adam, ca sa petreaca de acum in oamenii innoiti in baia de apa si cu putere de sus fiind imbracati, intru innoirea duhului, sa mearga si sa cante lui Dumnezeu: Aliluia.

 

Icosul al 7-lea:

 

Faptura noua ai aratat, Stapane al fapturii, la Botezul Tau, primit de la Ioan, caci precum in timpul lui Noe ai inecat pacatele celei dintai lumi, asa si in apele Iordanului iarasi ai inecat pacatele intregii lumi zidita din nou cu foc si Duh si apa, savarsind o minunata innoire si renastere. Cu Duh ai zidit din nou sufletele, cu apa ai sfintit trupul, povatuind omul si astfel in chip tainic, din apa, zidesti impreuna cu Duhul Biserica cea cu multi fii, ca sa-Ti cantam totdeauna asa:

Slava Tie, Ziditorul fapturii, Cel ce ai plecat cerurile si Te-ai coborat la Iordan;

Slava Tie, Mantuitorul lumii, Cel ce ai deschis cerurile si ne-ai aratat noua Duhul lui Dumnezeu;

Slava Tie, Atotbunule, ca Duhul Tau cel Sfant ne invata dreptatea pe pamant; Slava Tie, Cel ce prin apa si prin Duh ai innoit firea noastra cea invechita prin pacat;

Slava Tie, Cel ce prin focul Dumnezeirii in repejunile Iordanului ne-ai daruit lumina cunostintei;

Slava Tie, Hristoase, ca prin Pogorarea Duhului Tau cel Sfant ne-ai facut partasi la firea cea Dumnezeiasca;

Slava Tie, ca prin Duhul intelepciunii si al intelegerii ai descoperit oamenilor adevarata vedere a lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca prin pogorarea Duhului lui Dumnezeu asupra Ta, duhul tariei si al intelepciunii, al vederii si smereniei si duhul temerii de Dumnezeu ai varsat asupra noastra;

Slava Tie, ca in repejunile Iordanului capetele balaurilor le-ai ars;

Slava Tie, ca prin aratarea Duhului lui Dumnezeu in chip de porumbel dupa blandetile acestuia ne-ai chemat pe noi la curatie fecioreasca;

Slava tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava tie.

 

Condacul al 8-lea:

 

Infricosatoare si minunata este aratarea Sfintei Treimi la Iordan: mai intai Fiul Cel Preaiubit s-a aratat in trup, botezandu-se de catre robul, indata Duhul Sfant s-a pogorat in chip de porumbel, apoi Preadumnezeiescul Parinte a glasuit din ceruri, marturisind: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit". O, mare, si preaslavita taina: Din cer a tunat Domnul si Cel de Sus si-a deschis glasul sau, ca sa se implineasca proorocia parintelui David: "Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul Slavei a tunat, Domnul pe ape multe. Glasul Domnului intru tarie, glasul Domnului intru stralucire". Pentru aceasta si noi iti cantam cu nevrednice buze, din adancul sufletului: Aliluia.

 

Icosul al 8-lea:

 

Cu totul esti intru cele inalte, Iisuse, totdeauna sezand in ceruri cu Tatal, dar nici de cele de jos nu te despartesti, nascut fiind cu trupul, in Betleem, din Curata Fecioara, acum la Iordan Te arati intregii lumi, ca pe cei ce sedeau intru intuneric si in umbra mortii sa-i luminezi cu lumina Aratarii Tale Dumnezeiesti. Pentru aceasta luminati fiind cu lumina aratarii Treimice sa-Ti cantam Tie, Dumnezeului Celui ce Te-ai aratat si pe pamant ai fost vazut si lumea ai luminat:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;

Slava Tie, Fiul Tatalui, Cel Ce esti cantat de Inaintemergatorul intru cei de jos;

Slava Tie, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si esti propovaduit de glasul din ceruri;

Slava Tie, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi si de toata lumea esti numit Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu;

Slava Tie, ca aratandu-Te in apele Iordanului, Lumina cea neapusa a Treimii in Botezul Tau ne-ai descoperit;

Slava Tie, Cel ce ai fost botezat de mana robului, si pe noi, robii Tai fiind, prin aceasta baie, din nou ne-ai facut fiii lui Dumnezeu;

Slava Tie, Izvorul vietii si al nemuririi, care iarasi ne-ai adus pe noi, cei nascuti din apa si din Duh, la starea fericita a raiului;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, care prin botezul Tau de foc vii sa faci un cer nou si un pamant al dreptatii;

Slava Tie, Rasaritul rasariturilor, Cel ce prin Botezul Tau ai luminat pe cei ce dormeau in intunericul si in umbra mortii;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca Lumina cea nevazuta a Duhului Tau a stralucit in sufletele noastre; Slava Tie, Imparate fara de inceput, ca prin apele curate ale Botezului Tau ai spalat pacatul stramosesc;

Slava Tie, Stapanul fapturii, ca pe oamenii cei insetati i-ai adapat din destul; Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si toata lumea ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 9-lea:

 

Toata firea ingerilor s-a mirat de marea taina a Dumnezeiestii Tale aratari: ca pe Adam, cel stricat prin pacat, l-ai innoit in repejunile Iordanului, si capetele nevazutilor balauri, ce se incuibasera acolo, le-ai zdrobit cu Botezul Tau si astfel adancul beznei diavolului l-ai deschis ca, de acolo, sa ne scoti pe noi si sa incepi a zidi Imparatia Ta, care nu este din lumea aceasta si despre care a proorocit David zicand: "Imparatia Ta este imparatie a tuturor veacurilor si Stapanirea Ta in fiecare neam si neam", pe care si noi proslavind-o iti cantam: Aliluia.

 

Icosul al 9-lea:

 

Graitorul de Dumnezeu si ingerul Dumnezeiesc, Marele Inaintemergator, prezis a fost de Maleahi proorocul, ca numai el, unul, dintre oameni s-a invrednicit, Doamne, ca la botezul Tau sa vada venirea Duhului si sa auda glasul Parintelui, marturisind din ceruri ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, ca sa fie primit propovaduitor al Aratarii Dumnezeiestii Treimi. Acela a marturisit oamenilor intr-o zi de dimineata, zicand: "Am vazut Duhul pogorandu-se din Cer ca un porumbel si a sezut deasupra Lui. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Iar noi pricepand aceasta marturie, proslavim: Dumnezeiasca Ta Aratare, Hristoase, cantand:

Slava Tie, Dumnezeul Preavesnic, ca esti marturisit de glasul Inaintemergatorului;

Slava Tie, Miel Nevinovat, ca prin aratarea Duhului Sfant esti marturisit din ceruri;

Slava Tie, Putere Preainalta, ca prin deschiderea portilor ceresti deasupra Iordanului ne-ai deschis portile inchise ale raiului;

Slava Tie, vesnica Milostivire, ca prin Botezul Tau ai aratat oamenilor o noua lume;

Slava Tie, Imparatul lumii, care ai vestit pe pamant pace si mantuire;

Slava Tie, Soarele Dreptatii, ca ai stralucit in inimile noastre lumina dreptatii Tale;

Slava Tie, ca prin aratarea Sfantului Duh la botezul Tau, ne-ai invrednicit sa intram cu sufletul curat in cereasca Ta camara;

Slava Tie, ca pe Tatal ceresc la Botezul Tau ni l-ai aratat, ca toti cei ce credem in Tine cu dreptate sa fim fiii Lui;

Slava Tie, ca prin Duh si prin foc ai luminat firea noastra cea innegrita prin pacat;

Slava Tie, ca prin apa si prin Duh ai curatit  prealuminat trupul nostru neputincios si stricat de patimi;

Slava Tie, Dumnezeule, ca aratandu-Te in trup, toata lumea ai innoit in repejunile Iordanului;

Slava Tie, ca luand asupra Ta pacatele lumii, pacatul stramosesc l-ai inecat in apele Botezului;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

Condacul al 10 lea


Vrand sa mantuiesti firea noastra cea cazuta si saracita, Hristoase Mantuitorule, ai venit la raul Iordan, la pacatosi si la vamesi si ai primit Botezul de la Ioan, ca sa iei asupra-Ti, acolo, in ape, greutatea pacatelor oamenilor si ca un miel al lui Dumnezeu sa fii gata sa mergi de buna voie la jertfa si sa rascumperi pacatele lumii cu scump sangele Tau. Pentru aceasta Te-ai si afundat in apele Iordanului ca, ingropandu-Te acolo, sa Te gatesti pentru botezul mortii, despre care, mergand spre patima, ai zis: "Cu botez ma voi boteza si cat ma chinuiesc pana se vor implini acestea". Pentru care si noi cu multumire iti cantam: Aliluia.

 

Icosul al 10-lea

 

Imparate Preavesnic, Iisuse Hristoase Tu ai venit la Iordan pentru a Te arata la toata lumea, ca sa dezlegi, ca un Judecator Atotmilostiv, osanda lui Adam cel intai zidit, singur ispitind inimile tuturor sa dai viata noua, oamenilor. Pentru aceasta cu mana luand lopata cea curatitoare, aria intregii lumi cu intelepciune ai curatit-o, despartind, precum pastorul, oile de capre. invredniceste-ne si pe noi, cei botezati in numele Preasfintei Treimi, sa fim mantuiti si asezati de-a dreapta Ta, si bineplacuta sa-ti fie aceasta cantare:

Slava Tie, Arhiereule, ca trecand cerurile prin Botezul Tau pamantul l-ai luminat; Slava Tie, Pastorul cel Mare al oilor/ca la turma Ta ai venit la Iordan;

Slava Tie, ca intemeind pamantul pe ape, l-ai innoit la apele Iordanului cu harul Duhuiui;

Slava Tie, ca intarind cerul a doua oara deasupra apelor, ai zidit un cer nou, Biserica Ta, in apele Botezului Tau;

Slava Tie, Izvorul vietii noastre, ca la izvoarele mantuirii ai chemat pe oamenii Tai insetati;

Slava Tie, Propovaduitorule al vesnicului adevar, ca setea noastra cea duhovniceasca ai potolit-o fara pret si fara argint;

Slava Tie, ca bogat fiind in milostivire, pentru prea multa dragoste Te-ai jertfit pentru noi;

Slava Tie, ca pe noi cei morti in pacate, vii ne-ai facut in apele botezului;

Slava Tie, ca Te-ai ingropat in apele Iordanului, ca si noi sa ne ingropam prin botez intru moartea si invierea Ta;

Slava Tie, caci cu apele Iordanului Te-ai imbracat ca si cu o haina, ca si noi sa ne imbracam cu Tine in hainele luminoase ale dreptatii si curatiei;

Slava Tie, ca peretele, cel din mijloc al vrajbei cu Trupul Tau l-ai daramat, ca si pe noi, cei ce suntem pe mare, departe, sa ne apropii de Tine;

Slava Tie, ca pe toti oamenii i-ai impacat in unul Trupul Tau, ca si pe noi cei straini si pribegi sa ne zidesti in Una si Dumnezeiasca Biserica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, care in Iordan Te-ai botezat si lumea ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 11-lea

 

Cantare noua sa-Ti cante Tie, Hristoase, toata faptura, ca din Fecioara Te-ai nascut si in Iordan Te-ai botezat. Oamenii duhovniceste sa se veseleasca, proslavind sarbatoarea stralucitei noastre luminari si, impreuna cu Dumnezeiescul Grigore, sa cantam zicand: "Este timpul innoirii, - sa ne innoim de sus, ziua rezidirii - sa ne imbracam in Noul Adam, ziua luminarii - sa ne luminam Dumnezeieste", ca intru innoirea duhului sa incepem a umbla si cu intotdeauna sa cantam cantarea cereasca: Aliluia.

 

Icosul al 11-lea

 

Luminoasa si Stralucitoare Lumina esti Hristoase, Lumina Vesnica a unuia Nascut din Tatal! Preacinstitul Tau Trup s-a aprins in mijlocul Iordanului ca un luminator, Tu ai stralucit precum Soarele si ai daruit lumii prin Botezul Tau lumina cea mare si nevazuta a harului si adevarului, luminand pe tot omul ce vine in lume, ca oamenii ce sedeau in intuneric si in umbra mortii sa vada lumina mare si sa mearga dupa ea. Lumineaza-ne, asadar, si pe noi cei ce ratacim in intunericul pacatului, ca, innoindu-ne si urcandu-ne la inaltime cereasca, sa-Ti cantam asa:

Slava Tie, Luminatorul lumii, ca ai venit sa ne botezi cu Duhul Sfant si cu foc; Slava Tie, Mantuitorul celor pacatosi, ca ai binevoit sa ne scoti din adancul pacatului;

Slava Tie, Lumina Cea fara de inceput si Pururea Fiitoare, ca ai curatit intinaciunea sufletelor noastre in apele Botezului;

Slava Tie, Lumina care intrece orice stralucire, ca in stralucirile sfintilor Tai ii luminezi pe cei credinciosi;

Slava Tie, Stralucirea Slavei Tatalui, ca prin aratarea Ta ai izgonit intunericul nevederii;

Slava Tie, Cel ce locuieste intru Lumina cea nepatrunsa, ca prin Botezul Tau a stralucit Lumina vederii de Dumnezeu;

Slava Tie, Lumina din Lumina, ca ai stralucit intru intuneric, ca sa ne curatesti de intunericul pacatelor;

Slava Tie, Soarele Dreptatii Cel ce ne-ai vestit noua dimineata mantuirii, intru lumina faptelor bune invata-ne pe noi;

Slava Tie, Lumina Cea Neinserata, care a stralucit la Iordan, intru lumina Ta straluceste-ne Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi;

Slava Tie, Chipul Cel Prealuminos al Tatalui, da-ne viata cea minunata si neimbatranitoare in baia nasterii din nou;

Slava Tie, Biruitorul mortii, din vsnica moarte izbaveste-ne pe noi;

Slava Tie, incepatorul vietii, indrepteaza-ne pe noi la viata vesnica;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 12-lea

 

Harul Dumnezeiesc si mantuitor s-a aratat astazi tuturor oamenilor in Botezul Tau, Hristoase, Mantuitorule; caci ai venit la Iordan, Unule, sa curatesti pacatele oamenilor si sa zdrobesti capetele balaurilor ce se incuibasera acolo, daruind harul botezului care dezleaga sufletele si trupurile noastre. Ca noi cu smerenie si sarguinta sa alergam ia preacuratul izvor si sa scoatem apa vietii, ca harul Duhului si darurile tainice si Duhul cunoasterii se dau in chip nevazut tuturor celor ce o scot cu credinta, Mantuitorule, ca toti sa-Ti cante cu multumire: Aliluia.

 

Icosul al 12-lea

 

Cantand, Hristoase, Aratarea Ta Mantuitoare, proslavim toti Botezul Tau de la Ioan, in apele Iordanului, ne inchinam negraitei Tale ingaduinte fata de omul cazut si credem cu Inaintemergatorul, ca Tu cu adevarat esti Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra Ta in apele Iordanului, pacatele a toata lumea, ca sa le speli si sa le rascumperi cu Preacurat Sangele Tau. Pentru aceasta ne rugam Tie: poarta si nenumaratele noastre pacate si nu ne lipsi pe noi in aceasta mare si luminata zi sa-Ti cantam cu multumire si inima curata unele ca acestea:

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, ca ne-ai stralucit in apele Iordanului lumina spre luminarea intregii lumi;

Slava Tie, Preavesnic Dumnezeu, ca ne-ai aratat in Botezul Tau mare har si iubire pentru toti oamenii;

Slava Tie, Mantuitorul celor rataciti, ca ai venit sa cauti in repejunile Iordanului pe cei pierduti pe cale;

Slava Tie, Biruitorul mortii, ca ai binevoit sa daruiesti viata noua si curata nu dupa trup, ci intru innoirea duhului;

Slava Tie, Stapanul vietii si al mortii, ca ai tocit boldul mortii si prin Aratarea Ta ne-ai daruit viata nesfarsita;

Slava Tie, Facatorul cerului si al pamantului, ca prin Botezul Tau cerul si pamantul s-au veselit pe malurile Iordanului;

Slava Tie, Imparatul celor ce imparatesc, ca imparatia lumii acesteia de aici incepe sa odrasleasca in Imparatia Ta;

Slava Tie, Doamne al celor ce stapanesc, ca cerurile astazi se deschid tuturor celor ce vor sa se mantuiasca si toata firea noastra incepe sa se curateasca;

Slava Tie, Mantuitorul nostru, ca ai venit la Iordan sa ne mantuiesti pe noi nu dupa faptele dreptatii, ci dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, ca ai sfintit firea apelor; adapa si sufletul cel insetat cu apa cucerniciei, dupa mare mila Ta;

Slava Tie, Fiule, Unule Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu, hraneste inima mea cu aratarea cuvintelor Tale;

Slava Tie, Dumnezeule Atotputernic, care singur faci minuni, aprinde sufletul meu cel rece cu intelegerea minunilor Tale;

Slava Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce in Iordan Te-ai botezat si lumea toata ai luminat, slava Tie.

 

Condacul al 13-lea

 

Doamne Isuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit la Iordan ca sa ridici pacatele intregii lumi, primeste aceasta neinsemnata rugaciune ce Ti-o aducem din toata inima si ne lumineaza pe noi, cei ce sedem in intunericul pacatelor, cu mantuitorul Tau Botez primit de la Ioan, ca sa ne mantuim prin Tine de bolile sufletesti si trupesti, sa incepem a pasi drept intru innoirea vietii si sa-Ti cantam cu toti sfintii: Aliluia (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 :"Veniti in graba astazi...", si Condacul 1: "Pe Tine, Imparatul cerului...".

 

Rugaciune

 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, Lumina din Lumina, care luminezi toate, care nestricat Te-ai intrupat din Preasfanta Fecioara Maria si ai venit in lumea aceasta pentru mantuirea noastra. Tu insa nu ai rabdat sa vezi neamul omenesc muncit de diavolul si pentru aceasta in luminata zi a Dumnezeiestii Tale Aratari ai venit la Iordan la pacatosi si la vamesi ca sa Te botezi de la Ioan, fara de pacat fiind, ca sa implinesti toata dreptatea si sa speli in apele Iordanului pacatele intregii lumi si, ca un Miel al lui Dumnezeu, sa le iei asupra Ta si sa ne mantuiesti cu Cinstit Sangele Tau. Pentru aceasta Te-ai afundat in apele Iordanului, ai deschis cerul cel inchis de Adam si Duhul Sfant a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat si ai indumnezeit firea noastra si Dumnezeiescul Tau Parinte Ti-a vestit bunavoirea Sa, pentru ca ai implinit voia Lui si ca un om ai primit pacatele si spre junghiere Te-ai gatit, dupa cum Tu insuti ai grait: "Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, pentru ca Eu imi pun sufletul, ca iarasi sa-L primesc" si, astfel, in aceasta prealuminata zi, Tu, Doamne, ai pus inceputul mantuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile ceresti se bucura si toata faptura se veseleste, asteptand slobozire din stricaciune zicand: "A venit luminarea, s-a aratat harul si izbavirea, lumea se lumineaza si oamenii se umplu de bucurie. Sa se veseleasca acum cerul si pamantul si toata lumea sa se bucure, raurile sa salte, izvoarele, lacurile, adancurile si marile sa dantuiasca, ca prin Dumnezeiescul Botez astazi s-a sfintit firea lor. Sa se bucure astazi si adunarea oamenilor, ca firea lor capata astazi starea cea dintai si toti sa cante cu bucurie: Este timpul Aratarii lui Dumnezeu. Veniti cu mintea la Iordan sa vedem priveliste mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan. Hristos ingroapa in apa pacatele noastre. Hristos merge sa caute oaia cea ratacita si o gaseste si o duce in rai". Aceasta taina Dumnezeiasca pazind, iubitorule de oameni, Doamne, invredniceste-ne pe noi, cei ce insetam dupa glasul Tau, sa venim la Tine, Izvorul cel pururea datator de viata, sa scoatem apa harului Tau si iertarea pacatelor si sa traim in veacul de acum in curatie si feciorie, in dreptate si cucernicie, asteptand nadejdea cea fericita si aratarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru, pentru ca nu ne mantuiesti numai dupa faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire si cu innoirea Sfantului Tau Duh, in baia nasterii din nou, ca indreptati cu harul Tau sa fim mostenitori ai vietii vesnice in Imparatia Ta, unde ne invredniceste sa slavim, impreuna cu toti sfintii, Preasfantul Tau Nume cu Parintele Tau fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Obiceiuri de Boboteaza

 
alt


Obiceiuri de Boboteaza

Boboteaza - 6 ianuarie

Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din "camera de curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva - grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( "galuste" ) umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila".

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea clostile pe oua" - si busuioc - "ca sa vina petitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele". In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Boboteaza - sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga "Chiraleisa"- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii - si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

Postat: 6.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Icoana Botezului Domnului

 
alt


Icoana Botezului Domnului

Botezul lui Hristos, care se praznuieste pe 6 ianuarie, sub numele de Teofanie ("Epifanie"), este denscris de icortografia traditionala astfel: In stanga si in dreapta, dealuri reprezentate schematic prin stanci inalte, sub forma de trepte.  Intre ele curge raul Iordan cu revarsare mare. In mijlocul Iordanului sta Hristos, fie cu totul dezbracat, fie doar cu o panza alba in dreptul soldurilor. Binecuvanteaza apele cu mana dreapta sau cu amandoua mainile. Chipul Sau are o expresie de sobrietate si de concentrare.

Icoana Botezului Domnului

In unele icoane, apa in care a intrat ii acopera tot trupul, pana la umeri, ca in mozaicurile din Hosios Lukas, Daphni si Nea Moni. In alte icoane - murale sau pe lemn - apa curgatoare a raului apare de o parte si de alta a inaltimii trupului Sau si sub picioare, fara a-L acoperi. Acest din urma mod de reprezentare pare sa fie utilizat pentru a nu strica linia clara a trupului, claritatea fiind unul dintre principiile folosite de iconarii bizantini. Insa primul mod, mai vechi, de reprezentare a apei, in fata si pe ambele laturi ale trupului, este mai potrivit, pentru ca are in vedere o claritate superioara a formei trupului. Arata ca Botezul lui Hristos s-a facut prin scufundare totala in apele Iordanului, dupa cum ne spun Evangheliile Sfintilor Matei (3,16) si Marcu (1,10).

Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului sta drept pe malul Iordanului - aproape intotdeauna in partea dreapta a lui Hristos, cu un picior asezat ferm in urma celuilalt. Nu este pe jumatate dezbracat, ca in pictura Botezului lui El Greco, ci poarta tunica si himation, care ii acopera tot trupul, cu exceptia antebratelor si a talpilor. Cu o expresie de cutremurare, intinde mana dreapta si atinge capul lui Hristos. Nu este infatisat, ca in picturile religioase apusene, stropind cu apa capul Domnului, pentru ca Botezul Sau nu s-a facut prin stropire, ei prin scufundare. Cu mana stanga, Sfantul Ioan face un gest spre inaltime.

In fata Botezatorului, de cealalta parte a raului, stau doi sau trei ingeri, in gest de rugaciune, plecati, cu aripile lasate. Fiecare tine, cu amandoua mainile, cate un stergar.

In unele icoane ale Botezului se pot observa langa picioarele lui  Hristos - la dimensiuni foarte mici, pentru a nu iesi in evidenta - o femeie si un batran, fiecare calarind cate un peste mare. Femeia simbolizeaza marea; barbatul este simbolul raului. Femeia apare adesea cu o coroana pe cap si cu un sceptru in mana, in timp ce barbatul tine in maini un vas din care se revarsa apa. Amandoi stau cu spatele la Hristos, iar fetele lor au o expresie de mare uimire. Aceste doua figuri apar aici potrivit versetului al treilea din Psalmul 113: "Marea a vazut si a fugit. Iordanul s-a intors inapoi". Acest verset se rosteste intr-una din rugaciunile pe care preotul le citeste in timpul slujbei Botezului Domnului, cand se sarbatoreste Teofania. Se mai rosteste si la strana, ca introducere la unele cantari din timpul slujbei.

In icoanele executate cu nepricepere, aceste doua simboluri capata uneori proportii prea mari, fiind astfel scoase in evidenta, lucru nepotrivit, care distrage atentia. Trebuie remarcat ca figura femeii, reprezentand marea, si a barbatului, reprezentand raul, au fost preluate din arta antica greaca. Aceste simboluri sunt utilizate, cu adaptarea de rigoare, in descrierea Botezului pentru a da expresie plastica versetului din psalm, deoarece, in Biserica Ortodoxa, iconografia si imnografia sunt arte complementare, exprimand aceeasi esenta interioara.

Uneori Hristos este infatisat stand in picioare pe doua dale de piatra ce formeaza o cruce sub care se afla serpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, versetul 14, care spune: "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apa". Balaurii il simbolizeaza pe diavol si pe ingerii lui. Aceasta idee se regaseste in imnografia Bisericii, asa cum se intampla cu toate elementele Botezului pe care le-am descris. In icoanele bine executate, serpii nu au dimensiuni mari, nici culori aprinse - ei nu ies in evidenta. Ar fi mai bine chiar sa se renunte la acest element, pentru ca produce o distragere inutila de la componentele esentiale ale scenei. Marii maestri care au lucrat mozaicurile din Hosios Lukas, Nea Moni si Daphni nu l-au folosit.

Uneori, in jurul lui Hristos inoata pesti mici. In fresca Bisericii Peribleptos din Mystra, nu numai pesti, ci si copii inoata pe langa El. Acest element, iarasi, nu este de dorit. Introducerea in scena a elementelor irelevante, care distrag atentia, contravin principiului simplitatii.

O componenta esentiala, extrem de importanta, este reprezentarea boltii ceresti si a razei de lumina care coboara deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentata in mijlocul laturii de sus a compozitiei, exact deasupra lui Hristos. In interiorul razei apare figura unui porumbel, manifestare simbolica a Duhului Sfant. In mozaicul de la Hosios Lukas si in cel de la Daphni, in partea de sus a razei de lumina, iesind din bolta cerului, o mana binecuvanteaza. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu-Tatal, al carui glas de sus, conform relatarii evanghelice, s-a auzit spunand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit".

Compozitia care infatiseaza Botezul lui Hristos are o inscriptie simpla in centru, aproape de bolta cereasca: "Botezul". In elementele ei principale, descrierea este extrasa din Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17. Aici citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar bote-zandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit"."

Descrierea Botezului din Evanghelia dupa Marcu este scurta, in numai trei versete si inca si mai scurta este cea din Evanghelia dupa Luca. Sfantul Marcu spune: "Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si indata, iesind din apa, a vazut corurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: "Tu esti Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit"" (Mc. 1,9-11).

In Evanghelia dupa Luca regasim urmatoarele doua versete: "Si dupa ce s-a botezat tot poporul, botezandu-Se si Iisus si rugandu-Se, s-a deschis cerul, si S-a coborat Duhul Sfant peste El, in chip trupesc, ca un porumbel, si s-a facut glas din cer: "Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit"" (Lc. 3,21-22). Aceste doua relatari concorda cu cea oferita de Evanghelia dupa Matei si nu-i adauga nimic. Fragmentul din Evanghelia dupa loan, cam tot atat de lung ca si cel din Matei, este urmatorul:

"A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era, si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa". Si a marturisit Ioan zicand: "Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu"" (In. 1,29-34).

Acest fragment arata si subliniaza faptul ca insusi Sfantul Ioan Botezatorul a vazut pe Duhul Sfant pogorandu-Se asupra lui Hristos sub forma de porumbel - lucru nementionat in celelalte Evanghelii, o adaugare semnificativa la istoria Botezului. Este un detaliu care explica de ce, in unele descrieri ale Botezului, Sfantul Ioan este infatisat privind in sus, cu mana stanga ridicata, aratand spre inaltime - ca in mozaicul Bisericii Nea Moni (mijlocul secolului al XIV-Iea) si in icoana pictata de Teofan Cretanul de pe iconostasul bisericii mari (katholicon) a manastirii Stavronikita (1546) din Muntele Athos.

Imnografia Bisericii Ortodoxe are multe cantari frumoase care descriu sau se refera la Botezul lui Hristos. O descriere completa a acestuia apare in Troparul Sfintei Epifanii, care zice:

"In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea Cuvantului; Cel ce Te-ai aratat, Hristoase, Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie".

Sarbatoarea inchinata Botezului lui Hristos se numeste Teofanie pentru ca la Botez S-a aratat Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Acest lucru este scos in evidenta in Tropar. "Teofania" (din grecescul Theos, "Dumnezeu", si phaino, "a releva, a descoperi") reprezinta manifestarea lui Dumnezeu perceptibila prin simturi. Trebuie observat ca, desi icoana Botezului indica aparitia sfintilor ingeri la locul si in vremea Botezului lui Hristos, nici Evangheliile, nici Troparul tocmai citat, care rezuma principalele momente ale evenimentului, nu pomenesc nimic despre aparitia ingerilor. Un motiv - cel mai important - pentru care iconarii au infatisat, inca din vechime, sfinti ingeri cu stergare in icoana Botezului pare sa fie acela de a sublinia, cu mijloace simbolice, faptul ca Botezul ortodox se face prin scufundare completa, lucru care necesita stergerea de apa a trupului dupa scufundare.

Alte motive erau probabil realizarea simetriei compozitiei - unul dintre principiile ce caracterizeaza iconografia bizantina - si utilizarea principiului perspectivei psihologice. Stand in picioare pe unul din malurile Iordanului, ingerii realizeaza un echilibru cu Sfantul Ioan Botezatorul, care sta pe celalalt mal, in timp ce Hristos se afla in centru. Prezenta ingerilor este totodata in consonanta cu functia ce li se atribuie intr-un fragment urmator relatarii Botezului: slujirea lui Hristos. Aici ni se spune ca, dupa Botez, "Iisus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavol" si ca atunci cand diavolul L-a lasat, "Iata ingerii, venind la El, il slujeau" (Mt. 4,1,11; cf. Mc. 1,12-13).

Ideea includerii ingerilor cu stergare in icoana Botezului apare cel putin dupa secolul al VI-lea. Ei sunt astfel intalniti pe capacul unui relicvar de lemn din secolul al VI-lea, de la Vatican, pe care sunt infatisate Nasterea, Botezul, Rastignirea, Invierea si Inaltarea Domnului.

In bisericile din Hosios Lukas si Daphni, Botezul este scos in evidenta prin zugravirea sa pe una din trompele de colt ale turlei naosului. In bisericile bizantine de mai tarziu, unde s-au utilizat pandantivii in locul trompelor de colt pentru sustinerea cupolei, si pentru zugravirea celor patru Evanghelisti, Botezul este reprezentat intr-una dintre absidele naosului. De obicei s-a reprezentat aceasta scena fie in absida sudica, fie in cea nordica.

Constantinos Cavarnos


« Ultima Pagina  |  vizualizare rezultate 1881-1900 din 2476  |  Urmatoarea Pagina »
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni