Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

Manastirea Predeal

alt

Manastirea Nasterea Maicii Domnului - Predeal

Manastire Predeal este o manastire zidita in secolul al XVIII-lea, mai putin cunoscuta si frecventata decat celelalte mari manastiri din tara. Purtand hramul Nasterea Maicii Domnului, praznuita la data de 8 septembrie, manastirea este ingrijita de o obste linistita de maici.

Aceasta manastire, ridicata intre anii 1818-1819, pe locul unui fost schit din lemn ce data din anul 1744, isi pastreaza inca si astazi vechea biserica a Sfantului Ierarh Nicolae. Aceasta este imbracata cu fresce murale valoroase.

Manastirea Predeal

Datorita rautatii catolicilor, care fortau unirea cu Roma, multi crestini ortodocsi din Transilvania au suferit moarte martirica sau mari suferinte. Astfel, pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, Curtea austriaca din Viena (catolici) a poruncit daramarea manastirilor romanesti ortodoxe de zid si arderea celor de lemn. Astfel, multi dintre vietuitorii acestor zone s-au vazut nevoiti sa isi paraseasca pamanturile si sa se retrage in alte zone ale tarii.

Manastirea Predeal

La poalele impadurite ale Muntelui Clabucet a luat fiinta Schitul Predeal, avand drept ocrotitor pe Sfantul Ierarh Nicolae. Acest schit a ajuns, in cele din urma, manastire. Linistea locului si muntelui de langa el a atras aici mai multi vietuitori nevoitori. Initial, accesul spre manastire, se facea pe carari inguste.

Schitul Predeal a fost ctitorit de "Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul". Numele acestuia, cat si data ridicarii primei asezari monahale in acest loc, este mentionat intr-un pomelnic vechi al locului. Datand inca din 20 mai 1821, pomelnicul consemneaza: "anul 1774, in luna iunie in 20".

Manastirea Predeal

Binecuvantarea de zidire a unei bisericute a primit-o parintele de la "prea cinstitul boier vel paharnic, Grigorie Buzoianu". Bisericuta s-a ridicat din mila lui Dumnezeu si cu ajutoare de pe la crestinii locului. Initial, schitul a avut doar trei chilii.

In anul 1788 schitul este distrus, insa mila lui Dumnezeu se arata din nou, dupa cum citim din vechile documente: "Fiind razmerita in vremea lui Mavrogheni, s-au ars de turci si dupa ce s-au linistit razmerita, iar s-au apucat tot acel parinte Ioanichie si au facut alt schit si chiliile, insa cu ajutorul dumnialui Ion Buzatu de la Bacifalu, care a facut a doua biserica din lemnarie la schit".

Manastirea Predeal

Parintele Ioanichie va purta de grija vietuitorilor din schit, atat administrativ, cat si duhovniceste, din anul 1774 si pana in 1790. Acestuia i-a urmat parintele Partenie, pana in anul 1811, iar mai apoi parintele Gherman, pana in 1854.

Parintele Gherman este cel care a zidit biserica cea mica, din piatra, cu hramul Sfantului Nicolae. Pisania spune in cateva cuvinte totul: "In anul 1819, mai 27, s-a cladit aceasta sfanta biserica in locul celei facute in 1774. Ghermano." Drept ctitori ai acestei noi bisericute de piatra sunt marturisiti a fi "jupan Ion Manole, nepotul raposatului Ion Buzatu, ctitorul bisericii celei vechi si cu dumnealui Nita Garla, al doilea ctitor".

Manastirea Predeal

La zidira bisericutei s-a folosit piatra locala, de pe masivul Caraiman. Arhitectura este de factura bizantina, cu micute abside si turla pe noas. Turla bisericutei nu are legatura cu noasul, fiind asezata peste tavanul acestuia. Pe turla citim data zidirii: "Anul 1774, luna iunie 20."

Un detaliu particular al acestei bisericute este faptul ca pe catapeteasma se afla doar doua usi, in loc de trei: Usile Imparatesti, in centru, si o singura usa diaconeasca. Frescele bisericutei sunt innegrite de vreme, insa deosebit de simple si frumoase. Pictorul, plin de smerenie, nu isi semneaza lucrarea. Se crede insa ca acesta se numea Nicolae Zugravul, dupa o insemnare dintr-un manuscris referitor la plata pentru zugravit.

Manastirea Predeal

Manastirea Predeal     Manastirea Predeal

Biserica este zidita in vremea parintelui staret Ghermano Darsteanu, in vremea caruia se cunoaste o stare de inflorire a manastirii. In anul 1827 se inalta clopotnita, pe care se poate citi si astazi, inscriptia: "Cu ajutorul lui Dumnezeu aceasta clopotnita cu a schitului cheltuiala s-a savarsit din temelie, cum se vede: 1827."

Biserica cea mare, inchinata Nasterii Maicii Domnului, construita din piatra intre anii 1835-1844, este si ea deosebit de frumoasa. Aceasta a fost ridicata "de catre staretul Ghermano, cu ajutorul calugarilor si a unor dreptcredinciosi din Sacele, Transilvania".

Manastirea Predeal

Un hrisov al lui Bibescu-Voda, din anul 1844, mentioneaza: "Sfintia Sa Cuviosul Gherman, staretul schitului Predeal, prin jalba catre noi nr. 3479, a facut aratare despre dumnealor cinstiti si credinciosi boieri ai Domniei mele, Ban Alexandru Filipescu, impreuna cu sotia domniei sale Elena Filipescu, care vazand stramtorarea si lipsa celor trebuincioase, au daruit muntele Clabucetul Taurului, pe care se afla vatra acestui schit iar Logofatul Mihail Filipescu o mosioara, anume Bobolia, aceste proprietati fiind in judetul Prahova." Acest hrisov a fost iscalit de domnitorul George Bibescu la Bucuresti in anul 1844, luna octombrie." Mitropolitul Dosoftei Filitti a daruit manastirii o mica podgorie de vita-de-vie, care a fost scutita de taxe de catre Grigore Ghica, la 25 august 1810.

Manastirea Predeal

Din anul 1854, manastirea a ajuns sub conducerea arhimandritului grec Teofilact, pe care o mentionare a vremii l-a caracterizat drept "risipitor". In anul 1864 mai multe manastiri vor fi secularizate. La acea data, manastirea avea doua mii de hectare de terenuri si paduri. In anul 1870, in schit vietuiau 24 de monahi, "in cea mai mare parte veniti din Ardeal, de pe la Sacele, Bran, Zarnesti si Sibiu".

Al treilea staret de origine ardeleana, dupa Ioanichie si Gherman, a fost Pantelimon, venit din Rasinari, judetul Sibiu. In timp ce primii s-au ostenit cu zidiri de biserici, clopotnita si chilii, acesta din urma s-a ingrijit mai mult de viata culturala. Acesta a invatat carte pe copiii locului, in chiliile manastirii, fara a pretinde plata, pana in anul 1889. Dupa acest an, educatia s-a facut intr-o cladire speciala, zidita prin ostenelile sale.

Manastirea Predeal

Intre anii 1891 si 1909, Manastirea Predeal a fost ingrijita de catre parintele Dionisie Simionescu. In vremea acestuia, manastirea avea o latime de 30 de metri si o lungime de 50 de metri. Pana la data de 1 septembrie 1926, slujbele pentru localnici se tineau in cadrul manastirii. Dupa aceasta data, Predealul a ridicat o biserica in centrul lui.

Intre anii 1933-1935 in manastire se mai construiesc inca doua corpuri de chilii, iar in biserica cea veche se spala pictura. Ostenelile au fost ale staretului Antonie Naescu. In anul 1938 se aflau aici doar sapte monahi. In anul 1942, Comisia Monumentelor Istorice a hotarat majorarea unei sume pentru restaurarea bisericii vechi din Manastirea Predeal.

Manastirea Predeal

In arhiva manastirii, data de 30 ianuarie 1949, consemneaza ultima tundere in monahism. Incepand cu anul 1957 s-au executat lucrari si restaurari substantiale. S-au mai facut reparatii dupa cele doua razboaie mondiale. In anul 1958 manastirea a fost desfiintata. Intre anii 1960-1961, Biserica Maicii Domnului a fost pictata in intregime de catre pictorul Iosif Vasu.

In anul 1993 se reinfiinteaza manastirea, fiind data in grija a sase maici.Manastirea Predeal ramane peste vremi un loc binecuvantat, unde dreapta credinta si dragostea de tara se imbratiseaza si dainuiesc.

Manastirea Predeal     Manastirea Predeal

Vizualizari: 262
Cuvinte cheie: manastirea, schitul, predeal, nasterea, domnului
Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

Steagurile bisericesti sau praporii

alt

Steagurile bisericesti sau praporii (prapurii) sunt obiecte de cult pastrate in biserici, pe care ne-am obisnuit sa le vedem purtate la inmormantari, la pelerinaje si procesiuni. Praporul, urmasul steagului de lupta bizantin, purtand pe el semnul Sfintei Cruci sau reprezentari iconografice, este un simbol al luptei duhovnicesti si totodata al biruintei binelui.

Originea steagului bisericesc

Steagurile bisericesti sunt intalnite inca din secolul al IV-lea. Atunci cand in razboiul purtat impotriva lui Maxentiu, i s-a aratat imparatului Constantin cel Mare, pe cer, semnul crucii, acesta a schimbat forma steagului imperial, adaugand pe el semnul crucii.

Acest steag (labarum) avea, dupa descrierea lui Eusebiu de Cezarea, urmatoarea forma: pe langa o lance lunga, ferecata cu aur, trecea de-a curmezis un sul de lemn, ambele formand o cruce. Deasupra, pe varf, era intarita o coroana, compusa din aur si pietre scumpe.

Labarum            Prapor

Pe coroana se afla semnul crucii in forma literea X si, deasupra mijlocului acesteia, se ridica litera greceasca (ρ), formand astfel monogramul lui Hristos ( insemnand deodata semnul crucii si, prin literele initiale, numele lui Hristos).

De bratul orizontal al crucii era agatat un steag sau o flamura rosie, de forma patrata, impodobita cu pietre pretioase si cusuta cu fir de aur.

Sub semnul crucii, la marginea flamurei se afla bustul imparatului impreuna cu imaginile fiilor sai. De acest steag se folosea imparatul Constantin cel Mare pretutindeni, ca de un scut contra tuturor puterilor ostile ce i se opuneau, poruncind ca tuturor armatelor sale sa li puna inainte steaguri asemanatoare.

Cum a devenit steagul bisericesc obiect de cult, de veneratie si de procesiune?

Din vremea imparatului Constantin cel Mare, au luat asadar steagurile militare ale imperiului roman, chipul steagurilor crestine, fiind introduse, in scurt timp si in cultul bisericesc.

Steaguri bisericesti - Prapori

Praporul ca obiect de cult, a rezultat din asocierea labarumului legiunilor romane cu icoana crestina. Acesta a avut multa vreme o existenta legata in mod direct de cea a steagului de lupta, ambele avand ca loc de depozitare biserica si participand impreuna la procesiunile organizate cu ocazia marilor sarbatori. Steagul era confectionat initial din materiale textile scumpe, cu icoana brodata cu fire de aur si argint.

In prezent, steagul bisericesc este confectionat dintr-o bucata de panza, aproximativ de un metru lungime si 60 cm latime sau de dimensiuni si mai mari, fixata pe un suport de lemn, o prajina in forma de T, care are in varf o cruce. Pe aceasta panza se picteaza chipuri sfinte: Mantuitorul, sfinti ingeri, Praznice Imparatesti, icoana hramului bisericii.

Procesiune

Fata de steagul bisericesc nu se pare sa se fi manifestat vreo adoratie speciala, asemanatoare cu cea fata de icoane, de Sfanta Evanghelie sau de crucifixul de pe tetrapod. Ca obiect de cult, si-a impus insa verticalitatea, o verticalitate care "tinteste cerul”, care "releva legatura intre cer si pamant”.

Steagul bisericesc in locasurile de cult de la noi

In ceea ce priveste existenta praporilor in lumea romaneasca, cu modestele sale bisericute, se pare ca acestia lipseau din marea majoritate a comunitatilor ortodoxe pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Puteau fi intalniti insa in catedrale si marile manastiri de la noi.

Potrivit documentelor vremii confectionarea unui prapor costa de zece ori mai mult decat cea a unei icoane. Acesta este unul din motivele pentru care la noi convoaiele funerare nu porneau cu prapori in frunte, ci cu un brad, numit adeseori "steag” sau chiar „prapor”.

Procesiune la Ierusalim

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea bradul va ceda locul adevaratului prapor, si asta dupa un consistent efort din partea autoritatilor ecleziastice.

Procesiunile religioase se desfasurau de asemenea fara prapori, locul lor fiind luat de multe ori de alte steaguri, in special de cele nobiliare.

In biserica praporii se pastreaza in pronaos. In unele biserici din Ardeal stau insirati pe langa peretii laterali ai naosului.

Semnificatia steagului bisericesc

Steagul bisericesc simbolizeaza steagul lui Hristos, imprejurul caruia se aduna credinciosii spre a fi aparati in lupta impotriva pacatului, a dusmanilor vazuti si nevazuti. El semnifica si biruinta lui Hristos asupra mortii.

De asemenea, steagurile bisericesti exprima biruinta Bisericii asupra paganismului, asupra persecutorilor ei si asupra ereziilor.

Sursa: crestinortodox.ro
 

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Programul dezordonat - o patima camuflata

alt

Auzim din ce in ce mai des pe om spunand: "Nu mai am timp pentru nimic!" Tot mai mult, omul zilelor noastre sta cu ochii pe ceas sau cu telefonul mobil in mana: da un telefon, verifica un mesaj, se uita la ceas, cauta sa isi aminteasca ceva de prin agenda, totul pentru ca nu cumva sa uite ceva din programul zilei.

Ceva nu este in regula cu aceasta vreme fara timp! Si inainte aveau oamenii serviciu si casa, copii si griji, insa astazi abia de le mai pot face fata. Zilnic ma uit pe fetele oamenilor pe langa care trec: mai intristate, mai abatute, mai indepartate, mai pline de griji si cu programe mai incarcate.

Se arata a fi din ce in ce mai adevarate vorbele lui Antoine de Saint-Exupery, care zic: "Tristetea este intodeauna formata din timpul care curge si nu si-a dat roadele." Omul a ajuns sa alearge neincetat, de dimineata pana seara, insa, cu toate acestea, nimic nu il multumeste, nimic nu il odihneste din cele pe care le face. Omul isi foloseste rau timpul primit in dar.

Moralistul francez Jean de la Bruyere da o sentinta scurta acelora care se plang de faptul ca nu au timp pentru nimic sau ca au mult prea putin. El spune astfel: "Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui." Prin urmare, nu au timp decat aceia care nu sunt in stare sa si-l dramuiasca asa cum trebuie, adica aceia care sunt tinuti de "patima programului dezordonat", deoarece oricare ar fi durata timpului, stiinta intrebuintarii lui il poate face intotdeauna sa mai lung.

Sa fie aceasta insa cu adevarat o patima personala sau doar o simpla stare de fapt a lucrurilor? Gandul imi spune ca programul dezordonat a ajuns patima, si inca una foarte perfida, camuflata sub lozinci de genul "asta-i lumea", "ce sa facem, mergem inainte", "asta este societatea", "si ce daca nu am timp de nimic, toti sunt asa".

Imi dau seama ca programul dezordonat este o patima mai ales privindu-i pe cei foarte putini dintre noi care inca au inca timp pentru toate, care le fac pe toate ale zilei si inca le mai ramane ceva timp pentru ei. Un cuvant al lui Marcel Proust m-a pus pe ganduri, si anume: "Zilele sunt egale pentru un ceasornic, dar nu pentru un om." Acum imi dau seama de ce zic multi oameni, mai ales dintre cei de la oras, cum ca "timpul s-a scurtat, ora nu mai e cum era o data" si altele asemenea.

Omul gaseste timp pentru a face multe, insa foarte rar pentru a le face pe cele ce merita cu adevarat timpul alocat lor. E timp pentru a face lucruri proaste si nefolositoare, insa niciodata nu e timp pentru a face lucrurile cele bune. Aici se descopera inselaciunea diavolului - intotdeauna va gasi omul timp pentru a-si petrece ziua in orice altcceva afara de rugaciune, citire si asezare sufleteasca.

Daca omul primeste o invitatie la distractie, cu siguranta va gasi timpul necesar spre a o satisface, insa "o invitatie" la biserica, la Sfanta Liturghie sau la o alta slujba, de cele mai multe ori vine cand omul are programul prea incarcat sau este deja prea obosit pentru altceva. Deci timp avem, insa nu il folosim in ceea ce merita cu adevarat.

Sfintii Parinti sunt foarte categorici in privinta folosirii cu intelepciune a timpului. Astfel, ei ne indeamna neincetat sa ne chibzuim cu mare grija fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipa, caci orice clipa poate naste vesnicia. O clipa poate insemna o vesnicie, pentru ca fiecare clipa ne poate costa vesnicia. Nicolae Iorga, gandind la moarte, spune urmatorul cuvant: "Pierzi in viata ani la rand si la moarte cersesti o clipa." Nici un om nu stie cand va muri, nici un om nu stie cand va inceta a mai putea lucra in timp, nici un om nu stie clipa de care ii va atarna vesnicia.

Frumos spune o minte luminata: "Nu poti omori timpul fara a insulta vesnicia." Prin urmare, un om care isi pierde timpul sau il foloseste in ce nu trebuie, se arata a fi nebagator de seama si indiferent fata de viata vesnica ce va urma acesteia de aici. Ba mai mult, omul dezordonat nu va pierde doar vesnicia, ci inca si restul vietii pe care o mai are de trait pe acest pamant. Astfel, "pierderea vremii bune este samanta si maica vremii rele", dupa cum spune Dimitrie Cantemir.

Parintele Gheron Iosif vorbeste despre programul de peste zi al omului ca despre o mare datorie, un program dezordonat fiind asociat unei vieti lipsita pana si de cea mai mica asezare. El aducea adesea in fata ucenicilor programul marilor nevoitori athoniti, spunanad: "Una dintre principalele caracteristici ale nevoitorilor binecuvantati era exactitatea programului vietii lor. (...) Inceputul dobandirii caracterului si personalitatii se afla in staruinta de a urma un mod de viata programat si sistematizat. (...) Prin respectarea unui program statornic, omul dobandeste hotarare si barbatie, lucru foarte important si absolut necesar in viata noastra, mai ales pentru ca nevointa noastra este lupta, si inca una crancena. (...) Programul in viata este contributia cea mai importanta la sporirea duhovniceasca."

Lumea are nevoie de o pauza, de o clipa de liniste, in lupta ei de a rezista vitezei actuale. Sa parasim zgomotele si sa dam inapoi lumii linistea de care are nevoie; sa lasam telefonul mobil sa se "odihneasca" si televizorul sa se "racoreasca"; sa nu mai iesim din casa fara vreun rost bine determinat; sa ne asezam pe fotoliu sau in pat, chiar fara a adormi; sa luam in mana o carte buna si sa vorbim cu omul despre om si, cu atat mai mult, sa vorbim cu Dumnezeu despre tot.

Sa parasim deci acele fapte care ne fura, chiar impotriva vointei noastre, ore intregi de peste zi. Sa ne nevoim in a ne pune ordine in programul zilnic, in savarsirea sustinuta a celor bune si folositoare si in parasirea acelor fapte "sugative" de timp.

Amanarea este hotul timpului !

Sa ne amintim de canonul de rugaciune, de rugaciunea de dimineata, de rugaciunea de seara, de rugaciunile din vremea mesei, de vorbitul in liniste cu sotia, cu mama, cu copilul, cu fratele sau cu un prieten. Sa ne amintim ce inseamna a sta si a asculta in liniste o melodie sau a citi o carte.

Cat de bine se regasesc toate cele spuse mai sus in poezia "Glossa", a lui Mihai Eminescu.
Redau aici doar cateva fragmente din aceasta poezie.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte ?!

Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Cum sa ne rugam

alt

Fiecare om cere de la Dumnezeu anumite lucruri, potrivit grijilor lui. Este dureros ca de multe ori, omul vine si ii cere lui Dumnezeu implinirea unor nevoi, fara a avea credinta ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie. Si astfel, putini sunt cei care se roaga in acest mod: ”Doamne da-ne ce cunosti Tu ca ne este de folos”.

Nu de putine ori, cerem anumite lucruri si nu primim implinirea lor. Daca ne intrebam de ce, raspunsul este simplu: nu ne erau de folos.

Sunt multi care spun ca nu stiu sa se roage. Cei care sunt intr-o astfel de situatie, trebuie sa stie ca uneori lui Dumnezeu ii este de ajuns si un singur gand. Dumnezeu nu are nevoie de alcatuiri pretentioase. El cere de la noi ca rugaciunea sa vina din inima si cu credinta ca El poate sa implineasca cererile noastre.

Se povesteste ca undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scapat trei tineri. Acestia au ajuns pe o insula pustie din apropiere. Nu stiau sa se roage. Cunosteau doar ca Dumnezeu e unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Simtind nevoia sa se roage, si-au alcatuit aceasta rugaciune: "Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi.” Au trait cu aceasta rugaciune pana la varsta de 80 de ani, cand a ajuns pe acolo un vapor in care se afla si un preot. Cand preotul i-a intrebat cum s-au rugat in acest timp, ei au marturisit: “Nu am stiut cum sa ne rugam si am spus doar atat: Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi” Preotul le-a spus: “nu e prea bine, trebuia sa spuneti Tatal nostru.” Si i-a invatat rugaciunea Tatal nostru. Dupa un timp, cei de pe vapor au vazut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul si au vazut ca erau cei trei batrani. Intrebati ce vor, ei au raspuns: “Am uitat rugaciunea pe care ne-a poruncit parintele sa o rostim si ne vom pierde mantuirea.” Atunci preotul, intelegand ca cei trei erau sfinti, pentru ca altfel nu ar fi mers pe apa, le-a spus: “Mergeti inapoi si spuneti vechea voastra rugaciune, asa cum o stiti. Spuneti-o cu aceeasi inima buna, cu aceeasi daruire lui Dumnezeu si rugati-va si pentru noi.”

Ce trebuie sa retinem din aceasta parabola, este ca lui Dumnezeu nu trebuie sa-i spunem minciuni. Insa, noi de multe ori asta facem, caci spunem: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Cand in realitate ii spunem: “si nu ne iarta noua, precum nici noi nu am iertat pe cei care ne-au gresit noua.”

Fie ca dobandim cele cerute, fie ca nu, suntem datori sa multumim lui Dumnezeu. Caci a nu dobandi ceea ce cerem, nu e mai prejos decat a dobandi, fiindca noi nu cunoastem asemeni lui Dumnezeu, ce ne foloseste si ce nu.

Iar ca sa nu cadem in deznadejde, vazand ca cerem si nu primim implinirea lor, e de ajuns sa luam aminte la Sfantul Pavel care s-a rugat nu o data, ci de mai multe ori, sa fie izbavit de anumite ispite, caci spune: "De trei ori am rugat pe Domnul“ (I Corinteni 12, 8), iar cuvintele "de trei ori“ inseamna de multe ori, dar n-a dobandit cererea. Cu toatea acestea Pavel nu l-a parasit pe Dumnezeu, desi Acesta l-a lasat sa petreaca in cele ce-l suparau. Dar traind dupa voia lui Dumnezeu, s-a invrednicit de acest raspuns: "Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune“. Iar Pavel, invatand ca aceste sunt placute lui Dumnezeu, a zis: "Deci foarte bucuros ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele. Si nu numai ca nu mai cer sa ma izbavesc de ele, ci mai ales cu multa bucurie ma voi lauda cu ele“.

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

Manuil Panselinos, renumitul si misteriosul maestru iconar

alt

Numele acestui pictor care a avut o contributie decisiva in dezvoltarea picturii murale si iconografice bizantine, si-a castigat un statut mitic in traditia athonita. Privit in contextul artistic al epocii sale, Panselinos se prezinta ca reprezentantul cel mai de seama al scolii din Tesalonic in perioada infloririi sale, la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea. A fost comparat de istorici de arta din secolul al XIX-lea - impresionati de frumusetea picturilor sale murale - cu Giotto sau chiar si cu Rafael, comparatie care il plaseaza in panteonul marilor pictori din toate epocile.

Manuil Panselinos – date biografice

Personalitatea lui Panselinos ni s-a pastrat ca o figura pe jumatate mitica, pe jumatate istorica. Se cunosc foarte putine date despre el, singura mentiune scrisa gasindu-se in lucrarea lui Dionisie din Furna, "Erminia picturii bizantine”, ce dateaza din jurul anului 1730: "Mestesugul picturii, cu multa osteneala si cu vreme indelungata il deprinsei din copilarie, sarguindu-ma si urmandu-i, dupa a mea putinta, lui chir Manuil Panselin, care in Tesalonic straluci ca o lumina, (si invatand) de pe sfintele icoane si prea frumoasele biserici zugravite de dansul in Muntele Athos cel cu numele sfinteniei.”

Se crede ca Panselinos era originar din Tesalonic, unde a si murit.

Mantuitorul             Maica Domnului - Manuil Panselinos

In 1956, Andreas Xyngopoulos, profesor la Universitatea din Salonic, publicand albumul "Manuil Panselinos”, insotit de un studiu, dovedeste ca „acest mare zugrav bizantin”, la inceputul sec al XIV-lea a pictat biserica manastirii Protaton, in 1310, care are cea mai veche pictura din Muntele Athos, in mare parte refacuta mai tarziu, si ca atare el nu a trait in sec. XVI, cum s-a afirmat pana acum.

Fresca - Manuil Panselinos

Corectitudinea traditiei si a informatiilor cu privire la originea lui Panselinos, e confirmata si de faptul ca arta sa se incadreaza in stilul altor lucrari ale perioadei, pe care le gasim in Tesalonic, Veria, Sfantul Munte, Ohrida si in Serbia Centala, si care au fost pictate intr-un stil foarte apropiat de cel de la Manastirea Protaton, in care a lucrat, fara nicio indoiala, Panselinos. Munca lui, asa cum s-a pastrat in Protaton, e reprezentativa pentru o intreaga epoca si pentru o intreaga scoala: scoala macedoneeana, Panselinos fiind nesecatul izvor artistic bizantin, din care s-au adapat atat colaboratorii si contemporanii sai, cat si generatiile ce i-au urmat.

Manuil Panselinos – cel mai de seama reprezentant al scolii macedonene

Pictura bisericeasca athonita a atins apogeul spre sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, in infloritoarea perioada a renasterii paleologe. Au existat multe ateliere faimoase ale scolii macedoneene. Deasupra tuturor era insa atelierul lui Manuil Panselinos.

Despre acest fapt da marturie si Dionisie din Furna: " Panselinos, stralucind odinioara in mestesugul acesta al zugraviei, i-a prea covarsit, cu minunat mestesugul lui, pe toti vechii si noii zugravi, precum prea dovedit se arata (la bisericile cele vechi), in icoanele cele de pe zid si cele de pe scanduri, zugravite de dansul”.

Arhanghelul Mihail - Manuil Panselinos - Manastirea Protaton           Arhanghelul Gavriil - Manuil Panselinos - Manastirea Protaton

Potrivit lui Charles Diehl, Tesalonicul era centrul scolii de pictura bizantino-macedonene, caracterizata prin aranjarea scenelor in frize, ca pe un pergament ce se desfasoara de la stanga la dreapta, si infatisarea figurilor in spirit elenistic, adica mai rafinat si cu grija in tot ceea ce priveste realitatea vie.

Caracteristicile scolii macedoneene s-au pastrat, intr-o masura mai mica sau mai mare, in toate frescele si icoanele din Muntele Athos, pana la inceputul secolului al XVI-lea, cand a inceput sa se simta un declin in calitatea picturii.

Biserici pictate de Manuil Panselinos

Cercetatorii atribuie sapte ansambluri iconografice si fragmente, lui Panselinos si atelierului sau. Cea mai veche fresca pastrata de la Panselinos este fragmentul din Marea Lavra, reprezentandu-l probabil pe Sfantul Nicolae, restul compozitiei nemaipastrandu-se. Acest portret pastrat e o lucrare de inalta expresivitate artistica, fiind unul dintre cele mai remarcabile din intreaga activitate a lui Panselinos.

Sfantul Nicolae - Manuil Panselinos (Manastirea Protaton)

Frescele Manastirii Protaton constituie cea mai importanta opera a marelui maestru. Frescele de aici sunt singurele atribuite aproape in unanimitate lui Panselinos, atribuirile celorlaltor fresce si icoane facandu-se in comparatie cu pictura de aici. Din decorarea bisericii s-a pastrat cea mai mare parte. Totusi, distrugerea picturilor murale din sectoarele mai inalte ale peretilor, din colturi si din alte zone, nu ne permit sa avem o imagine absolut completa a intregului program iconografic.

Dupa cum spune E. N. Tzigaridis, "principala caracteristica a picturii lui Panselinos o reprezinta caracterul memorialistic al compozitiilor, care sunt simetrice si egale, caracterul narativ de prezentare a scenelor, corelarea pozitiilor si a miscarilor, prezentarea picturala a corpurilor, care se observa si la formele feminine, modul de redare a unor forme anatomice ale fetelor, influenta artei antice grecesti, profunzimea in prezentarea decorului arhitectonic, dar si dramatismul si realismul vizibil in aceasta redactare iconografica plina de un profund spiritualism".

Coborarea la Iad - Manuil Panselinos - Manastirea Protaton

Manuil Panselinos a mai pictat si Paraclisul Sfantul Eftimie din Biserica Sfantul Dimitrie din Tesalonic.

Istoricii de arta din spatiul grecesc considera ca si frescele din exonartexul catoliconului Manastirii Vatopedu il au tot pe Panselinos ca autor. Frescele din Vatopedu prezinta multe similitudini cu cele din Protaton, inrudire ce vizeaza nu doar maniera de redare a scenelor, ci si conexiunea iconografica a acestora. Diferentele care se observa intre Protaton si Vatopedu, pot sa se datoreze si distantei de zece ani care se presupune ca ar fi existat intre ele, sau executiei artistice diferite a artistului si a atelierului sau.

Fresca a lui Manuil Panselinos - Manastirea Vatoped

Pe langa frescele din Protaton, Lavra si Vatopedu, Dionisie i-a mai atribuit lui Panselinos si catoliconul Manastirii Pantocrator, care e totusi putin probabil sa-i fi apartinut lui, daca se tine cont de perioada prea mare de timp trecuta de la primele sale fresce (1300 a 1370). In ciuda informatiilor pe care le avem, nu putem face o reconstituire cronologica ferma a opusului panselinian, dat fiind faptul ca doar in Vatopedu avem o data precisa, 1312.

Icoane pictate de Manuil Panselinos

Ieromonahul Dionisie din Furna mentioneaza in Erminie in mai multe locuri ca Manuil Panselinos s-a ocupat si cu pictarea icoanelor. Dionisie mai afirma ca el insusi a invatat tainele picturii bisericesti, imitandu-l, avandu-l drept model pe Manuil Panselinos. Aceasta referire la activitatea lui Panselinos ca iconar, vine sa completeze traditia orala si scrisa, care atribuie lui Panselinos executia unor icoane portabile in Manastirile Vatopedu, Hilandari, Marea Lavra si Prodromu.

Botezul Domnului - Manuil Panselinos - Manastirea Vatoped

Exista un numar de sapte icoane din Sfantul Munte sunt atribuite lui Panselinos si atelierului sau. In primul rand icoanele din iconostasul Manastirii Hilandari, lucrate probabil prin 1293, din care s-au pastrat icoanele imparatesti ale Mantuitorului si Fecioarei si icoana praznicar a Aducerii Fecioarei la Templu.

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - Manuil Panselinos

Amintim cele doua icoane din iconostasul Manastirii Vatopedu, infatisandu-i pe Sfintii Gheorghe si Dimitrie, dar si icoana lui Iisus Hristos Pantocrator, de la aceeasi manastire. Tot lui Panselinos i se mai atribuie o icoana a Sfantului Dimitrie din Marea Lavra, dar si o icoana in mozaic a Sfantului Ioan Evanghelistul, tot de acolo, ambele datand de la sfarsitul secolului XIII.

Adormirea Maicii Domnului - Manuil Panselinos

Toate frescele si icoanele lui Panselinos ce ni s-au pastrat, fac din acesta, exponentul suprem al scolii macedoneene, si din opera lui, ceva inegalabil.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Miruirea de la sfarsitul slujbelor

alt

Miruirea credinciosilor de catre preot incheie toate sfintele slujbe. Astfel, dupa ce credinciosii sunt invitati sa iasa din Biserica, prin cuvintele "Cu pace sa iesim! Intru numele Domnului!", ei se pregatesc pentru a primi binecuvantarea, pentru a fi miruiti si pentru a lua anafura. In Biserica Ortodoxa Romana, cu mai putin de opt decenii in urma a fost introdusa practica miruirii credinciosilor, dupa sfintele slujbe. Cel mai cunoscut moment in care are loc miruirea este imediat dupa Sfanta Liturghie.

Painea, vinul, untdelemnul, ceara, cat si toate celelalte materii liturgice, sunt chip al comuniunii tuturor credinciosilor. Astfel, mai multe boabe de strugure scot vinul, mai multe spice de grau isi pun la un loc roadele pentru a face o paine, mai multe seminte sunt stoarse pentru a scoate untdelemnul, mai multe albine slujesc pentru a scoate ceara. Untdelemnul este astfel un simbol al comuniunii credinciosilor.

Ce este miruirea ?

Miruirea este un moment liturgic. In unele zone ale tarii, miruirea se mai numeste si "primirea sfantului untdelemn", deoarece aceasta se savarseste prin ungerea fruntii, in semnul Sfintei Cruci, cu untdelemn din candela ce arde in dreptul icoanei de pe iconostas.

Numirea acestei randuieli - miruire - vine de la cuvantul slavon "mir", care inseamna "pace" sau "popor". Tot de aici isi trage numele si Taina Mirungerii, savarsita imediat dupa Taina Sfantului Botez.

Miruirea se face pe frunte, aici aflandu-se mintea omului, pe care fiecare si-o doreste a fi luminata si pazita de ispite si tulburari. Untdelemnul folosit la miruire este sfintit in cadrul anumitor randuieli de slujba, precum cea a Sfantului Maslu sau cea a Litiei, prin rugaciuni speciale de sfintire a untdelemnului.

Miruirea credinciosilor are oarecare radacini si in practica ungerii cu untdelemn in cadrul Tainei Sfantului Maslu sau la Litie. La sfarsitul sfintelor slujbe, cand credinciosii vin si se inchina la icoana de pe iconostas, preotul ii unge pe frunte, in semnul sfintei cruci, cu untdelemn sfintit. Dupa cum spuneam si mai sus, fruntea inchipuie intelepciunea si mintea omului. Se mai ung credinciosii insa si in cadrul diferitelor randuieli, precum la sfintirea casei, la Vecernie si altele asemenea.

Cand si cum a aparut miruirea credinciosilor ?

Aparitia practicii liturgice a miruirii sta in stransa legatura cu felul in care au loc slujbele savarsite seara, la praznicele imparatesti si la sfintii mari. Un tipic vechi, spune: "Si vine egumenul la analog si face doua inchinaciuni, saruta icoana Sfantului Apostol, iar dupa sarutare o inchinaciune, si luand pomazuitorul, care e gatit pentru aceea, se unge pe sine din candela sfantului cu untdelemn sfant, in chipul Crucii, pe fruntea sa. Asemenea si fratii saruta icoana sfantului, iar egumenul unge pe preot cu untdelemn sfintit si pe ceilalti frati. Iar dupa ungerea tuturor cu untdelemn sfintit se canta Ceasul I. Asa se face ungerea intotdeauna la praznicele imparatesti si intru toate praznicele sfintilor mari, cand se face priveghere."

Practica de a mirui pe credinciosi este numita destul de tarziu, ea aparand mai intai intr-un Liturghier din anul 1937. Mai mult, practica aceasta a miruirii nici macar nu se regaseste in toate celelalte Biserici Ortodoxe. In Biserica Greciei, in Biserica Rusiei, cat si in celelalte Biserici Ortodoxe nu se regaseste. Iar la noi este mult mai dezvoltata in aceasta parte, a Munteniei, fiindca in Transilvania si Moldova, probabil fiind si intr-o oarecare legatura cu Biserica Rusiei, nu se regaseste. Cu toate acestea, din ce in ce mai bine, practica miruirii credinciosilor dupa sfintele slujbe s-a generalizat in toata tara, astfel incat a ajuns caracteristica Bisericii Ortodoxe Romane.

Miruirea nu se face cu Sfantul si Marele Mir

A nu se confunda untdelemnul folosit la miruire cu Sfantul si Marele Mir. Sfantul Mir este insa un untdelemn amestecat cu 38 de aromate, dupa o reteta speciala, fiind sfintit in Joia Mare, de Sinodul unei Biserici Autocefale. Mirul nu poate fi folosit decat in doua randuieli bisericesti: Taina Mirungerii si Sfintirea Bisericii. Orice alta ungere se face insa cu untdelemn simplu.

Miruirea in Biserica Ortodoxa

In parohiile din Mitropolia Ungrovlahiei si in cele mai multe din Mitropolia Moldovei si Sucevei, precum si intr-un numar mai restrans de parohii din Mitropolia Banatului, miruitul se face in toate duminicile si sarbatorile din cursul anului, precum si dupa serviciul de seara cu Litie.

In cea mai mare parte din parohiile ortodoxe din Banat, ca si in Biserica Ortodoxa Rusa, miruitul este limitat numai la praznicele imparatesti si la sarbatorile sfintilor insemnati. In parohiile din Biserica Ortodoxa Greaca, miruitul este insa complet neuzitat sau, cel mult, credinciosii sunt unsi in Joia Patimilor, cu untdelemn binecuvantat la Maslul ce se oficiaza dupa Liturghia din aceasta zi.

Precum se vede, cele doua extreme sunt reprezentate de o parte prin practica din Mitropolia Ungrovlahiei si din cea a Moldovei si Sucevei, precum si din cateva parohii din Banat, unde se miruieste dupa serviciul divin din orice zi a anului bisericesc, iar de cealalta parte, prin Biserica Ortodoxa Greaca si altele din Orientul Apropiat, care nu practica nicidecum miruitul.

In practica actuala, miruirea este generalizata, incat la sfarsitul fiecarei slujbe, credinciosii sunt miruiti de preot. In unele parti, miruirea se face "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". In altele insa, precum in bisericile din vestul Mitropoliei Moldovei si Sucevei, se foloseste formula "Ajutor de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul" (Psalm 120, 2). Imediat dupa aceasta, cand credinciosii iau Anafura, ei aud de la preot cuvintele "Hrana de la Domnul". Unde sunt doi sau mai multi preoti, se recomanda ca unul sa miruiasca, iar celalalt sa imparta Anafura.

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

Vecernia - randuieli speciale

alt

In cultul divin ortodox fiecare dintre cele sapte laude bisericesti simbolizeaza o perioada din istoria mantuirii neamului omenesc. Vecernia, slujba ce deschide o noua zi liturgica, aminteste de epoca Vechiului Testament si ne poarta de la zidirea lumii si de la pacat, pana la mantuirea in Hristos. Ea cuprinde multumiri pentru ziua ce se incheie si cererea ocrotirii lui Dumnezeu pentru seara.

Slujba Vecerniei se savarseste zilnic in manastiri, iar in parohii de obicei doar in serile de Sambata.

In timpul unui an bisericesc, exista insa zile liturgice a caror Vecernie se deosebeste prin cateva elemente de randuiala specifice, care amintesc de momentele principale ale vietii pamantesti a Mantuitorului Iisus Hristos.

Vecernia Sambetei celei mari se savarseste in Vinerea Mare, la amiaza, preotul fiind imbracat in vesminte de culoare inchisa. Nu are in randuiala catisma, iar Vohodul se face cu Sfanta Evanghelie, deoarece dupa paremii se citesc pericope din Apostol si Evanghelie. In timpul Stihoavnei, preotul scoate sfantul epitaf (aer) din sfantul altar si il aseaza in mijlocul bisericii, pe o masa special amenajata. Acest act liturgic simbolizeaza coborarea de pe Cruce a trupului Mantuitorului si pregatirea lui pentru inmormantare. La aceasta slujba credinciosii aduc flori, aprind lumanari si trec pe sub Sfantul Epitaf, aratand prin aceasta ca se fac urmatori Mantuitorului Hristos – mor impreuna cu Hristos, trec si ei prin mormant, ca sa ajunga la Inviere si viata.

Vecernia de Luni, din Saptamana Luminata se savarseste in Duminica Pastilor, de obicei la amiaza si este cunoscuta in popor sub denumirea de „a doua Inviere” sau „Invierea mica”. Aminteste de prima aratare a Mantuitorului de dupa Invierea Sa din morti, in chiar ziua Invierii, inaintea ucenicilor, spre seara. Preotul imbraca de la inceput toate vesmintele si da binecuvantarea Slava Sfintei… din fata sfintei mese, se canta Hristos a inviat, cu stihurile Pastilor, dupa care imediat urmeaza cantarea Doamne, strigat-am, cu stihurile si stihirile ei, din Penticostar. Dupa vohodul cu Sfanta Evanghelie se canta prochimenul mare (Cine este Dumnezeu…), iar indata dupa prochimen se citeste pericopa evanghelica de la Ioan 20, 19-25, in mai multe limbi (daca se poate in 12, dupa numarul celor 12 apostoli care au propovaduit in lume vestea Invierii lui Hristos Domnul). La finalul acestei Vecernii nu se rostesc "Acum libereaza…” si rugaciunile incepatoare, ci se canta troparul Hristos a inviat, dupa care se incheie slujba cu otpustul special, al Pastilor. La miruit, credinciosii saruta si Sfanta Cruce si Sfanta Evanghelie.

Vecernia de luni dupa Rusalii (Vecernia plecarii genunchilor) se savarseste in ziua Pogorarii Sfantului Duh, indata dupa Sfanta Liturghie, preotul fiind imbracat cu toate vesmintele. Nu are catisma, iar in locul paremiilor, intre prochimen si ectenia cererilor, stand in genunchi in fata Sfintelor Usi, preotul citeste sapte rugaciuni, impartite in trei grupe. Ele invoca ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele sapte daruri ale Sfantului Duh care s-a pogorat in ziua Cincizecimii. De asemenea, in ele sunt prezente si cereri pentru cei adormiti in Domnul. Datorita faptului ca cele sapte rugaciuni se citesc in genunchi, slujba aceasta se mai numeste si Vecernia plecarii genunchilor. Se incheie cu otpustul sarbatorii ("Cel Ce din parintestile si dumnezeiestile sanuri…).

Vecernia mai este unita cu Sfanta Liturghie in urmatoarele situatii:

a) la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite (a Sfantului Grigorie Dialogul) savarsita in perioada Postului Mare

In zilele de rand din timpul Postului Mare se savarseste Liturghia Sfantului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai inainte sfintite. Prima ei parte o constituie Slujba Vecerniei, pana la paremiile de dupa vohodul cu cadelnita. Pe langa faptul ca sunt folosite Sfinte Daruri sfintite la o Liturghie anterioara, aceasta slujba are drept caracteristica principala, in timpul citirii paremiilor, prezenta a ritualului luminii. Acesta este savarsit de preot, purtand lumanarea si cadelnita. Este amintit inca din secolul al XV-lea, avand la origine oficiul liturgic in care Biserica a incadrat aprinderea luminilor in locasurile de cult, dupa apusul soarelui, descris inca din secolul al IV-lea de pelerina Egeria, care l-a intalnit in Biserica din Ierusalim.

b) Vecernia este unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (de patru ori pe an) sau cu Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur (atunci cand praznicul Bunei-Vestiri cade intr-una din zilele de luni pana vineri, in Postul Mare).

Vecernia se uneste cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare in ajunul Nasterii si Botezului Domnului (cand cele doua ajunuri nu cad sambata sau duminica), precum si in Joia si Sambata Patimilor. Preotul rosteste Binecuvantarea mare (Binecuvantata este imparatia…), a Sfintei Liturghii, imbracat in toate vesmintele, dupa care urmeaza randuiala vecerniei, pana dupa Paremii sau Vohodul cu Evanghelia. Dupa aceea se intra in randuiala Liturghiei, de la cantarea „Sfinte Dumnezeule…” inainte (in Sambata Patimilor, in loc de "Sfinte Dumnezeule…” se canta „Cati in Hristos…”). La fel se intampla si atunci cand ziua Bunei-Vestiri cade de luni pana vineri in Postul Mare. Dupa modelul de mai sus, se imbina randuiala Vecerniei zilei de 26 martie cu Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur.

In toate aceste cazuri, Vecernia tine locul Liturghiei catehumenilor. Unirea Vecerniei cu Sfanta Liturghie este o reminiscenta a randuielilor existente in primul mileniu crestin, cand in zilele de ajunare Sfanta Liturghie se savarsea seara, dupa vremea Vecerniei, pentru a nu fi intrerupta ajunarea.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Postat: 13.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Preotul nu poate rezista numai cu vocatia

alt

La preotie ajungem numai daca suntem chemati. Marturisesc ca la examenul de admitere la Facultatea de Teologie, nu am fost intrebat de ce doresc sa urmez cursurile acestei facultati. Sa fi fost oare de ajuns recomandarea duhovnicului? Oare as fi gasit cuvintele potrivite pentru a exprima dorinta? Nu stiu. De ce imi pun aceste intrebari? Pentru ca ma tem ca la admitere nu avem parte de criteriile care sa spuna totul. Adica sa se vorbeasca si despre vocatie, despre chemarea interioara. Nu cred ca vocatia se descopera in cazul de fata prin multimea cunostintelor. Ca sa scap de intrebarea: nu cumva trebuia sa devina studenti altii, care nu aveau atatea cunostinte decat noi cei ce am intrat, dar aveau vocatie, iau seama la cuvintele Sfantului Marcu Ascetul, din Filocalie, care spune ca, "tunci cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata faptura ajuta sa se implineasca si cand nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva."

 

Dar nu este de ajuns sa stim ca am fost chemati. Chemarea trebuie lucrata. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne descopera: "rebuie sa va intariti chemarea"(II Petru I, 10). Asta inseamna ca nu trebuie sa tratam chemarea cu lenevire, sa ne multumim doar cu faptul ca am fost alesi. Cel care ramane la o chemare nelucrata, esueaza. Deci, daca avem si preoti nevrednici, acest lucru nu trebuie pus pe seama lui Dumnezeu, in sensul ca nu a stiut pe cine sa cheme, ci pe seama celui ales, ca a ramas nelucrator.

 

Pentru a avea fii duhovnicesti sanatosi, preotul trebuie sa fie el insusi un fiu sanatos in fata lui Dumnezeu. Ori preotul isi pierde sanatatea sufleteasca atunci cand Il pune pe Dumnezeu locul secundar in gandirea, simtirea si trairea sa. Nu poti sa ajuti pe cineva sa dea un sens vietii, atat timp cat tu esti lipsit de sens. Nu intamplator cerem in rugaciunea “Tatal nostru” ca voia noastra sa devina voia lui Dumnezeu, caci cerem prin asta sa nu traim la intamplare.

 

Noua ne este usor sa urmam sfatul unui preot atunci cand vedem ca nu exista la el un dezacord intre cuvant si fapta. Cand isi face aparitia dezacordul, apare si lipsa de credibilitate. Crestinul doreste sa cunoasca precis daca preotul este ce se pretinde a fi. Poporul roman are o vorba de duh in acest sens: "Ori te poarta cum ti-e vorba, ori vorbeste cum ti-e portul."

 

M-as bucura sa stiu ca orice preot intelege cu adevarat slujirea sa, ca este constient ca prin viata sa nu trebuie sa-i insele niciodata increderea lui Dumnezeu: ca el poate fi cu adevarat slujitor.

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Astăzi, se spune că nu mai există oameni credincioşi

altAstăzi toţi spuneţi că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrăutăţit, că mai greu îţi găseşti pe cineva cu care poţi întemeia o familie, parţial adevărat, dar toate aceste afirmaţii sunt spuse din punctul nostru de vedere, din experienţa noastră lăuntrică cu oamenii.

Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?

O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte?

Când întâlneşti pe cineva, nu te gândeşti imediat la acea persoana ca la un potenţial iubit sau iubită. Fetele aşa fac în general. Spre exemplu, se duce o fata la întâlnire după ce a socializat în destul pe internet, şi are impresia că l-a cunoscut destul, iar când se întâlneşte cu el, în parc, este dezamăgită…de ce? Pentru că ea singură şi-a făcut deja o imagine despre acea persoană care nu corespunde cu realitatea. La fel se întâmplă şi la băieţi.  Dar ce este realitatea? Realitatea ne-o construim noi înşine şi credem noi că aceea este realitatea adevărată. Dar nu este aşa, noi singuri dăm semnificaţii tuturor lucrurilor din perspectiva experienţei noastre cu obiectul, sau subiectul.

De exemplu ai avut o decepţie recentă, l-ai cunoscut prin internet, v-aţi întâlnit, v-ţi plăcut. Aţi descoperit că aveaţi puncte comune, vă plăceaţi foarte mult unul pe altul şi aţi lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine, aşa cum spunem noi, scopul final fiind „va-ţi combinat”. Pe parcurs, imaginea pe care la început v-aţi făcut-o despre acea persoană, nu mai corespunde cu persoana care este alături de voi. La alţii, comparaţi persona cu fostul sau fosta, şi la asta m-am referit când am spus că depindem de experienţa noastră cu subiectul. Prieteniile dintre un băiat şi o fată nu se construiesc pe internet. Care sunt prietenii voştrii cu care comunicaţi cel mai des?

Dragii mei, ca să ieşim la lumină trebuie mai întâi să mergem la spovedanie, să iertăm, să ne iertăm şi să fim deschişi ca oameni, zâmbitori. Să punem început bun, chemându-l pe Domnul în ajutor, căci fără El nu putem face nimic. Ne dorim soţ sau soţie cuminte, bun la suflet, iubitor de Dumnezeu, dar trebuie răbdare. Acum suntem singuri pentru că aşa trebuie, această singurătate trebuie s-o folosim într-un mod cât mai constructiv, să ne analizăm greşelile din trecut, să devenim mai buni, mai curaţi, să fim mai aproape de Domnul, şi când va venii vremea potrivită, ne vom căsători.

Alergaţi la Domnul că este bun, că în veac este mila Lui asupra noastră!

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Ispitirea femeilor si poftirea barbatilor

altN-aş putea asemăna mai convingător aceste două plăgi ale degradării umane, ce aduc infirmitate atât in suflet cât şi in trup, decât cu cei doi colţi ai şarpelui cel de demult prin care au cazut din rai primii părinţi şi prin care diavolul, acelaşi şarpe ticălos, işi injectează veninul curviei in inimile oamenilor, prăpădind atâtea sufletele. Căci prin aceşti doi colţi, ai ispitirii femeilor şi ai poftirii bărbaţilor, a facut vrajmaşul diavol cele mai mari ravagii în rândul oamenilor, poate mai mult ca prin toate celelalte patimi.

Si, pentru a putea avea o imagine cat mai fidela a realitatii, este necesar sa privim ispitirea femeilor si poftirea barbatilor ca doua jumatati de oglinda care, odata unite, sa ne arate chipul hidos al cancerului familiei: curvia sub toate formele ei.

Precum sunt de asemănători bărbatul cu femeia în anumite privinţe, şi pe cât de diferiţi sunt într-altele, totuşi mereu atrăgându-se unul cu celălalt şi alcătuind omul (bărbat şi femeie), tot aşa se intamplă cu păcatul ispitirii la femei şi fărădelegea poftirii la bărbaţi: se aseamănă izbitor de mult in unele privinţe, şi totuşi sunt foarte diferite intr-altele, dar se atrag mereu şi alcătuiesc acelaşi venin ucigaş de suflete.

Astfel că, atât ispitirea cât şi poftirea sunt o nesimtire a firii amortită de păcat, ce nu se rusinează la incălcarea barierelor sădite în ea de Dumnezeu, bariere sădite tocmai ca să preîntâmpine surparea firii umane, să nu ajungă subjugată de neputinţe şi fără un scop bine definit.

Nesimtirea ispitirii constă din aceea că femeia işi arogă dreptul de a atrage bărbatul prin cosmetizare şi infrumuseţare, mai mult decat a lăsat Dumnezeu să fie atras barbatul de femeie în chip firesc. Iar această incălcare a firescului are drept consecintă inrobirea mintii bărbatului cu chipul ademenitor al voluptătii. Şi cât de des se întâmplă aceasta, mai ales în rândul tinerilor, precum spunea cândva înţeleptul Solomon despre un tânăr ademenit de o femeie imorală:

 

“Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană, Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.” (Solomon 7: 21-23)

O a doua faţă a aceleaşi plăgi este faptul ca femeia, prin infrumuseţarea trupului peste firesc, cade ea insaşi în această plasă, devenind iubitoare de sine şi clădindu-şi un dumnezeu din chipul şi trupul cel priveste şi-l ingrijeşte zilnic in faţa oglinzii. Astfel, femeia se istoveste alergând mereu după naluca unei frumuseţi pe care nu poate să o atinga material niciodată, şi care aduce mai mult frustrare decat mulţumire, neglijând adevarata ei frumuseţe: sufletul.

Nesimţirea poftirii, constă din aceea că barbatul adulterin işi arogă dreptul ca femeia (oricare ar fi ea) să fie proprietate personală a fanteziilor sale, cu care să-şi satisfacă pofta desfrânării. El perverteşte astfel chipul real al femeii, adică chipul şi asemanarea cu Dumnezeu, în chipul imaginar şi pervers al unei “femei” ce a devenit mijloc şi obiect de satisfacţie sexuală. Această sluţire a gingăşiei şi delicateţei femeieşti se intamplă şi din pricina faptului că bărbatul adulterin priveşte femeia doar ca pereche, nu insă şi ca mamă, deşi  Dumnezeu a lăsat ca orice femeie a unui bărbat să fie neapărat şi mamă. De aceea bărbatul adulterin este usor de recunoscut caci nu iubeşte să aibe copii, ba chiar dispretuieste lucrul acesta, chiar căsătorit fiind, indemnând şi constrângând femeia să facă avort sau să se ferească de a zămisli copii prin toate mijloacele contraceptive posibile.  Şi de aici, cel mai adesea, barbatul adulterin ajunge şi criminal al propriilor săi copii.

O altă asemanare a femeii care ispiteste si a barbatului care pofteste, este că şi unul si celălalt işi ascund sluţenia propriei boli. Dacă ii explici femeii robite de patima isptirii, ca poate să gasească şi un bărbat sănătos sufleteste care să o iubeasca aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, fără buze rujate, unghii făcute şi haine provocatoare, iţi va spune că nu se cosmetizează  neaparat ca să placă bărbatului său, ci ca să placă sieşi, de parcă femeia a fost dată pentru ea insaşi şi nu ca ajutor bărbatului. Şi de parcă omul este comuniune cu sine insusi, si nu cu Dumnezeu şi cu aproapele. Insă, de la a căuta să placă sieşi, femeia a ajuns să nu mai fie devotată rostului de soţie si mamă, ci devotată iubirii de sine şi roabă a a propriilor plăceri.

Deasemenea, dacă ii explici bărbatului că-i urâciune mare să pofteşti la femeia aproapelui, şi la orice femeie in afară de cea legiuită, iţi spune neruşinat că “ceea ce este frumos şi lui Dumnezeu ii place”, şi ca nu face rău la nimeni prin aceasta, de parcă Dumnezeu a facut bărbatul pentru mai multe femei, si nu doar pentru una, de parcă răul incepe din trup şi nu din gând. Un astfel de barbat face parte, precum spunea parintele Arsenie Boca, din turma lui Epicur şi nu din turma lui Hristos. Bărbatul care se indulceşte şi se infruptă cu frumuseţea străina, este curvar de-a dreptul, cu totul străin de rostul firesc de soţ si tată, de apărător şi cap al familiei creştine.

Totuşi, datorită inţelenirii acestor patimi in firea umană odată cu trecerea timpului, s-a ajuns la nebunia cea mare ca femeia să creadă că defapt nu-i nimic rău in a cauta să fie cat mai admirată şi dorită, precum s-a ajuns si la nebunia barbatului că nu ar fi nimic rău in a te indulci cu frumuseţea unei femei, atata timp cât nu atentezi fizic şi verbal la integritatea ei. Dar dacă aşezam ispitirea şi poftirea sub lupa dragostei dintre bărbat şi femeie, vom vedea că nici un bărbat ce-şi iubeşte femeia, nu este dispus să accepte ca ea să caute admiratia altor bărbaţi, precum nici o femeie nu este dispusă să accepte ca bărbatul inimii sale să poftească la altă femeie, fie şi numai cu un simplu gând. Asadar, dacă vedem că ispitirea femeii loveşte în bărbat, la fel cum şi poftirea bărbatului loveşte in femeie, atunci de ce spunem că nu ar fi nici un rău în acestea?

Deasemenea, constiinţa fiecaruia arată că nici o femeie nu ar fi de acord ca alte femei să-i ispitească bărbatul iubit, pentru ca acesta să nu aibă prilej de a pofti, precum nu este de acord nici un bărbat, ca femeia lui iubita, sa fie obiect al poftirii şi desfrânării în gândul altor bărbaţi. Iată cum deci fraţilor, insăşi dragostea dintre femeie şi bărbat denunţă şi pălmuieşte fărădelegea  ispitirii şi a poftirii, căci acestea două sunt cele prin care omul trădează adesea dragostea celuilalt, lovind şi in ceilalţi semeni deopotrivă.

Din pacate şi femeia prin ispitire, cât şi bărbatul prin poftire, reusesc sa producă aceleaşi fisuri in societate, căci femeia, ispitind, devine doar un obiect de placere vizuala sau fizica, sluţindu-şi chipul de viitoare soţie şi mamă unică. In schimb, bărbatul prin poftire nu mai este barbat al unei singure femei, precum a lasat rostul Dumnezeu, ci se coboară mai jos decât tagma dobitoacelor, făcând din inima sa bordel. Aşa se face că femeia prin ispitire şi bărbatul prin poftire, se fac vinovaţi de distrugerea familiei, celula de regenerare si mantuire a omenirii, divizând-o şi inmulţind-o anarhic precum celulele canceroase, in trupul mistic al lui Hristos, care suntem noi oamenii.

Diferenţele celor două boli sufleteşti se vede din aceea că ispitirea femeilor este o grijă exagerată a propriului trup, ce violează simţul văzului şi al mirosului în mod special, iar poftirea bărbaţilor este o lipsă de grijă a propriilor simţuri şi gânduri, ce duc la desfrâu. Lucrurile stau aşa din pricină că ispitirea femeilor este mai mult la arătare, prin machiaje, bijuterii, parfumuri şi haine indecente, iar poftirea bărbaţilor este din contra: lucrătoare mai mult într-ascuns, adică in inimă şi în minte, prin fantezii şi indulcirile din timpul zilei cu aduceri aminte ale desfrânării sau prin vise in timpul nopţii. Toate aceste feluri de a pofti ale bărbatului il fac să se invârtă într-un cerc vicios: cu cât cauta să-şi astâmpere mai mult pofta desfrânării, cu atât o aprinde mai tare, risipindu-şi energia genetică şi făcându-şi voinţa din ce in ce mai slăbănoagă, până la stadiul de obsedat sexual.

Dar ispitirea nu este proprie numai femeii ci şi bărbatului, precum nici poftirea nu este proprie numai bărbatului ci şi femeii, căci şi femeia poate să poftească dar şi bărbatul să ispitească. Totuşi ispitirea este tipică femeii iar poftirea este tipică bărbatului, şi tocmai de aceea Biserica invaţă femeia să se poarte şi să se îmbrace cu bună-cuviinţă iar Mântuitorul se adresează şi le porunceste in mod special bărbaţilor:

“Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”

Tot de aceea si Sfintii Parinti au pus atat de mult accent pe imbracamintea femeilor, si pe infranarea barbatilor cu privirea asupra femeii, sau cu ferirea de a se indulci cu companie feminina. Toate acestea sunt date pentru a nu a da prilej de cadere in pacat.

Şi, a nu ispiti şi a nu pofti, sunt obligaţiile bărbatului şi ale femeii deopotrivă. Insă datorită inclinărilor specifice bărbatului şi femeii, iată că se pune  accentul pentru fiecare in parte potrivit circumstantelor in care se află. Astfel, femeia sa se ingrijeasca cu precădere să nu ispitească, iar bărbatul in mod special să nu poftească.

Aproape niciodată nu a fost doar femeia vinovată de ispitire căci mai mereu, in spatele unei femei care ispiteşte, se află un tată vinovat ce nu i-a dat la timp educaţia bunei-cuviinţe, precum nici bărbatul singur nu este adesea vinovat în a pofti, căci mai mereu în spatele unui bărbat care pofteşte, s-a aflat o mamă vinovată că nu l-a invăţat înfrânarea, că i-a tolerat desfrânările, ba chiar i le-a şi încurajat. Pentru ispitirea fiicelor si poftirea fiilor părintii au să dea seama la judecată, iar din păcate mulţi se vor afla atunci fără răspuns. Cine va fi părinte, să ia aminte.

Iată fraţilor, cum femeia care ispiteşte se face vinovată de decaderea sa proprie şi caderea in adulter a bărbatului, precum şi bărbatul se face vinovat prin poftire de propria sa cadere şi de decaderea femeii ca om, fie numai şi in gândul acestuia.

Doar atunci când femeia va invăţa să nu mai ispitească iar bărbatul va invăţa să nu mai poftească, vom invăţa să fim in sfârşit fireşti, vom fi in sfărşit precum pruncii, nemaismintindu-ne unii de alţii. Doar aşa vom alunga desfrânarea din sânul familiei, şi tot noianul de necazuri pe care le aduce odată cu plăcerea sa amăgitoare. Aşadar, să invăţăm să fim şi unii şi altii precum pruncii căci “Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” ( Corinteni I, 6: 9-10)

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Un copil, un înger

alt29 August 2006…pomenirea Taierii Capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul…intr-una din orele acelei zile, un copil vede pentru prima data lumina zilei…nu stiu daca cea care a purtat acest copil s-a bucurat in acea zi…nu stiu nici cand l-a abandonat dar sunt convinsa, ca undeva, in sufletul sau poarta acest copil…sunt convinsa ca in ultimele saptamani a fost nelinistita si sper ca de acum incolo sa-si gaseasca linistea sufleteasca, pentru ca orice ar face o mama, nu poate distruge acea legatura tainica dintre ea si pruncul sau…Andra Ioana, fetita ei, incepand cu 6 Ianuarie 2010, dupa pranz, in ziua Botezului Domnului, cu o zi inainte de Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, a pornit spre o alta Lumina.

De aseara, de cand am aflat de plecarea Andrei (http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/01/07/andra-a-plecat-ieri-in-lumea-ingerilor/), ma invinovatesc ca am lasat distanta sa impiedice reintalnirea cu ea, asa cum i-am promis la prima noastra intalnire.

As fi vrut ca primul post pe blog pe anul acesta sa fie unul plin de bucurie si veselie, asa cum au fost sarbatorile pentru mine, sa va povestesc ce lucruri minunate mi s-au intamplat…se pare insa, ca la fel cum a debutat blogul meu in 2009, cu Rugaciunea pentru cei ramasi, tot asa sa fie si acest prim post pe 2010…ii datorez Andrei acest post, pentru ca, intalnind-o in data de 16 noiembrie, anul trecut am reinvatat de la ea ca nimeni nu e singur, ca Dumnezeu, are grija de orice faptura a Sa.

M-am tot gandit, daca sa scriu sau nu randurile ce urmeaza…am hotarat sa le scriu, pentru ca sper din tot sufletul sa devenim o societate sanatoasa…este cu putinta acest lucru, poate este greu, pentru ca trebuie sa ne luptam cu patimile noastre…dar nu este imposibil, cerand ajutor de la Dumnezeu, viata noastra poate deveni luminoasa.

Orice fiinta isi incepe drumul, odata cu momentul zamislirii…mergand si mai departe, cred ca orice fiinta isi incepe drumul odata cu primul stramos…o boala, de multe ori este foarte greu de tratat…este mai usor sa o previi…daca incepem sa invatam si sa respectam ce ne invata Dumnezeu, vom reusi cu siguranta …daca nu, vom plange mult timp de acum incolo la plecarea micutilor…Andra este acum un inger…este ca o mica steluta ce lumineaza puternic pentru ca scurta ei trecere a fost incarcata cu multa durere…in inima mea va ramane mereu amintirea acelei fetite fragile, care pret de o ora mi-a intersectat viata si mi-a daruit atat de mult…zambetul ei…curajul ei…fara sa fie vinovata, a rascumparat ea, probabil neascultarea parintilor sai…nascuta pe 29 august, este posibil ca zamislirea ei sa fi avut loc in perioada Postului Craciunului.

Imi pare rau ca v-am intristat…va rog sa o purtati si voi in inimi pe aceasta micuta curajoasa si daca credem in Dumnezeu, SA IL SI ASCULTAM.

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Răspunsuri puse în noi...

altPână la o anumită limită, ni se permite să supravieţuim învăţând din exterior (viaţa socială şi datoria avută spre a o îndeplini pentru obţinerea confortului dorit), aplicând la rându-ne aceleaşi cunoştinţe. Este ceea ce ne face egali cu semenii noştri. Experienţele de dincolo de înţelegerea oricărui om, ne individualizeză, ne fac unici ( ele nu pot fi generalizate, explicarea lor naşte scepticism din partea celorlalţi, nu au o natură logică universal acceptată – aici intervine direct, vizibil, Hristos).

Ceea ce ne diferenţiază de ceilalţi: unii învaţă mai repede din experienţă că singura cale către ei înşişi (calea care le aduce împăcarea) trece prin Hristos şi rămâne în El, prin urmare, se schimbă mai repede, se grăbesc să trăiască în pace; pe când alţii caută alternative din dorinţa de a inova, inconştient chiar de a-L detrona pe Hristos. Nu există nicio noutate în evoluţia noastră pe care Dumnezeu să nu o fi cunoscut dinainte.

Noi nu avem de creeat nimic, avem de descoperit! Un întreg lanţ de descoperiri e trăirea noastră pe pământ. Suntem înnebuniţi de pofta de a teoretiza orice, (facem chiar teorii despre teorii), de a găsi explicaţii pentru tot, doar-doar ne vom linişti. Hristos ne permite această goană. De aici, mirarea: „Cum de oamenii atât de inteligenţi nu sunt capabili să perceapă adevărurile mărunte?”…Şi rabdă Hristos, până la sfârşitul căutării fiecăruia, călătoreşte pe acelaşi traseu cu omul. Pentru El, merită acest efort. Aşa cum noi nu putem renunţa la ipotezele, la planurile, la principiile noastre, nici Domnul nu renunţă la noi. Doar că El nu abandonează nimic din ce a „elaborat”( a creeat).

Omul lasă atât de uşor deoparte răspunsurile prime, spre o abstractizare şi mai conturată a lor.

 

Imaginaţi-vă că Hristos vă însoţeste atât în deşert, cât şi într-o rezolvare a unei ecuaţii. Omul găseşte o oază, după zile întregi petrecute sub soarele ameţitor, şi este bucuros că este meritul „lui” pentru asta. Iar Dumnezeu îi şopteşte prin bucuria cu care priveşte omul acel spaţiu verde: „Ştiam dinainte de a porni tu pe cale că, spre „aici” te vei îndrepta, doar Eu l-am creeat spre odihna ta!”. Un alt om caută soluţia unei ecuaţii…i-a dat cu minus şi deodată, i-apare-un gând: „ce-ar fi să o verific?” , şi-ntr-adevăr, greşise la o adunare. În corectarea acelei greşeli, intervenise Hristos…

Şi totuşi, pentru ei rămân banalităţi finalizarea propriilor dorinţe.

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce nu e suficient să ni se îndeplinească, cea mai mare dorinţă, şi-n clipa imediat următoare, să apară alta?…Pentru că Dumnezeu nu ne-a creeat statui, pentru că omul nu îşi este suficient dacă nu adună „cât mai mult Dumnezeu” şi-abia apoi se cunoaşte: pe când se desparte de tot ce l-a făcut să zâmbească, de tot ce l-a motivat, şi asta se tot repetă până când, prin timp i se suprimă dreptul la încă o satisfacţie.

De ce nu ne mulţumim cu erorile, cu eşecurile? De ce luptăm să ne perfecţionăm? De ce nu avem puterea ( iar aici puterea semnifică dreptul nostru) să abandonăm lupta?

Pentru că nu avem această informaţie de când am fost creeaţi. Ne simţim insuficienţi, slabi, până când reuşim. Cea mai mică victorie e un suport pentru speranţa zilei de mâine.

De-aceea omul nu are nevoie de mult. Multa fericire îl sufocă, distracţiile îl epuizează, aglomeraţia îl plictiseşte, rutina-i pare normală, dar totuşi găunoasă. Atunci, de ce se complică omul? Când simpla informaţie pe care i-a „montat-o” Creatorul său în esenţa lui, îi este strict necesară să facă faţă realităţii? Fiindcă vrea să Îl ajungă pe Hristos, şi-n culmea goanei neînvinse, chiar să-L depăşească.

De atâţia ani, omul caută cerul. Cu toate astea, Turnul Babel nu s-a definitivat, Lucifer nu L-a detronat pe Dumnezeu, cei din vârful piramidei au murit fără să fie pomeniţi azi. Ce le-a lipsit acelor oameni? Păstrarea limitei de muritor. Cu toţii dorim să ne întoarcem în locul din care am fost luaţi şi aduşi pe pământ dar nu prin încălcarea regulilor divine. Dorul după cer este metamorfozat în căutarea autorităţii asupra celorlalţi. Oricât am dori totul în lume, Cineva ne împiedică să-l dobândim. De ce? Fiindcă nu suntem pregătiţi să suportăm totul!!! Nu Îl putem trăi pe Hristos la standardele perfecte. Şi ce folos să ai lumea întreagă la picioare când tu Îl uiţi pe El, când uiţi că a creeat-o nu spre a fi a ta, ci a Lui. Nimeni nu îţi garantează pacea dacă ai ieşi dominator peste toată întinderea pământului, ori omul de asta e însetat, de pace…

De unde atunci bucuria celor ce şi-au potolit ”dorinţa”? Din înţelegerea informaţiei puse în noi de la început: „ Când crezi că ai pierdut totul, încă nu ai cunoscut ce-ţi aparţine de drept şi ce ţi-a fost pregătit pentru tine; când crezi că ai câştigat, îţi mai rămâne un singur lucru de făcut- caută-L pe Cel care să te încununeze, altfel valoarea ta se va întoarce în pământul care nu are memorie”.

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 09 Jan 2010 la 11:49 pm | Categorii: Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Sfantul Teofan Zavoratul, Vremurile in care traim Print

  • Vezi si: VIATA SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL, “un Sfant Parinte al Ortodoxiei secolului al XX-lea” (10 ianuarie – 195 de ani de la nastere)

sf-teofan-zavoratul“Dar trebuie, fratilor, sa dovediti si putina barbatie. Fara taria aceasta a duhului, fara a fi gata sa va luati la lupta cu orice piedica intalniti in calea implinirii hotararilor celor bune, nu veti putea avea nicio reusita. Asta ar insemna sa va dati robi imprejurarilor si sa alergati incotro va trag ele. Nu! Ci trebuie sa va insufletiti si, odata ce v-ati dat seama care sunt cerintele crestinismului, sa renuntati cu barbatie la tot ce nu se potriveste cu el (…) Opinia publica de acum prigoneste cu hotarare tot ce e crestinesc. Si indata ce incepe cineva sa aiba ravna pentru lucrurile dumnezeiesti, ea se ridica impotriva lui si cu limba si cu fapta“.

altCuvantul Sfatului Teofan Zavoratul – AUDIO (mp3)

6

CUVANT AL SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL IN DUMINICA DE DUPA BOTEZUL DOMNULUI

 

Societatea crestina are duhul sau propriu,

principiile sale proprii si propriile sale reguli

si trebuie sa ne impotrivim patrunderii si intaririi obiceiurilor pagane,

care ii sunt straine si pentru ca acestea sunt injositoare pentru crestini si jignitoare pentru Domnul

Data trecuta v-am vorbit despre cat de rau au intampinat unii la noi Anul nou. Dupa aceea aud ca multora nu li s-a parut ca asa ar sta lucrurile, iar unii comenteaza: “Ce sa mai vorbesti impotriva a ceea ce este in obicei? Nu mai faci nimic, oricat ai mustra sau felicita”. Despre primul fapt, adica faptul ca unora nu li s-a parut, fiecare face cum vrea, insa adevarul trebuie spus si ceea ce este nedrept trebuie indreptat. Iar cel de-al doilea il propun judecatii voastre: oare este adevarat ca daca a patruns un obicei rau nu avem temeiuri pentru a ne inarma impotriva lui? Ca nu mai putem face nimic? Ca nu putem birui, de vreme ce duhul societatii este acesta sau cerinta societatii este aceasta?

Mi s-a parut ca aceasta este o idee foarte ciudata. Reiese ca daca a patruns un obicei rau, nu trebuie sa ne mai atingem de el: n-are decat sa se intareasca si sa atraga un numar tot mai mare de crestini, pana ce va pune stapanire pe toti. Va patrunde un alt obicei rau, nici de acela sa nu ne atingem; vine un al treilea, nici de el sa nu ne atingem. Ce inseamna asta?! Societatea crestina este, oare, un fel de groapa pe care o putem umple cu orice?! Si in felul acesta ne napadesc toate aiurelile, asa incat in cele din urma nici nu mai poti sa iti dai seama daca societatea este crestina sau te miri ce…

Nu, nu este asa. Ca orice societate, si societatea crestina are duhul sau propriu, principiile sale proprii, propriile sale reguli, care trebuie sa slujeasca drept masura a relatiilor reciproce dintre membrii ei si a relatiilor tuturor acestora cu cei din afara. Ea nu poate si nu trebuie sa primeasca nimic potrivnic duhului sau si regulilor sale fara sa se injoseasca singura si sa se faca singura de rusine. Asemenea reguli si obiceiuri proaste nu se pot vari in ea atata timp cat ea se cunoaste bine pe sine insasi si intelege bine ce ii este propriu si ce nu-i este. Ma rog, sa zicem ca din nebagare de seama se poate strecura ceva de felul acesta, insa indata ce arati ca lucrul cutare si cutare nu se potriveste crestinilor, toti crestinii sinceri, care au ingaduit anumite lucruri fara sa le cerceteze cu de-amanuntul, le vor parasi cu dispret, fara intarziere, ca pe ceva care Il jigneste pe Hristos Domnul, pe care ei il iubesc si este injositor pentru numele de crestin, care pentru ei e pretios. In aceasta nadejde m-am si adresat voua cu un cuvant de mustrare, fiind incredintat ca toti crestinii de buna credinta si cu coloana vertebrala nu vor pune la spate cuvintele adevarului. Atunci cand vorbim nu va poruncim, doar, nu va silim la nimic, ci descoperim constiintelor voastre voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si sfanta. Si oricine este de la Dumnezeu ne asculta. Cel care este de partea lui Dumnezeu iubeste tot ce este dumnezeiesc, care isi pleaca auzul catre indemnurile potrivite cuvantului lui Dumnezeu, acela, bineinteles, isi va misca voia si pofta spre implinirea povetelor bune.

Asadar, totul sta in vointa. Nu vrei, sigur ca nu faci nimic. Dumnezeu Insusi nu sileste libera alegere omeneasca, ci propune totul vointei ei. Insa cum spune? Daca veti intra si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar daca nu veti vrea si nu Ma vei asculta, sabia va va manca (Is. 1, 19-20). Traiesti cum doresti, cine te tine legat? Insa ia seama si la urmari, si la roadele vietii pe care o vei alege si fii gata sa le intampini.

Din acest punct de vedere, adica in privinta dispozitiilor sufletesti, daca te vei uita la toate vointele, vor iesi la iveala, bineinteles, o seama de suflete invartosate in obiceiuri lumesti. Acestora ce sa le mai spui? I-a zis Dumnezeu lui Moisi: Loveste cu toiagul in piatra. Moisi a lovit si a curs apa. Iar in aceste suflete daca Dumnezeu Insusi va lovi cu cuvantul Sau si sabia acestui cuvant va sari din ele intr-o parte, cu un zanganit dureros. Acestea trebuie lasate sortii lor. Sunt, insa, si suflete neputincioase, sovaitoare, care si de fagaduintele crestinesti se tem sa se lipseasca, si sa se lase de obiceiurile trupesti nu gasesc putere. Catre unii ca acestia este nevoie de cuvant si cuvantul nu va ramane neroditor in ei.

Ei zic de obicei: “Am vrea, dar sunt multe piedici; asa s-au impletit imprejurarile, ca ne e greu sa ne lasam”.

Greu… Mie mi-e insa greu sa inteleg de ce e asa de greu. Greu e sa faci ceva, iar sa nu faci – unde-i greutatea? Greu e sa implinesti obiceiurile lumesti si acestea chiar ca sunt grele, iar a te lepada de ele nu este nicio greutate. Doar un cuvant sa zici si sezi linistit. De pilda, in noaptea despre care era vorba, cata osteneala si cate batai de cap au fost in casele unde s-a adunat lume si la persoanele la care s-a adunat – si asta vreme de doua sau de trei zile! Iar cei care s-au lepadat de obiceiul cu pricina s-au desfatat de odihna trupeasca si de pace sufleteasca. La fel si cu ceea ce a fost in unele case in noaptea noului An, dinspre 1 spre 2 – cat deranj si cate griji! Am in vedere ca unii s-au impopotonat ca la carnaval si toata noaptea au alergat pe la casele oamenilor, iar altii au facut pregatiri pentru aceasta si le-au deschis casele. Aceasta este culmea nechibzuintei si a necuviintei! Si ce greutate era sa preintampinati una ca aceasta? Tu nu te impopotona ca la carnaval, iar tu nu fa pregatiri ca sa primesti. Doar nu te sileste nimeni.

Veti spune: “Noi nu vorbim despre osteneala aceasta, pe care o cer obiceiurile lumesti, ci despre faptul ca ne este greu sa renuntam, ne este greu sa incalcam obiceiul. Daca renuntam, ce-o sa zica lumea?”

Dar trebuie, fratilor, sa dovediti si putina barbatie. Fara taria aceasta a duhului, fara a fi gata sa va luati la lupta cu orice piedica intalniti in calea implinirii hotararilor celor bune, nu veti putea avea nicio reusita. Asta ar insemna sa va dati robi imprejurarilor si sa alergati incotro va trag ele. Nu! Ci trebuie sa va insufletiti si, odata ce v-ati dat seama care sunt cerintele crestinismului, sa renuntati cu barbatie la tot ce nu se potriveste cu el. In primele timpuri ale crestinismului, cand el era inca in curs de raspandire, crestinii trebuiau sa renunte nu la te miri ce obiceiuri, cum este cazul la noi, ci sa se lepede cu hotarare de tot, pentru ca toate obiceiurile paganesti erau patrunse de duhul paganismului, care este potrivnic Duhului lui Hristos. Totusi, in pofida acestui fapt, ei nu stateau pe ganduri si nu sovaiau, ci indata ce gustau cat de bun este Domnul, rupeau dintr-o lovitura toate legaturile cu cele dinainte si intrau intr-o noua oranduiala de viata. Si hotarand aceasta la inceput, nu isi mai calcau nicicand hotararea. Erau defaimati, prigoniti, chinuiti, dar stateau necliniti intr-ale lor. Nu voiau nicidecum sa se incline iarasi spre cele ce sunt potrivnice Domnului Iisus, pe Care ei Il iubeau. Iata model pentru voi, ca sa-l urmati totdeauna!

Ca odata ce v-ati dat seama ce nu se potriveste cu Duhul lui Hristos, sa renuntati scurt la ele. Lumea n-are decat sa zica ce vrea. O sa va tiranizeze gurile rele. N-au decat: indurand asta cu rabdare si neclintire, va veti face partasi nevointei mucenicesti ale celor dintai crestini. Atunci, tirani ai crestinilor erau imparatii sa capeteniile, pe cand acum postul acesta e ocupat de opinia publica… Si cine nu stie oare cat de bine isi face aceasta datoria? Opinia publica de acum prigoneste cu hotarare tot ce e crestinesc. Si indata ce incepe cineva sa aiba ravna pentru lucrurile dumnezeiesti, ea se ridica impotriva lui si cu limba si cu fapta. Lucrul acesta nu e ascuns de noi, si voi il cunoasteti. Trebuie sa pricepeti, insa, ce reprezinta aceasta opinie si sa va insufletiti cu barbatie impotriva ei, stiind ca ea nu este corecta, nu e statornica, nu-i de nadejde, ca e vremelnica si ca exista si o alta opinie, formata in cercul smeritilor robi ai lui Dumnezeu, care circula lin si fara zarva printre ei, care se ridica la cer, si acolo este primita de toti cei care au placut lui Dumnezeu si este pecetluita de Insusi Domnul nostru. Amandoua aceste opinii vor sta candva – una impotriva celeilalte – inaintea intregii fapturi. Si noi stim dinainte ca opinia lumii pacatoase nu va sta in picioare la judecata, pe cand opinia robilor lui Dumnezeu se va indreptati si se va arata biruitoare.

Aceasta tinand in cuget, fratilor, sa va imbarbatati si sa se intareasca inima voastra. Nu va lasati prada fricii si sovaielii, gandindu-va la ce va spune lumea cand veti lua hotararea cea buna de a renunta la obiceiurile lumesti, ce sunt patrunse de duhul paganesc si potrivnice Duhului lui Hristos. Spun asta avand in vedere nu doar ce s-a facut la noi de Anul nou, ci toate obiceiurile proaste, indeobste, atat in straturile de sus, cat si din cele de jos ale societatii. Nu le mai amintesc acum, insa cand va fi nevoie nu voi tacea. Unora doar sa le zici, si vor inceta; altii poate ca nu inceteaza deodata, ci se mai lupta, dar tot vor inceta. Tocmai din aceasta pricina nu trebuie sa las nemustrate obiceiurile voastre rele, pentru ca altfel cine stie unde puteti ajunge? Asa ca rabdati-ne, daca din dragoste de voi rostim cateodata si cuvant de mustrare.

AMIN

(din: Sfantul Teofan Zavoratul – “Predici”, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)

feofanz

  • ASCULTATI SI UN ALT CUVANT al Sfântului Teofan Zăvorâtul la Duminica de după Botezul Domnului
  • Predica Sfantului Ignatie Briancianinov la Duminica dupa Botezul Domnului: POCAITI-VA!

“Lepadati de la voi nu doar pacatele invederate – omorul, furtul, desfranarea, clevetirea, minciuna -, ci si distractiile cele pierzatoare, ci si inchipuirile nelegiuite, ci si gandurile cele fara de lege – tot, tot ce este oprit de Evanghelie”.

***

Va recomandam calduros si:

  • Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?

Aş fi vrut să-i văd pe toţi bucurându-se anume cu această bucurie şi nevrând să cunoască alte bucurii, dar nu toţi cei din Israel sunt Israel, încep acum distracţii de­şarte, nebuneşti, care aţâţă poftele: gătitul, vizitele, schimbarea toaletelor. Cei ce iubesc aceste lucruri, oricât le-ai spune „potoliţi-vă”, îşi astupă urechile şi nu iau aminte, batjocorind în aşa chip luminatele zile ale praznicului, în­cât îl fac pe Milostivul nostru Domn să-şi întoarcă privirea de la noi şi să zică: „Urâciune sunt înaintea Mea săr­bătorile voastre!”.

Şi, într-adevăr, multe din distracţiile societăţii noastre sunt urâciuni păgâneşti, care au fost aduse la noi de-a dreptul din lumea păgână; iar altele, deşi au apărut mai târziu, sunt hrănite cu duhul păgânismului; şi parcă într-adins, cele mai multe au loc de Naşterea Domnului şi de Paşte. Dedându-ne lor, îi dăm stăpânitorului acestei lumi – chinuitorul nostru şi potriv­nicul lui Dumnezeu – pricină să îi spună: „Ce mi-ai făcut prin naşterea şi învierea Ta? Iată, toţi vin la mine!”. Ci să treacă mai des prin inima noastră cuvintele psalmului 50: „Drept este Domnul întru cuvintele Sale şi biruitor când va judeca El“…

Ne atrage Europa „civilizată”… Da, acolo au fost reînnoite pentru prima oară urâciunile păgâneşti pe care creştinismul le izgonise din lume; de acolo, ele au trecut deja şi trec în continuare la noi. Trăgând în noi această miasmă a iadului, ne învârtim ca ameţiţi, fără a ne mai veni în fire. Să ne amintim însă de anul 1812: de ce au ve­nit peste noi francezii? Dumnezeu i-a trimis ca să stâr­pească răul pe care îl luaserăm de la ei. S-a pocăit atunci Rusia, şi Dumnezeu a miluit-o; dar acum, pare-se, am uitat lecţia de atunci“.

  • Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
  • Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
  • Sf. Teofan Zavoratul – cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase
  • Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI
  • Sfantul Teofan Zavoratul: Intrarea inauntru si cercetarea celor de acolo
  • Sf. Teofan: Sa nu ne straduim in desert, bizuindu-ne pe puterile noastre
  • CU CE OCHI VOM PRIVI NOI LA HRISTOS IN ZIUA JUDECATII?
Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 10 Jan 2010 la 10:16 pm | Categorii: Crestinul in lume, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Nevoia de discernamant, Sfantul Teofan Zavoratul Print

item-img-492c64d88dd7a

“E multa agitatie, dar viata nu e deloc. Ca masina mea de cusut: face atata zgomot, dar viata nu are“.

“Şi iată ce mai văd: aici toţi se înghesuie unul pe altul, se persecuta si se stapanesc unii pe altii, nimeni nu este slobod să facă ce vrea. Sa nu indraznesti sa te îmbraci cum iti place, nici să te porti cum iti e felul, sa vorbesti – de asemenea: nimic n-ai voie sa faci cum doresti. Totul se supune la ei unei legi scrise nu se stie de cine; pe toti ii incurca, dar nimeni nu indrazneste să o înlăture. In schimb, fiecare devine tiranul celuilalt. Indrăzneste sa nu dai ascultare cuiva – va fi o tragedie!

serov~Girl-with-Peaches-1887-Posters

Extras din: “Ce este viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?” (versiunea Editurii Anastasia, traducere de Elena Dulgheru, 1997):

1

După ce, înaintea plecării dumneavoastră la Moscova, am convenit si continuam discuţia in scris, desigur că am aşteptat să-mi daţi un semn de viaţă îndată ce vă veţi fi instalat. Am asteptat si încă mai astept, dar iată ca nu se întâmplă nimic. Oare sunteţi sănătoasă? Să vă aibă Maica Domnului în paza sa! Sau v-aţi schimbat intentia? Se mai întâmpla. De asta vă scriu acum, ca nu cumva sa vă gândiţi ca îmi sunteţi o povară – scoateţi-vă asta din cap! Scrisorile către dumneavoastră nu vor fi o greutate pentru mine, dimpotrivă, îmi vor procura nu puţină plăcere, aducând o oarecare diversitate în preocupările mele obişnuite. Vă mai spun că, de nu se va împlini ceea ce am hotărat împreună, voi simţi că am suferit o pierdere. Asa că, în loc de sfaturi, vă fac o singura rugăminte: scrieţi!

Caci atunci când nu ne iese ceva în viaţă, asta se întâmplă aproape întotdeauna nu atât din pricina slăbiciunii minţii sau a inimii noastre, cât din lipsa sarguintei si a ravnei depuse in atingerea scopului. Scrieţi deci!

2

37402Mă pierdusem in presupuneri: ce s-a putut întampla? Dar iata, aflu ca bunica dumneavoastră a fost bolnava. Ce să-i faci, cuvântul „bunica” ramâne biruitor. Pentru nepoti, nu-i loc mai călduros, ca la bunica; nici pentru bunici nu există fiinţe mai dragi ca nepoţii. Şi pentru aceasta trebuie să mulţumim lui Dumnezeu. Iar dumneavoastră alinaţi-o mai des şi ascultaţi-i vorbele. Bătrânele sunt pline de înţelepciune adunata din truda şi din experienţa vieţii. Adesea, ca din întâmplare, ele pot aduce atata înţelepciune de viaţă, spusă în cuvinte simple, cat nici în cărti nu vei găsi.

Promiteti sa fiti sincera. Prea bine! Sinceritatea este prima cerinta in corespondenţa, altfel nici nu mai are rost să fie începută. Să scrieţi totdeauna direct, tot ce aveti pe suflet si mai ales să formulaţi mai pe larg întrebările care vi se zămislesc in minte si incep stăruitor sa îşi ceara răspunsul. Atunci şi hotararile vor fi luate mai usor, dupa cum pământul insetat isi primeşte apa. Acesta este modul cel mai potrivit de fixare în suflet a noţiunilor despre ceasul lucrurilor a căror vedere cu ochii mintii ne este indispensabilă. Ce sens ar avea sa va scriu despre una, in timp ce sufletul dumneavoastră ar fi preocupat de alta? Ar fi numai vorbire deşartă. Parcă ne-am hotărât că nu ne vom risipi în planuri şi teorii, ci vom vorbi după cum ne îndeamnă întâmplările curente ale vieţii. Aşadar să continuăm.

Scrieti ca vi se înceţoşează ochii.

victor-gilbert-an-elegant-soiree„De vreo doua zile — scrieţi — mi s-a întâmplat sa particip la distractiile lumeşti obişnuite pe-aici: ba am fost la teatru, ba m-am plimbat, ba am fost la o serată. Şi ce mai forfota, ce cuvinte alese, ce judecăţi întortocheate, ce maniere! Toate acestea îmi sunt străine, si agitatia ma impiedica sa imi adun gandurile”.

Asa vi s-a părut la inceput, dar mai încolo veţi judeca mai profund. Impresia pe care aţi trăit-o dupa o viaţă liniştită de familie, la ţară, este cu totul fireasca. Eu va mai spun: cumpăniţi unde este adevarul vietii si unde-i minciuna, dar nu stiu ce v-a ramas în suflet din cele întâmplare. Căci se poate ca la suprafata sa nu incuviintati astfel de obiceiuri, dar in profunzime sa le simpatizati si sa le doriti repetarea. Viata pe care aţi gustat-o are o însuşire naucitoare: deşi se vede că nu-i bună, totuşi lumea se simte atrasă de ea, precum cel ce prizează opium si ştie că va arata ca un nebun, se droghează totusi; sau poate că tocmai de aceea se si droghează.

Asadar, cum vă simţiţi? Vă mai trage inima intr-acolo? Doriţi să vă petreceti astfel viaţa? Rogu-va, descrieti-mi amănunţit despre aceasta – si cu sinceritate.

3

penitaCum m-aţi bucurat cu răspunsul dumneavoastră!

Nu mă atrage, din contră, mă scârbeşte. Nu o singura zi dupa aceea am fost asa de distrusa,  sufletul imi plângea şi nu îmi găseam liniştea. Cu mare greutate mi-am revenit”.

De ce nu mi-aţi scris asta de la început? Aşa mi s-a părut şi mie, ca pastrand tacerea despre aceasta, tainuiti o pasiune sau o rana sufleteasca. Sa dea Dumnezeu ca acest sentiment de respingere faţă de viaţa lumeasca şi distracţiile ei sa îl păstraţi pentru totdeauna. Dar si sa prindeţi gustul acelei vieţi este cu putinţa. Se vede dar ca nu aveţi voie să va atingeţi de acest fel de viaţă. A doua oara nu va mai fi atât de smintitor si de distrugator, a treia oara – si mai putin, iar apoi… ca beţivul cu vodca: primul pahar de nevoie, al doilea de voie, iar apoi nu se mai opreşte.

Ce păţesc cei care intra pentru prima dată într-o fabrică de tutun? Ii mănâncă şi ochii, şi nasul, nici nu pot să respire. Iar lucrătorii nu au probleme, sunt obisnuiti. Dar si cei proaspăt intraţi, după un timp nu se mai strâmbă, nu mai tusesc, nici ochii nu le mai lăcrimează. Vedeti să nu vi se întâmple la fel în privinţa problemelor care vă tulbura.

Parcă mi-aţi fi ghicit gândul! Răspundeţi:

„Nu cred că m-as împăca vreodată cu un astfel de trai. Mă uit mai bine si văd că asta nu este viaţă. Nu pot să explic, dar mă conving tot mai tare de aceasta. E multă agitatie, dar viata nu e deloc. Ca masina mea de cusut: face atata zgomot, dar viată nu are“.

100696_001Ce cuget minunat a născut capusorul dumneavoastră bălai! Acum pot considera că aveţi o situaţie mult mai stabilă. Singur simţământul nu este de ajuns: el se poate schimba. Dar când acesta este sustinut de o idee temeinică, atunci el prinde putere si, la randul sau, întăreşte ideea. Impreuna, acestea doua sunt ca o cetate. Dar pentru ca această cetate să se intareasca, trebuie să înţelegeţi de ce acea viaţă nu are viaţă. Dacă discuţiile noastre vor continua, problema se va lămuri cu timpul. Acum vă spun numai atat: de aceea este lipsit de viaţă acel mod de viaţă, pentru ca el nu hraneste si nu acoperă toate aspectele fiintei omenesti, ci numai pe unele, si inca pe cele mai puţin importante sau, mai precis, pe cele aflate pe ultimul loc – adica la marginea vietii, fara sa se atinga de miezul ei.

Viata omeneasca este mult mai complicată şi are multe aspecte. Exista partea trupească, există partea sufleteasca si partea duhovniceasca. Fiecare îşi are propriile forţe si necesitaţi, propriile metode şi procedee, precum si propriile satisfacţii. Numai atunci când toate forţele noastre sunt în mişcare si toate necesităţile ne sunt satisfacute, se poate spune că omul trăieşte. Dar cand în om este în mişcare numai o părticică din forţele lui şi numai o parte din necesităţi îi este satisfacuta, o astfel de viaţă nu este viaţă. Ca si la acea masina de cusut: mişcarea de trebuinţă este atunci cand toate părţile ei sunt puse la lucru. Când se opreste una din părţi, atunci şi maşina se opreşte: nu mai trăieşte. Nici omul nu trăieste omeneşte daca in el totul nu este în mişcare. Numai că oprirea vieţii maşinii – adică mişcarea – se vede cu ochii cei trupeşti; pe când la om, nefuncţionarea vietii sale în întregime, în timp ce unele părţi totuşi lucrează şi sunt satisfăcute – aceasta nu se vede, cu toate că este adevărată, la fel de adevărată ca nemiscarea masinuţei noastre. Aceasta este legea vieţii omenesti! Sa o aplicam situatiei noastre. Ce forte sunt ocupate acolo si ce necesitati sunt satisfacute? Sunt ocupate mainile, picioarele, limba, ochii, urechile, mirosul, pipaitul, memoria, imaginatia, istetimea – toate la un loc: partea cea mai de jos a omului, pe care o au si animalele. Si este satisfacuta o singura necesitate a vietii animalice sau, mai bine zis jocul acestei vieti, acela care actioneaza si in tinerii berbeci si oite, cand sunt lasati liberi pe campul inverzit. In afara acestor forte, mai sunt in om inca doua-trei niveluri si un centru principal.

Judecaţi acum dacă poate fi numită viaţă o astfel de viaţă? Simţurile v-au spus corect că nu este viaţa aici. Iar eu vă voi arăta motivul principal pentru care este aşa. Trebuie să trăim asa cum ne-a creat Dumnezeu, iar când cineva nu trăieşte astfel, putem spune cu siguranţă că acela nu trăieşte deloc. Vă rog să vă mulţumiţi deocamdată cu atât.

4

papirusData trecută nu v-am răspuns la tot ce mi-aţi scris. Continuu acum. Spuneţi:

„Iată încă ce vad: toţi se grăbesc, aleargă care încotro să prindă ceva si nimeni nu apucă niciodată să prindă nimic. Odată mi s-a întîmplat să traversez o stradă aglomerată – ce zăpăceală şi ce deşertăciune! Dar observ apoi că în case e acelaşi lucru şi, probabil, şi în sufletele oamenilor. Nu reuşesc să mă dumiresc: oare se poate trăi asa? Şi iată ce mai văd: aici toţi se înghesuie unul pe altul, se persecuta si se stapanesc unii pe altii, nimeni nu este slobod să facă ce vrea. Sa nu indraznesti sa te îmbraci cum iti place, nici să te porti cum iti e felul, sa vorbesti – de asemenea: nimic n-ai voie sa faci cum doresti. Totul se supune la ei unei legi scrise nu se stie de cine; pe toti ii incurca, dar nimeni nu indrazneste să o înlăture. In schimb, fiecare devine tiranul celuilalt. Indrăzneste sa nu dai ascultare cuiva – va fi o tragedie! Mie, de pilda, uneori îmi place să cânt. E ca în rai: îmi face placere şi mie, si celor care ascultă. Dar aici, vrei, nu vrei, trebuie să canţi. Ţi se propune foarte politicos, dar este considerat împotriva legii să refuzi. Şi canti. Este un chin de nesuportat, mai să-mi crape pieptul, dar mi-l umflu, ca să arăt că o fac din suflet. Am văzut asta şi la alţii. Poftim libertate! Privind din afară, sunt un om liber. Un om liber legat de maini si de picioare.

De aceea am început să observ, dacă din suflet fac ei tot ceea ce fac. Şi ce să vezi? Poate mă înşel, dar nu am găsit nimic făcut din suflet. Dezmierdări prefacute, bunăvoinţa – falsa, respectul faţă de ceilalti – tot aşa. Totul este prefăcătorie. In spatele unei aparenţe liniştite si atrăgătoare se ascunde un cu totul altfel de suflet, pe care, dacă l-am scoate afara, nimeni nu l-ar găsi nici măcar suportabil, daramite atrăgător. In concluzie, atunci cand ne întalnim, nu formăm decât o adunătură de comedianti. Ce mai spectacol! Şi iată ce mă uimeşte: toţi îţi transmit o răceală cumplită. Cum este cu putinţă? Căci toti sunt prieteni la cataramă, ai crede ca sunt gata să-şi dea şi viaţa, iar frigul iti intră în oase!

Aveti perfecta dreptate. Nu mai am nimic de adăugat. Toate acestea sunt de multă vreme cunoscute si s-a atras atenţia asupra lor. Iata cum închipuia Sfântul Macarie cel Mare agitaţia şi nebunia descrise de dumneavoastră:

Fiii veacului acestuia se aseamănă cu grâul pus în ciur şi sunt cernuţi de cugetele nestatornice ale lumii, în neîntreruptul vârtej al lucrurilor pământeşti, al poftelor şi al complicatelor probleme mcernereateriale. Diavolul scutură si cerne sufletele prin ciur, adică prin lucrurile pământeşti. Tot neamul păcătos al oamenilor, de la căderea lui Adam, care a călcat porunca, se află sub stăpânirea începătorului răutăţii. Deci, luându-i în stăpânire pe fiii acestui veac, îi agită şi îi cerne în sita lumii cu cugete necontenite de înşelăciune şi rătăcire.

După cum grâul este izbit în ciur de către cel ce îl cerne şi este aruncat şi întors necontenit, aşa şi înşelătorul îi stăpâneşte pe toţi oamenii cu lucruri pământeşti, îi face să se îndoiască, să se poticnească şi să se tulbure prin toate gândurile cele deşarte, prin poftele cele urâte şi prin toate legăturile lumeşti si pământeşti, robind neîncetat tot neamul cel păcătos al lui Adam.

Şi Domnul a prezis Apostolilor ridicarea celui rău împotriva lor: „V-a cerut satana să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M-am rugat Tatălui Meu, ca să nu se piardă credinţa voastră” (Lc. 22, 31-32).

Iar cuvantul şi sentinţa pe care Creatorul a rostit-o împotriva lui Cain: Gemând, tremurând şi clatinandu-te vei fi pe pământ – (Fac. 4, 12), se referă in chip tainic – după chip şi asemănare – la toţi pacatoşii. Pentru că, încălcând Adam porunca lui Dumnezeu, tot neamul său Cain fuge de la fata Domnului - Bis. Sf. Treime, Ioan si Camelia Popaa devenit păcătos şi a preluat într-ascuns chipul său (al lui Cain).

Oamenii trec prin mai multe stări: starea de teama sau cea de groază sunt numai două exemple, nu mai pomenim poftele ruşinoase şi dezmierdarile. Stăpânul lumii acesteia răscoleşte tot sufletul care nu s-a născut de la Dumnezeu. După cum graul este neincetat agitat in ciur, tot aşa sunt rascolite si cugetele oamenilor, cu amăgiri trecătoare ale trupului, cu frică şi cu tulburare” (Omilia 5, 1.2).

Iata si o completare la observaţiile dumneavoastra. Lucrurile pe care le-aţi remarcat au existat dintotdeuna. Sfântul Macarie le-a indicat atât cauza cat si consecinţele directe. Nu puteţi discuta aceasta cu cei din preajma dumneavoastră, deoarece ei văd altfel lucrurile. Vă rog, în schimb, pe dumneavoastra, sa va însuşiţi acest punct de vedere şi să îl păstrati tot timpul în minte. El exprimă adevărul lucrurilor şi, o dată întipărit, vă va apăra în faţa vieţii lumesti. Ca să cugetaţi mai mult şi să vă deprindeti cu aceste gânduri, încercaţi sa citiţi întreaga omilie a Sfantului Macarie.

Din partea mea adaug ca goana după desertăciuni si veşnica nemulţumire se explică prin ceea ce v-am scris data trecută: trăind o astfel de viaţă, nu toată fiinţa omenească este hrănită şi nu toate nevoile ei sunt satisfăcute. Partea nesatisfacuta, flămanzind si însetând, işi cere hrana şi băutura pentru a-si potoli foamea şi setea si il impinge pe om sa le caute. Omul pleacă in cautarea lor, dar invartindu-se in acelasi cerc care nu are puterea sa i le ofere, el nu va găsi satisfactie, foamea si setea vor continua şi, odată cu ele, şi alergătura. Ele nu vor înceta niciodată pentru cei ce traiesc dupa duhul acestei lumi. Dusmanul îi orbeşte, aşa ca bietele suflete nu văd că au rătăcit cărarea şi ca se îndreapta spre o ţinta greşită. In aşa hal i-a zăpăcit vrăjmaşul, încât nu trebuie nici măcar să îndrăzneşti a le pomeni greşelile, căci vor începe să ţipe ca nişte fiare sălbatice. Nu este acesta răgetul leului aceluia care rage pretutindeni, căutând pe cine să înghită?

In ceea ce priveşte alte aspecte ale vieţii lumeşti pe care le-aţi observat, va voi spune că altfel nici nu se poate întâmpla. Pentru că o astfel de viaţă este viaţa omenirii căzute, a cărei principală trăsătură este orgoliul sau egoismul si care se pune pe sine ca scop, iar pe toti ceilalţi, ca mijloc. Aici se află cauza tiraniei — cum foarte bine aţi numit-o -, prin care fiecare vrea să îl supună pe altul propriei sale vointe, explosheepleatându-l în folosul său. Căci oricum ar încerca cineva să îşi înfrumuseţeze dorinţele, în spatele lor pândeşte egoismul, care tinde să le întoarca pe toate după voia sa. De aici vine şi prefăcătoria, a cărei esenţă este încercarea de a ne ascunde defectele, prin toate mijloacele, fără a ni le indrepta; căci altfel s-ar întrerupe influenţa noastra asupra celorlalţi, aşadar şi posibilitatea de a-i exploata. De aceea de la toti adie răceala, pentru că fiecare este închis in sine si nu vede razele calde de viata din jurul său.

Este adevărat că întâlnim şi unele persoane cu o alcatuire sufleteasca plăcută: ne merg imediat la inima. Este o ramasita a sentimentului de frăţie faţă de semeni, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu; dar si aceasta este pusă în slujba egoismului şi a intereselor personale. Cunosc o asemenea persoană. Este de preferat un egoist declarat, decât astfel de simpatici făţarnici. La aceia măcar le poti observa intentiile, pe când pe ceilalţi rar reuşeşte cineva să ii descopere.

csl5937lDesigur că persoanele din jur vă fac deseori servicii, dar numai pentru ca apoi să vă înhame la altele, in interesul lor. Vă veţi mira: „Cum aşa ?! Aici cuvantul “cinste” este pe buzele tuturor, si a te arăta necinstit in orice privinţă înseamnă a te autocondamna”. Aveţi dreptate, dar această cinste nu este decat masca egoismului; totul este să nu te compromiti, iar pentru aceasta se accepta cele mai necinstite metode, dacă pot fi ascunse de ochii lumii. Poate aţi auzit deja acuzaţii ca: „egoistul”! Să nu credeţi că cei care le aruncă nu sunt la fel. Nu, sentinta se referă la cei care nu permit să fie jucati pe degete sau să fie întorşi după bunul plac al altora, care apoi ii acuză. Astfel se demască egoismul celor din urma. Am auzit pe unii care chiar pe monahi îi acuza de egoism: că ar trăi numai pentru el înşişi. Bietii călugări! Fără somn, fără odihnă, fără mâncare si băutură, zi si noapte la ascultări, lipsiţi de dorinţi si de voie proprie – iată unde erau egoistii!

Revăzând cele scrise, observ că am judecat foarte aspru viaţa lumească, dar nu îmi retrag cuvintele. Poate că nici nu as fi scris toate aceste daca n-ati fi băgat de seama chiar dumneavoastra „petele care întunecau soarele”, dar atunci si eu m-am înfierbântat să cânt în aceeaşi strună, ceea nu cred că v-a nemulţumit în vreun fel. Dar aştept întrebarea: „Ce-i de făcut?“. Este ceea ce vom incerca ca să lămurim pe parcursul corespondentei noastre. Deocamdată va spun numai că nu este cu putinta sa va indepartati cu totul de lume, dar, pe cat posibil, împotriviţi-vă să intraţi în cercul vietii lumesti, iar când totuşi v-au atras fara voie, ţineti-va ca si cum nu aţi fi acolo: vazand sa nu vedeţi, si auzind sa nu auziţi! Din afară arataţi-vă veselă ca şi ceilalti, dar pastraţi-vă inima departe de pasiuni si de simpatii. Aceasta este cel mai important: aveţi grijă de inimă; sa fiţi acolo numai cu trupul, iar nu cu sufletul, împlinind cuvântul Apostolului: si vor fi „cei se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea” (I Cor. 7,31). Veţi avea nevoie de lume, adică veţi dori să intraţi în legătură cu viata mondena; dar când va veţi tine inima departe de ea, va fi ca şi cum nu aţi dori lumea aceasta, adica nu de voie si din simpatie veţi participa la ea, ci de nevoie, constrânsă fiind de situaţia în care vă aflaţi.

Iertaţi-mă că v-am obosit cu vorbăria mea, m-am văzut nevoit s-o fac. Vă rog să citiţi cu atentie cele ce v-am scris, mai ales ultimele rânduri. (…)”

(cartea se gaseste reeditata de Editura Egumenita si se poate comanda de aici)

teofan_zavoratul_sf-viata_duhovniceasca_si_cum_o_putem_dobandi

*

Din aceeasi carte (dar versiunea de la Editura Fotini), pe blogul Koinonia:

  • Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită (I)
  • Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită (II)
  • Adevăratul scop al vieţii (I)

 

  • Adevăratul scop al vieţii (II)
  • Singurul lucru necesar (I)
  • Singurul lucru necesar (II)

***

Legaturi:

  • Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI
  • Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI

*

  • VIATA SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL, “un Sfant Parinte al Ortodoxiei secolului al XX-lea” (10 ianuarie – 195 de ani de la nastere)
  • Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
  • Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
  • Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri: “Ce stârneşte mai mult întărâtarea lumii este în mai mare măsură al lui Hristos, mai aproape de El, mai în potrivire cu El”

1

Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 11 Jan 2010 la 12:33 am | Categorii: Gripa porcina / Vaccinuri, Portile Iadului Print

Traducerea interviului exploziv acordat cotidianului L’Humanite de catre Dr. WOLFGANG WODARG, cel care a propus declansarea ANCHETEI DE LA CONSILIUL EUROPEI PE TEMA MEGA-AFACERII GRIPEI “PORCINE” – 7 ianuarie 2010

wodarg-APCE

“Este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii”.

“Vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum”.

GRASSLEY  investigation graphic money and stethescope 500

Va prezentam mai jos, in traducere, integral, interviul acordat cotidianului L’Humanite de catre deputatul german Wolfgang Wodarg pe tema anchetei pe care Comisia de Sanatate a APC o va conduce asupra legaturilor dintre OMS si industria farmaceutica, precum si asupra falsitatii alarmei privitoare la “pandemia” gripei porcine.

Medicul si deputatul german Wodarg pune in evidenta foarte multe lucruri dubioase legate de procedeul folosit de OMS pentru a declansa campania de vaccinare impotriva “gripei porcine”. Esenta contestarii ramane faptul ca pandemia este un fals inventat pentru “binele” industriei farmaceutice si spre paguba buzunarului si sanatatii omului obisnuit.

Asadar, toata operatiunea declansata, la noi in tara, de secretarul de stat Streinu Cercel, precum si de perpetuatorii din sistemul politic, sanitar si mediatic, se bazeaza pe un FALS. Mult zgomot pentru un nimic costisitor si foarte riscant pentru sanatatea noastra. Mai mult, asa cum arata si deputatul german, rolul institutiilor sanitare publice de la noi a fost extrem de rusinos in cazul gripei porcine, deoarece a lipsit orice evaluare critica a deciziei de producere si operationalizare a milioane de doze de vaccinuri. In schimb, in Finlanda si Polonia institutiile sanitare si chiar si liderii politici si-au facut datoria, respingand isteria intentionat propagata de OMS. Au existat si in alte tari critici acerbe la nivel oficial (caci la nivelul populatiei in niciun loc nu a fost primit orbeste si cu bratele deschise) fata de isteria pandemiei si a vaccinului, cum ar fi cazul Germaniei, Turciei, iar in Elvetia vaccinurile nu au fost recomandate femeilor gravide. Numai in tara lui Streinu-Cercel parerea critica se cere a fi penalizata… Mai trebuie sa adaugam faptul ca vaccinul produs la noi in tara nu e lipsit nici el de componentele riscante denumite, la noi, “excipienti“.

Punctul slab al atitudinii adoptate de deputatul Wodarg este increderea acestuia in institutiile supra-nationale si nationale (de tip public) in a putea gestiona corect, obiectiv si onest o amenintare (reala) de sanatate. Or, tocmai cazul actual al OMS si al institutiilor supra-nationale, dar si nationale, arata ca avem mai degraba toate motivele sa fim sceptici fata de capacitatea lor de a fi obiective. De altfel, girul dar autoritatilor europene de catre deputat este cel putin ciudat, avand in vedere ca si autoritatea europeana este suspectata de legaturi netransparente cu producatorii de medicamente si ca procesul prin care aceasta a autorizat vaccinurile este unul profund criticabil.

Una peste alta, mai jos avem o atitudine critica fata de actualul proces de isterizare si vaccinare riscanta a populatiei care, cel mai probabil, va fi profund ignorata de mass-media autohtona.

wodarg-privireGripa A. “Au organizat psihoza”

Rechizitoriul necruţător al deputatului Wodarg

Preşedintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obţinut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus.

Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic şi epidemiolog. El a obţinut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înfiinţarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS şi state.

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influenţa laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?

- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eşec al marilor instituţii naţionale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri şi de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi şi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecţiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruşi care iau mereu alte forme şi se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip „gripal”. În realitate nu exista nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiţia pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe ţări odată, ci să aibă şi consecinţe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obişnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiţie, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Şi s-a susţinut că virusul este periculos pentru că populaţia nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnăvească. Şi totuşi, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aşadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecţii cu vaccin.

Niciodată nu s-a mai procedat aşa. Nu exista nici o justificare ştiinţifică pentru acest lucru. A mai fost şi recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu exista însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în „completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat aşa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate şi fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Şi procedând astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?

- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziţie cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanţi ale căror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiţionale de producţie mult mai simple, mai fiabile şi mai puţin costisitoare. Şi acest lucru fără nicio o raţiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Şi ce explicaţii s-au dat?

- Wolfgang Wodarg: Pentru a înţelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaţionale destinate să facă faţă unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice şi state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu îşi mai asuma niciun risc economic angajându-se la alte producţii. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanşării unei pandemii.

- Contestaţi diagnosticele stabilite şi gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?

- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu

dr. Wodarg nu ii e frica de gripa porcina

dr. Wodarg nu ii e frica de gripa porcina

cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceţi nişte acuzaţii foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?

- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera şi în această direcţie?

- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la această formidabilă operaţiune de dezinformare. Dorim să ştim cine a decis, pe baza căror probe ştiinţifice şi care a fost exact influenţa industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Şi trebuie să prezentăm nişte revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza şi expertiza instituţiilor publice naţionale şi internaţionale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus şi la o proastă gestionare a banului public.

- Deţineţi cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?

- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece există şi o cotă de revânzări de vaccinuri către ţări străine, şi mai ales, pentru a nu trăda „secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele şi eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta consiliului Europei va cerceta şi activitatea de „lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naţionale de sănătate?

- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franţa, care trebuiau să-şi consilieze guvernele în mod critic. Aşa s-a întâmplat în unele ţări. În Finlanda şi Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: „Nu avem nevoie de aşa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operaţiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă şi pentru că industria farmaceutică îşi are „reprezentanţii” ei în guvernele celor mai puternice ţări?

- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca nişte specialişti, oameni foarte inteligenţi care ştiu pe de rost problemele afecţiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?

- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupţia directă, de care sunt sigur că există, există o mulţime de moduri în care laboratoarele îşi pot exercita influenţa asupra deciziilor.

klaus-sthorAm văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era şeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntâmpinare a pandemiilor cum am menţionat mai sus, a primit între timp o funcţie înaltă la compania Novartis. Şi legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) şi membrii influenţi ai OMS. Aceste mari firme îşi au oamenii lor în aparatele de conducere şi acţionează în aşa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Şi anume cele care le permit să pompeze cât mai mulţi bani de la contribuabili.

- Dar, în cazul în care ancheta dvs. are succes, cetăţenii nu vor fi îndreptăţiţi să pretindă guvernelor să ceară explicaţii de la aceste mari grupuri?

- Wolfgang Wodarg: Da, aveţi dreptate, e una dintre problemele majore legate de această anchetă. Într-adevăr, statele vor putea să se sesizeze pentru a contesta contractele încheiate în condiţii, să spunem, nu tocmai curate. Dacă se poate dovedi că influenţa firmelor a dus la declanşarea procesului, atunci vor trebui determinate să ceară rambursări. Dar asta e doar partea financiară, mai există şi partea umană, a persoanelor care au fost vaccinate cu produse insuficient testate.

- Ce au riscat fără să aibă habar, aceşti oameni în stare bună de sănătate atunci când s-au vaccinat?

- Wolfgang Wodarg: Repet, vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum.

- De ce, evident, eu nu sunt specialist, dar cum s-ar putea face un vaccin din celule bolnave?

- Wolfgang Wodarg: În mod normal, se folosesc ouă de găină pe care se cultivă virusurile. Trebuie să se lucreze pe celule vii. Pentru că virusurile se pot înmulţi numai în acest fel, deci şi produsele antivirus. Dar acest proces are un defect mare, este lent, e nevoie de foarte multe ouă. Durează şi este complex pe plan tehnic. O altă tehnică ce prezintă un potenţial remarcabil este cultivarea virusului pe celule vii în bioreactoare. Pentru aceasta, este nevoie de celule care să crească şi să se dividă foarte repede. Seamănă puţin cu metoda folosită pentru cultura iaurtului, care are loc tot într-un bio-reactor. Dar, în acest context, celula e atât de bulversată în mediul său şi în creşterea sa, încât se dezvoltă ca o celulă canceroasă. Şi pe aceste celule cu randament foarte mare se cultivă virusurile. Numai pentru fabricarea vaccinului trebuie să se extragă din nou virusul din aceste celule pe care a fost implantat. Şi se poate întâmpla ca în timpul procesului de fabricaţie a vaccinului să rămână resturi de celule canceroase în produs. Aşa cum se întâmplă şi în fabricarea clasică, cu ouă. Ştim că, în cazul vaccinării împotriva gripei clasice, pot apărea reacţii adverse la persoanele alergice la ovalbumina din albuşul de ou. Prin urmare, nu putem exclude faptul că proteinele, resturile dintr-o celulă canceroasă prezente într-un vaccin produs în bioreactor, pot genera o tumoare la persoana vaccinată. Deci, potrivit principiului prudenţei, înainte ca un asemenea produs să fie permis pe piaţă, trebuie să existe certitudinea de 100% că aceste efecte sunt realmente excluse.

- Şi nu există?

- Wolfgang Wodarg: Nu. AME (Agenţia Europeană a Medicamentelor), instituţie aflată sub autoritatea comisarului european pentru economie, cu sediul la Londra, care acordă autorizaţii de introducere a vaccinurilor pe piaţa din Europa, a dat undă verde pentru comercializarea produsului, argumentând că acest mod de fabricare nu constituie un risc „semnificativ”. Acest lucru a fost privit foarte diferit de numeroşi experţi din Germania şi de o instituţie independentă, care dimpotrivă, şi-au exprimat îngrijorarea şi obiecţiile. Am luat avertismentele în serios. Am studiat dosarul şi am intervenit în Comisia pentru sănătate din Bundestag din care făceam parte pe atunci, pentru ca vaccinul să nu fie folosit în Germania. Am afirmat că nu mă opun elaborării vaccinurilor cu această tehnică. Dar trebuie să avem mai întâi garanţia totală a siguranţei lor. Prin urmare, produsul nu s-a folosit în Germania, unde guvernul a reziliat contractul cu Novartis.

- Cum se numeşte acest vaccin?

- Wolfgang Wodarg: Obta flu.

- Dar asta înseamnă că în alte ţări europene, cum ar fi Franţa, produsul poate fi comercializat fără probleme?

- Wolfgang Wodarg: Da, a obţinut permisiunea de la AME şi poate fi folosit oriunde în Uniunea Europeană.

- Ce alternativă propuneţi pentru a evita alte scandaluri de acest gen?

- Wolfgang Wodarg: Trebuie ca OMS să fie mai transparentă, să ştim clar cine decide şi ce tip de relaţie există între cei ce fac parte din organizaţie. Ar trebui de asemenea să fie flancată de cel puţin o cameră care să poată reacţiona foarte critic şi în care oricine să se poată exprima. Consolidarea controlului public este esenţială.

- Nu este vorba de un alt sistem capabil să trateze o chestiune ce de fapt vizează un bine comun al cetăţenilor de pe întreaga planetă?

- Wolfgang Wodarg: Oare putem lăsa producerea de vaccinuri şi administrarea acestei producţii pe mâna unor organizaţii al cărui obiectiv este de a câştiga cât mai mulţi bani posibil? Sau producerea de vaccinuri nu intră, prin excelenţă, în sectorul pe care statele trebuie să îl monitorizeze şi să îl pună în aplicare ele însele? De aceea, cred că ar trebui să se abandoneze sistemul brevetelor pentru vaccinuri, adică posibilitatea monopolizării producerii vaccinului de către un grup mare. Pentru că această posibilitate presupune sacrificarea a mii de vieţi, în numele respectării drepturilor de monopol. Aveţi dreptate, acea revendicare, cel puţin pentru mine, a luat aspectul evidenţei.

Interviu realizat de Bruno Odent

7 ianuarie 2010

(originalul, pe siteul ziarului L`HUMANITE la: http://www.humanite.fr/Grippe-A-Ils-ont-organise-la-psychose

si: http://www.humanite.fr/2010-01-07_Societe_Grippe-A-L-implacable-requisitoire-du-depute-Wodarg )

wodarwo0

Linkuri pe aceeasi tema:

  • Gandul:

Anchetarea „falsei pandemii”, cerută în Consiliul Europei

18 miliarde $ profitul adus de virusul AH1N1 industriei farmaceutice

  • CINE NE-A SPERIAT SI DE CE? “Pandemia” Gripei Porcine – FALS DOVEDIT
  • ”Turbarea” lui Streinu-Cercel si manipularea monstruoasa a mortii lui Toni Tecuceanu declanseaza DICTATURA SI TEROAREA MEDICALA in Romania, in vreme ce la Consiliul Europei s-a cerut ANCHETA IN LEGATURA CU FALSA PANDEMIE!
  • Prof. dr. PETRU CALISTRU (Institutul Victor Babes) – declaratii bomba: TOT SISTEMUL SANITAR MONDIAL ESTE PUS IN SLUJBA BIG PHARMA. “TOTUL ESTE UN JOC ECONOMIC MONDIAL”
  • EPIDEMIOLOGUL TOM JEFFERSON: De ce gripa porcina NU reprezinta o amenintare majora? Pandemia – o operatiune comerciala, vaccinurile – netestate corespunzator
  • Microbiologul roman VANIA ATUDOREI spune din interior adevarul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE si despre MINCIUNA GRIPEI PORCINE
  • STUDIU STIINTIFIC ASUPRA PERICULOZITATII VACCINULUI GRIPEI PORCINE
  • DR. VASILE ASTARASTOAE, PRESEDINTELE COLEGIULUI MEDICILOR: “O.M.S. introduce dictatura medicala!”
  • Doctorita suedeza concediata din cauza impotrivirii fata de vaccinarea “noua” denunta: “CORUPTIE LA NIVEL INALT IN OMS!”
  • SANTAJUL lui Cercel si PETARDA CANTGRIP: vaccinul cu “excipienti”
  • Pandemia Sclavilor: Ministrul Sanatatii polonez mai informat decat cel din Romania sau doar onest si responsabil ? (VIDEO)
  • Revolta generala a medicilor din Germania impotriva vaccinarii pentru H1N1. Se aude si in Romania?
  • IN TURCIA ADEVARUL NUD DESPRE VACCINURI SI GRIPA ESTE ROSTIT DE MEDICII SI DE OFICIALII DE RANG INALT!
  • PROVITA ROMANIA: Vaccinul pentru gripa porcina: periculos si ineficient!
  • DESCARCATI PLIANTELE PROVITA DESPRE VACCINAREA CONTRA GRIPEI NOI
  • Mitropolitul Ambrozie de Eghialia şi Kalavrita: VACCINUL IMPOTRIVA VIRUSULUI A(H1N1). DA sau NU?


Postat: 11.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 11 Jan 2010 la 12:33 am | Categorii: Gripa porcina / Vaccinuri, Portile Iadului Print

Traducerea interviului exploziv acordat cotidianului L’Humanite de catre Dr. WOLFGANG WODARG, cel care a propus declansarea ANCHETEI DE LA CONSILIUL EUROPEI PE TEMA MEGA-AFACERII GRIPEI “PORCINE” – 7 ianuarie 2010

wodarg-APCE

“Este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii”.

“Vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum”.

GRASSLEY  investigation graphic money and stethescope 500

Va prezentam mai jos, in traducere, integral, interviul acordat cotidianului L’Humanite de catre deputatul german Wolfgang Wodarg pe tema anchetei pe care Comisia de Sanatate a APC o va conduce asupra legaturilor dintre OMS si industria farmaceutica, precum si asupra falsitatii alarmei privitoare la “pandemia” gripei porcine.

Medicul si deputatul german Wodarg pune in evidenta foarte multe lucruri dubioase legate de procedeul folosit de OMS pentru a declansa campania de vaccinare impotriva “gripei porcine”. Esenta contestarii ramane faptul ca pandemia este un fals inventat pentru “binele” industriei farmaceutice si spre paguba buzunarului si sanatatii omului obisnuit.

Asadar, toata operatiunea declansata, la noi in tara, de secretarul de stat Streinu Cercel, precum si de perpetuatorii din sistemul politic, sanitar si mediatic, se bazeaza pe un FALS. Mult zgomot pentru un nimic costisitor si foarte riscant pentru sanatatea noastra. Mai mult, asa cum arata si deputatul german, rolul institutiilor sanitare publice de la noi a fost extrem de rusinos in cazul gripei porcine, deoarece a lipsit orice evaluare critica a deciziei de producere si operationalizare a milioane de doze de vaccinuri. In schimb, in Finlanda si Polonia institutiile sanitare si chiar si liderii politici si-au facut datoria, respingand isteria intentionat propagata de OMS. Au existat si in alte tari critici acerbe la nivel oficial (caci la nivelul populatiei in niciun loc nu a fost primit orbeste si cu bratele deschise) fata de isteria pandemiei si a vaccinului, cum ar fi cazul Germaniei, Turciei, iar in Elvetia vaccinurile nu au fost recomandate femeilor gravide. Numai in tara lui Streinu-Cercel parerea critica se cere a fi penalizata… Mai trebuie sa adaugam faptul ca vaccinul produs la noi in tara nu e lipsit nici el de componentele riscante denumite, la noi, “excipienti“.

Punctul slab al atitudinii adoptate de deputatul Wodarg este increderea acestuia in institutiile supra-nationale si nationale (de tip public) in a putea gestiona corect, obiectiv si onest o amenintare (reala) de sanatate. Or, tocmai cazul actual al OMS si al institutiilor supra-nationale, dar si nationale, arata ca avem mai degraba toate motivele sa fim sceptici fata de capacitatea lor de a fi obiective. De altfel, girul dar autoritatilor europene de catre deputat este cel putin ciudat, avand in vedere ca si autoritatea europeana este suspectata de legaturi netransparente cu producatorii de medicamente si ca procesul prin care aceasta a autorizat vaccinurile este unul profund criticabil.

Una peste alta, mai jos avem o atitudine critica fata de actualul proces de isterizare si vaccinare riscanta a populatiei care, cel mai probabil, va fi profund ignorata de mass-media autohtona.

wodarg-privireGripa A. “Au organizat psihoza”

Rechizitoriul necruţător al deputatului Wodarg

Preşedintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obţinut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus.

Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic şi epidemiolog. El a obţinut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înfiinţarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS şi state.

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influenţa laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?

- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eşec al marilor instituţii naţionale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri şi de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi şi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecţiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruşi care iau mereu alte forme şi se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip „gripal”. În realitate nu exista nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiţia pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe ţări odată, ci să aibă şi consecinţe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obişnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiţie, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Şi s-a susţinut că virusul este periculos pentru că populaţia nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnăvească. Şi totuşi, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aşadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecţii cu vaccin.

Niciodată nu s-a mai procedat aşa. Nu exista nici o justificare ştiinţifică pentru acest lucru. A mai fost şi recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu exista însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în „completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat aşa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate şi fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Şi procedând astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?

- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziţie cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanţi ale căror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiţionale de producţie mult mai simple, mai fiabile şi mai puţin costisitoare. Şi acest lucru fără nicio o raţiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Şi ce explicaţii s-au dat?

- Wolfgang Wodarg: Pentru a înţelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaţionale destinate să facă faţă unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice şi state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu îşi mai asuma niciun risc economic angajându-se la alte producţii. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanşării unei pandemii.

- Contestaţi diagnosticele stabilite şi gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?

- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu

dr. Wodarg nu ii e frica de gripa porcina

dr. Wodarg nu ii e frica de gripa porcina

cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceţi nişte acuzaţii foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?

- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera şi în această direcţie?

- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la această formidabilă operaţiune de dezinformare. Dorim să ştim cine a decis, pe baza căror probe ştiinţifice şi care a fost exact influenţa industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Şi trebuie să prezentăm nişte revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza şi expertiza instituţiilor publice naţionale şi internaţionale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus şi la o proastă gestionare a banului public.

- Deţineţi cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?

- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece există şi o cotă de revânzări de vaccinuri către ţări străine, şi mai ales, pentru a nu trăda „secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele şi eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta consiliului Europei va cerceta şi activitatea de „lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naţionale de sănătate?

- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franţa, care trebuiau să-şi consilieze guvernele în mod critic. Aşa s-a întâmplat în unele ţări. În Finlanda şi Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: „Nu avem nevoie de aşa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operaţiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă şi pentru că industria farmaceutică îşi are „reprezentanţii” ei în guvernele celor mai puternice ţări?

- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca nişte specialişti, oameni foarte inteligenţi care ştiu pe de rost problemele afecţiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?

- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupţia directă, de care sunt sigur că există, există o mulţime de moduri în care laboratoarele îşi pot exercita influenţa asupra deciziilor.

klaus-sthorAm văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era şeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntâmpinare a pandemiilor cum am menţionat mai sus, a primit între timp o funcţie înaltă la compania Novartis. Şi legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) şi membrii influenţi ai OMS. Aceste mari firme îşi au oamenii lor în aparatele de conducere şi acţionează în aşa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Şi anume cele care le permit să pompeze cât mai mulţi bani de la contribuabili.

- Dar, în cazul în care ancheta dvs. are succes, cetăţenii nu vor fi îndreptăţiţi să pretindă guvernelor să ceară explicaţii de la aceste mari grupuri?

- Wolfgang Wodarg: Da, aveţi dreptate, e una dintre problemele majore legate de această anchetă. Într-adevăr, statele vor putea să se sesizeze pentru a contesta contractele încheiate în condiţii, să spunem, nu tocmai curate. Dacă se poate dovedi că influenţa firmelor a dus la declanşarea procesului, atunci vor trebui determinate să ceară rambursări. Dar asta e doar partea financiară, mai există şi partea umană, a persoanelor care au fost vaccinate cu produse insuficient testate.

- Ce au riscat fără să aibă habar, aceşti oameni în stare bună de sănătate atunci când s-au vaccinat?

- Wolfgang Wodarg: Repet, vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum.

- De ce, evident, eu nu sunt specialist, dar cum s-ar putea face un vaccin din celule bolnave?

- Wolfgang Wodarg: În mod normal, se folosesc ouă de găină pe care se cultivă virusurile. Trebuie să se lucreze pe celule vii. Pentru că virusurile se pot înmulţi numai în acest fel, deci şi produsele antivirus. Dar acest proces are un defect mare, este lent, e nevoie de foarte multe ouă. Durează şi este complex pe plan tehnic. O altă tehnică ce prezintă un potenţial remarcabil este cultivarea virusului pe celule vii în bioreactoare. Pentru aceasta, este nevoie de celule care să crească şi să se dividă foarte repede. Seamănă puţin cu metoda folosită pentru cultura iaurtului, care are loc tot într-un bio-reactor. Dar, în acest context, celula e atât de bulversată în mediul său şi în creşterea sa, încât se dezvoltă ca o celulă canceroasă. Şi pe aceste celule cu randament foarte mare se cultivă virusurile. Numai pentru fabricarea vaccinului trebuie să se extragă din nou virusul din aceste celule pe care a fost implantat. Şi se poate întâmpla ca în timpul procesului de fabricaţie a vaccinului să rămână resturi de celule canceroase în produs. Aşa cum se întâmplă şi în fabricarea clasică, cu ouă. Ştim că, în cazul vaccinării împotriva gripei clasice, pot apărea reacţii adverse la persoanele alergice la ovalbumina din albuşul de ou. Prin urmare, nu putem exclude faptul că proteinele, resturile dintr-o celulă canceroasă prezente într-un vaccin produs în bioreactor, pot genera o tumoare la persoana vaccinată. Deci, potrivit principiului prudenţei, înainte ca un asemenea produs să fie permis pe piaţă, trebuie să existe certitudinea de 100% că aceste efecte sunt realmente excluse.

- Şi nu există?

- Wolfgang Wodarg: Nu. AME (Agenţia Europeană a Medicamentelor), instituţie aflată sub autoritatea comisarului european pentru economie, cu sediul la Londra, care acordă autorizaţii de introducere a vaccinurilor pe piaţa din Europa, a dat undă verde pentru comercializarea produsului, argumentând că acest mod de fabricare nu constituie un risc „semnificativ”. Acest lucru a fost privit foarte diferit de numeroşi experţi din Germania şi de o instituţie independentă, care dimpotrivă, şi-au exprimat îngrijorarea şi obiecţiile. Am luat avertismentele în serios. Am studiat dosarul şi am intervenit în Comisia pentru sănătate din Bundestag din care făceam parte pe atunci, pentru ca vaccinul să nu fie folosit în Germania. Am afirmat că nu mă opun elaborării vaccinurilor cu această tehnică. Dar trebuie să avem mai întâi garanţia totală a siguranţei lor. Prin urmare, produsul nu s-a folosit în Germania, unde guvernul a reziliat contractul cu Novartis.

- Cum se numeşte acest vaccin?

- Wolfgang Wodarg: Obta flu.

- Dar asta înseamnă că în alte ţări europene, cum ar fi Franţa, produsul poate fi comercializat fără probleme?

- Wolfgang Wodarg: Da, a obţinut permisiunea de la AME şi poate fi folosit oriunde în Uniunea Europeană.

- Ce alternativă propuneţi pentru a evita alte scandaluri de acest gen?

- Wolfgang Wodarg: Trebuie ca OMS să fie mai transparentă, să ştim clar cine decide şi ce tip de relaţie există între cei ce fac parte din organizaţie. Ar trebui de asemenea să fie flancată de cel puţin o cameră care să poată reacţiona foarte critic şi în care oricine să se poată exprima. Consolidarea controlului public este esenţială.

- Nu este vorba de un alt sistem capabil să trateze o chestiune ce de fapt vizează un bine comun al cetăţenilor de pe întreaga planetă?

- Wolfgang Wodarg: Oare putem lăsa producerea de vaccinuri şi administrarea acestei producţii pe mâna unor organizaţii al cărui obiectiv este de a câştiga cât mai mulţi bani posibil? Sau producerea de vaccinuri nu intră, prin excelenţă, în sectorul pe care statele trebuie să îl monitorizeze şi să îl pună în aplicare ele însele? De aceea, cred că ar trebui să se abandoneze sistemul brevetelor pentru vaccinuri, adică posibilitatea monopolizării producerii vaccinului de către un grup mare. Pentru că această posibilitate presupune sacrificarea a mii de vieţi, în numele respectării drepturilor de monopol. Aveţi dreptate, acea revendicare, cel puţin pentru mine, a luat aspectul evidenţei.

Interviu realizat de Bruno Odent

7 ianuarie 2010

(originalul, pe siteul ziarului L`HUMANITE la: http://www.humanite.fr/Grippe-A-Ils-ont-organise-la-psychose

si: http://www.humanite.fr/2010-01-07_Societe_Grippe-A-L-implacable-requisitoire-du-depute-Wodarg )

wodarwo0

Linkuri pe aceeasi tema:

  • Gandul:

Anchetarea „falsei pandemii”, cerută în Consiliul Europei

18 miliarde $ profitul adus de virusul AH1N1 industriei farmaceutice

  • CINE NE-A SPERIAT SI DE CE? “Pandemia” Gripei Porcine – FALS DOVEDIT
  • ”Turbarea” lui Streinu-Cercel si manipularea monstruoasa a mortii lui Toni Tecuceanu declanseaza DICTATURA SI TEROAREA MEDICALA in Romania, in vreme ce la Consiliul Europei s-a cerut ANCHETA IN LEGATURA CU FALSA PANDEMIE!
  • Prof. dr. PETRU CALISTRU (Institutul Victor Babes) – declaratii bomba: TOT SISTEMUL SANITAR MONDIAL ESTE PUS IN SLUJBA BIG PHARMA. “TOTUL ESTE UN JOC ECONOMIC MONDIAL”
  • EPIDEMIOLOGUL TOM JEFFERSON: De ce gripa porcina NU reprezinta o amenintare majora? Pandemia – o operatiune comerciala, vaccinurile – netestate corespunzator
  • Microbiologul roman VANIA ATUDOREI spune din interior adevarul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE si despre MINCIUNA GRIPEI PORCINE
  • STUDIU STIINTIFIC ASUPRA PERICULOZITATII VACCINULUI GRIPEI PORCINE
  • DR. VASILE ASTARASTOAE, PRESEDINTELE COLEGIULUI MEDICILOR: “O.M.S. introduce dictatura medicala!”
  • Doctorita suedeza concediata din cauza impotrivirii fata de vaccinarea “noua” denunta: “CORUPTIE LA NIVEL INALT IN OMS!”
  • SANTAJUL lui Cercel si PETARDA CANTGRIP: vaccinul cu “excipienti”
  • Pandemia Sclavilor: Ministrul Sanatatii polonez mai informat decat cel din Romania sau doar onest si responsabil ? (VIDEO)
  • Revolta generala a medicilor din Germania impotriva vaccinarii pentru H1N1. Se aude si in Romania?
  • IN TURCIA ADEVARUL NUD DESPRE VACCINURI SI GRIPA ESTE ROSTIT DE MEDICII SI DE OFICIALII DE RANG INALT!
  • PROVITA ROMANIA: Vaccinul pentru gripa porcina: periculos si ineficient!
  • DESCARCATI PLIANTELE PROVITA DESPRE VACCINAREA CONTRA GRIPEI NOI
  • Mitropolitul Ambrozie de Eghialia şi Kalavrita: VACCINUL IMPOTRIVA VIRUSULUI A(H1N1). DA sau NU?


Postat: 10.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului

 
alt

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Vrednicilor de iubire si dreptmaritorilor crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos,

Acum, ca o incununare a sarbatorilor, dumnezeiasca Evanghelie ne impartaseste cuvant negrait de adanc. Si orice cuvant, cand sufletul nostru smerit, dar luminat, incearca adancimile, e revelator. Dar, pentru ca in fiecare duminica avem un asemenea cuvant al dumnezeiestii Evanghelii, din el sa ne impartasim. Asa cum e intotdeauna randuiala sfanta a Bisericii, crestinul se impartaseste intai din cuvantul lui Dumnezeu, al Evangheliei, si apoi din Trupul si Sangele Lui.

Acum, dar, ascultand cuvantul lui Dumnezeu, in Duhul Sfant, caci “cuvantul Meu este duh si viata”, zice Domnul, deci ascultand cuvantul si taina cuvantului, duhul cuvantului, adevarul cuvantului, sa luam aminte. Ne vorbeste Evanghelia, Vestea cea Buna:

“Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit". De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.” (Matei 4, 12-17).

Acest cuvant final – “pocaiti-va caci s-a apropiat imparatia cerurilor”, ne sta cu o deosebita lumina si putere inimii, ca astazi sa incercam a talcui din acest adanc al cuvantului dumnezeiesc. Nu inainte, insa, de a infatisa inimilor dumneavoastra talcul cuvintelor dintru inceputul zicerii de astazi a Sfintei Evanghelii. Deci Iisus ne spune ca a auzit ca Ioan a fost intemnitat. Pentru noi este si un moment deosebit ca anul acesta, inceput de secol, de mileniu, pomenirea Sfantului Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, se sarbatoreste deodata cu zi de duminica. De aceea am si citit amandoua cuvintele din Evanghelie – pentru ziua de astazi, la vremea cuvenita si pentru ziua Sfantului Ioan. Si sa nu uitam, si Ioan asa isi incheia predica: “pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor”.

Deci propovaduitorul pocaintei, Ioan, a fost intemnitat de Irod. Si stim cum si-a incheiat, incununand prin martiriu, petrecerea lui in pamantul oamenilor. Al oamenilor tot dupa chipul lui Dumnezeu, nefericitii (unii dintre ei). Si a fost intemnitat Ioan, care propovaduia, precum stiti, la Iordan, la rasarit de Ierusalim, in tinutul Iudeii, deci in partea de sud a pamantului lui Israel, catre capitala, catre Ierusalim. Acolo a propovaduit Ioan Botezatorul, acolo S-a si botezat Mantuitorul, cu botezul de la Ioan, acolo unde se adunau multimile si ascultau cuvantul pocaintei. Iar daca Ioan a propovaduit in pamantul Iudeii, in zona Ierusalimului, unde era centrul spiritual si politic, mai bine zis, caci erau sub conducerea Imperiului Roman Iisus, cu taina a proniei dumnezeiesti, a mers in Galileea sa propovaduiasca, si a incheiat misiunea la Ierusalim.

De aceea spune sfantul Evanghelist Matei, luminat de Duhul Sfant, ca Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Galileea, partea de nord a pamantului lui Israel. Si parasind Nazaretul, acolo unde isi petrecuse copilaria cu maica Sa sfanta, , a plecat Iisus mai spre nord, in Capernaum (localitatea, satul lui Naum), langa mare (marea Galileii sau lacul, iezerul, ceva mai mare decat un iezer), tot partea de nord a Israelului, anume in hotarele lui Zabulon si Neftali. Acestia erau dintre cele douasprezece neamuri ale lui Israel. “Ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul (cu opt sute de ani aproape, inainte), care zice: pamantul lui Zabulon, pamantul lui Neftali, spre mare, Galileea neamurilor”. Acolo unde erau nu numai evrei, ci si din alte popoare.

Daca Ioan a propovaduit numai in Ierusalim, numai in tinutul, am zice, pur al lui Israel, acest cuvant profetic al lui Isaia dezvaluie ca Mantuitorul merge in Galileea neamurilor, deci si catre celelalte neamuri, si catre noi, catre toate neamurile acestui pamant. El a venit pentru toti si pentru toate. Asa graise Isaia, in lumina Duhului Sfant, in care pentru un prooroc si cele de departe sunt ca si cum ar fi de fata. Aceasta este taina lucrarii lui Dumnezeu cu adevarat, care are privirea catre intreaga lui creatie si existenta. Caci, asa cum orice creator poarta in inima proiectul operei sale (cand cineva construieste o catedrala, nu are in mintea si in inima lui in toate dimensiunile ei, cand face proiectul? Chiar daca nu e in clipa aceea implinita, dar o poarta toata. Sau un artist, cand face o icoana, are imaginea ei, de asemenea, si se gandeste daca sa o faca icoana, si nu tine atat de mult la estetica, la frumusetea omeneasca, ci tine la chemarea, la sfintenia ei. Adica o icoana sa ne impartaseasca lumina divina, cutremurul sacru, in chemarea de a ne inalta dupa chipul ei.

Nu o frumusete de-a noastra, mai mult senzuala, apeland la simturi. Sau unul care intocmeste o simfonie. Fiecare sunet al ei il poarta, nu-i asa, creatorul in inima, in spirit), la fel, Dumnezeu, cum sa nu intelegem, poarta toata Creatia in desfasurarea ei. Si graind prin profeti, apoi apostoli… Asa ni s-a descoperit Dumnezeu, am zice prin trei cete: ceata profetilor, pana la venirea Mantuitorului, care priveau si calauzeau lumea spre Hristos, apoi ceata apostolilor, pe care Mantuitorul i-a pregatit direct, si de la care lumea pleaca din Hristos, mai departe, in chemarea ei in istorrie, am spune. Si mai e a treia ceata, prin care graieste Dumnezeu Bisericii, ceata Sfintilor Parinti ai Bisericii. Si atunci, Isaia face parte din ceata profetilor. Si, luminat de Duhul Sfant, Dumnezeu care cuprinde si vede tot, si profetul a putut spune, cu sute de ani mai inainte, cum a zis Isaia: Tinutul lui Neftali si Zabulon, Galileea neamurilor, acolo va veni si va vorbi Fiul lui Dumnezeu facut Om, Iisus Hristos. Si atunci, citez din dumnezeiasca Evanghelie, “a fost sa se plineasca ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care spune: Pamantul lui Zabulon, pamantul lui Neftali, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor (neamurile de pretutindeni), poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare. Si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”.

Lumina mare, lumina le-a rasarit… Ce era acea lumina? De atatea ori noi am vorbit despre lumina, iubitilor. Dumnezeu este Lumina si Iubire. Cel dintai act ziditor pe care l-a savarsit a fost: sa fie lumina! Si lumina lumineaza in intuneric, spune Scriptura, strabate. A adus Dumnezeu totul de la nefiinta la fiinta. Si nefiinta e intuneric. Iar zidirea lui Dumnezeu este lumina. Ne-a dat lumina… in scurt mai evocam: a dat lumina fizica, pentru care ne-a dat ochiul trupesc, apoi lumina mintii, a intelegerii rosturilor lucrurilor, legilor care calauzesc existenta, pentru care ne-a dat ochiul mintii. Dar aici spune: lumina mare a dat, lumina mare ca sa straluceasca, atunci, pentru popoarele, neamurile acelea care zaceau in intuneric. Si poporul acela a vazut lumina mare. Lumina le-a rasarit lor. Si adauga: Iisus de atunci a inceput sa propovaduiasca si sa spuna: pocaiti-va, s-a apropiat imparatia cerurilor. Leaga imediat lumina aceea de El, de Iisus. Lumina pe care a adus-o El. Si se intelege, cum dumnezeiasca noastra Ortodoxie marturiseste, ca lumina pe care o aduce Dumnezeu e din Dumnezeu, nu din lumea aceasta. Tot lumina, intr-un fel, ca un simbol. Lumina divina, cereasca, necreata, dumnezeiasca. Ne da ceva din El, ca sa-L putem cunoaste. Cand spui cuiva un cuvant, daca nu esti in acest duh cu el, iti poate pricepe cuvantul? Nu. Atunci, Dumnezeu, daca ne-ar vorbi noua fara sa ne impartaseasca lumina dumnezeiasca a cuvantului Lui, nu L-am putea intelege.

Noi Il cunoastem pe Dumnezeu, cum zice Grigorie Palama, din Dumnezeu, cu lumina Lui. Aceasta lumina divina, al carei ochi este credinta. Si, deschizand ochiul credintei, iata, isi deschide aripile si privim si dintru inceputul descoperirii lui Dumnezeu si inainte, in toate laturile. Privim spre cuvantul profetului si-l intelegem, cum spune tot Parintele nostru Grigorie Palama, ca profetii vedeau in lumina divina si imbratisau de departe fagaduintele lui Dumnezeu. Asa cum ti-ai imbratisa un ideal, o dorinta pe care ti-o fagaduieste Dumnezeu. Si un ideal al tau, de departe il imbratisezi. Asa imbratisau profetii. Iar aceasta o intelegi cand deschizi ochii credintei, lumina asta launtrica. Atunci cand auzi cuvantul profetului, dar mai ales cand auzi cuvantul Celui profetit de profet, cuvantul Mantuitorului, deodata se deschid din adanc ochii tai, vederea strabatuta de lumina Duhului Sfant. Cum spuneam si alta data, cuvantul pe care-l auzim la strana: “Deschide-voi gura mea si ma voi umple de Duhul” – deschizi gura si graiesti, si se umple atunci cuvantul de duh, de lumina, de intelegere, de credinta, de adevar. Si acest adevar, crezand in el, te inalta.

Si o sa vedem imediat, cand auzim cuvant rostit de Mantuitorul: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor”. Cu acest cuvant negrait de adanc, cu care a inceput Mantuitorul propovaduirea, a inceput si sfantul Ioan, dar cu oarecare deosebire, rost. Ioan, cand a inceput propovaduirea a spus: “Acum securea sta la radacina pomilor; deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc” (Luca 3, 9). Deci propovaduirea lui Ioan asa a fost, deschizand constiinta catre judecata lui Dumnezeu. De aceea se adresa si ostasilor, si fariseilor, si intregului popor. Si daca cuvantul Botezatorului se indrepta catre judecata lui Dumnezeu pentru tot cel care savarseste nedreptatea, cuvantul Mantuitorului se adresa tuturor neamurilor, catre intemeierea credintei, nadejdii si dragostei; in final, catre iubire indrepteaza Mantuitorul pocainta.

Dar ce inseamna pocainta? Unul dintre cele mai adanci cuvinte ale Scripturii, iubitilor. Luat din limba greaca, meta-noia. Cuvinte formate cu meta- dumneavoastra stiti: metamorfoza (schimbare de forma), metafizica (dincolo de ceea ce e fizic, sensibil). Latina a tradus pe meta cu trans (peste). In Sfanta Impartasanie e cuvantul acesta, luat tot din greceste: metaboli si tradus in cartile noastre de slujba prefacere. Dar metanoia, tradus la noi in romaneste prin pocainta, inseamna schimbarea gandirii. Meta – dincolo, peste, prefacere, schimbare, iar noia este gandire (medicii spun de o boala psihica – paranoia, alaturi de gandire). Dar metanoia, schimbarea gandirii… Ce-au inteles profetii inca din Vechiul Testament, care se ocupau de misterul acesta, al pacatului. Ce zice profetul Iezechiel, bunaoara? La capitolui 18, indemn la pocainta: “De aceea va voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare dupa caile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocaiti-va si va intoarceti de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinta sa nu va fie piedica” (Iezechiel 18, 30). Si,mai apoi, “Caci Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; intoarceti-va deci si traiti!” (Iezechiel 18, 32).

Cuvantul este de-a dreptul grav. Caci altfel, fara aceasta intoarcere, e primejdia mortii insasi. Observati legatura intre pocainta si viata. Atunci, in adanc: Intoarceti-va la Dumnezeu si Eu ma voi intoarce catre voi, zice iarasi profetul. Ce-a insemnat, atunci, pacatul? Si aici trebuie spus cu tarie si de neclintit: pacatul a insemnat schimbarea sensului existentei noastre. Daca vreti, cu un termen folosit in stiinta, schimbarea gravitatiei. Caderea a insemnat schimbarea sensului existentei noastre; in loc de gravitatia catre originea noastra, catre Ziditorul nostru… si Parintii au talcuit adanc: a nu-ti cunoaste originea si sensul existentei tale, aceasta inseamna pacat, stricaciune si moarte. De aceea a zis Profetul: intoarceti-va ca sa traiti.

E un adevar de neclintit iubitilor; il spunem cu atata tarie pentru ca e adevarul tuturor adevarurilor. Omul, prin pacat, si orice forma de necredinta, de ateism, a mutat “originea” existentei in natura, in om, pana acolo, sarmanii de ei: “omul, masura tuturor lucrurilor”. Omul isi este luisi masura suprema. Homo homini deus – omul dumnezeu omului. Ganditi-va numai la aceasta: cand omul, asa cum s-a spus, isi este el luisi dumnezeu. Or, adanc si grav, inspaimantator de grav, cand stiau ca Dumnezeu este Realitatea suprema, absoluta, si atunci, sa spui ca omul isi este luisi Dumnezeu, faci din om dumnezeu, realitatea suprema, absoluta. Si atunci, ce-a fost dictatorul? Tu, filosofule, i-ai incredintat dictatorului aceasta idee, bolnava constiinta, ca el este dumnezeu, el are autoritate absoluta, tagaduind totul. Si asa cum marturiseam adesea, cand un sarman om de stiinta – bietul Darwin – a facut din lupta pentru existenta si selectie naturala un fel de adevar – asa-i evolutia, atunci a dat in mana dictatorului arma aceasta – sa faca selectie naturala, prin lupta pentru existenta. A selectat sus noi stim pe cine… Iata, adevarul Scripturilor. Una din intrebarile capitale este si aceasta: va sa zica, omul – fiinta spirituala; unde sa graviteze pentru construirea lui? Catre materie? Si atunci, ce-a insemnat caderea? Tocmai asta: schimbarea sensului gravitatiei adevarate a omului.

Or, pocainta, intelegem, e restaurarea ordinii noastre. Acesta e adevarul fundamental al pocaintei: intoarceti-va la Ziditorul, la Dumnezeul care ne-a dat existenta si viata. Si, observam, predica Mantuitorului cand incepe? Incepe, iubitilor, dupa ispita, dupa ce a fost ispitit de demon si tocmai cele trei ispite ale demonului – le reamintim in scurt, din vistieria memoriei noastre sfinte. Cand Mantuitorul, postind patruzeci de zile, demonul Il ispiteste. Si, in pustia Carantaniei, pustiu populat cu pietre, Ii spune: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine (sa-Ti saturi foamea Ta – deci ispita trupului). Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu”. Tot cuvantul ziditor. Si aici este iarasi o taina a tainelor. Sa nu uitam o clipa: “cuvantul lui Dumnezeu”, cum spune Evanghelia: “La inceput era Cuvantul; Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era dintru inceput la Dumnezeu si toate printr-Insul s-au facut. Si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”. Cuvantul lui Dumnezeu e ziditor. Acel cuvant e adevarat, care zideste si bine savarseste.

Si, iarasi, care da viata;pentru ca poti crea ceva care distruge viata. In adevarul cuvantului lui Dumnezeu, “cuvantul Meu este adevarul inseamna” a rosti acel cuvant si a savarsi acel act al tau car sa fie binefacator si de viata facator si ziditor, negresit, nu pustiu, nu gol. A doua ispita: “Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; Deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta”. Imparatiile lumii, incepind cu Babilonul si alte imparatii, pentru care va spune un domnitor al nostru, smerit si credincios, Neagoe Basarab: multe imparatii ale lumii au fost intemeiate de dictatori si toate s-au macinat si se vor mai macina. Una singura va ramane: imparatia lui Dumnezeu. De aceea predica Mantuitorului astazi asa si incepe: s-a apropiat imparatia cerurilor.

Asa i-a aratat demonul imparatiile lumii si slava lor – poleiala lor. “Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: «Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti»”. Si, in sfarsit, a treia ispita (dupa Luca; dupa Matei e pusa ca a doua): “Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului…”. Templul, asa cum lui Israel in pustie i-a poruncit Dumnezeu sa faca acel cort al marturiei, care purta in el Legea lui Dumnezeu, apoi Solomon, templul, Fiul lui Dumnezeu Insusi a luat trup, templu, ca si trupurile noastre sa fie temple ale Duhului Sfant. “Si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; Caci scris este: «Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca»; Si te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau”. Fa o minune! Minune in sensul demonic: arunca-te de la inaltimea templului. Templul este suis. Tu, impotriva suisului lui Dumnezeu.

Fa o minune impotriva inaltarii. Si, aruncandu-Te jos, drumul invers. Si toate minunile lumii au fost un fel de intoarcere in jos, din nefericire impotriva noastra. Pentru ca, real, drumul e in sus. Templul e in inaltimi. Totdeauna, templele, bisericile erau pe inaltimi, vestind omului inaltimea. Iar lui Iisus: arunca-te jos! Coboara! Muta, deci, centrul de gravitatie, cum am spus adineauri. Muta-l in tine, in om, in lume; nu in inaltare. A ucide, propriu-zis, cea mai umana dintre toate cautarile umane – inaltarea. Cum spune un psihiatru de astazi – psihologia inaltimilor spirituale, cea mai umana dintre nevoile umane; propriu-zis, care il defineste pe om. Si aceste trei ispite, tocmai descopereau misterul tragic al pacatului, al caderii, al schimbarii sensului existentei, al patologicului uman, iubitilor. “Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau"(Luca 4, 3-12).

Si atunci, macar acest cuvant smerit al sensului pocaintei, de astazi, daca-l intelegem: Pocaiti-va! – intoarcerea, restaurarea, reasezarea sufletului, constiintei mele, in adevarul existentei, in adevarul in care intre Dumnezeu si faptura, Ziditorul meu si eu, faptura Lui, intre vesnicia Lui si vremelnicia mea, dar vremelnicie care e insetata de adevar, de nemurire, de viata. Reasezarea gandirii in adevarul ei, prefacerea ei. Intoarceti-va catre Mine, ca sa traiti, cum a zis proorocul Iezechiil, iar Ieremia: intoarceti-va catre Mine si Eu ma voi intoarce catre voi. Atunci, pocainta, intoarcerea la Dumnezeu si o neincetata chemare a noastra. Cand privim, la Sfanta Impartasanie, avand in fata la altar si ne rugam: “Si fa adica painea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant”, deodata ne cuprinde un cutremur, intelegand si aici misterul pocaintei. Cum adica? Iata, painea si vinul devin trup si sange dumnezeiesc. Deci se petrece acolo o prefacere, o inaltare. Piinea, lumea aceasta se inalta. Faptura e chemata – nu numai omul, toata creatia – la pocainta, la transformare, la transfigurare. Aiai e taina religiei insasi, iubitilor. Care a fost adeseori neinteleasa si batjocorita. Deci neincetata ei transfigurare, si pe care Iisus o rosteste. Cand Iisus a spus: pocaiti-va, intoarceti-va, schimbati-va gandirea, priviti-Ma, ca s-a apropiat imparatia cerurilor. Iar in Iisus imparatia era de fata; o lume in care Dumnezeu e Imparat. Imparatul meu si Dumnezeul meu; si Mantuitorul meu. El.

Atunci, in esenta, pocainta – intoarcerea la Hristos, cunoasterea Lui si iubirea Lui. Iubirea Lui, mai ales: “N-am venit sa judec lumea, ci s-o mantuiesc” (Ioan 12, 47). S-o mantuiesc cum? Prin intruparea Mea, trimis de Tatal ceresc. Prin jertfa Mea, prin Crucea Mea, prin rastignirea Mea. Sa rastignesc raul acestei lumi, gandirea ratacita a acestei lumi, caderea acestei lumi; din orice stare a ei. Si s-o inalt la inviere. Atunci, pocainta inseamna deschiderea fetei mele catre Iisus Hristos, catre tot ceea ce este El. Si, mai precis, prin Crucea si Invierea Lui, eu insumi simt in adancul meu invierea din pacat, din stricaciune, din moarte, in iubire. Cum adica? La spovedanie, totdeauna, cand vin crestinii, si spun fiecare, bietii oameni, cu o sila de sine, cu o tristete, tot ceea ce simt ei ca i-a incarcat veninos, murdar si sordid, si vor sa se spele: Oare ma iarta Dumnezeu? Atunci, noi indraznim a spune, dupa cuvant dumnezeiesc: Vezi, noi suntem in lumea aceasta a schimbarii. Si ne-am miscat pana acolo ca am uitat de Dumnezeu si am zis ca noi suntem dumnezeu.

Cat ar trebui, fiecare, de sus pana jos, sa aiba constiinta adevarului si sa apeleze: Lumineaza-ma, Doamne. Toti. Si atunci noi ii spunem asa: Da, noi ne putem imbolnavi, murdari, schimba in rau gindirea, in nedreptate, in minciuna, in coruptie, in ticalosie, dar Dumnezeu e numai lumina si numai iubire. Daca in clipa aceasta te intorci la Mantuitorul cu fata deschisa catre El, si, cum spun Parintii: cand cunoaste omul ca i s-au iertat pacatele? Cand desavarsit le-a scarbit. In clipa aceea in fata lui Dumnezeu, al carui timp este astazi: “Astazi de vei auzi glasul Meu, nu-ti impietri inima”. Atunci, in fata lui Dumnezeu, in acest Astazi al lui, care este numai iubire, tu te intalnesti cu iubirea. Nu cu osanda, cu blestemul. Cu lumina, in care vezi ca raul din tine e rau si adevarul e adevar si iubire. Si in clipa aceea tu simti cuvantul pe care l-a rostit profetul: Celor care petreceau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit. Asa ii intampina Iisus: in lumina adevarului, a credintei, a iubirii, a vietii.

Bunule Doamne, fa-ne sa intelegem aceasta taina a tainelor care e pocainta! E asezarea noastra in ordinea adevarului iubirii. A Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Care esti Viata cea adevarata. Cu rugaciunle Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si Botezatorul Tau, miluieste-ne si da-ne inceput bun in acest an, in lumina adevarului si a iubirii. Amin.

Parintele Constantin Galeriu

 

Postat: 9.01.2010 - 2 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Postat de admin pe 09 Jan 2010 la 12:00 am | Categorii: Monahismul, Sfantul Teofan Zavoratul, Sfantul Tihon din Zadonsk, Sfinti Parinti recenti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri Print

alt

  • Acatistul Sfantului Teofan Zavoratul

Troparul Sfântului Teofan Zăvorâtul

Glas 8

Invăţătorule al Ortodoxiei, arătătorule al evlaviei şi curăţiei, nevoitorule al pustiei Vâşa, de-Dumnezeu-înţelepţitule ierarhe Teofan, în scrierile tale ai tălmăcit cuvântul lui Dumnezeu, arătând tuturor credincioşilor calea mântuirii. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul

Glas 4

Ca cela ce porţi numele arătării lui Dumnezeu, o, ierarhe Teofan, cu învăţăturile tale ne-ai arătat nouă armonia vieţii duhovniceşti precum o harfă înţelegătoare. Cu îngerii stând acum înaintea tronului Sfintei Treimi, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

***

vy_20

Cuv. Seraphim Rose: A FI LEGAT CU TRECUTUL

(…) Astfel de consideratii ar trebui sa ne faca sa-i pretuim si mai mult pe Parintii veacurilor recente (insa fara a-i transforma si pe ei intr-o moda!), care ne-au transmis Ortodoxia si ne invata cum sa ne apropiem cu cumpatare de Parintii vremurilor mai timpurii. Trebuie sa privim la noi insine: daca vedem ca avem ravna pentru Ortodoxie si inca nu suntem „legati” de linia care duce inapoi la Ignatie Briancianinov si Teofan Zavoratul, suntem in primejdie sa nu fim legati deloc de Parinti. Ar trebui sa existe o linie neintrerupta.

Mai putem inca gasi preoti „obisnuiti” de parohie, unii dintre ei din Lumea Veche, care nu s-ar gandi nicicand sa faca schisme si factiuni, sau sa excomunice (afuriseasca) pe cineva din pricina strictetii, care sunt indelung-rabdatori, care adesea nu spun nimic si sunt, prin urmare, criticati sau trecuti cu vederea. Aceste critici sunt superficiale: trebuie sa cautam mai profund ca sa gasim ceva anume in acesti pastori si in Biserica, ceva ce nu este prea vadit din afara – chiar aceasta „legatura” cu trecutul.

Nu veti gasi multi oameni care sa va talcuiasca in amanunt aceasta. Trebuie, oriunde ati fi, sa incercati sa primiti acele lucruri care nu pot fi transmise intotdeauna prin vorbe. Aceste lucruri sunt insesi caracteristicile ce provin dintr-o inima calda si iubitoare: indelunga-rabdare, ingaduinta, ravna (dar nu una care sa devina critica fata de ceilalti).

De indata ce incepi sa afirmi ca „Acesti oameni nu fac lucrurile asa cum trebuie”, trebuie sa te opresti si sa-ti dai un avertisment launtric. Chiar daca e adevarat – asa cum se intampla adesea, intr-o anumita masura – aceasta atitudine critica este un lucru extrem de negativ care nu te va duce nicaieri. In cele din urma, te-ar putea aseza in afara intregii Biserici. Asadar, trebuie sa iti aduci aminte sa nu judeci sau sa te crezi atat de intelept incat sa „stii mai bine”. Din contra, incearca sa inveti, poate fara cuvinte, de la unii dintre oamenii pe care ii critici.

Ravna si entuziasmul nostru trebuiesc temperate de intelepciunea care ne vine prin Ignatie Briancianinov si Teofan Zavoratul, poate chiar si prin cel mai simplu preot de parohie, pe cai pe care trebuie sa fim indeajuns de subtili si rafinati pentru a le discerne, chiar daca nu ni se spune despre ele. (…) (DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI)

***

alt

EPISCOPUL TEOFAN ZĂVORÂTUL – DASCĂL AL MONAHISMULUI AUTENTIC

“Episcopul Teofan Zăvorâtul (+1894) este un Sfânt Părinte al Ortodoxiei secolului al XX-lea. Pe lângă faptul că a fost un scriitor de seamă al literaturii ascetice, a fost şi un profet în toată puterea cuvântului. Nu a fost numai un ierarh şi un dascăl de prim rang, recunoscut astfel atât în vremea sa cât şi în vremurile noastre, ci şi un om foarte smerit, accesibil celor simpli. Pentru a face înţelese unele adevăruri adânci şi de taină creştinilor din timpul său, a căror mântuire o dorea sincer, s-a folosit de un limbaj simplu. Calea către mântuire, aşa cum bine ştia, înseamnă dobândirea duhului Părinţilor, care presupune o inimă smerită, un fel de a fi smerit şi neprefăcut. Episcopul Teofan nu dorea să aibă de-a face cu o teologie care nu era bazata pe o inimă înfrântă şi pe asumarea unei filosofii de viaţă ortodoxe, întrucât înţelesese foarte bine cum duhul lumesc poate, prin intermediul teologilor, să îndepărteze teologia şi viaţa duhovnicească de realităţile zilnice ale vieţii omeneşti din lumea aceasta căzută.

Cunoaşterea învăţăturii patristice de către episcopul Teofan a fost înlesnită de slujirea în cadrul Misiunii Ortodoxe din Ţara Sfântă, unde a avut mult folos din cercetarea vechilor biblioteci ale Ierusalimului, mănăstirii Sfântul Sava, Sinaiului etc. Insă deprinderea cu duhul Părinţilor nu a venit doar din cărţi, ci a dobândit-o din experienţa sfinţeniei „opincii” ruseşti – sfinţenia săracilor şi a ţăranilor. Mai târziu a ajuns să înţeleagă sensul adânc al literaturii ascetice, care are ca învăţătură centrală „inima înfrântă, prin propria sa stare de aspră persecuţie. Datorită acestei persecuţii, precum vom vedea, a fost nevoit să aleagă viaţa severă de zăvorât.

Născut în 1815, episcopul Teofan a primit cea mai bună educaţie teologică din vremea aceea. A urmat cursurile Academiei Teologice din Kiev, în timpul cărora a hotărât să renunţe la lume şi a fost tuns ca monah. După absolvire a devenit profesor la diferite Seminarii, şi apoi a slujit ca inspector şi preot atât în Ierusalim, cât şi în Constantinopol. In 1859 a fost hirotonit episcop al Tambovului, iar mai târziu a fost transferat în Eparhia Vladimirului.

La doi ani după hirotonirea sa, episcopul Teofan a avut o experienţă cutremurătoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii sale. Aceasta a fost canonizarea şi scoaterea spre închinare a moaştelor Sfântului Tihon de Zadonsk, pe care episcopul Teofan l-a iubit încă din copilărie. Dobândind o vastă cultură duhovnicească în timpul anilor de studiu şi călătorie, de viaţă monahală şi pastoraţie, el începe acum, din proprie voinţă şi cu multă râvnă, să-l imite pe Sfântul Tihon de Zadonsk. Asemenea Sfântului Tihon, şi-a folosit chemarea arhipăstorească pentru a-i transforma pe oameni în adevăraţi asceţi. El dorea angajare la asceză din partea tuturor, monahi si nemonahi.

Izbutind destul de bine în strădaniile sale, a stârnit invidia şi ura celor care nu erau obişnuiţi cu chipul ascetic pe care încerca să-l recomande ca model în Eparhia Vladimirului. Datorită tuturor obstacolelor pe care le-a întâmpinat, a avut posibilitatea să înţeleagă mai limpede mentalitatea vremurilor sale şi năvala apostaziei asupra lumii. Şi-a adunat cugetările într-o carte profetică, intitulată Despre Ortodoxie şi avertizarea celor care păcătuiesc împotriva ei, în care priveşte viitorul Ortodoxiei dintr-o perspectivă ascetică, considerând Ortodoxia ca unitate de măsură.

Ideile episcopului Teofan, bazate pe vechile principii creştine, erau considerate mai mult „o noutate” de oamenii Bisericii din vremea sa, mulţumiţi de ei înşişi. Şi astfel diavolul, care stătea la pândă, a început să caute modalităţi prin care să întindă capcane pentru ca acest puternic izvor de însufleţire patristică, episcopul Teofan, să poată fi oprit…

Episcopul Teofan, fiind tânăr, energic şi râvnitor, simţea că e mare nevoie ca femeia ortodoxă să se ridice la un nivel duhovnicesc mai înalt în societatea care se schimba cu repeziciune, fiind în pas cu modelele occidentale. El ştia că femeia ortodoxă, care a fost întotdeauna conştiinţa poporului, avea nevoie de o educaţie eclesiastică. Având aceasta în minte, a înfiinţat „Colegiile de juniori” – şcoli eparhiale de fete. Aceste şcoli trebuiau să pregătească soţii educate pentru viitorii preoţi, care puteau să îi ajute în parohie de pe poziţii egale; de asemenea, şcolile respective trebuiau să găzduiască o mişcare de emulaţie a profesorilor ortodocşi: idealişti, entuziaşti, cu formare ascetică, cu sfinţenie în inimile lor. Lucrarea episcopului Teofan în această privinţă a fost extrem de roditoare, având ca rezultat, cel puţin în eparhia sa şi în cele învecinate, dezvoltarea monahismului feminin şi formarea de noi mănăstiri.

Prezentul volum de predici ţinute în mănăstiri de călugăriţe rezumă învăţătura autentică despre monahism potrivită nevoilor femeii. Din acest punct de vedere este un volum aproape unic. Nu oferă numai recomandări sănătoase, bazate pe experienţă şi pe buna cunoaştere a înţelepciunii patristice, extrase din surse demne de încredere, ci constituie în acelaşi timp o mărturie a implicării personale a tânărului ierarh în educarea tinerelor fete.

… Insă diavolul nu dormea. Informaţia despre „căderea” episcopului Teofan, deşi tăinuită de contemporanii săi şi în mare măsură ignorată de biografii moderni, s-a păstrat totuşi şi este prezentată aici ca principalul motiv pentru retragerea sa: într-o zi, una din rudele îndepărtate ale episcopului i-a făcut o vizită la locuinţa sa şi, negăsindu-l acolo, a rămas să-l aştepte până când avea să sosească. Printr-o coincidentă ciudată, femeia a fost cuprinsă de ameţeală şi a leşinat, căzând pe patul lui. Acest lucru a fost văzut de cineva care a dat explicaţii răutăcioase referitoare la incident şi a produs nesfârşite zvonuri care s-au răspândit în legătură cu „imoralitatea” acestui energic arhipăstor atât de implicat în cauza femeii. Cel rău a amplificat bârfa la asemenea proporţii, încât – în ciuda tuturor realizărilor şi lucrărilor binefăcătoare ale episcopului Teofan – discreditarea sa ca păstor de suflete era garantată, cu atât mai mult cu cât societatea din timpul său era destul de birocratică, iar administraţia Bisericii şi a statului erau atotstăpânitoare. S-au făcut câteva încercări de a ajuta nevinovata victimă a calomniei. Relativ tânărul episcop Teofan nu a avut nici o altă posibilitate decât de a recurge la izolare, urmându-l pe îndrăgitul său Sfânt Tihon de Zadonsk, care de asemenea s-a văzut într-o situaţie fără scăpare în faţa deşertăciunii lumeşti din Biserică. Incetând orice legătură directă cu lumea, în afară de trei persoane, episcopul Teofan s-a retras într-o singurătate totală în Mănăstirea Vâşa ca arhipăstor eliberat din funcţie.

Efortul său de ridicare a nivelului vieţii duhovniceşti părea că este sortit sfârşitului, iar călugăriţele lipsite de îndrăgita lor sursă de îndrumare ascetică. Din fericire, nu a fost aşa pentru aceste femei şi pentru păstorii lor multpătimitori, fiindcă episcopul Teofan nu şi-a abandonat lucrarea, chiar dacă s-a izolat. Primea între douăzeci şi patruzeci de scrisori pe zi şi răspundea la toate, sfătuind cu multă sensibilitate duhovnicească. Tot restul vieţii – douăzeci şi opt de ani de izolare – l-a dedicat traducerii şi scrierii de lucrări ascetice şi răspândirii învăţăturii ortodoxe curate celor care nu aveau acces la scrierile academice şi nu erau obişnuiţi cu complicata ştiinţă numită teologie, accesibilă doar elitei învăţate. Din smeritul său refugiu a început să scoată la iveală volume după volume de nepreţuită literatură ascetică ortodoxă, menite să ridice nivelul vieţuirii creştin ortodoxe - într-o lume care întorsese spatele trecutului creştin şi se îndrepta către apostatul mod de viaţă apusean.

Lunga listă a lucrărilor episcopului Teofan este uimitoare. Lumea vorbitoare de limbă engleză abia acum a ajuns să guste din ospăţul duhovnicesc pe care el ni l-a pus la îndemână prin scrierile sale.

Cu rugăciunile acestui drept învăţător al Ortodoxiei, care şi-a aflat mântuirea şi a ajutat de asemenea milioane de suflete să şi-o găsească, fie ca Domnul să îi întărească pe cei care poartă de grijă sufletelor lor”.

Stareţul Gherman, Frăţia Sfântul Gherman de Alaska

05_10

Episcopul Teofan Zăvorâtul din Vâşa

(Scurtă biografie de E. Sumarokov)

“Persoana episcopului Teofan a avut o enormă însemnătate în istoria propăşirii morale a societăţii ruseşti. Setea pentru unirea totală cu Dumnezeu, care l-a determinat să se izoleze, nu a privat lumea şi apropiaţii săi de ajutorul lui. Chiar din pustia sa îndepărtată a fost o mare personalitate publică, sprijinind şi îndrumând mii de oameni în viata lor duhovnicească.

Dobândind o mare experienţă duhovnicească printr-o totală lepădare de sine şi o asceză severă zilnică, Episcopul Teofan a împărtăşit cu generozitate din comorile experienţei sale duhovniceşti tuturor celor care aveau nevoie de ele. Nimeni dintre cei care au apelat la el în scris nu a fost lipsit de sfătuire. Insă el şi-a exercitat influenţa într-un mod mult mai extins prin intermediul cărţilor sale. Cum să-ţi trăieşti viaţa creştineşte; cum să nu cădem în deznădejde în mijlocul mlaştinii ispitelor, necazurilor, slăbiciunilor şi sub povara deprinderilor noastre păcătoase; cum să-ţi doreşti mântuirea şi să începi lucrarea desăvârşirii morale; cum să duci, pas cu pas, lupta pe calea aceasta şi să pătrunzi din ce în ce mai mult în adăpostul mântuitor al Bisericii - despre astfel de lucruri vorbesc cărţile Episcopului Teofan.

In această privinţă se aseamănă marelui lucrător pe ogorul renaşterii duhovniceşti a poporului rus, Sfântul Tihon de Zadonsk, care a scris tot atât de mult, de bine şi de pătrunzător despre mântuirea sufletului omenesc aflat în mijlocul primejdiilor din această lume păcătoasă.

Dincolo de întreaga înţelepciune duhovnicească pe care o aflăm în cărţile sale stă chipul curat al unui mare ascet. Fiecare cuvânt al Episcopului Teofan produce o impresie foarte puternică fiindcă poartă în el amprenta vieţii sale. Când spune:

„Nu vă lăsaţi atraşi de pământ. Toate sunt coruptibile; numai fericirea de dincolo de mormânt este veşnică, neschimbătoare şi adevărată, şi ea depinde de modul în care ne petrecem viaţa aceasta!”

- atunci ca o mărturie vie a acestei perspective corecte asupra lumii şi a destinului sufletului omenesc stă propria sa lepădare de sine, izolarea sa şi dorinţa de a nu cere nimic altceva de la viaţă decât nevoinţa pentru Dumnezeu.

GetImageDetail.asp

II

Episcopul Teofan s-a numit în lume Gheorghie Vasilievici Govorov şi s-a născut pe 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului, unde tatăl său era preot. Astfel, de la primii paşi ai copilăriei sale s-a aflat în Biserică. A studiat mai întâi în şcoala pregătitoare teologică din oraşul Livna, iar apoi la seminarul din Orlov. Oricât de dificile şi aspre ni se par condiţiile de viaţă ale şcolii teologice din vremea aceea, cu toate că uneori erau nemiloase, le-a imprimat elevilor săi o disciplină mentală puternică.

Din 1837 până în 1841 şi-a continuat studiile la Academia Teologică din Kiev. Se poate spune că tânărul student mergea adesea la peşterile Lavrei Pecerskaia din Kiev şi în timpul reculegerilor sale ar fi căpătat contur în el hotărârea de a părăsi lumea. Chiar înaintea absolvirii cursurilor s-a călugărit.

După tunderea sa în monahism, Teofan, împreună cu alţi monahi proaspăt călugăriţi, s-a dus la Lavra Pecerskaia la binecunoscutul părinte Partenie. Stareţul le-a spus:

„Voi, călugărilor învăţaţi, care vă asumaţi diverse reguli, nu uitaţi că un singur lucru este cel mai de trebuinţă dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea şi inima ta către Dumnezeu”.

La absolvirea cursurilor şi obţinerea licenţei ieromonahul Teofan a fost desemnat ca director provizoriu al Şcolii Teologice Sofia din Kiev; mai târziu a fost director al Seminarului Novgorod, profesor şi ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg.

Această activitate pur şcolară nu l-a mulţumit şi a solicitat să fie eliberat din serviciul academic. A fost desemnat membru al Misiunii Ruse din Ierusalim; apoi, ridicat la rangul de arhimandrit, a fost numit rector al Seminarului Olonetsky. Curând a fost transferat la Constantinopol ca prim preot al bisericii ambasadei, apoi chemat la Petersburg pentru a fi numit rector al Academiei Teologice şi inspector de religie pentru şcolile laice din capitală.

Pe 9 mai 1859 a fost hirotonit episcop al Tambovului. Aici a înfiinţat o şcoală pentru fete. In timpul şederii la reşedinţa din Tambov, episcopul Teofan a început să îndrăgească izolata sihăstrie din Vâşa. In vara anului 1863 a fost transferat la Vladimir, unde a slujit timp de trei ani. Aici de asemenea a deschis o şcoală eparhială pentru fete. Slujea la biserică adesea, călătorea mult în eparhie, predica în mod constant, a restaurat biserici şi cu toată inima a fost lângă turma sa, împărtăşind cu ea atât bucurii cât şi necazuri.

GetImageDetail.asp

III

In anul 1861 episcopul Teofan era prezent la deschiderea moaştelor Sfântului Tihon de Zadonsk. Acest eveniment trebuie să-i fi produs o puternică impresie, fiindcă avea atât de multe în comun cu Sfântul Tihon. Il îndrăgise mult pe Sfântul Tihon încă din copilărie şi se gândea totdeauna la el cu mult entuziasm, încât atunci când a venit vremea canonizării acestui mare îndrumător şi ocrotitor de suflete bucuria episcopului Teofan a fost inexprimabilă.

In anul 1866 episcopul Teofan a făcut o cerere pentru a fi eliberat din funcţia de episcop al Vladimirului, fiind numit mai-marele Sihăstriei Vâşa; şi curând după aceea, la o nouă cerere a sa, a fost eliberat chiar şi de acea îndatorire.

Ce motive l-au determinat pe episcopul Teofan, aflat în deplină putere, să-şi părăsească eparhia şi să se retragă în singurătate? Diferite sunt firile şi înzestrările oamenilor. Lui îi era greu în mijlocul lumii şi al acelor solicitări în faţa cărora omul trebuie să cedeze ca urmare a naturii sale coruptibile. Bunătatea fără margini a inimii sale, o blândeţe ca aceea a unui porumbel, încrederea sa în oameni şi acceptarea lor – toate acestea arată că nu era potrivit pentru el să trăiască în mijlocul unei lumi a certurilor ireconciliabile şi deşarte. Ii era destul de greu să fie conducător, mai cu seamă într-o poziţie importantă precum aceea de episcop. Increderea îi putea fi înşelată; n-ar fi putut să facă mustrările necesare. Pe lângă acestea, a simţit chemarea de a se dărui cu toate puterile sale scrisului duhovnicesc. Îşi dorea să se dăruiască pe sine, cu toate gândurile, numai lui Dumnezeu, pe Care Il iubea atât de mult. Dorea ca nimic să nu poată întrerupe totala împărtăşire de Dumnezeu, care îi era atât de dragă. Şi astfel a părăsit lumea pentru a fi numai cu Dumnezeu.

Episcopul Teofan a avut un model pe care l-a păstrat permanent înaintea ochilor: Sfântul Tihon, de care s-a lăsat influenţat încă din tinereţe, şi care de asemenea şi-a părăsit eparhia şi a devenit un mare îndrumător duhovnicesc pentru întreaga Rusie.

In retragerea sa de la eparhie, episcopul Teofan s-a gândit mai mult decât la orice altceva la mântuirea sufletului său, printr-o dăruire totală a fiecărui gând şi răsuflare lui Dumnezeu. Iar cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit în el. Fiind în pustie, nevăzut de oameni, a devenit o personalitate publică de o rezonanţă uriaşă. A căutat doar împărăţia lui Dumnezeu şi i s-a adăugat o mare însemnătate înaintea lumii.

Duminică, 2 iulie 1866, episcopul şi-a luat rămas bun de la turma sa. După slujirea Liturghiei a rostit ultima sa predică, într-o linişte înmormântală, în care putea fi auzit din când în când un plânset înăbuşit. Şi astfel au început 28 de ani de viaţă solitară şi plină de neîntrerupte nevoinţe.

GetImageDetail.asp

IV

In primii şase ani episcopul a mers la toate slujbele şi Liturghiile de dimineaţă. In biserică stătea fără să se mişte, fără să se încline, cu ochii închişi spre a nu i se distrage atenţia. In zilele de sărbătoare de obicei slujea.

Incepând din 1872, a întrerupt toate legăturile cu oamenii, excepţie făcând protopresbiterul şi duhovnicul său. Nu a mai mers la biserica mănăstirii, ci şi-a construit cu propriile mâini în chilia sa un paraclis închinat Botezului Domnului. Timp de zece ani a slujit Liturghia în această bisericuţă în fiecare duminică şi sărbătoare, iar în următorii unsprezece ani, în fiecare zi. Slujea complet singur, uneori în linişte, iar alteori cântând.

Părea să nu mai fie un simplu om, ci un înger, plin de smerenie şi blândeţe copilărească. Când cineva venea la el cu diverse probleme, spunea ceea ce era de trebuinţă şi se cufunda din nou în rugăciune. Mânca doar atât cât să nu-şi distrugă sănătatea. Tot ceea ce primea trimitea prin poştă celor săraci, păstrând pentru sine doar atât cât să-şi cumpere cărţile necesare. Din propriile sale cărţi tipărite, care se distribuiau cu repeziciune, nu păstra niciuna, sperând ca în felul acesta să poată fi vândute cât mai ieftin cu putinţă. In puţinele momente când nu se mai îndeletnicea cu rugăciunea, cititul sau scrisul, se ocupa cu activitaţi practice. Picta icoane şi era priceput la sculptura în lemn şi lăcătuşărie.

Episcopul Teofan primea în fiecare zi între douăzeci şi patruzeci de scrisori, şi răspundea la toate. Cu o sensibilitate extraordinară pătrundea starea duhovnicească a expeditorului scrisorii şi răspundea cu căldură, cu limpezime şi în amănunt mărturisirii acelui suflet tulburat.

Scrisorile lui, care au fost date tiparului după moartea sa, uimesc prin prospeţime, sensibilitate, simplitatea şi afectivitatea lor, prin profunzimea sentimentelor sale şi prin grija plină de căldură faţă de credincioşii cărora le scria.

Şi astfel vieţuia el, îndrumând din pustie pe credincioşii care veneau la el de departe, însetând după mântuirea lor.

Ar mai trebui spuse câteva cuvinte despre cărţile episcopului Teofan. Vorbea din experienţă şi în mod sistematic, ca unul care parcursese el însuşi fiecare etapă a creşterii duhovniceşti spre care dorea să-i îndrume şi pe ceilalţi. Printre lucrările sale se găsesc:

Scrieri de teologie morală: Scrisori despre viaţa duhovnicească; Scrisori despre viaţa creştină; Scrisori variate despre credinţă şi viaţă; Ce este viaţa duhovnicească şi cum să te adaptezi la ea; Calea spre mântuire; Despre pocăinţă, Sfânta împărtăşanie şi îndreptarea vieţii; Despre rugăciune şi cumpătare.

Comentarii la Sfânta Scriptură: Comentarii la Epistolele Sfântului Pavel (toate, cu excepţia celei către Evrei); Comentarii la Psalmii 33 şi 118.

Traduceri: Filocalia, în cinci volume; Rânduielile monahale; Războiul nevăzut; Cuvântările Sfântului Simeon Noul Teolog.

GetImageDetail.asp

V

Viaţa episcopului Teofan a trecut nevăzută lumii şi moartea l-a aflat tot în singurătate. In ultimii ani vederea a început să-i scadă, dar nu a abandonat munca asiduă, împărţindu-şi în continuare timpul în acelaşi mod ca până atunci. Seara, ajutorul său de chilie pregătea totul pentru slujirea Liturghiei de a doua zi. După Liturghie episcopul cerea un ceai printr-un ciocănit în perete. La ora unu mânca – în zilele când nu era post – un ou şi un pahar cu lapte. La ora patru lua ceaiul, iar după aceea nu mai mânca nimic.

Incepând din 1 ianuarie 1891 au apărut câteva nereguli în programul lui. Pe 6 ianuarie ora 4,30 după amiază, ajutorul său de chilie, observând starea de neputinţă a episcopului din ultimele zile (cu toate că scrisese după-amiaza) a intrat în camera sa. Episcopul zăcea mort pe pat. Mâna sa stângă era pe piept, iar dreapta era aşezată ca şi cum ar fi fost pregătită pentru o binecuvântare arhierească.

Trupul mort a rămas timp de trei zile în bisericuţa din chilia sa, iar alte trei zile a fost aşezat în catedrală – şi nu a dat semne de stricăciune.

Când a fost îmbrăcat în veşmintele arhiereşti, faţa îi era luminată de un zâmbet de bucurie. Episcopul Teofan a murit la vârsta de 79 de ani. A fost îngropat în răcoroasa catedrală Kazan.

In chilia episcopului Teofan totul era extrem de simplu şi sărăcăcios. Pereţii erau goi, mobila veche, un dulap în valoare de o rublă, un cufăr de două ruble, o masă veche, un suport de citit vechi, un pat de fier rabatabil, o canapea din lemn de mesteacăn cu şezuturi tari. Avea un set de unelte de strungărie, tâmplărie, legătorie de cărţi; echipament de fotografiat, o masă de lucru cu fierăstrăul şi o masă de tâmplărie. Avea o rasă de bumbac gri, o panaghie de lemn, o cruce de lemn pentru piept, un telescop, un microscop, un atlas anatomic şi unul geografic.

Apoi cărţile – cărţile fără număr, fără sfârşit, în limba rusă, slavonă, greacă, franceză, germană şi engleză. Printre acestea se găseau: colecţia completă a Sfinţilor Părinţi; o enciclopedie teologică în limba franceză în 150 de volume; istoria Rusiei a lui Soloviev; Istoria universală a lui Schlosser; lucrările filosofice ale lui Hegel, Fichte, Jacobi şi alţii; lucrări despre istoria naturii de Humboldt, Darwin, Fichte şi alţii. Ne revin în memorie cuvintele sale: „Este bine sa înţelegem alcătuirea plantelor, animalelor, mai cu seamă a omului şi legile vieţii; în ele se re velează înţelepciunea lui Dumnezeu, care este mare în toate”.

Pe lângă acestea era un număr enorm de icoane, un tablou al Sfântului Serafim de Sarov2 şi multe alte icoane pictate de episcopul însuşi.

Marele ierarh este ascuns de la noi cu trupul, dar sufletul său este viu în lucrările pline de dumnezeiască înţelepciune pe care ni le-a lăsat. In persoana episcopului Teofan, după cum a spus arhiepiscopul Nicandru de Vilna, avem un învăţător creştin universal, cu toate că nu a ţinut cuvântări; o personalitate publică, cu toate că trăia în pustie; un propovăduitor al Bisericii, care era auzit pretutindeni, cu toate că în ultimii săi ani nu a fost văzut în nici o biserică; un misionar-doveditor al greşelilor sectare, cu toate că nu a păşit în câmpul deschis al activităţii misionare; un sfeşnic strălucitor al învăţăturii creştine pentru credincioşii ortodocşi, cu toate că s-a ascuns de privirea oamenilor; abia având bunurile pământeşti necesare, totuşi îi îmbogăţea pe toţi cu avuţia duhovnicească a învăţăturii sale; necăutând slava pământească trecătoare, totuşi este slăvit acum atât de oameni şi de ştiinţa teologică, cât şi de diferite alte instituţii”.

(in: Sf. Teofan Zavoratul, Ravna duhovniceasca. Scrisori catre monahii, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)

2305924536_8b67e1e69d

Va recomandam calduros si:

  • Sf. Teofan Zavoratul – cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase
  • Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI
  • Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
  • Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
  • Sfantul Teofan Zavoratul: Intrarea inauntru si cercetarea celor de acolo
  • Sf. Teofan: Sa nu ne straduim in desert, bizuindu-ne pe puterile noastre
  • CU CE OCHI VOM PRIVI NOI LA HRISTOS IN ZIUA JUDECATII?
  • Alte cuvinte importante pentru mantuire de la Sfantul Teofan la:

- Vedenie despre mantuire – Sfantul Teofan Zavoratul

Despre cum sa ne rugam, alte “raspunsuri la intrebari ale intelectualilor” si despre “mantuirea in viata de familie” – pe ORTHOBLOG (multe texte esentiale, de asemenea!)

Postat: 8.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Noi ortodocşii mai întâi vrem să schimbăm omul şi apoi să-l iubim

altAcum câteva mii de ani un singur popor din lumea aceasta avea cunoştinţă de Dumnezeu, evreii erau singurii care se-nchinau Creatorului lumii, restul oamenilor se închinau zeilor şi idolilor. Poporul lui Israel era foarte conştient de asta şi avea de multe ori o atitudine superioară, luând de multe ori în derâdere pe cei care se-nchinau la o bucată de lemn, la o vacă sau la un idol din aur.

După venirea Mântuitorului Hristos pe pământ, o parte din evrei, cei care se băteau cu pumnul în piept că îl cunosc pe Dumnezeul adevărat, nu L-au recunoscut nici când a stat faţă în faţă cu ei, nici după ce a făcut atâtea minuni sau după ce le-a vorbit aşa cum nu a mai făcut-o nimeni de când e lumea. Cei pe care i-a scos Domnul din sclavia egiptenilor, pe care i-a trecut Marea Roşie, cei pe care i-a hrănit Domnul 40 de ani în deşert cu mană din cer şi cu apă din piatră, cei cărora le vorbea Dumnezeu faţă către faţă, nu L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, nu L-au primit cu bucurie ci cu sângele a 14000 de prunci omorâţi de Irod.

Mândria cu care se afişau în faţa lumii, aceea de a fi unicii care cunosc adevărul, unicii care se-nchină la Dumnezeu adevărat, le-a jucat cea mai mare festă. Acest popor, unicul în lume care-l slăvea pe Domnul în fiecare zi în templu, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu întrupat, care a crescut sub ochii lor în braţele Mariei.

După Înălţarea la cer a Mântuitorului Hristos, paradoxal, cei care nu l-au recunoscut pe Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, în Tatăl în Fiul şi în Duhul Sfânt sunt chiar evreii, care astăzi încă îl mai aşteaptă pe Mesia. Cei de care evreii râdeau acum ceva timp, astăzi sunt creştini şi-l recunosc pe Dumnezeu ca şi Creatorul lumii iar pe Hristos Domnul ca şi Mântuitor.  Sfântul Apostol Pavel explica mai clar lucrurile:

“Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit, precum este scris: “Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi”. Iar David zice: “Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi răsplătire lor! Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!” Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă? Nicidecum! Şi prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să-şi întărâte râvna faţă de ele. Dar dacă greşeala lor a fost bogăţie lumii şi micşorarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai mult întreg numărul lor!” (Romani 11, 7-12).

După 2000 de ani creştinii s-au divizat, orgoliile n-au dispărut şi fiecare biserică îşi susţine partea zicând că e Biserica cea adevărată.

Una dintre cele mai mari ispite ale creştinilor-ortodocşi este judecarea aproapelui, şi acum nu mă refer doar la judecarea catolicilor, protestanţilor sau a păgânilor ci la judecarea celor chiar de lângă noi. Cei care merg de ceva vreme la biserică şi au dobândit oarecare cunoştinţe încep să-şi susţină punctul de vedere în anumite discuţii.

Aşa se face că de multe ori ne trezim spunând celorlalţi, care nu prea merg la biserică:

- că dacă fumează se vor duce în iad

- că dacă nu merg la biserică duminica nu se vor mântui

- ca dăcă nu se spovedesc şi nu se-mpărtăşesc n-o să le fie bine

- că dacă au făcut avort vor putrezi în iad

- ca dăcă au făcut dragoste înainte de căsătorie Dumnezeu nu-i mai ajută

- că dacă nu-şi fac cruce la masă sunt păgâni

- că e mare păcat să mânânci carne în zi de post, şi tot aşa.

Ce părere credeţi că îşi face un om care nu ştie prea multe despre Dumnezeu, despre Biserică, despre Iisus Hristos, despre Sfintele taine, când i se trânteşte în faţă o astfel de afirmaţie, cum sunt cele de mai sus? Vă spun eu: “o atitudine de dispreţ şi revoltă”.

Nu trebuie să le prezentăm Biserica şi relaţia cu Dumnezeu ca un set de reguli ce trebuie învăţate şi aplicate. Nu putem noi să ne dăm cu părerea cine se mântuieşte şi cine nu. Nu putem noi să spunem niciodată că Dumnezeu îl ajută mai mult pe un creştin decât îl ajută pe un păgân. Îi vom atrage pe ceilalţi la Dumnezeu când vor vedea în faptele noastre iubire, când vor observa în viaţa noastra ceva aparte, ceva diferit, ceva ce nu se găseşte în lume, o perspectivă care ocoleşte profanul şi ţinteşte veşnicia.

Noi ortodocşii avem multe prejudecăţi şi prin asta îi depărtăm pe cei de lângă Dumnezeu. E ca şi cum un om beat căzut într-o groapă ţi-ar cere ajutorul iar tu vii şi-i spui: “o să te ajut să ieşi din groapă când te laşi de băut”, şi treci mai departe. Noi ortodocşii am vrea că acel om beat să-şi ceară iertare de la noi că s-a îmbătat, să recunoască că a greşit, să mărturirească ca e un păcat ceea ce a făcut, şi abia apoi să-i oferim ajutorul.

Mai pe scurt: noi ortodocşii mai întâi judecăm omul şi apoi încercăm să aratăm dragoste faţă de el. Noi mai întâi vrem să schimbăm omul şi apoi să-l iubim. Şi uite aşa ajungem la situaţii în care nici nu concepem să vorbim cu cineva care se droghează, cu cineva care se consideră homesexual, cu un beţiv, cu o prostituată sau cu persoane pe care noi le considerăm păcătoase.

Mare păcat săvârşim! Nu mai încercaţi să-i schimbaţi pe cei de lângă voi, ci iubiţi-i cu toată inima! Nu mai corectaţi pe cei din jurul vostru ci arătaţi-le dragoste şi înţelegere faţă de neputintele şi greşelile lor.

Nu mai judecaţi deloc, nu mai faceţi calcule, nu mai încercaţi să faceţi adepţi care să-i aduceţi la Biserică aşa cum faceau evreii ci arătaţi-le dragoste şi vor veni ei mult mai repede decât ne închipuim. Şi noi suntem ca evreii, ne mândrim că avem credinţa adevărată şi judecăm pe toţi şi pe toate.

La judecata de apoi o să avem parte şi de surprize, o să vedeţi!

Primiţi pe fiecare om aşa cum e, acceptaţi-l aşa cum e şi cum gândeşte!

Postat: 8.01.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

Soluţia pentru a rămâne permanent cu Hristos este simplitatea

altCare e păcatul cel mai mare pentru fiecare? Acela care doare cel mai tare când apar regretele, la care renunţi atât de greu…

De câte ori nu ne-am îngrozit la simpla rotire a privirii asupra durerii din jur? Peste tot o cruce tăcută ne cheamă pe nume. Vrem anturajul Dumnezeului pe care-L slujim sau cel al prăpăstiilor umane. Stăpânul nostru a ales, ca mulţi dintre noi mai apoi, să nu rămână niciodată singur. Nu suportă ecourile fără sens, urcuşurile fără finalitate sfântă, neîntoarcerea din rătăciri. Diavolul, se foloseşte de aceeaşi dorinţă însă cu scop invers. Se priveşte într-o oglindă ciobită inducându-le pământenilor ajutorul unui anturaj care acceptă compromisul greşelii, mascarea încrederii prin profitarea faţă de falsa prietenie a celorlalţi, pierderea garantată pentru care toţi şi-au dat mâna. Lumină şi întuneric se fugăresc neobosite, conlucrând. Numai omul nu învaţă la timp lucrurile elementare…

De ce pentru unii crezul în Dumnezeu pare învechit? Fiindcă obişnuiesc să complice lucrurile, iar Hristos e simplu. În plus, atributele umane diferă de desăvârşirea calităţilor dumnezeieşti. Dacă un prieten te tradează, Dumnezeu nu va face nicicând acest lucru. Labirinturile minţii şi ale inimii ne îndepartează de mireasma cerurilor. Complicând propria existenţă, uităm…ne debarasăm de valori sacre, de tradiţii atât de pline de tâlc, uităm că tot ceea ce suntem e datorită Lui.

Dumnezeu nu suportă să fie singur în raiul Său. Nici diavolul nu vrea să se „distreze” singur în flăcările cu care e înconjurat. Astfel, amândoi se luptă…Cel Atotputernic pentru ca veşnicia iubirii Sale să cucerescă definitiv natura fiecărui om, iar Îngerul căzut să stăpânească iluziile cât mai coerent posibil. Cel rău copiază totul de la Creator şi prelucrează cunoştiinţele invers scopului de un real folos. Adoptăm mai repede iluzia fiindcă o găsim la orice colţ de stradă. Credem că ea ne eliberează de temerile şi durerile noastre. Şi căutarea noastră se reduce la mişcări automate, proclamate de orice novice al trăirii vieţii. Până când se petrece în taină experienţierea alternativei: învăţarea lecţiilor oferite.Dumnezeu e un maestru al predării cunoştinţelor necesare supravieţuirii. Te consideri adaptat când ţi-ai găsit locul. Adaptarea se reduce la „facă-se voia Ta în mine”. Totul a fost stabilit înainte de naşterea noastră. Hristos ne-a anticipat orice mişcare, mai mult, a binecuvântat-o şi a îngăduit-o ştiind ca numai astfel te poate convinge de măreţia Lui. E înnăscută în om tendinţa de a căuta logic explicaţii, dovezi. Aici ne asemănăm cu Creatorul nostru. Aşa cum El ne cere să Îi dovedim că-I suntem prieteni, şi El ne demonstrează prietenia. Pe când cel rău, nu dovedeşte nimic. El există atâta timp cât îi alimentăm prezenţa. Pe cît de liniştitor apare Domnul slavei, pe atât de tulburător supravieţuieşte diavolul. Primul merită întreaga admiraţie, cel de-al doilea nici măcar stupoarea faţă de „prestanţa” sa.

Soluţia pentru a rămâne permanent cu Hristos este simplitatea. Labirintul diavolului are doar efecte speciale, nu permanenţa sentimentelor adaptative…rătăceşte…nu cruţă pe nimeni dacă îl construieşte.

Să fim simpli chiar dacă ne-au fost încredinţate drept loc culmile de orice gen ar fi ele…ale succesului, prieteniei între oameni, bunăstarea materială. Complicarea vieţii aduce, inevitabil, pierderea lucrurilor esenţiale pentru a fi om. Cei câştigători să nu uite cui încredinţează reuşita lor. Ce încredinţezi diavolului nu mai recuperezi niciodată de unul singur, ce încredinţezi Lui Hristos va rămâne singura scăpare în clipele de restrişte.


« Ultima Pagina  |  vizualizare rezultate 1881-1900 din 2503  |  Urmatoarea Pagina »
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni