• Prima parte: “Plangeti cu cei ce plang!” – COLINDELE TARZII ALE “OSANDITILOR” (1)

„Adevărul“ (Andrei Crăciun, Laurenţiu Ungureanu) vă spune cum au suportat veteranii români, prizonieri de război, sărbătorile în captivitate, la graniţa cu Siberia şi cu moartea. Oleg Dombrovschi şi Radu Mărculescu au fost în Gulag şi nu şi-au vândut sufletul.  Au preferat carcera şi demnitatea. Despre sărbătorile de atunci, povestesc fără nostalgie.

• Crăciunul trăit în lagărele sovietice

• Radu Mărculescu: “N-am putut să ne vindem sufletele”

Masa de Craciun: coji de cartofi cu zahar

Oleg Dombrovschi s-a născut în 1919, la Orhei, în Basarabia, în România Mare. Un ziar l-a botezat “Un om cât tot secolul XX”. Şi, uneori, ziarele nu greşesc. Oleg Dombrovschi a făcut tot în nouă decenii: trei ani de război mondial, şapte ani de prizonierat în lagărele sovietice şi încă şase în puşcăriile comuniste din România.

Amintirile lui nu pot fi traduse cu niciun dicţionar. Despre lagărele sovietice s-a scris mult şi insuficient. E simplu şi greu de explicat: atunci când Oleg Dombrovschi începe să descrie periplul anilor de prizonierat, în care a cunoscut 32 de lagăre, ţi se taie răsuflarea.

Aşteptând steaua din Bethleem

Oleg Dombrovschi are poveşti, dar nu are nepoţi. Pe fiul său, singurul său fiu, l-a pierdut când acesta abia împlinise 24 de ani. Locuieşte singur, în aceeaşi casă din 1951. În faţa uşii e spânzurată o iederă prin care razele soarelui nu pot pătrunde. Bătrânul se uită la ceas. Începe istoria.

Amintirile frumoase, ca ale oamenilor comuni, se sfârşesc în jurul anului 1937, atunci când a părăsit casa părintească. „Eram în clasa a şaptea, la liceu, când am plecat la Chişnău. De atunci, regimentul era casa mea. Cu el te mutai, cu el locuiai!”. Acasă… Acasă era altfel, mai simplu şi mai bine.

„În Ajunul Crăciunului, nu intram în casă, stăteam în curte, înfriguraţi şi ne era foame. Dar nu puteam să mâncăm decât după ce apărea primea stea pe cer. Noi aveam curte mare şi ne uitam după fiecare crăpătură dintre nori. Cum apărea o stea începeam toţi copiii să strigăm fericiţi şi imediat veneam în casă. Acolo, găseam mereu masa pusă, cu mâncăruri tradiţionale, cum nu mai sunt acum. Şi atunci erau oameni mai avuţi şi mai puţin avuţi, dar tradiţiile acestea erau la fel pentru toată lumea”.

Strălucirea care nu contează

Trecutul se zbate în inima lui Oleg Dombrovschi, aşa cum se zbat bucuria şi deznădejdea prin vieţile noastre. Întâi fericirea, apoi războiul, lagărul, închisorile politice.

Deocamdată, să zăbovim acolo unde e bine. Citiţi cu atenţie fraza aceasta. S-ar putea să găsiţi aici ceva ce am pierdut noi, cei care dăm şi treizeci de lei pentru o ciorbă:

„Tot în Ajun, întâi de toate, ne izolau în casa bunicilor până ce se orna bradul. În ziua de Crăciun, când era întuneric şi zăpadă de un metru şi jumătate, ieşeam în cămăşi de noapte şi desculţi şi dădeam buzna să ne ducem la pom. Aveam o verişoară care făcea, din resturi de lână, figurine cu care ornam bradul până ce era plin de omuleţi coloraţi diferit, cu fustiţă sau căciuliţă. Nu ne-au interesat niciodată cadourile sau strălucirile. Ne uitam la figurinele din lână mai mult decât la globuri”.

„Colindul Prizonierului”, împăcarea istorică între nemţi şi români

La doar câţiva ani după ce striga când pe cer apărea prima stea, Oleg Dombrovschi răcnea din tranşee. Despre anii ce urmează, bătrânul vorbeşte simplu. Nu de metafore are el nevoie.

„Eram în prag de a intra la Politehnică, în 1939, şi cineva din Siguranţa statului m-a chemat şi ne-a spus că «Miroase a război şi la noi. Feriţi-vă de facultăţi acum, duceţi-vă la armată, pentru că doar aşa scăpaţi de perioda asta nesigură. Toate organele de supraveghere, de Siguranţă, toate stau cu ochii pe studenţi şi la fiecare două săptămâni îi controlează»”.

Oleg a crezut. Au urmat stagii de pregătire, şcoli militare, starea de încordare şi întâlnirea cu frica de moarte.

Războiul a venit repede, iar sfârşitul lui avea să aducă şi mai multă suferinţă.

„Armistiţiul s-a încheiat pe 23 august 1944, dar noi am făcut parte dintr-un detaşament care în dimineaţa zilei de 27 încă trăgea cu tunul. Asta până ce au venit, ne-au călcat în picioare şi ne-au dezarmat”.

Nu le-a spus numele, dar erau cei care aveau să-l plimbe prin toată Uniunea Sovietică, prin lagăre.

O linguriţă de zahăr şi cojile de cartofi

„În iarna dintre ‘44 şi ‘45 făceam o foame cum nu s-a mai pomenit. Se apropia Crăciunul şi toţi aşteptau să le pice norocul, să se ducă la corvoadă la bucătărie, fiindcă de acolo puteau să fure foi de varză”, povesteşte Oleg Dombrovschi. Proviziile de iarnă capătă alt sens atunci când raţia de mâncare abia te trece de azi pe mâine.

„Când curăţam cartofi, celor neiniţiaţi le ziceam: «Curăţă mai gros, să bagi la buzunar». Mâncam acele coji aşa crude cum erau. Raţia pentru o zi mai avea şi două linguriţe de zahăr. Dintr-o linguriţă şi câteva coji de cartofi ieşea un adevărat deliciu”.

Apropierea sărbătorilor i-a unit pe cei care îşi târau viaţa prin zăpadă, acolo unde se termină lumea şi începe Siberia. Erau colegi de lagăr cu ofiţeri nemţi, elita armatei germane, care acuzau românii că de pe 23 august 1944 i-au lăsat fără benzină. Adică, fără nicio şansă. „Între noi şi nemţi era o ostilitate şi o tensiune grozavă. Noi le explicam că au pierdut războiul pentru că nu aveau cum să îl câştige”, însă orgoliul german nu putea fi stăvilit, fiind dincolo de raţiune.

„Am avut mulţi învăţători, toţi ofiţeri de rezervă, toţi cunoscători ai tradiţiilor. Între aceştia, era un dirijor al corului partriarhiei de la Iaşi. Era şi compozitor şi profesor de muzică. El a zis să facem un cor, să ne mai amintim măcar Craciunul. Am format atunci un grup cu voci puternice, toţi cu o cultură muzicală suficientă şi am început să învăţăm colinde”,

rememorează veteranul. În faţa armelor şi a comportamentului mizerabil al tuturor paznicilor, românii erau mai aproape de casă în fiecare zi de repetiţii.

Şi nemţii plâng câteodată

Au compus chiar un colind al lor, „Colindul Prizonierului”. Şi, nu se ştie de ce, atunci când îl cântau erau mai puternici. Îndurau mai uşor frigul şi moartea. „La fereastra amintirii … că am murit mai târziu în puşcărie” e tot ce-şi mai aminteşte Oleg Dombrovschi din magicul cântec. Şi cine spune că nemţii nu plâng niciodată, nici măcar în lagăr?

Nota:

Sub fereastra amintirii ne-adunăm,
Sufletul de altădată-l colindăm.
Cad nămeţii şi pierim
Fără cruce, fără ţară, velerim!
Trec în caravană magii dorului,
Peste fruntea rece-a luptătorului.
Brazii ard în vatra vechiului cătun,
Noi pornim colindul unui nou Crăciun.
Gândul nostru-n gândul ţării să-mpletim
Flor de gheaţă-ntr-o cunună, velerim!“
(Dimirie Bejan – Oranki -Amintiri din captivitate)

„A venit Ajunul şi am hotarât să le facem o surpriză. Când s-a întunecat puţin, ne-am strecurat în clădirea lor. Ştiam că jos, la parter, erau ofiţerii superiori. Ne-am dus acolo, într-un hol mare, şi ne-am înghesuit în jurul dirijorului. Am început să cântăm «Bună Dimineaţa la Moş Ajun» şi, în câteva clipe, pe holul scării, erau toţi nemţii ieşiţi, cap lângă cap. N-am spus «Stille Nacht, heilige Nacht» pentru că nu ştiam versurile. Când am terminat de cântat la parter, am început să urcăm la etaje. Acolo deja toată lumea ne aştepta. Când am plecat, au aplaudat încontinuu, până a ieşit ultimul“, povesteşte veteranul.

Nemţii aplaudau şi unii aveau lacrimi în ochi. A doua zi, o delegaţie de cinci colonei, a venit să mulţumească „din partea întregului corp ofiţeresc german”. A fost prima dată, după război, când militarii, români şi germani, au dat mâna.

Ultimul Crăciun împreună

Epilogul nu este neapărat fericit.

„Până anul următor, ne-am destrămat. Fiecare a fost mutat în alt lagăr. De atunci, de Crăciun, ne rezumam doar la poveşti în camerele în care eram închişi. Mereu spuneam că am cântat colinde nemţilor. De sărbătorit, cu adevărat, n-am mai sărbătorit niciodată Crăciunul în lagăre”.

În lagăre, adică acolo unde pâinea era, de fapt, un terci dezgustător, untul semăna la gust cu ceara de lumânări, iar în loc de carne li se „serveau” oase. Şi totuşi… „Înainte cu câteva zile, mai furam o crenguţă de brad. Să nu uităm “.

Cei şapte ani de prizonierat prin lagăre ruseşti au adus din ce în ce mai multe amintiri negre. Şi, miracol şi mântuire, multe dintre acestea au murit: „Cel mai mare dar pe care l-a dat natura omului este că poate să uite”.

***

„Ateii mor primii”.

Peste câteva zile, profesorul Radu Mărculescu împlineşte 95 de ani. „Cine ar fi crezut?”, se întreabă şi are dreptate să se întrebe. În Interbelic, Radu Mărculescu preda limba română în mari licee bucureştene şi traducea poezii din franceză.

Dintre cei care nu au trădat însemnele Armatei Regale, el este „veteranul veteranilor”.

A stat nouă ani în lagăre şi alţi cinci ani în puşcăriile comunismului românesc. În cuvintele lui, povestea sună aşa: „N-am putut. N-am putut să ne vindem sufletele. Am fi purtat toată viaţa cu noi cadavrul unui suflet mort”.

În 1949, la Odessa, Radu Mărculescu avea deja şapte ierni de când nu mai exista: „În prima noapte de captivitate mi-am visat parastasul. Acasă, ai mei îmi făceau «de patruzeci de zile». M-aş fi înfruptat şi eu din bunătăţile de pe masă, dar eu nu mai eram acolo, eu nu mai eram nicăieri, eu nu mai existam”.

Când venea Crăciunul, prizonierii scriau epigrame, încercau să râdă şi nu puteau. Îşi aminteşte catrenul acesta, dar nu-şi aminteşte cine l-a compus: „Moş Crăciun, dacă la anul/ Te mai prind, iar pe la noi/ Îţi tai barba şi organul/ Şi le dau la ceasovoi (n.r. – paznic de lagăr)”.

În 1949, nimeni n-a mai făcut epigrame. Mulţi nu mai credeau.

„Ne-am săturat şi de Moş Crăciun şi de «O, ce veste minunată»”, a strigat cineva.

Atunci, Radu Mărculescu, un monument de blândeţe, şi-a ieşit din minţi:

„Fraţilor, împotriva cui vreţi voi să faceţi grevă? Împotriva lui Dumnezeu? Împotriva pruncului Iisus, care şi-a permis să se nască acum când suntem noi amrâţi? Fraţilor, dacă noi nu găsim în ceasul acesta sfânt măcar atâta bucurie cât să-l primim cum se cuvine, atunci suntem pierduţi şi învinşi“.

L-au privit ca pe un nebun. Şi l-au înţeles. Radu Mărculescu a găsit în credinţă tot ce nu era de găsit nicăieri pe pământ. Acolo, în lagăr, înţelegi cum şi de ce: „Ateii mor primii”.

Mai multe detalii:

- cu si despre Radu Marculescu, de aceiasi autori, in Evz:

• Primul episod – Românii care nu şi-au vândut sufletele
• Al doilea episod – Când moartea e un rus cu carabină şi un câine pitic | VIDEO

- cu si despre Oleg Dombrovski, de aceiasi autori, in EvZ:

• Primul episod – „Un om cât tot secolul XX”
• Al doilea episod – „Purgatoriul sovietic are 32 de trepte”
• Al treilea episod - “Războaiele nu rezolvă nimic, aduc doar ură şi moarte”

Editoriale:

• Profesorul de onoare
• Trecutul care nu trebuie să moară

***

Pr. Marcel Radut-Seliste: Cu Crăciunul, prin spital…

Am mers prin marea de suferinţă a spitalului. L-am purtat pe Hristos, Lumina gonind întunericul, Speranţa risipind deznădejdea printre cei bolnavi şi cei care îi poartă în grijă. Am păşit prin spital “cu Icoana”, “cu Crăciunul”. Acum o noapte m-am trezit pe la trei dimineaţa. M-au trezit două gânduri: gândul că zece etaje de spital, sute de saloane, sute de bolnavi şi de cadre medicale mă aşteaptă “cu Crăciunul”; gândul că undeva, într-un sicriu, zace trupul Anei, fata de 23 de ani la căpătâiul căreia m-am rugat vreme de mai mult de o săptămână, încercând eu, biet şi nevrednic slujitor, să  rup legătura dreptăţii lui Dumnezeu, să implor ca Ana să rămână cu noi. Dumnezeu a hotărât altfel, în mila şi dreptatea Lui de neînţeles pentru noi, cei din întuneric.

Gândurile sunt gânduri. Se nasc din spaimele, din speranţele, din credinţa, din necredinţa noastră. Cum se nasc, aşa trăiesc, aşa şi pier. Dimineaţa am purces cu mari emoţii “cu Crăciunul”, prin spital. M-am agăţat de Icoana Naşterii Mântuitorului cu toată puterea sufletului meu. Îmi era teamă. De mine, de neputinţele mele, de întrebările lor, întrebările celor bolnavi. Am urcat cu liftul până la etajul 10. Am hotărât să încep a colinda de la copiii din secţia de pediatrie-oncologie.

Am lăcrimat. Copii şi mame au sărutat Icoana Naşterii. Mamele cer mila lui Dumnezeu. Nu-şi doresc bogăţie. Doar sănătate şi un an, doi, trei în plus la şirul aproape sfârşit al vieţii copiilor lor. Am privit la aceşti copii gândind că moartea rupe bucăţi din trupul lor, din sufletul lor.(…) Jucăriile pe care le-am lăsat la bradul de Crăciun îmi par puţine, un gest inutil. De fapt, nimic nu poate fi pus în locul sănătăţii. Simt cât sunt de neputincios. Ajută, Doamne, necredinţei mele!

Am colindat o zi întreagă prin spital. Suferinţă, milă, dreptate, speranţă. Bolnavi, cadre medicale, durere, credinţă, necredinţă. După câteva ore, poate peste şase ore, am ajuns ostenit la capela spitalului. Purtam în suflet picături din sufletele celor care sărutaseră Icoana Naşterii Mântuitorului. Sufletul meu, amestec de lacrimi şi speranţă, devenise marea sufletelor celor care aşteaptă mila şi dreptatea lui Dumnezeu pe un pat de spital. Fraţii mei, surorile mele, bolnavii din spital, suflete strigând numele lui Dumnezeu. Iubire…

Undeva, dincolo de zidurile spitalului, cei care se cred sănătoşi fac şi desfac guverne, rostesc discursuri şi predici, se joacă de’a viaţa, uitând de Dumnezeu. Hristos se naşte lăcrimând. O lacrimă a milei. Hristos se naşte, zâmbind. Un zâmbet al speranţei. Omenirea colindă prin întuneric. Undeva, o stea a răsărit. Undeva, se naşte Mântuitorul, mântuirea noastră. Undeva, în sufletul nostru… Lumină din Lumină… Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat… Hristos se naşte!

• Vezi si: Ce face moartea de Craciun… sau despre cadourile date de pe raft, nu din inima

1 Comentariu »

Intru pomenirea Craciunului martirilor inchisorilor si lagarelor sangerosului veac trecut…

dar cu gandul la toti fratii nostri necunoscuti care sunt si astazi rastigniti pe fel si fel de cruci, petrecand sarbatori inlacrimate si insingurate!

FRATI SI SURORI, SA NU UITAM SA PLANGEM CU CEI CE PLANG… MAI ALES DE SARBATORI! FARA ACEASTA NU VOM STI FERICIREA ADEVARATA A SARBATORILOR!

• Mircea Rusu – Colinda (de Radu Gyr)
  

 

“Dumnezeu de Sus

In inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele (…)

Pentru osanditi

Ingerii grabiti

Nu aduc colinde (…)

Peste fericiri apuse

Tinde mana Ta, Iisuse!


Cei din inchisori,

Te asteapta-n zori,

Pieptul lor suspina,

Cei din inchisori,

 

Te asteapta-n zori,

Sa le-aduci lumina!

***


 

“O, brad frumos,
Copil bălai, Crăciun şi brad
S-au stins în alte zile,
Azi numai lacrimile cad
Pe-ngălbenite file…

În bezna temniţei mă frâng
Sub grele lespezi mute,
Şi-mpovărat de doruri plâng
Pe amintiri pierdute.

Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele
Şi-mi pare lespedea momânt
Al tinereţii mele…”.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos. Ed. Christiana, Bucureşti, 2006, p. 262).

*

O, brad frumos, ce sfânt erai

În altă sărbătoare,

Mă văd copil cu păr bălai

Şi ochii de cicoare.




Revăd un alb şi sfânt cămin

Şi chipul mamei sfinte,

Imagini de Crăciun senin

Mi-apar şi azi ‘nainte.




Un brad cu daruri şi lumini

În amintiri s-arată.

Prin vis zâmbeşte ca un crin

Copilul de-altădată.




Azi nu mai vine Moş Crăciun

Ca-n noaptea de cenuşă,

Ci doar durerile-mi s-adun’

Să-mi plângă după uşă.




Trosneşte lacătul de fier,

Se stinge câte-o viaţă,

S-aude glas de temnicer

Pe lespedea de gheaţă.




Omătul spulberat de vânt

Se cerne prin zăbrele

Şi-mi pare temniţa mormânt

Al tinereţii mele.

(Radu Gyr – O, brad frumos).

*

“Crăciunul anului 1941, când abia împinisem 15 ani, l-am petrecut în închisoarea Sibiu, pe atunci loc de detenţie pentru minori. Ocupam noi minorii, două celule mari, cu paturi suprapuse, în care eram înghesuiţi aproximativ 40 de Fraţi de Cruce…”Vorbitorul” era o dată pe săptămână, Duminica. Aveam voie să scriem o dată pe lună acasă…

Îmi aduc aminte şi acum de una dintre scrisorile trimise mamei mele în preajma Crăciunului.

Mamă dragă,
Dintre gratii, printre lacrimi şi suspine,
Sărutând nebun, zăbrele, cred că te sărut pe tine;
Dar de-odată fierul rece-l simt pe buze: vai, ce grea
Este soarta ce desparte pe copil de mama sa.

Acel Crăciun la 15 ani, mi-a marcat toate aducerile aminte”

Dr. Flor Strejnicu din Cisnădie-Sibiu

(Din: Crăciunul în închisorile sistemului ateu totalitar)

***



Crăciunul în temniţe

dr. George ENACHE

Luni, 28 Decembrie 2009

Din mulţimea de oameni care au trecut prin infernul închisorilor comuniste, puţini au avut ocazia şi puterea să mărturisească pentru cei de azi tragediile de care au avut parte. Cu atât mai mult mărturiile acestora sunt preţioase, cu cât nici un dosar al Securităţii nu consemnează durerea, dar şi măreţia suferinţelor din temniţă.

Citind aceste mărturii, observăm, dincolo de diversitatea lor inerentă, două elemente care-i preocupă pe toţi cei care au cunoscut experienţe carcerale: controlul asupra timpului şi căutarea unei căi de a ieşi din cotidianul sordid şi oribil al închisorii.

În temniţă, timpul era de o îngrozitoare monotonie. Viaţa se desfăşura între somnul chinuit, cu lumina aprinsă şi mâinile în afara păturii, inspecţiile gardienilor, corvezi şi, mai ales, bătăile fără număr. Un ritm implacabil, care nu făcea altceva decât să transforme deţinutul într-o maşinărie lipsită de orientare. Deţinuţii nu mai ştiau în ce zi sau chiar în ce an erau, timpul petrecut convertindu-se într-o eternitate a suferinţei. Părea că nicicând nu va mai exista un altfel de mâine, lucru care putea conduce la deznădejde, extrem de periculoasă pentru un deţinut.

De aceea, ca nişte câini de vânătoare, închişi, adulmecau timpul, încercând să-i simtă ritmurile şi schimbarea. Mulţi dintre cei închişi consemnează faptul că de mare ajutor le-a fost sunetul îndepărtat al clopotelor bisericilor, care şi-au regăsit astfel rostul din vechime, de a ordona şi orienta existenţa oamenilor. Însă, mai mult decât soneria unui ceas, clopotele aduceau celor închişi ritmurile timpului sacru, ale sărbătorii, transformând astfel radical existenţa impus unidimensională a celor arestaţi. Unul dintre cele mai aşteptate momente era sărbătoarea Crăciunului.

Motivele acestei aşteptări sunt lesne de înţeles. Crăciunul este sărbătoarea renaşterii speranţei pentru întreaga umanitate, deoarece acum Fiul Domnului S-a născut spre mântuirea noastră. Crăciunul este, de asemenea, o sărbătoare a familiei, reunită sub semnul miracolului vieţii. Şi, nu în ultimul rând, ieslea încălzită de suflarea animalelor unde S-a născut Pruncul Iisus este un semn al acelui loc pe care fiecare şi-l doreşte pentru a se regăsi (casa, mănăstirea, pustia, drumul etc.).

Pentru condamnaţi, Crăciunul era deopotrivă prilej de tristeţe şi bucurie. Unii îşi aminteau de casă, de familie, de masa îmbelşugată şi, văzând realitatea crudă în care se aflau, alunecau în deznădejde. Aceştia erau însă scoşi din această stare de cei cărora gândul la cei dragi le încălzea sufletul, amintindu-le că, dincolo de ziduri, există o altă realitate, pentru care merită să se lupte până la capăt. Cu toţii deveneau conştienţi că, dacă Hristos S-a întrupat pentru noi, atunci totul devenea posibil, chiar şi pentru cei aflaţi în „mlaştina disperării“.




Ascultau slujba, făcută de preoţii închişi, prin semnale morse.

În aceste condiţii, totul în închisoare se transforma. Prin semnale morse, de la o celulă la alta, deţinuţii îşi urau cele cuvenite de Crăciun, apropiind apoi urechea de calorifere, pentru a auzi slujba făcută, tot prin morse, de preoţii închişi. Colţul uscat de pâine devenea o masă îmbelşugată, luată adesea lângă ferestruica strâmtă a celulei, de unde condamnaţii se străduiau să vadă stelele cerului, asemeni magilor odinioară, căutând steaua care să-i călăuzească către Iisus şi către ei înşişi.

Şi, cum nu se poate să întâmpini Naşterea Domnului fără colinde, deţinuţii din temniţele comuniste I-au cântat lui Iisus în fiecare Crăciun petrecut după gratii. Astfel, Fiul năştea în inimile lor, iar catacombele umede deveneau Ieslea din Bethleem.

De cele mai multe ori, gardienii nu aveau ce face în faţa bucuriei discrete şi a acţiunilor tenace ale deţinuţilor. Însă, cu anumite prilejuri, puterea atee a încercat să lichideze şi această „problemă“. Mai ales cei care au trecut prin cumplitul „experiment Piteşti“ au consemnat îngroziţi cum, cu prilejul marilor praznice creştine, deţinuţii erau adunaţi şi obligaţi să participe la „ceremonii“ prin care erau blasfemiate misterul Întrupării şi al răstignirii Mântuitorului, în ideea că, astfel, Dumnezeu va fi alungat din inimi. Aceste lucruri au fost atât de teribile, încât mulţi dintre supravieţuitori au evitat să vorbească despre acestea. Nici noi nu vom discuta pe marginea acestor orori acum, în zilele când cinstim Naşterea Domnului.

Toţi cei care au petrecut măcar un Crăciun în închisoare i-au păstrat neştearsă amintirea. Memoria acelor zile şi a colindelor cântate de cei închişi în temniţele comuniste dorim să o aducem în atenţia cititorilor de azi, prin intermediul unor fragmente din ceea ce numim „literatura de detenţie“. Unele dintre aceste fragmente sunt binecunoscute, altele mai puţin. Toate însă mărturisesc că lumina lui Iisus a pătruns până şi în cel mai întunecat ungher al sinistrului sistem penitenciar din România comunistă.



Spovedania

„Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti…

În Ajun mă mărturisisem, la semnalul dat în ţeava caloriferului dintr-o celulă unde era un preot. Acesta a făcut dezlegările pentru Sfânta Spovedanie. Fiecare se aduna în sineşi în faţa lui Dumnezeu şi se privea ca-n oglindă în goliciunea sa de humă străbătută de ispite. Gândurile sunt intense şi năprasnice în temniţa în care stai şaisprezece ore pe zi condamnat la inactivitate, fără a mai avea ce discuta cu vecinii. Aici sufletele se pipăie reciproc unele pe altele.

După ce toţi ceilalţi s-au culcat, eu am rămas rezemat de capul patului, cu pleoapele lăsate, cu capul ridicat, rugându-mă în ritmul pulsului pe care-l auzeam şi-l simţeam bine. Încercam să-L descopăr pe Iisus şi-L chemam în acea scurtă Rugăciune a inimii. Uitam de foame, ger şi teroare. Timpul se dilata, devenea lent, imens şi calm. Sufletul acoperea lumea şi evada din temniţă. Încercam să lepăd totul şi să rămân numai cu Dumnezeu. Bucurii mă inundau în cele din adâncuri, înţelesuri noi se desluşeau şi cerurile se deschideau uimitor“.

(Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)




Amintirile din Crăciunul copilăriei

„Ajunul Crăciunului. Când se înserează, se aşterne o linişte tristă peste celular. Privesc printre zăbrele, iar dincolo de oblonul care ne închide orizontul zăresc o fulguire uşoară…

Se aude un murmur înăbuşit de colindă. Aurora Ile nu rezistă şi plânge iar, ca la Crăciunul de anul trecut. Este al doilea Crăciun pe care-l petrecem în vecinătate. Nu este puţin lucru să ai un prieten în apropiere. Oare ce-or fi făcând părinţii noştri în acest al doilea Crăciun fără noi?

După momentul de emoţie şi nostalgie, revenim la constanta noastră bună dispoziţie. În convorbirea care începe între noi, părintele Gavril Stan îşi exprimase convingerea că celălalt Crăciun îl vom sărbători acasă. Devenim brusc optimişti…

Se apropie Crăciunul. Peste Munţii Gutinului ninge ca în poveşti… Barăcile sunt îmbrăcate în haină albă, iar, pe hornuri, fumul se înalţă spre cer ca o coloană a infinitului. Peisajul este ca dintr-o poezie de Coşbuc. Totul aminteşte de Crăciunul din copilărie. Prin barăci, pe galerie, pretutindeni se colindă. O undă de nostalgie şi tristeţe colindă prin sufletele noastre. Oare câte Crăciunuri vom mai sărbători în ocnă sau în temniţă?

Ce răscolitor sună colindul prizonierilor din Siberia: «La fereasta amintirii ne-adunăm/ Cântecul de altădată, colindăm…». Cu ecoul colindelor în suflet, intrăm în anul Domnului 1954“.

(preot Liviu Brânzaş, Raza din catacombă)



„Sunteţi singuri izolaţi/ Fără părinţi, fără fraţi/ Ca o pleavă aruncaţi“

„La Închisoarea Târgşor, cea mai intens trăită sărbătoare a fost Crăciunul anului 1949. Cei de la izolare au prins un moment de neatenţie a gardienilor din curte şi ne-au colindat. La rândul nostru, doi flăcăi, Grigore Istrate şi Iacob Ilie din Piatra Neamţ, i-au colindat pe cei de la izolare şi Istrate le-a compus la repezeală o urare, un fel de pluguşor:

Sunteţi singuri izolaţi

Fără părinţi, fără fraţi

Ca o pleavă aruncaţi.

Nu ne temem, astea toate

Le-om trece cu sănătate

Căci avem un Tată-n cer

Şi o mamă tot la fel

Şi un Fiu ce ne-nfrăţeşte

Şi cu harul ne sfinţeşte.

Umila noastră urare

Primiţi-o la izolare!

Nu cerem colaci, nici bani,

Ci dragoste, la mulţi ani!“

(Gheorghe Andreica, Reeducările comuniste)

*



Colindele durerii

Cerul şi-a deschis soborul

- Lerui, Doamne, Ler -

şi-au pornit cu pluguşorul

îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă

şi de giuvaier,

toţi luceferii colindă

- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumină

- Lerui, Doamne, Ler -

în buhai de lună plină

legănat în ger.

Patru heruvimi în haine

albe de oier

răspândesc în lume taine,

- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,

ci au rupt din ger

stele mari ca să le-mpartă,

- Lerui, Doamne, Ler -

Şi-n Florar de roade grele

- Lerui, Doamne, Ler -

Va fi câmpul cer de stele

Tolănit sub cer…

Singur tu aştepţi în tindă,

suflete stingher,

nesosita lor colindă,

-Lerui, Doamne, Ler -

Nici un înger nu mai vine

fâlfâind mister,

cu o stea şi pentru tine,

-Lerui, Doamne, Ler -

(Radu Gyr, Colind ceresc)

*

A pornit ca şi-alte dăţi,

Prin troiene de nămeţi,

Ieri aşa, cam pe la toacă,

Cu mustăţi de promoroacă,




A pornit hoinar la drum,

Şi-i deja pe-aproape-acum,

A pornit, copiii spun,

De departe, Moş Crăciun.




Moş Crăciun cu barba albă,

Vino-n noaptea asta dalbă,

Treci cortina cea de fier

Şi vino cu Lerui-Ler.




Vino şi la casa noastră

Şi ne bate la fereastră,

Vin batrâne-n fapt de seară,

Şi la cei fără de Ţară.




Moşule cu zâmbet drag,

Vino şi la mine-n prag.

Şi te rog să nu-mi aduci

Nici stafide şi nici nuci.




Roşcove şi jucării,

Să le ţii pentru copii.

Mie, Moş Crăciun, îţi cer

Să-mi aduci un colţ de cer,




Din îndepărtata Ţară,

Ferecată-n grele fiară.

Moş Crăciun te rog mai adă,

Doar un bulgăr de zăpadă.




Bulgăraş de albă nea,

Să-l lipesc pe faţa mea,

Obrajii să-l încălzească,

Lacrimile să-l topească.




Moş Crăciun, Moş Crăciun,

Aş mai vrea ceva să-ţi spun.

Înainte de-a veni,

Treci la mândra într-o zi.




Şi din părul ei bălai,

O şuviţă tu să-i tai.

Şi să mi-o aduci apoi,

Când ai să ajungi la noi.




Moş Crăciun şi, de-ai putea,

Încă aş mai vrea ceva.

Şi te rog, te rog în şoapte,

Cel puţin pentru o noapte,




Pentru noaptea de Crăciun,

Moşule cu zâmbet bun,

Ca-n poveşti, pe-un nor de pară,

Adă-ne întreaga Ţară.

(N. S. Govora, Crăciun 1951)

*

Din slava Ta cerească Te coboară,

Spre Bethleemul sufletului meu

Şi-n staulul smereniei, Fecioară,

Intrând, să naşti pe Unul Dumnezeu.




Să-L înfăşori în cântece de slavă,

Ca-n scutece subţiri de bumbăcel;

Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă,

În pacea Duhului să-L culci pe El.




Pleca-vor magii, soli din altă zare,

Călăuziţi de focul alb de stea,

S-aducă nou prinos de închinare,

La staulul smereniei, Doamna mea.




Ci eu voi pune-n mâna lor batrână

Tot aurul cuvântului isteţ;

Voi făuri din versul meu, Stăpână,

În jarul gândului comori de preţ.




Căldura rugăciunilor de seară

Va-nfierbânta cădelniţele reci;

Tămâia magilor va arde iară,

Cu fum de proslăvire până-n veci.




Şi ca să fie plină dăruirea,

Voi presăra în visteria lor,

Cu boabele de smirnă grea, iubirea,

Cea fără de prihană şi cu dor.




Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară,

Să-ţi fiu în noapte acoperământ;

Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,

Să naşti în duhul meu pe Unul Sfânt.

(Zorica Laţcu, Întrupare)

(…)

(sursa: Ziarul Lumina)

Vezi si:

• A venit si-aici Craciunul, sa ne mangaie surghiunul…
• Azi Craciunul s-a mutat din palat la inchisoare, unde-i Domnu-ntemnitat

• UN CRACIUN LA INCHISOARE… – marturiile Duhului in emisiuni radio

• “Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU
• UN CRACIUN DE TRISTA AMINTIRE

(va urma)

2 Comentarii »

• Vezi in Vietile Sfintilor: Sfinţii 14000 de prunci ucişi de Irod în Betleem

• Blogul jurnalistului Bogdan Munteanu: Lecturi grave şi neplăcute (6)

“(…) Câta vreme traim înt-o lume civilizata (?!) unde uciderea celor nenascuti este un drept indiscutabil, nu vom fi vreodata fericiti! Aceasta este cauza principala pentru unele dintre cele mai mari rele care ni se întâmpla (…)“.

Preluare de pe blogul “Daruind vei dobandi”:

Irozii zilelor noastre…

de pr. Alexandru Stanciu

“În atmosfera de sărbătoare ce a cuprins cerul şi pământul, la doar câteva zile de la Naşterea Domnului, Biserica îmbracă haină de „plângere şi tânguire multă” pentru pruncii nevinovaţi ucişi de cruzimea lui Irod. Atunci Iisus a fost scăpat de mânia lui Irod. Acum însă, El suferă chinul morţii împreună cu fiecare din pruncii ucişi cu instrumentele moderne ale medicinii, prin voinţa unei societăţi care şi-a pierdut busola şi care a ridicat la rang de lege fărădelegea.

Viaţa începe din momentul conceperii

Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. De ce? Pentru că li se spune că de fapt până în luna a treia ele poartă în pântece doar „un ghem de celule” şi nu un om adevărat.

Profesorul britanic Stuart Campbell, cercetător la Create Health Clinic din Londra, a reuşit să obţină, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin ultrasunete, imagini tridimensionale ce permit vizionarea mişcărilor fătului în timp real. Studiul lui demonstrează pentru prima dată că viaţa începe odată cu fecundarea şi nu în momentul naşterii. Din momentul concepţiei, 46 de cromozomi cu 30.000 de gene se combină determinând încă din acest moment toate caracteristicile noastre fizice: sex, caracteristicile feţei şi ale corpului, culoarea ochilor, a părului şi a pielii. Şi apoi, în doar în câteva săptămâni, dintr-o singură celulă se formează un om minuscul cu toate organele deja prezente şi în stare să funcţioneze.

Ce se întâmplă în cele 3 luni în care unii susţin că fătul nu este decât „un ghem de celule”? - la 18 zile inima începe să bată, sângele fătului trece de-a lungul cordonului ombilical, traversând placenta unde au loc schimburile metabolice: copilul pasează mamei resturile de dioxid de carbon iar ea îi furnizează oxigen şi substanţele nutritive. – la aproximativ 3 săptămâni încep să se formeze mâinile, iar de la 6 săptămâni şi degetele. Fătul poate să-şi strângă degetele şi să-şi deschidă gura. - la 40 de zile este înregistrată funcţionarea creierului măsurată pe baza undelor EEG. Aici minunatul centru de control trimite mesaje mamei şi copilului. – de la 2 luni, amprentele sunt deja întipărite în piele. - la aproximativ 7 săptămâni, apar primele mişcări spontane, deşi mama de obicei nu simte copilul mişcându-se până la aproximativ 16 săptămâni. – la 18 săptămâni este activ şi energic şi face numeroase flexări ale muşchilor. Poate da pumni şi lovituri suficient de tari. – la 26 de săptămâni deja poate realiza o gamă largă de gesturi şi manifestări specifice copilului – să se scarpine, să zâmbească, să sughită şi să-şi sugă degetele…

Lăsaţi copiii să vină la Mine…

Înainte de a se bucura de lumina zilei, Dumnezeu a rânduit ca pruncul să sălăşluiască şi să se dezvolte timp de 9 luni în cel mai sigur adăpost din lume: pântecele mamei sale. Iată însă că omul a transformat acest cel mai sigur adăpost într-un posibil cel mai primejdios loc, pentru că aici, deşi copilul nu poate face nimic pentru a se apăra, viaţa îi poate fi luată chiar de către persoana cea mai dragă lui, MAMA.

Fiinţa concepută devine persoană umană din momentul fecundării, când Dumnezeu creează sufletul nemuritor al „puiului” de om. Părintele profesor Ilie Moldovan spune că păcatul avortului este o formă de deicid (ucidere a lui Dumnezeu) îndreptată împotriva Mântuitorului Hristos, Care, într-un anumit fel, se naşte o dată cu fiecare prunc. Din momentul conceperii, copilul poartă chipul lui Dumnezeu, urmând ca prin Botez să poarte şi chipul lui Hristos. Dacă acest chip este distrus, în pântecele mamei se răstigneşte Însuşi Hristos. Sfântul Nicodim Aghioritul merge atât de departe încât spune că o mamă care avortează nu omoară o singură fiinţă umană, ci face atâtea ucideri câţi urmaşi ar fi rezultat din acel copil dacă el ar fi trăit.

Poate fi recomandat vreodată avortul?

Să urmărim trei exemple: 1. Tatăl este alcoolic, mama are tuberculoză. Ei au patru copii. Primul este orb. Al doilea a murit. Al treilea este surd, şi al patrulea are tuberculoză. Ea rămâne din nou însărcinată. Dată fiind această situaţie extremă, aţi lua în considerare recomandarea avortului? 2. O fetiţă de culoare, în vârstă de 13 ani a fost violată de un bărbat alb; fetiţa a rămas însărcinată. Dacă aţi fi părinţii fetiţei, aţi recomanda avortul? 3. O adolescentă este însărcinată. Ea nu este căsătorită. Logodnicul ei nu este tatăl copilului. El este foarte supărat, şi plănuieşte să o părăsească. În acest caz, aţi considera recomandabil avortul? Dacă aţi spus „da”: 1. L-aţi fi ucis pe Beethoven; 2. L-aţi ucis pe marele cântăreţ de muzică religioasă, de culoare, Ethel Wathers; 3. Tocmai v-aţi pronunţat pentru uciderea lui Iisus Hristos”.

***

Vine apocalipsa?

de Cornel Constantin Ciomâzgă

“(…) Nebăgător de seamă, omul căzut, căci despre acesta vorbim, şi-a lăsat mintea tot mai slobodă şi tot mai nestăpânită. Simţurile lui şi le-a deprins, vai, cu vitrege vagabondaje şi cu înveninate libertăţi, cu excese şi cu multe, mult prea multe şi varii desfătări, prelungindu-şi astfel întru desăvârşire înstrăinarea, înmulţindu-şi bolile duhului pentru ca apoi, răpus în cădere, să se înfrăţească cu moartea.

Omul ACELA, aşadar, a ajuns omul “acesta”, care va să zică. Neîngeresc, tot mai materialnic, mai mundan şi mai neduhovnicesc. Sărman prin înstrăinarea de Dumnezeu, stăruitor în păcate şi patimi, omul a devenit, cum zice Sfântul Nil Ascetul: „mai animal decât animalele, dovedind că nimeni nu-i poate fi atât de duşman, precum îşi este el însuşi”.

Am aflat cu un timp în urmă despre o înregistrare statistică halucinantă şi de-atunci nu contenesc în dureri şi uimire, strigând mereu: din 1990 şi până în 2005, în cincisprezece ani, deci, în România s-au făcut optsprezece milioane de avorturi. Optsprezece milioane de suflete au fost azvârlite la gunoi! Până în 2005. Dar noi suntem în 2007.

Înţelegem ce înseamnă asta? Nu, nu. Nu înţelegem. Nu vrem şi nici nu cred că mai putem înţelege această cumplită tragedie.

Irod a ucis paisprezece mii de prunci şi a intrat în istoria umanităţii sub semnul acelei cruzimi. Deşi, Dumnezeu, la care toate sunt cu putinţă, avea să rasucească în broasca răului cheia binelui Său, convertind drama aceea într-un bine universal. Cei paisprezece mii de prunci ucişi atunci aveau să devină paisprezece mii de mucenici neatinşi nicicum de cele rele. Acesta avea să devină aşternutul creştinismului. Jertfelnicul pe care va fi păşit Hristos Domnul în lume.

Cum să înţelegem, însă, această oarbă şi nebună „foame” de moarte a celor de lângă noi? Priviţi pe stradă, uitaţi-vă de jur-împrejur la semenii voştri şi veţi vedea cât de uşor se citeşte pe chipul lor amprenta acestei monstruoase crime, dar nici o tresărire de căinţă. Nici o remuşcare. Am aruncat la tomberon în numai cincisprezece ani, fără nici o părere de rău, poporul cel tânăr. Încă un neam! Peste puii şi vlăstarii acestui neam creştin s-a tras apa tulbure a unei istorii nebune. Sângele lor nu se va zbici cu una, cu două de pe mâinile celor care i-au ucis. Scâncetul lor se va regăsi în bocetul răguşit şi tardiv al celor ce astăzi, întunecaţi de patimi, încă-i mai ucid şi-i mai aruncă încă.

Atâta rău am instalat în lume cu crima aceasta, încât binele lui Dumnezeu nu mai are unde să se sălăşluiască.

Sfântul Lavrentie al Cernigovului zicea în vremea lui că “în curând văzduhul se va aprinde, iar pe pământ va fi secetă mare şi uscăciune cum n-a mai fost pentru păcatul pruncuciderii. Iar pentru celelalte păcate mari cu titlu de <normalitate>, alte nenorociri s-au abătut şi se vor mai abate.”

Nu-mi fac nici o iluzie, scriind acest articol şi nu mă aştept decât cel mult la o mirare şi la un oftat. Am fost întrebat public în nenumărate rânduri, dacă mai cred în revenirea lumii acesteia la normalitate. Nu, am răspuns de fiecare dată. Nu mai cred! Şi nu pentru că nu mi-aş dori, ci pentru că din partea lumii nu văd nici un semn. A fi normal înseamnă a te raporta la normele lui Dumnezeu. Acolo îşi are normalitatea sorgintea. Numai că legile şi normele pe care ni le-a dat Bunul spre a ne fi „pribegia” uşoară, omenirea le-a înlocuit cu legi şi cu norme născocite de ea pentru a-i fi, chipurile, vai, Doamne, „libertatea” mai mare. „A agonizat Raţiunea, Cugetul abia mai palpită, Conştiinţa nu mai are definiţie“. (…)

Aşadar… continuaţi! „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22, 11-12). Amin!”

(intreg articolul aici)

Va recomandam si:

• Masacrul inocenţilor – pe blogul Viata la tara

• OFENSIVA ANTIHRISTICA A “CULTURII MORTII” DEZLANTUITA PE TOATE FRONTURILE

• IROZII CEI NOI, CU GULERE SCROBITE – DE CE ESTE AVORTUL O MIZA EUROPEANA?
• STRIGATUL MUT

• VIDEO SOC – Clasament AVORTURI: Marea Britanie locul 1, Franta 2, Romania 3. FILMARI AVORT (interzis minorilor)

• Fotografii incredibile: dezvoltarea unui fetus în uter – VEZI GALERIE

12 Comentarii »

• Vezi si:  Sfantul Apostol si Arhidiacon Stefan, parga mucenicilor (predici deosebite ale Pr. Gheorghe Anitulesei si Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa)

*

Documentar de Rafael Udriste, cu: Ierom. Amfilohie, Pr. Cornel Savu, Pr. Titus Dumitrica, Stefan Ruxanda, Ioan Popa, Andrei Vladareanu.

- “Daca un singur tanar ar merge astazi pe urmele Sf. Arhidiacon Stefan ar schimba fata tarii”.

- “Un exercitiu ascetic prin care ne-am raporta cu onestitate propria noastra viata la semnificatiile martirajului Sf.  Stefan ne-ar aduce in situatia de a vedea nemijlocit realitatea care ne inconjoara, totodata si cele doua singure posibilitati de a vietui: ori orivind ca si Stefan, la Hristos, netematori si liberi, statornici in adevarul de credinta si gata de orice sacrificiu, ori ramanand mai departe sclavi, inrobiti si batjocoriti de lasitatea noastra”.

- “In prezent, lumea a pierdut acea fervoare si autenticitate a credintei. Traim vremurile din urma. Se implineste cuvantului Apostolului Pavel, ca in vremurile din urma, oamenii “vor avea infatisarea dreptei credinte, dar vor tagadui puterea ei”. Mesajul meu pentru cei care poarta numele “Stefan” este sa se apropie in duh de credinta, sa redevenim crestini cu adevarat, sa nu ne pierdem in formalitati, in superficialitati. Mai exact: sa facem ce spune Domnul, sa ascultam! Sa nu ne meritam cuvantul de mustrare pe care Domnul il repeta: “Fatarnicilor”! SA LEPADAM FATARNICIA!

Sa facem cinste prin faptele noastre acestui nume al incepatorului mucenicilor, Stefan. Iar acest sir de martiri nu s-a terminat. Sfarsitul va veni atunci cand va fi plinita, dupa stiinta Domnului, ceata mucenicilor. Si din profetii stim ca la sfarsit multi mucenici vor veni. Biserica a fost prigonita si va mai fi! A fost prigonita pe fata, si in ascuns, vizibil si mai putin vizibil, mai perfid. In perioada aceasta, parerea mea este ca traim o prigoana perfida, ascunsa. Spunea un parinte ca pe vremea comunistilor ii vedeai, stiai cine sunt. Dusmanul era localizat, era definit. Acuma e difuz, e mai greu de contracarat. De ce? Pentru ca se lucreaza Taina Faradelegii. Si aceasta se va da pe fata la un moment dat!”

***

PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: Lectia de curaj a Sfantului Martir si Arhidiacon Stefan

“Se poate oricine intreba de ce il praznuieste Biserica pe Sfantul Arhidiacon Stefan, cel dintai martir al crestinatatii, in chiar ziua a treia de Craciun, numaidecat dupa Nasterea Domnului si dupa Soborul Prea Curatei Maicii Sale?

De ce aceasta mare si exceptionala cinstire?

Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.

Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?

“A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Cum este caracterizat acel care a vorbit astfel in vreme ce aruncau cu pietre asupra lui? Ca un barbat plin de credinta si de Duh Sfant, plin de har si de putere, facator de minuni si semne mari in popor, intelept; iar fata lui “ca o fata de inger”.

Sfantul Arhidiacon Stefan, caci despre el e vorba, era unul din cei sapte diaconi alesi spre a sluji la mese. A fost dat in judecata sinedriului in temeiul unor marturii mincinoase, invinuit a fi rostit cuvinte de hula impotriva templului si a Legii, si osandit a fi ucis cu pietre. Ceea ce a si avut loc, victima rugandu-se, intocmai ca Domnul Hristos, pentru iertarea ucigasilor sai.

De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.

Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.

Iata care este talcul simplu al prezentei verbului a sta in textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56. Nu e o prezenta intamplatoare ori o inadvertenta, o confuzie de vocabule. Verbul a sta este preferat celuilalt, obisnuit tocmai spre a marca vointa lui Hristos de a da in vileag consideratia si iubirea Sa pentru un om curajos si care nu se rusineaza de El, care-i gata sa-si dea viata pentru credinta pe care, fara sfiala, a expus-o.

Ce deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.

Sfantul Stefan aceasta chiar este - pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El.

Textele evanghelice fundamentale fata de care martirul Stefan si-a dovedit prin moarte devotamentul, sunt patru la numar si suna cum nu se poate mai limpede, aratand deslusit ce asteapta Hristos de la aceia care cuteaza a spune ca-i sunt ucenici. Sa le citim in intregime, cu toate ca tuspatru exprima aceeasi idee: Matei 10, 32-33:

“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.

Marcu 8, 38:

“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”.

Luca 9, 26:

“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.”

Luca 12, 8-9:

“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu”.

Textelor acestora le-a dat ascultare deplina Sfantul Stefan, care nu s-a rusinat, nu s-a lepadat, si-a infruntat acuzatorii si a ramas neclintit in credinta sa pana la moarte.

Un alt text fundamental pentru problema curajului si a lepadarii de Hristos, il gasim in Epistola catre romani, capitolul 10, versetul 10:

“Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire”.

Textul acesta pare a-i fi fost calauza celui pe care-l praznuim astazi si gandesc ca trebuie sa ne fie si noua indreptar permanent.

Sfantul Apostol Pavel ne invata ca nu ajunge credinta launtrica, oricat ar fi ea de sincera, de calda, de adanca. Nu ajunge. Mai este negresit nevoie, de vrem sa ne mantuim, de marturisirea ei cu gura ori de cate ori suntem pusi in situatia de a vadi cine suntem, ce credem si ce hram purtam. Despre aceasta indatorire a crestinilor am mai avut prilejul sa vorbim. Nu strica totusi deloc sa repetam: daca nu-L marturisim pe Hristos cu gura, adica public, cu glas puternic si nesovaitor, oricare ar fi riscurile implicate de aceasta profesiune de credinta a noastra, in zadar ni se pare ca-L iubim pe Hristos si ne amagim cu iluzia ca suntem crestini. Ori poate ca-L si iubim, in parte, nevolnic, temporar, subred, necinstit. Sfantul Stefan ne arata cum se cade sa ne purtam si in ce fel va sa ne dovedim, la nevoie, crestinatatea.

Textul de la Romani 10, 10, va invit, frati crestini, sa-l luati foarte in serios si-n intelesu-i cel mai categoric. Nu va imbatati cu apa rece rostind in sinea voastra: Il iubesc pe Domnul in taina, nu indraznesc a-L marturisi cu glas tare, de va fi nevoie ma voi si lepada de forma de El, Il voi lepada pentru ca sa nu mi se intample necazuri ori sa intampin greutati. “De forma” nu exista, e o iluzie, un siretlic pe care vi-l pune la indemana diavolul, o minciuna a sa. Daca – in orice fel – Il tagaduim pe Hristos in fata oamenilor, a semenilor nostri, daca le dam acestora impresia ca nu suntem tari in credinta noastra, ca ne jucam cu ea de-a v-ati ascunselea, ca o schimbam ca pe o haina, l-am si lepadat pe Hristos fara a mai fi nevoie sa aducem jertfe idolilor. A lua, bunaoara parte la adunari ateiste, a sustine o doctrina ateista (ori a si achiesa la formularea ei), a ne feri sa facem acele gesturi ori a rosti acele cuvinte care ne vadesc a fi ceea ce suntem, inseamna a ne rusina de Hristos si prin urmare a ne meni sa fim lepadati de El in ziua Judecatii.

Sa nu uitam, sa nu uitam niciodata ca Hristos iubeste curajul, ca S-a ridicat in picioare spre a-l cinsti pe viteazul martir Stefan; ca ne cere sa fim netematori, indrazneti, neinfricati si nestaviliti de necazuri, suferinte, ba si de moarte.

De nu, va fi vai si amar de noi: vom fi inrobiti si batjocoriti in lumea aceasta, ne vom pierde libertatea pe pamant prin lasitatea noastra data pe fata si ne vom pierde si mantuirea, dandu-ne noua insine cea mai grea si mai jalnica lovitura ce poate fi, osandindu-ne singuri la ocara si obida in viata aceasta si la osanda in viata de dincolo. Crezand ca-L putem pacali pe Dumnezeu – mare nerozie – pe noi ne lipsim dintr-odata de tot binele si pe pamant si in ceruri. Sa nu fie asa!

Sa retinem lectia Archidiaconului-marturisitor: pentru cei curajosi si nerusinati de El, Hristos se ridica in picioare, cu dragoste si respect, pe cei fricosi ori caldicei ori fatarnici ori cu doua sau mai multe fete ori crezand in viclenii ieftine de tipul “am facut-o numai de forma” ii leapada, se rusineaza de ei, ii stie ca se sortesc de buna voia lor iezerului de foc. Sa fii crestin inseamna, in istorie, sa asumi anumite riscuri, sa poti infrunta pericole de pe pozitii de tarie sufleteasca. Curajul, frati crestini, se dovedeste pana la urma a fi si calea cea mai inteleapta si e nu numai o virtute ci si o datorie crestineasca.

Suntem intrupati si traim in lume. De aceea relatia noastra cu Hristos nu este numai de ordin pur intim. Ea presupune legatura dintre suflet si Mantuitorul sau dar imbraca si chipul legaturii indirecte ins-comunitate-Dumnezeu. Ne indreptam, ne curatim si ne inaltam crezand cu inima; ne adeverim insa fiinta si credinta prin marturisire in fata oamenilor; nu putem face abstractie de “ceilalti “. Domnul ne-o spune deslusit si pilda stralucita a Sfantului Stefan confirma dumnezeiestile cuvinte relatate de evanghelisti”.

(Parintele Nicolae Steinhardt, “Daruind vei dobandi”)

Sursa online: crestinortodox.ro

4 Comentarii »

Viata Sfântului Arhiepiscop Ilarion,

Noul Mucenic şi Mărturisitor

Arhiepiscopul Ilarion, în lume Vladimir Alexeievici Troitki, s-a născut la 13 septembrie, 1886, în satul Lipiti, gubernia Moscovei, în familia unui preot. Era un om cu capacităti intelectuale ieşite din comun, dezvăluite încă de timpuriu. În toti anii săi de şcoală, începând de la cea primară până la Academia Teologică, viitorul Arhiepiscop Ilarion a avut numai note maxime la toate materiile. În anul 1906 a absolvit Seminarul din Tula şi a intrat la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-o în 1910, fiind socotit cel mai bun student al şcolii din ultimii cincizeci de ani. În acelaşi an a devenit lector de Noul Testament la Academia din Moscova.

Cât a predat la Academie a fost foarte iubit. Înalt şi suplu, cu minunati ochi albaştri şi voce răsunătoare, tânărul profesor era totdeauna plin de însuflare şi de bucuria de a trăi. Sufletul său curat şi nobil se vădea în strălucirea înfătişării sale, cu un farmec de nespus. În 1912 şi-a sustinut dizertatia cu tema „Schită asupra istoriei dogmei Bisericii”. A publicat mai multe articole, precum „Piatra din capul unghiului Bisericii”, „Theologia ecleziologică” sau „Unitatea idealului creştin”. În urma unei călătorii în Occident publică „Scrisori despre Occident”, în care înfătişează confesiunile religioase apusene ca pe nişte organizatii omeneşti, în comparatie cu dumnezeiasca frumusete a Ortodoxiei. 

În 1913 i se decernează titlul de licentiat. La 28 Martie, 1913, este tuns în monahism la Sihăstria Mângâietorului, tinând de Lavra Sfintei Treimi, de către Episcopul Theodor (Pozdeievski), iar după două luni este hirotonit preot. În Iulie, acelaşi an, este ridicat la rangul de Arhimandrit de către Mitropolitul Macarie al Moscovei şi apoi este trimis la Muntele Athos, împreună cu Episcopul Nicon al Vologdei, spre a rezolva disputa dogmatică dintre călugări legată de „venerarea numelui”. În Noiembrie, acelaşi an, devine profesor la Academia Teologică.

Părintele Ilarion a fost unul dintre cei mai străluciti apărători ai dogmei unitătii Bisericii împotriva ereziei „ecumenismului” în formele ei incipiente. Astfel, în Ianuarie, 1917, în cursul unei dezbateri cu Robert Gardiner, secretarul Comisiei Unite a Conferintei Mondiale asupra Credintei şi Ordinii, premergătoarea Consiliului Mondial al Bisericilor, spunea:

„V-aş pune următoarea întrebare: Oare eu şi dumneavoastră apartinem Bisericii una a lui Hristos? Desigur că o să-mi răspundeti mentionând faptul că diferentele dogmatice dintre noi sânt neînsemnate şi diferentele de ritual pot fi neglijate. Însă pentru mine răspunsul nu tine de consideratii legate de dezacordurile dogmatice, ci de faptul evident că între noi nu există unitate bisericească în har...”

După unele informatii, în luna Martie, 1917, Părintele Ilarion a fost numit rector al Academiei Theologice din Moscova. În acelaşi an a participat la Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, în urma căruia a fost reînfiintat patriarhatul Moscovei.

După alegerea patriarhului Tihon, Părintele Ilarion a devenit secretarul şi colaboratorul său apropiat. În anul 1919, Părintele Ilarion a fost arestat de autoritătile bolşevice şi a stat vreme de trei luni la închisoarea Butirki din Moscova.

În anul 1920, la 12 Mai, a fost sfintit Episcop de Verei, un vicariat din eparhia Moscovei, de către patriarhul Tihon. În acelaşi an a fost închis iarăşi vreme de patru luni la închisoarea Butirki, şi a fost arestat din nou în 1921. La 22 Martie, 1922 a fost închis la Lubianka, temnita GPU (serviciul de securitate comunist) din Moscova, iar apoi a fost condamnat la un an de deportare la Arhanghelsk. Întors la Moscova şi ridicat de către patriarh la rangul de Arhiepiscop al eparhiei Kolomna, proaspătul Arhiepiscop a trebuit să înceapă lupta cu Renovationiştii care încercau să ia puterea în Biserică. El i-a alungat din biserici, a resfintit altarele şi a adus oamenii înapoi la Ortodoxie. Nu se temea de discutii publice cu Lunacearski – Comisarul Poporului, şi cu conducătorul Renovationiştilor, Vîvedenski. Cei ce îi ascultau simteau în cuvintele lui Duhul Adevărului şi al Vietii; oamenii îl ovationau în picioare şi-i multumeau cu căldură. Această activitate i-a înfuriat, fără îndoială, pe bolşevici.

La 7 Decembrie, 1923, Arhiepiscopul Ilarion a fost deportat pentru trei ani în lagărul Solovki, fiindcă refuzase să slujească cu un diacon renovationist. În drum spre Solovki a ajuns în lagărul Kemi, la o săptămână înainte de Crăciun. Acolo, văzând cumplitele conditii de viată şi de hrană, a spus: „De aici nu mai ieşim vii”. Totuşi nu şi-a pierdut curajul.

În Ianuarie, 1924, când s-a aflat că murise Lenin, Arhiepiscopul Ilarion a refuzat să păstreze cele cinci minute de reculegere la un loc cu ceilalti prizonieri şi a spus: „Ia gânditi-vă, părintilor, ce e acum în iad: a apărut însuşi Lenin. Ce bucurie pe draci!”

Conditiile de detenie de la Solovki erau cumplite. Cu toate acestea, Arhiepiscopul Ilarion şi-a păstrat buna dispozitie şi curajul. Privea cu ochi iertători chiar şi autoritătile sovietice, iar odată a salvat viata unuia dintre gardieni, cu riscul propriei vieti. Îl îmbărbăta gândul că Solovki devenise o şcoală a virtutilor – neagonisire, blândete, smerenie, înfrânare, răbdare.

Arhiepiscopul Ilarion era nespus de atent şi iubitor fată de orice om pe care-l întâlnea, ceea ce l-a făcut curând cel mai iubit om din lagăr. Până şi hotii şi criminalii îl respectau, devenindu-i prieteni. Era iubit şi respectat pentru firea sa practică şi deschisă. Dar în spatele veseliei şi atitudinii aparent lumeşti se afla o curăţie de copil, o mare experienţă duhovnicească, bunătate şi milă, netemere şi credintă adâncă, evlavie nefăţarnică şi o inteligenţă extraordinară. Aparenţa de păcătoşenie exterioară, „nebunia pentru Hristos” şi atitudinea lumească ascundeau viata lăuntrică a Arhiepiscopului şi-l fereau de mândrie şi slavă deşartă.

Iată ce scria în 1931 Preotul Mihail, aflat în acelaşi lagăr, despre fostul său tovarăş de prizonierat de la Solovki:

„Arhiepiscopul Ilarion era tânăr, plin de viată, foarte cult, un foarte bun predicator şi cântăret, un strălucit polemist cu ateii, totdeauna firesc, sincer şi deschis; pretutindeni atrăgea la sine pe oricine şi se bucura de dragostea tuturor. Era înalt, cu pieptul lat, cu un luxuriant păr roşcat şi chipul luminos şi strălucitor. El va rămâne în amintirea tuturor celor ce l-au cunoscut. În anii de prizonierat petrecuti împreună am fost martorii deplinei sale neagonisiri călugăreşti, adâncii sale simplităti, adevăratei smerenii şi blândetii sale copilăreşti. Pur şi simplu, dădea tot ce avea, tot ce i se cerea. (…) Puteai să-l jigneşti, dar el nu răspundea niciodată – poate că nici nu observa că cineva încearcă să-l jignească. Era totdeauna fericit, şi chiar când era îngrijorat sau preocupat, încerca îndată să ascundă aceasta sub aceeaşi fericire. Privea totul cu ochi duhovniceşti şi se folosea duhovniceşte de orice lucru”.

La 18 Iulie, 1925, Arhiepiscopul Ilarion a fost mutat pe neaşteptate la închisoarea Korovniki din Iaroslavl. Aici un agent GPU a încercat să-l atragă la noua schismă Grigoriană. Prin această mişcare agentul căuta desigur să-l discrediteze pe popularul ierarh şi să întărească noua schismă, căci multi l-ar fi urmat pe Arhiepiscopul Ilarion. Vlădica a rămas inflexibil, întelegând planurile agentului.

La 13 Aprilie, 1926, Arhiepiscopul Ilarion a fost trimis înapoi la Solovki. Acolo a luat parte la alcătuirea Scrisorii episcopilor de la Solovki către guvernul URSS. La 19 Noiembrie, 1926, pedeapsa i-a mai fost prelungită cu încă trei ani, pentru că „a dezvăluit secrete de stat”, adică dezvăluise convorbirile sale cu agentul GPU. Atitudinea sa în acele vremuri de mare presiune asupra episcopilor apropiati patriarhului este rezumată tot de Părintele Mihail:

„Fiind principalul martor al planurilor GPU de a prinde Biserica în plasa bolşevicilor, el era mai putin înclinat decât oricine de a judeca pe întâi-stătătorul său pentru acele fapte ce nu erau în folosul Bisericii. Nu a văzut nimic deosebit în întelegerea Mitropolitului Serghie cu autoritătile; nu a judecat actiunile Mitropolitului Serghie, dacă a greşit sau a actionat calculând consecintele practice; Arhiepiscopul Ilarion nu făcea judecăti aspre privitoare la relatiile capului Bisericii cu autoritătile. Însă această atitudine, chiar dacă nu aprobatoare, dar totuşi indiferentă, a Arhiepiscopului Ilarion fată de politica Mitropolitului Serghie, nu l-a ajutat. El nu a fost eliberat nici după ce puterea sovietică a dobândit sprijinul unei puteri bisericeşti cu autoritate. De fapt, abia acum a început deplina prigoană fără retineri, care a sleit cu totul Biserica”.

Arhiepiscopul Ilarion a petrecut şase ani cumpliti la Solovki – ultimii ani ai vietii sale. Dar bucuria pascală despre care a vorbit Mântuitorul la despărtirea Sa de apostoli, singura bucurie deplină, nu l-a părăsit niciodată. În 1929 autoritătile au hotărât să-l trimită pe Arhiepiscopul Ilarion la Alma-Ata (sau, după alte informatii, la Aşhabad). Ca primă etapă a călătoriei, a fost dus la o închisoare din Petrograd. Pe drum s-a îmbolnăvit de tifos şi a fost dus la infirmeria închisorii, de unde scria:

„Am căzut grav bolnav de tifos şi zac în spitalul închisorii. Probabil că m-am molipsit pe drum. Sâmbătă, 15 Decembrie, mi se va decide soarta. Nu prea sunt şanse să supravietuiesc…”

La spital, când i-au spus că trebuie să-i radă barba, Vlădica a spus: „Acum faceti ce vreti cu mine”. În delirul său, zicea:

„Ce bine! Acum sunt cu totul liber, nimeni nu mă mai poate lua…”

Vlădica Ilarion a murit la 15/28 Decembrie, 1929, la ora 4:20. Trupul său a fost scos din închisoare noaptea, într-un sicriu simplu, făcut la repezeală din câteva scânduri şi a fost dat unor rude apropiate spre a fi îngropat. Când au deschis sicriul, nimeni nu l-a recunoscut, în aşa măsură îl schimbase deportarea pe Vlădica, care era un om înalt şi cu o sănătate de fier. Acum, în sicriu era un biet bătrân cărunt şi cu barba rasă. Una dintre rudele sale a leşinat…

Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a adus veşmintele sale albe şi o mitră albă. După ce l-au îmbrăcat pe Vlădica, l-au pus într-un alt sicriu mai bun. Slujba de îngropăciune a fost săvârşită de mitropolit cu şase episcopi şi o multime de preoti. A fost îngropat la Mănăstirea Novo-Devici.

K. Glazkov povesteşte că în ziua canonizării Sfântului Ioan Maximovici, 20 Iunie / 3 Iulie, 1994, crucea de pe mormântul Vlădicăi Ilarion a început să reverse o minunată mireasmă de mir. Mireasma a ieşit din cruce pe tot timpul festivitătilor de canonizare de la San Francisco şi a fost foarte persistentă, după cum pot da mărturie numeroşi martori. „Probabil că moaştele ierarhului au revărsat acel mir de pret spre a arăta bucuria plăcutilor lui Dumnezeu pentru această mare biruintă”.

(Sursa: Crestinismul sau Biserica?, Editura Egumeniţa, Bucureşti 2005).

Multumiri fratelui Silviu!

Vezi si:  Viaţa Sfântului Arhiepiscop Ilarion (Troiţki), Noul Mucenic şi Mărturisitor

Linkuri de cercetat:

• Sfantul Nou-Mucenic Tar Nicolae al II-lea mult-patimitorul – sensul proniator al unei reabilitari
• Un patriarh martir al secolului XX
• Sfantul Ierarh Luca al Crimeei: minunea constiintei marturisitoare
• SCRISORI INEDITE SI PROOROCESTI ALE SFANTULUI IERARH LUCA AL CRIMEEI
• Ultimul capitol al unei carti tulburatoare: PARINTELE ARSENI
• A cui este vina pentru toate nenorocirile care ni se (vor) intampla?
• Proorocia Cuviosului Ignatie din Harbin si pregatirea pentru Golgota

Nu exista comentarii »

• Cititi si: Sfantul Ierarh Proclu despre slava negraita a Fecioarei care ni L-a nascut pe Dumnezeu

Fratilor in Domnul, surorilor si maicilor,

Se apropie marele praznic crestinesc al Nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Va felicit pe toti cu prilejul acestei insemnate sarbatori crestine si va doresc din inima sa o intampinati si sa o petrecti in pace si bucurie si mangaiere duhovniceasca.

Dupa obiceiul meu, pentru a ne folosi duhovniceste, vreau sa va infatisez spre cercetare cuvintele psalmistului: “Oare va uita sa Se milostiveasca Dumnezeu? Sau va inchide in mania Sa indurarile Sale?” (Ps. 76,9).

Multi dintre credinciosii crestini, din slabiciune omeneasca si putinatate de suflet, au obiceiul sa spuna adesea, si mai cu seama in necazuri si boli: “m-a uitat” sau “ne-a uitat Dumnezeu”. Iata ca Sfantul David pentru aceasta ne si mustra, spunand: “Oare va uita sa Se milostiveasca Dumnezeu? Sau va inchide in mania Sa indurarile Sale?”. Cuvintele acestea arata ca Domnul Isi revarsa indurarile peste zidirea Sa nu doar atunci cand se poarta cum se cuvine, ci si atunci cand ei Il manie pe Domnul, precum se spune in Evanghelie ca Atotbunul Dumnezeu, dupa milostivirea Sa, “face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti”. Domnul Insusi graieste zidirii Sale prin alt proroc, zicand: “Oare femeia uita pe pruncul ei si de rodul pantecelui ei n-are ea mila? Chiar cand ea il va uita, Eu nu te voi uita pe tine” (Is.49, 15).

Greseala si ratacirea omenirii vin din aceea ca noi nu pricepem cum se cuvine hotararile si voia lui Dumnezeu in ceea ce ne priveste. Dupa masura bunatatii si milostivirii Sale, Domnul vrea sa ne daruiasca vesnica fericire in Imparatia Cerurilor; iar noi, dupa masura orbirii noastre, voim si cautam mai degraba fericirea si bunastarea vremelnica pe pamant. Iata insa ca Domnul, din bunatate si iubire catre neamul omenesc, ne si intelepteste cu felurite necazuri si boli si alte suferinte, precum marturiseste Apostolul: “Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste… Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi, si nu fii adevarati” (Evr.12; 6,8).

Printre noi nu sunt putini aceia care vor sa primeasca fericirea vesnica in Imparatia Cerurilor, si deopotriva doresc sa aiba deplina bunastare si fericire vremelnica. Aceasta insa este cu neputinta, precum ne lamureste cuvantul lui Dumnezeu, “ca prin multe necazuri se cuvine noua a intra in Imparatia Cerurilor” si ca mostenirea cea dimpreuna cu Hristos o vor primi doar aceia care, de dragul lui Hristos, sufera pe pamant felurite necazuri si patimiri, dupa cum marturiseste Apostolul:  “…patimim impreuna cu El sa ne si proslavim”. Atunci cand, fiind in necazuri si in boli, ne vom descuraja si vom carti impotriva lui Dumnezeu si a oamenilor si impotriva sortii, atunci nu numai ca nu ne vom preamari impreuna cu Hristos, ci insasi mantuirea noastra vesnica devine indoielnica, daca nu ne vom pocai si nu ne vom stradui a ne indrepta – daca nu prin fapte, cel putin prin starea launtrica a sufletului si a cugetului nostru, precum spune Sfantul Ioan Scararul: “Nu am postit, nu am privegheat si pe pamant nu m-am culcat – dar m-am smerit si m-a mantuit Domnul”. Iar alt sfant, Isaac Sirul, zice: “Smerenia si fara fapte iarta multime de pacate, iar faptele fara smerenie sunt nefolositoare”.

Cela Ce pentru a noastra mantuire S-a nascut din Fecioara, Domnul nostru Iisus Hristos, sa ne intelepteasca spre cele folositoare si mantuitoare. Amin!

Nevrednicul ierom. Ambrozie

Decembrie, anul 1890

***

Surorilor in Domnul si maicilor,

Prin indelunga rabdare a lui Dumnezeu, iarasi si iarasi ne invrednicim a intampina praznicul Nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Va felicit pe toate cu prilejul acestei atotveselitoare sarbatori crestine si, precum obisnuiesc, pentru folosul duhovnicesc va infatisez spre cercetare irmosul Canonului Nasterii:

“Toiag din radacina lui Iesei, si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit, Cel Laudat din muntele cel cu umbra deasa. Venit-ai intrupandu-Te din Cea Neispitita de barbat, Cel Fara de trup si Dumnezeu. Slava puterii Tale, Doamne!”.

Cred ca putini din cei ce iau aminte la pacatosenia mea vor intelege pe deplin talcul acestui irmos. Pentru cei care nu o pot face, vreau sa astern in scris o mica lamurire.

“Toiag din radacina lui Iesei, si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit”. In chivotul Legamantului a fost asezat – spre pomenire neamurilor viitoare -, dupa porunca lui Dumnezeu, toiagul lui Aaron, cel ce daduse floare in chip minunat. Toiagul acesta era preinchipuirea celuilalt toiag din radacina lui Iesei, adica a Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Nascatoare. Ea a odraslit din parinti neroditori ca o ramura vie din pamant uscat; iar din aceasta Ramura feciorelnica a odraslit ca o floare Hristos, Dumnezeu si Om.

“Cel Laudat din muntele cel cu umbra deasa. Venit-ai intrupandu-Te din Cea Neispitita de barbat, Cel Fara de trup si Dumnezeu. Slava puterii Tale, Doamne!”.

Cel Laudat in Ceruri, Dumnezeul Cel Nevazut, a venit pe pamant in chip vazut ca dintr-un munte cu umbra deasa, intrupandu-Se Cel Fara trup din Fecioara Cea Neispitita de barbat. Precum anevoie este a patrunde cu privirea pe munte, in umbra desisului padurii, anevoie este a pricepe cu mintea cele neurmate. Taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Preasfanta Fecioara este neurmata si se primeste in suflet numai prin credinta. De aceea, prorocul Avacum, mai inainte vazand cu duhul Taina cea neurmata a Intruparii, a strigat: “Slava puterii Tale, Doamne!”.

Nu este nepotrivit a risipi aici si nedumerirea unora despre cuvintele care s-au zis: “Dumnezeu de la miazazi va veni”, iar nu de la rasarit. S-a zis asa pentu asezarea Betleemului fata de Nazaret, caci Nazaretul, unde a avut loc Buna Vestire a Maicii Domnului, este la miazazi de Betleem, unde s-a nascut Hristos.

In cuvintele: “Dumnezeu de la miazazi va veni” putem afla si urmatorul inteles moral: precum soarele cel vazut, atunci cand se afla la mijlocul zilei spre miazazi, mai tare incalzeste si lumineaza cu razele luminii sale – asa si Hristos Domnul, mai mult lumineaza si intelepteste cu razele harului Sau pe cei ce se nevoiesc intru taria puterii lor, la mijlocul vietii lor, precum s-a zis: “Cei ce seamana in austru (vant de la miazazi – n.t.) cu bucurie vor culege”.

In tinerete, omul adesea nu pricepe cele ce sunt de trebuinta, iar la batranete este in cea mai mare parte slabanogit si neputincios – iar cel slabanogit si neputincios la ce nevointa mai e bun? Ce se va intampla cu noi, pacatosii, cei imbatraniti si slabanogiti fara de nicio nevointa? Nu ne ramane decat sa ne mangaiem cu vorbele Apostolului, care a zis:  “Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi” (I Tim. 1, 15).

Acesta, dupa negraita Sa milostivire si iubire de oameni, nu scoate afara nici pe cei care vin la El cu pocainta intr-al unsprezecelea ceas al vietii, si porunceste sa li se dea plata ca celor care au purtat greutatea si zaduful zilei. Pentru aceasta, sa nu ne lenevim nici noi, cei pacatosi si slabi, a ne pocai si a ne smeri, si a rabda necazurile si durerile ce ne sunt trimise, luand aminte la cuvantul cel evanghelic al Domnului: “Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre; si cel ce va rabda pana la sfarsit, se va mantui”. Cela Ce Te-ai nascut din Preaneprihanita Fecioara si esti Unul Sfant, miluieste-ne pe noi, pacatosii. Amin!

Nevrednicul ierom. Ambrozie

Decembrie, anul 1883

(din: Sf. Ambrozie de la Optina, “Nasterea de Sus si Invierea prin har“, Manastirea Sf. Pantelimon, 1998)

Ascultati, in lecturi duhovnicesti inregistrate, cateva din talcuirile Sfintilor Parinti pentru acest mare praznic imparatesc, de pe blogul PREDICI AUDIO

• Cuvânt al Sf. Ioan Gură de Aur la Sărbătoarea Naşterii Domnului
• Cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici la Evanghelia cititorilor în stele de la Răsărit
• Cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici la cuvintele “Slavă întru cei de sus…”
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul la Sărbătoarea Naşterii Domnului
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul despre tâlcuirea proorociilor despre Mesia
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul în a doua zi de Crăciun

***

Legaturi:

• ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS!
• Sa praznuim dumnezeieste Nasterea Domnului!
• Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: HRISTOS – SINGURA NADEJDE SI SINGURUL SENS. URMA-VOM SI NOI STEAUA LUI?
• Bucuria intr-o noapte de iarna
• Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului
• Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC

• Omilie a Sf. Teofan Teofan Zavoratul in a doua zi a Sarbatorii Nasterii Domnului

• Cuvant al Sf. Teofan Zavoratul despre talcuirea proorociilor despre Mesia

• Omilie a Sf. Teofan Zavoratul la Nasterea Domnului

***

ALTA PREDICA A SF. TEOFAN ZAVORATUL LA NASTEREA DOMNULUI

Ne bucuram sau nu ne bucuram in ziua de astazi? Iata piatra de incercare prin care se arata daca suntem in legaturile cuvenite cu Domnul ce S-a nascut

Acum este vremea nu pentru invataturi, ci pentru slavoslovire, nu pentru povete, ci pentru multumire, nu pentru a propune lectii, ci pentru a vadi bucurie. Deci, cu recunostinta sa dam slava Domnului si sa ne bucuram intru numele Lui cel sfant. Slava negraitei Tale milostiviri, Doamne, care nu ne-ai parasit in caderea noastra amara! Slava nesfarsitei Tale intelepciuni, care ne-a intocmit un chip de mantuire atat de minunat! Slava proniatoarei Tale purtari de grija pentru noi anume, care ne-a chemat sa fim partasi harului Tau rascumparator! Veniti sa-L marim pe Domnul, care a cautat spre smerenia robilor Sai!

Ingerii dau slava, si nu pentru ei insisi. Intre cer si pamant proptind picioarele lor, ei ba se intorc spre cer, ba se apropie de pamant; vazand in cer slava, iar pe pamant pace si bunavoire, nu pot sa tina in ei cantarile de lauda, care le scapa fara voie. Si atunci cum sa ne infranam de la cantarile de lauda noi, de vreme ce in Nasterea lui Hristos totul e pentru noi? Iata, se gateste jertfa de milostivire – Mielul lui Dumnezeu, care va sa fie injunghiat pentru a noastra mantuire! Iata, se pogoara din cer painea vietii, ce va sa daruiasca viata lumii! Iata, Domnul, ca un pastor, pleaca dintru inaltime si, lasand cele noua oi – soboarele ingeresti, S-a pogorat cautand-o pe una singura – omenirea ratacita, pentru ca, luand-o pe umerii Sai, sa o aduca mantuita la Tatal Sau!

Asadar, n-ai odihna, Doamne, caci vii la mine cautandu-ma pe mine, cel ratacit. A saptea zi Te-ai odihnit de lucrurile facerii, iar de lucrurile mantuirii nu Te odihnesti, ci de la inceput si pana acum lucrezi – si Tu, si Tatal Tau. Atunci, cautandu-l in rai pe Adam cel cazut, l-ai chemat, zicand: “Adame, unde esti?” Adam s-a ascuns in desis – in dragostea lui de caderea sa. Acum Tu Te pogori chiar in adancul caderii noastre ca sa-i chemi inapoi pe cei ce au indragit acest intuneric.

O, Doamne, cheama-ne inapoi si pe noi! Insa da-ne sa nu ne ascundem, ci sa ne deschidem cu inima si sa iesim in intampinarea Ta , fiind gata sa raspundem la orice:

“Iata-ne! Suntem neputinciosi si slabanogiti: ia-ne, tamaduieste-ne, vindeca-ne. Iata mintea – acest grumaz de fier si frunte de arama: ia-o, fa-o praf inaintea fetei tale si salasluieste in ea deprinderea supunerii cu smerenie fata de cuvantul tau cel dumnezeiesc si de adevarul Tau. Iata inima pofticioasa, aceasta femeie cu scurgere de sange, din care curg necontenit siroaie de pofte necurate: ridica-ne la atingerea de Tine, ca sa inceteze curgerea acestui sange. Iata sufletul, care a uitat de Tine si numai cu gusturi pamantesti se hraneste: da-ne sa ne intoarcem in bratele Tale, simtind dulceata lor si sa ne veselim la masa Ta, ca sa uitam de toate aceste roscove, care nu hranesc, ci doar intarata gustul si chinuie printr-o sete care nu este nicodata potolita. Atunci si noi vom aduce Tie, Celui ce Te-ai nascut, aurul cunoasterii curate, fara amestec strain, a adevarurilor Tale, smirna – omorarea de sine fata de pofte si de patimi si tamaia – nazuinta catre cele de Sus si indulcirea doar de cele ceresti”.

O, de ar fi asa! Cine ar putea infrana cantarea noastra de lauda, de recunostinta si bucurie? Cum sa nu se bucure cel ce poarta izvorul bucuriei, in inima sa? Ingerul nu le spune pastorilor: “Bucurati-va!”, ci le spune doar: “Va binevestesc bucuria ce va sa fie”. Pentru ce sa-i spui: “Bucura-te!” celui ce n-a gustat inca bunatatile imbucuratoare? Si dupa ce L-au vazut pe Domnul, ei s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, nu bucurandu-se. Ei puteau sa nu se bucure, deoarece nu gustasera inca din bunatatile aduse de Cel nascut – dar este cu putinta, este de iertat ca cineva dintre noi sa nu se bucure?

Ne-am obisnuit sa ne facem urari de bine cu prilejul acestui praznic. In ele se poate ascunde, insa, o amara mustrare pentru noi. A te bucura sau a nu te bucura in aceasta zi – iata piatra de incercare prin care se arata daca suntem in legaturile cuvenite cu Domnul ce S-a nascut! Doar am fost deja chemati, ne-am apropiat de El si am fost primiti de El. Noi suntem ai Lui si El al nostru, asadar tot ce este al Lui este si al nostru. Iar ce este al Lui aduce negresit pace si bucurie. Ca atare, pacea si bucuria trebuie sa fie starea obisnuita a duhului nostru – si asta intotdeauna, mai ales in zile ca cea de acum!

Iata cat de multi suntem acum aici. Sa intram in constiinta proprie si impreuna cu ea sa ne dam raspuns la intrebarile urmatoare.

Care dintre noi este atat de bucuros ca intemnitatul care a primit libertate dupa un indelungat chin in temnita inabusitoare si intunecoasa? Si totusi, asa ar trebui sa ne bucuram toti in Hristos Iisus, pentru ca in El primim libertate din nesuferita temnita a minciunii, pacatului si gusturilor pamantesti. Daca nu exista simtamintele unei asemenea bucurii, atunci, ia vedeti, asta nu se intampla oare pentru ca ne aflam inca in legaturi si in temnita?

Care dintre noi este la fel de bucuros ca un mostenitor caruia i s-a inapoiat mostenirea pierduta fara nadejde de intoarcere si i s-a dat in stapanire deplina? Si totusi, asa ar trebui sa ne bucuram cu totii in Hristos Iisus, fiindca in El am fost chemati la mostenire nestricacioasa, nevestejita, pastrata in ceruri pentru noi! Daca nu exista simtamintele unei asemenea bucurii, atunci, ia vedeti, asta nu se intampla oare pentru ca nu ne-am invrednicit inca sa primim mostenirea aceasta?

Bucuria nu este un simtamant care tine de vointa. Cel ce, intrand in impartasire cu Domnul, a gustat din toate bunatatile Lui, acela nu poate sa nu se bucure, iar cel ce, instrainandu-se de Domnul, nu a gustat din bunatatile acestea, oricat l-ai chema la bucurie, nu-l vei putea face sa se bucure. Asa ceva ar fi la fel cum i-ai zice unui orb: “Vezi!”, unui surd: “Auzi!”, unuia lipsit de picioare: “Umbla!”

Si atunci, ce sa facem aceia dintre noi care am cazut in randul acestora din urma? Sa nu ne bucuram? Si atunci, sa nu ne fie praznicul praznic? Nu, ci sa ne silim sa ne bucuram si noi in rand cu ceilalti. Sa ne bucuram pentru neamul nostru, ca i s-au pregatit asemenea bunatati. Sa ne bucuram pentru ceilalti frati ai nostri, ce s-au invrednicit deja a se impartasi de ele. Sa ne silim a ne bucura si pentru noi insine, pentru ca si noua ni s-a lasat nadejdea de a le primi – si indata sa ne silim a ne trezi si ravna noastra cea adormita si amortita.

Iata, toti sunt la ospatul Domnului – petrec si se veselesc!

Iar noi ce, ne suntem singuri vrajmasi, ca sa nu mergem acolo? Sau intrarea ne este, cumva, inchisa? Sau, cumva, nu ne vor primi? Sau ne vor micsora cu ceva partea? Nu… pe toti ii imbie Domnul cu toate – numai sa vina fiecare in felul aratat si va primi totul si va primi bucurie atat de nestramutata, incat nimeni nu i-o poate lua. Amin!”

Legaturi:

• NOI CE VOM ADUCE TIE, HRISTOASE? PE MAICA FECIOARA!

• “Toiag din radacina lui Iesei, si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit” – DOUA SCRISORI ALE STARETULUI AMBROZIE DE LA OPTINA LA NASTEREA DOMNULUI
• Sfantul Ierarh Proclu despre slava negraita a Fecioarei care ni L-a nascut pe Dumnezeu

***

• Bucuria intr-o noapte de iarna
• O, CE VESTE… UITATA! sau: UNDE ESTE HRISTOS DE CRACIUN?
• Maica Arsenia: Cum sa ne pregatim pentru a trai bucuria Nasterii Domnului?

• Sa praznuim dumnezeieste Nasterea Domnului!
• ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS!
• Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: HRISTOS – SINGURA NADEJDE SI SINGURUL SENS. URMA-VOM SI NOI STEAUA LUI?
• Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania (”Fie!”) – forma integrala
  
• Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului
• Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!
• “Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU

Nu exista comentarii »

Acatistul Nasterii Domnului Nostru Iisus HristosCondacul 1Tu, Doamne, ai ales dintre toate neamurile o Preacurata Fecioara si din ea s-a nascut cu trupul Fiul Tau, Hristos Dumnezeul nostru, pentru care noi, robii Tai, Iti aducem, Stapane, cantare de multumire. Tu insa, avand nespusa milostivire, izbaveste-ne din toate necazurile, pe noi cei care cantam: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.
Icosul 1Multime de ingeri s-a adunat sa vada Nasterea cea negraita si vazand pe Ziditorul lor culcat in iesle ca un prunc, s-au mirat si cu frica mare s-au inchinat Celui Nascut si Celei ce L-a nascut, cantand:Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nascut din Tatal mai inainte de veci.Slavă Tie, Cel ce toate le-ai facut impreuna cu Tatal si cu Duhul;Slavă Tie, Cel ce ai venit sa mantuiesti pe cei pierduti;Slavă Tie, ca ai luat chip de rob;Slavă Tie, Povatuitorul celor rataciti;Slavă Tie, Mantuitorul celor ce pier;Slavă Tie, Cel ce ai daramat peretele vrajbei;Slavă Tie, ca iarasi ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;Slavă Tie, ca ai iubit, in chip negrait neamul omenesc;Slavă Tie, ca ai prefacut in Cer pestera de pe pamant;Slavă Tie, ca ai facut pe Fecioara care Te-a nascut, Prestol de heruvimi;Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.
Condacul al 2-leaVazand Ingerii cei netrupesti pe Stapanul lor luand trup din Preacurata Fecioara, s-au spaimantat si au zis: preaslavita si nepatrunsa este pentru noi aceasta Taina si cu frica au cantat: Aliluia.
Icosul al 2-leaToata faptura cea intelegatoare s-a spaimantat si multumind canta taina Nasterii Tale, Stapane, iar puterile ceresti se bucura, glasuind: Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pamantul cu oamenii se bucura, iar noi cantam neincetat:Slavă Tie, Cel ce esti slavit intru cele de sus ca Dumnezeu;Slavă Tie, Cel ce ai facut pace pe pamant;Slavă Tie, Cel ce ne-ai impacat cu Tatal;Slavă Tie, Cel ce Te-ai aratat noua pe pamant;Slavă Tie, Cel ce Te-ai intrupat negrait din fecioara;Slavă Tie, Cel ce ai stralucit ca o stea;Slavă Tie, ca prin aceasta pe magi i-ai chemat la inchinare;Slavă Tie, Cel ce ai primit darurile lor cu milostivire;Slavă Tie, Cel ce ai invatat toata faptura sa slujeasca Tie;Slavă Tie, Cel ce ne-ai inteleptit pe noi sa-Ti cantam Tie;Slavă Tie, Cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine;Slavă Tie, Cel ce ne-ai mantuit pe noi;Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.
Condacul al 3-leaPuternic intru tarie, Dumnezeu al pacii si Tata al bunatatilor ai venit pe pamant sa mantuiesti lumea ce pierea in necazuri. Acum, Tu Te nasti la Betleem, ca un prunc, din Fecioara care s-a arata Maica si Mijlocitoare a mantuirii tuturor celor ce slavesc intruparea Ta cu cantarea:Aliluia.
Icosul al 3-leaAvand pe Maica Ta cea Preacurată rugătoare neincetată, veselindu-ne, cantăm Taina intrupării Tale, Stapane, si Nasterea din Fecioară bineplacută lui Dumnezeu, grăind:Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi;Slavă Tie, Cel ce Te-ai născut in chip negrăit din Fecioară;Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă adancul iubirii Tale de oameni;Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi in chip nespus;Slavă Tie, Cel ce ai căutat oaia cea pierdută;Slavă Tie, Cel ce Te-ai bucurat cu ingerii de găsirea ei;Slavă Tie, Cel ce ai pus-o pe umerii Tăi;Slavă Tie, Cel ce ai dus-o la Tatăl;Slavă Tie, Cel ce ai făcut cu oamenii si cu ingerii o singura turma;Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă mare si negrăita milă;Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi mai mult decat toata zidirea;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.
Condacul al 4-leaFurtună de ganduri indoite avand mai inainte neprihanitul Iosif, acum, inlăuntrul pesterii Dumnezeiesti, vede cele peaslăvite. Văzand insă ca un om se naste din Fecioară, a inteles din lucrare că este Dumnezeu adevărat si de aceea s-a inchinat, cantand: Aliluia.
Icosul al 4-leaAuzind păstorii pe Ingerul ce le-a vestit că s-a născut Mantuitorul lumii in cetatea lui David, au alergat in grabă si L-au văzut pe Acesta in iesle ca un miel nevinovat, din pantecele Fecioarei născut, in iesle culcat si au slujit cu bunăcuviintă Celei ce a născut si in faţa lui Iosif cu frica au stat, povestind cele spuse lor si inchinandu-se Celui Născut au zis:Slavă Tie, Mielul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii;Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai arătata nouă minuni negrăite;Slavă Tie, Cel ce ne-ai invrednicit pe noi să ascultăm cantare ingerească;Slavă Tie, Cel ce ne-ai invăţat să Te slăvim impreună cu ingerii;Slavă Tie, Cel ce ai inţelepţit pe ingeri si pe oameni să-Ti cante Tie;Slavă Tie, Cel ce ai făcut bucurie pe pamant si in ceruri;Slavă Tie, că pentru Tine se bucură cele ceresti cu cele pamantesti;Slavă Tie, ca prin Tine se unesc cele pamantesti cu cele ceresti;Slavă Tie, Cel ce ai arătat neputincioasă puterea diavolului;Slavă Tie, Cel ce ne-ai izbavit de chinurile aceluia;Slavă Tie, bucuria negrăită a celor ce cred in Tine;Slavă Tie, dulceaţa nespusă a celor ce Te iubesc pe Tine;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.
Condacul al 5-leaSteaua cea mult strălucitoare vestind Nasterea lui Hristos, a fost văzută de magii cei iubitori de stele si, conducandu-se după ea, au ajuns la Cel Neajuns, L-au văzut pe Cel Nevăzut si, bucurandu-se, I-au cantat: Aliluia.
Icosul al 5-leaVazand impăratii caldeeni in mainile Fecioarei pe Imparatul impăratilor, ce stătea ca pe un tron de Heruvimi si socotind a fi Stăpanul, chiar dacă a primit chip de rob, s-au grăbit a-I aduce daruri: aur, precum unui Impărat a toate; tămaie, precum lui Dumnezeu; smirnă, precum unui muritor si, inchinandu-se, I-au cantat:Slavă Ţie, Cel ce ai răsărit tuturor, lumină;Slavă Ţie, Cel ce prin stea ne-ai chemat să ne inchinăm Tie;Slavă Ţie, Cel ce ai mustrat mania de fiară a lui Irod;Slavă Ţie, Cel ce ai arătat le vedere uneltirea lui zadarnică;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de inselăciunea acestuia;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie, Soarele dreptatii;Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei;Slavă Ţie, Cel ce prin Nasterea Ta ai lepădat inchinarea la idoli;Slavă Ţie, Cel ce ai nimicit stăpanirea vrăjmasului pană la sfarsit;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie impreună si Tatălui si Duhului;Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai zdrobit capul sarpelui amagitor;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de vesnica moarte;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai intrupat, Slavă Tie.
Condacul al 6-leaVestirile dumnezeiasti cele pentru Tine, Mantuitorule, implinindu-se, pe pamant Te-ai arătat, si acum in pestera saracacioasa Te-ai născut din curata Fecioară. Tu bogat fiind, pentru noi de bună voie ai sărăcit, pentru ca oamenii să se imbogătească si să-Ti cante cu credintă: Aliluia.
Icosul al 6-leaRăsărit-ai din Fecioara si din Maica Ta Neispitită de nuntă, Iisuse, luminand precum soarele si alungand minciuna intunericului, iar demonii nerăbdand tăria Ta, Mantuitorule, toti s-au cutremurat si iadul văzand minunea, s-a temut, iar noi cu multumire iti cantăm:Slavă Ţie, Mântuitorul lumii;Slavă Ţie, Sfărâmătorul demonilor;Slavă Ţie, Cel ce ai infricosat cu nasterea ta pe incepătorul minciunii;Slavă Ţie, Cel ce ai zdrobit inchinarea la idoli;Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei de Dumnezeu;Slavă Ţie, Cel ce ai izgonit intunericul necunostintei;Slavă Ţie, Cel ce ca o Piatră ai izvorat tuturor apa mantuirii;Slavă Ţie, Cel ce ai potolit setea lui Adam si a lui David;Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta, precum un soare toate le-ai luminat;Slavă Ţie, Cel ce ai inconjurat pamantul cu razele luminii harului;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătata nouă pe pămant făgăduinta;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit pe noi de blestemul părintesc;Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.
Condacul al 7-leaVrand să ne descoperi taina cea din veac ascunsă, din toată zidirea ai ales slujitori ai tainei, Mantuitorule. De la ingeri pe Gavriil, de la oameni pe Fecioara, din ceruri steaua, de pe pămant pestera, unde ai binevoit să te nasti, iar noi, minunandu-ne de intelepciunea Ta cea negrăită, cantam: Aliluia.
Icosul al 7-leaFăptură nouă Te-ai arătat, luand trup Ziditorule al tuturor; din pantece fără sămantă ai răsărit si păstrandu-l nestricat ne-ai arătat pe Mijlocitoarea mantuirii, iar noi cantam:Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai dat nouă Mamă pe Maica milostivirii ce Te-a născut;Slavă Ţie, că pe aceasta si după Nastere ai păstrat-o Fecioară;Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti pe Adam;Slavă Ţie, Cel ce ai potolit lacrimile;Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti toate;Slavă Ţie, Cel ce ai rupt zapisul păcatelor noastre;Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat chipul smereniei;Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai sărăcit;Slavă Ţie, că prin săracia Ta pe noi ne-ai imbogătit;Slavă Ţie, că ne-ai imbrăcat cu haina mantuirii;Slavă Ţie, că prin iubirea Ta pe noi ne-ai mantuit;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Tie.
Condacul al 8-leaVăzand străină si preaslavită Nasterea Ta ce s-a săvarsit in pesteră, să ne instrăinam mai mult de lumea ce desartă si mintea la cele dumnezeiesti să o suim. Că pentru aceasta s-a arătata Dumnezeu pe pămant om smerit, ca să-i ridice la Ceruri pe cei ce cantă Lui: Aliluia.
Icosul al 8-leaTot esti iubire, tot esti dulceată pentru cei ce te iubesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule, si coborarea Ta Dumnezeiasca o slăvim, că din fecioară curată Te-ai născut pe pămant ca să ne ridici la ceruri pe noi, cei ce Iti cantăm:Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu,Cel ce pe pămant Te-ai născut;Slavă Ţie, Cel ce in chip negrăit Te-ai intrupat din Fecioară;Slavă Ţie, că Te-ai arătat nouă;Slavă Ţie, că departe fiind, pe noi la Tine ne-ai chemat;Slavă Ţie, că esti a noastră bucurie nespusă;Slavă Ţie, dulceata inimilor noastre;Slavă Ţie, că prin Nasterea Ta lumina mantuirii ne-ai strălucit;Slavă Ţie, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru mantuirea noastră;Slavă Ţie, că prin acestea focul patimilor noastre l-ai stins;Slavă Ţie, că de necurătia patimilor ne-ai spălat;Slavă Ţie, că din moarte ne-ai curătit;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce pentru noi te-ai intrupat, Slavă Tie.
Condacul al 9-leaToata intelepciunea si toata mintea ingereasca si omeneasca nu pot sa priceapa Taina Nasterii Tale negraite, totusi, preabunule Stapane, primeste dragostea si credinta noastra si ne mantuieste pe noi care cantam: Aliluia.
Icosul al 9-leaPe ritorii cei mult vorbitori ii vedem nedumeriti , ca pe niste pesti fara de glas, nestiind ce sa spuna despre intruparea Ta, Stapane, ca fiind Dumnezeu desavarsit te-ai aratat si om desavarsit si din Fecioara neispitita de nunta cum Te-ai nascut? Noi insa nepunand la indoiala aceasta Taina, cu o singura credinta Te slavim, cantand:Slavă Ţie, Ipostasul intelepciunii lui Dumnezeu;Slavă Ţie, negraita Bucurie a tuturor;Slavă Ţie, ca pe intelepti i-ai aratat neintelepti;Slavă Ţie, ca pe cei ce Te-au ispitit i-ai rusinatSlavă Ţie, ca toata impletitura de basme ai stricat;Slavă Ţie, ca pe toti i-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu;Slavă Ţie, ca in toate cu intelepciune ai lucrat;Slavă Ţie, ca pe multi cu pricepere i-ai luminat;Slavă Ţie, ca noua calea mantuirii ne-ai aratat;Slavă Ţie, ca esti adanc neajuns de milostivire;Slavă Ţie, ca esti noian de bunatati si de iubire de oameni;Iisuse Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.
Condacul al 10-leaVrand sa mantuiasca lumea ce se afla pe calea pierzarii, ca un prunc se naste din Fecioara si in scutece in iesle se infasa, dezlegand legaturile cele multe ale pacatelor noastre: El este Fiu al lui Dumnezeu si se arata Fiu al Fecioarei! Si pe toate cu intelepciune le tocmeste ca sa mantuiasca pe cei ce canta Lui: Aliluia.
Icosul al 10-leaPeretele si stalpul rautatii celei potrivnice lui Dumnezeu si rod al faradelegii s-a aratat Irod , vrand sa ia viata Pruncului Iisus si pe pruncii cei nevinovati i-a secerat cu sabia, precum spicele necoapte ale tarinii, iar noi, lepadand orice rautate a inimilor noastre Sa-L proslavim pe cel ce a venit sa ne mantuiasca si sa-i cantam:Slavă Ţie, Cel ce uneltirea lui Irod zadarnica ai aratat-o;Slavă Ţie, ca pruncii ucisi de acesta cu ingerii i-ai numarat;Slavă Ţie, pierzatorul rautatii;Slavă Ţie, invatatorul smereniei si indreptatorul celor rataciti;Slavă Ţie, Cel ce ai luminat tuturor lumina dreptatii;Slavă Ţie, Cel ce ai invatat pe toti smerenia si blandetea;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invatat a te cunoaste pe Tine;Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta ai sfintit pantecele ce Te-a nascut;Slavă Ţie, Cel ce ai primit daruri de la magi si de la pastori;Slavă Ţie, ca si pe cele necuvantatoare le-ai invatat a sluji Tie;Slavă Ţie, Cel ce ai sfintit toata faptura;Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.
Condacul al 11-leaToata cantarea pe care vrem sa o aducem cu vrednicie intruparii Tale, se biruieste si mai lesne este sa tacem. Caci daca Ti-am aduce cantari nenumarate, precum nisipul marii, Imparate Preasfant, nimic nu facem cu vrednicie. Deci cu frica iti cantam: Aliluia.
Icosul al 11-leaLumina Neinserata stralucind din Fecioara Te-au vazut pe Tine cei ce sedeau in intunericul si in umbra mortii, Mantuitorul nostru, si s-au luminat cu focul dumnezeirii Tale si Tie, Datatorule de lumina, Ti-au cantat:Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Lumina cea neapusa;Slavă Ţie, Soarele dreptatii, ca prin Nasterea Ta toate le-ai luminat;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai luminat cu multa lumina a cunostintei Tale;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izvorat noua râul harului cel nesecat;Slavă Ţie, Cel ce ai adapat cu indestulare pe cei insetati de mantuire;Slavă Ţie, ca celor ce te iubesc pe Tine le-ai aratat usoare jugul si sarcina Ta.Slavă Ţie, Cel ce ne-ai usurat de greutatea pacatelor noastre;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit de munca vrajmasului;Slavă Ţie, ca prin venirea Ta pe pamant toate le-ai bucurat;Slavă Ţie, ca ne-ai bucurat pe noi prin facerea din nou a lumii;Slavă Ţie, ca te-ai aratat hotar al nadejdilor noastre;Slavă Ţie, ca noi, fiind vrajmasi cu Tatal nostru, ne-ai impacat;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.
Condacul al 12-leaCel ce ai venit sa dai Har si sa dezlegi pacatele tuturor, prin intruparea Ta, Mantuitorule, prin aceasta iarta greselile noastre si rupe zapisul pacatelor noatre, iar noi Nasterea Ta cea nespusa slavind, vom canta neincetat: Aliluia.
Icosul al 12-leaCantand intruparea Ta, Te laudam, Te binecuvantam si ne inchinam Tie, Mantuitorul nostru, si credem ca Domn si Dumnezeu esti mantuindu-i pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine si Nasterea Ta negraita din Fecioara o proslavesc si canta asa:Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;Slavă Ţie, Cel ce esti slavit de multimile celor pamantesti si al celor ceresti;Slavă Ţie, Cel ce ne-ai descoperit Taina cea din veac ascunsa;Slavă Ţie, ca prin Tine ni s-a aratat noua iubirea cea negraita;Slavă Ţie, Impodobitorul a toata faptura;Slavă Ţie, Mantuitorul nostru Cel Preamilostiv;Slavă Ţie, Cel ce intaresti scepturile celor de pe pamant cu smerenie imparateasca;Slavă Ţie, Cel ce esti Bisericii temelie si intarire;Slavă Ţie, podoaba si mantuirea tuturor credinciosilor;Slavă Ţie, Cel ce ii impodobesti pe ierarhii si preotii evlaviosi cu intelepciune si marire;Slavă Ţie, ca esti trupurilor noastre Doctor si vindecare;Slavă Ţie, ca esti Podoaba si Mantuitorul sufletelor noastre;Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.
Condacul al 13-leaPreadulce si Preabunule Iisuse, Mantuitorul nostru, Ziditorule si Stapane! Primeste acum aceasta neinsemnata rugaciune si multumita a noastra, precum ai primit inchinarea si darurile magilor, si ne pazeste pe noi, robii Tai, de tot necazul, si ne daruieste iertare pacatelor si ne izbaveste de chinurile cele vesnice pe noi, cei ce cu credinta slavim nasterea Ta din Fecioara si cantam Tie: Aliluia.

“Rugati-va, copii! Nu mult timp a mai ramas! Viata noastra atarna de un fir de par… Fericiti cei ce nu vor fi casatoriti“.

Va recomandam spre (re)citire: 

• “DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI” – Viata si harismele unui proroc al veacului XX: SFANTUL CUVIOS KUKSA DE ODESSA
• Stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare!
• Un caz ieşit din comun la racla cu moastele Sfantului Kuksa din Odessa

***

CONDACUL I

Alesule factor de minuni si preaslavite marturisitor al lui Hristos, pentru noi pururea rugator, preacuvioase parinte Kukşa, slavind pe Dumnezeu Cel ce Te-a proslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie, noi nevrednicii. Iar tu, ca cel ce ai multa indrazneala catre Domnul, de toate ispitele si necazurile slobozeste-ne pe noi, cei ce-ti cantam: Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

ICOSUL I

Inger in trup, rastignit lumii viclene, te vedem pe tine fericite Parinte Kukşa, caci sfintilor mucenici te-ai asemanat care prin credinta au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit din slabi ce erau s-au facut tari la razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga. De aceea iti cantam cu evlavie:

Bucura-te, ales sa fii sfesnicul plaiurilor noastre;

Bucura-te, ca prin nevointele si minunile tale ai intarit credinta ortodoxa;

Bucura-te, ca pe aceasta ai marturisit-o pina la sange si cazne;

Bucura-te, bun urmator vietilor marilor sfinti ai Rusiei;

Bucura-te, ca in vremea tulbure si impotriva lui Dumnezeu luptatoare, te-ai aratat ca un diamant neclintit;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit de daruri negraite;

Bucura-te, al monahilor indrumator si povatuitor plin de har;

Bucura-te, ca ai invatat cu intelepciune pe cei ce au venit la tine, sa iubeasca binele;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL II

Vazand mama ta ca ai fost ales de ceruri, ca din tinerete duh peste tine s-a pogorat, se bucura si slavea in inima ei pe Dumnezeul Cel minunat intru sfintii Sai. Te-a binecuvantat icoana Maicii Domnului Kazanskaya sa propasesti ingusta si grea viata monahala si te-a adus rod bineinmiresmat Domnului. De aceasta icoana nicicand nu te desparteai, astfel purtand binecuvantarea maicii tale pe caile vietii si cu umilinta cantand Domnului: Aliluia!

ICOSUL II

Agonisind constiinta luminata de la Atotmilostivul Mantuitor, toate frumusetile lumii acesteia din tineretile tale le-ai urat, luand crucea si urmand lui Hristos. Venind in pelerinaj in sfantul oras Ierusalim si sarutand locul pe care a patimit Domnul, ai fagaduit sa porti crucea in cinul monahicesc. Laudind a ta bunavoire iti cantam tie:

Bucura-te, ca ai primit binecuvantarea sfintei cetati;

Bucura-te , ca de Ierusalimul cel ceresc cu sufletul te-ai lipit;

Bucura-te, ca de semne ceresti in acest pelerinaj te-ai invrednicit;

Bucura-te, ca apa Siloamului in care ca prin minune primul ai intrat, ti s-a facut baie nasterii de-a doua spre imbracaminte de nestricaciune;

Bucura-te, ca prin aceasta ai fost insemnat ca vei creste multe roade duhovnicesti;

Bucura-te, ca la Mormantul Domnului uleiul din candela peste tine s-a revarsat pe neasteptate;

Bucura-te, ca de la acest untdelemn multi oameni atingandu-se de tine s-au miruit;

Bucura-te, ca prin aceasta minune ai fost semn al harului nesecat ce se va darui prin tine celor drepti;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL III

Puterea Celui de Sus te-a harazit, fericite, cand in pamintul Maicii Domnului, pe sfantul munte Athos te-ai facut locuitor, ca sa te arati adevarat ascultator Egumenei tuturor manastirilor, preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu; ai cunoscut nevointele ascezei, crescand pe scara faptelor bune si neincetat strigand Intemeietorului ascezei, Hristos: Aliluia!

ICOSUL III

Avand adevarata grija de mantuirea sufletului, te-ai lepadat de propria vointa, ca s afaci ascultare sfintilor parinti athoniti, si sa capeti cugetare intru Hristos. Pentru aceasta ti-a trimis Dumnezeu un avva iscusit si nemincinos, anume pe pustnicul Melchisedec si sub a lui obladuire ai crescut din putere in putere pe scara virtutilor, invednicindu-te a fi tuns in monahism. Minunindu-ne de atita staruinta, cu umilinta strigam:

Bucura-te, lauda sfantului munte Athos;

Bucura-te, al Egumenei tuturor manastirilor nevoitor preaiubit;

Bucura-te, al cuviosilor parinti athoniti ucenic si urmator;

Bucura-te, al nevointelor lor sarguincios oglinditor;

Bucura-te, ca ai dus lupta nevazuta impotriva duhurilor rautatii;

Bucura-te, ca ai fost daruit cu rugaciunea mintii;

Bucura-te, ca incepatorului monahismului rusesc, cuviosului Antonie te-ai asemanat;

Bucura-te, ca ai adus blagoslovenia athonita la Kiev;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL IV

Vifor de ispite cumplite a pornit dusmanul neamului omenesc, ca sa semene ranchiuna in Sfantul Munte si sa te scoata pe tine din Athos. Iar tu precuvioase, cu smerenie ai rabdat aceasta prigoana si venind in orasul cel ales de Dumnezeu, te-ai salasuit in lavra stintilor Antonie si Teodosie din Kiev, ca impreuna cu sfintii, prezenti aici prin sfintele lor moaste, sa canti cantarea Preasfintei Treimi: Aliluia.

IRMOSUL IV

Auzit-au, parinte prealudate, calugarii din Lavra Pecerska despre viata ta cea bineplacuta lui Dumnezeu si vazand statornicia ta intru credinta, se minunau de atita nazuinta catre desavarsirea ta, vrand ei a-ti urma intru toate. Insa atunci cind diavolul a imprastiat neghinele eresurilor in sanul bisericii, te-ai aratat din nou stalp al curateniei Ortodoxiei, parinte, caci si pe frati intarindu-i mereu auzi acestea:

Bucura-te, luminator al credintei ortodoxe;

Bucura-te, ravnitor al predaniilor parintesti;

Bucura-te, stalp de foc care arati calea mantuirii in mijlocul intunericului ateismului;

Bucura-te, ca in vremea inmultirii pierzatoare a eresurilor ai induplecat prin rugaciune pe fratii intru credinta;

Bucura-te, ca ai aratat tuturor exemplul de adevarata inchinare Dumnezeului Celui viu;

Bucura-te, cel ce ai stins cu roua marturisirii tale cuptorul cel preaincins al luptei impotriva lui Dumnezeu;

Bucura-te, caci si celor din Lavra Pecerska te-ai asemanat, precuviosule, marturisitorule si mucenice Kuksa;

Bucura-te, caci si nevointele cuviosilor din lavra Kievului ai mostenit;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL V

Stea de Dumnezeu indrumata in intunericul pacatelor omenesti te-ai aratat, sfinte, luminand orasul si oamenii cu razele multor minuni. Asadar si de proorocia ierarhului Serafim al Poltavei te-ai invrednicit, cand acest staret de Dumnezeu inteleptit, binecuvantadu-te cu arhiereasca blagoslovenie a zis: ”In aceste pesteri si tie ti s-a facut lacas!”, dandu-ti astfel de inteles ca Domnul te va preamari prin aflarea moastelor tale cele neputrezite. Vazand noi acum implinirea acestei prorociri, cu evlavie sarutam sfintele tale moaste cantand: Aliluia!

IRMOSUL V

Vazandu-te nelegiuitii a fi ravnitor al dreptei credinte, s-au gandit sa te nimiceasca, te-au dat chinurilor si in temnita te-au inchis. Tu insa, ca un mucenic tare, statornic ai ramas dispretuind navalirile diavolesti, privind catre Dumnezeiescul Patimitor si urmand indelung-rabdarii Sale. Pentru aceasta, te fericim asa:

Bucura-te, ca ai mers pe urmele Domnului pina la chinurile Golgotei;

Bucura-te, ca prin marturisire te-ai luminat;

Bucura-te ca de la luptatorii impotriva lui Dumnezeu multe chinuri ai suferit;

Bucura-te, ca aceia catre talhari si criminali ca pe un miel la lupi te-au aruncat;

Bucura-te, ca pe acestia ca pe niste fiare salbatice prin smerenia ta i–ai imblanzit;

Bucura-te, ca geruri aspre si lihniri cumplite in taigaua Siberiei ai suferit;

Bucura-te, caci si tie, precum lui Ilie ti-a trimis Domnul printr-un corb hrana;

Bucura-te, ca te-a izbavit de boala grea pentru care urma sa mori;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL VI

De Dumnezeu purtatorule Parinte, propovaduitor al harului Dumnezeiesc te-ai aratat, blandule pastor, cand ai primit tainic de la episcopul Antonie, Sfintele Daruri, cele trimise tie intr-o legatura. Impartasindu-te cu evlavie cu acestea, n-ai uitat nici de fratii si surorile intru calugarie, acestia impreuna cu tine fiind intemnitati, i-ai spovedit pe ascuns si i-ai facut partasi ai Sfintelor si de viata facatoarelor ale lui Hristos Taine. A fost aceasta Trapeza precum Cina cea de taina a ucenicilor lui Hristos Dumnezeu, ca Pastele luminat in mijlocul intristarii, ca Cincizecimea ce a revarsat peste ei limbile de foc ale Duhului. Afland atita mila, inaltau calda multumire Dumnezeului si placutului Sau, candand: Aliluia!

ICOSUL VI

Lumina milostivirii a luminat peste tine Hristos Izbavitorul, cand in ziua Marelui Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta, ai fost eliberat din temnita intunecata; caci, desi vrajmasul vroia sa te doboare, ai ramas nebiruit. Trecand acestea la noi incercari ai fost supus parinte cuvioase, caci ai fost expulzat mai departe, ducand acolo lipsuri si nevoi, neavand unde sa-ti pleci capul. Pentru aceasta cantam tie:

Bucura-te, al dreptilor biblici urmatorule;

Bucura-te, ca ai urmat viata celor ce au pribegit in piei de oaie si in piei de capre;

Bucura-te, ca asemenea celor lipsiti, stramtorati si rau primiti ai fost;

Bucura-te, ca asemenea celor de care lumea nu era vrednica, ai ratacit in pustii, in pesteri si in crapaturile pamantului;

Bucura-te, ca si tie ca si acestora, marturisiti fiind prin credinta, ti s-a daruit fagaduinta;

Bucura-te, ca darul negrait al facerii de minuni a fost trimis tie de la Domnul spre inzestrare;

Bucura-te, ca Dumnezeu odihna ti-a gatit tie trimitandu-ti vaduva precum lui Ilie;

Bucura-te, ca si prin tine, ca prin Ilie, de mari binecuvantari se invredniceau casele care te primeau;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL VII

Vrand Domnul Atotvazatorul sa te arate pe tine luminator plaiului acela, nu te-a ascuns, ci ca pe un sfesnic mare te-a asezat, din nou intorcandu-te in Lavra Kievului ca sa ajuti lumea. Oamenii dreptmaritori, ca pe o piatra pretioasa avandu-te, se bucurau nespus si inaltau cantarea de multumire Domnului: Aliluia!

ICOSUL VII

Creeatorul si Stapanul tuturor minunilor, noi minuni ne-a aratat prin tine, cucernice, ca pe toti cei ce veneau la tine din toate partile ii tamaduiai, pe indraciti de duhurile rele ii slobozeai, pe cele viitoare le prooroceai, bubele pacatelor vadite le faceai, tuturor daruind cele de folos spre mantuire. Crestinii fiind izbaviti prin tine de atitea necazuri, cu bucurie iti cantau:

Bucura-te, ca mare facator de minuni a aflat intru tine Sfanta Biserica;

Bucura-te, ca slava minunilor tale a rasarit peste tot pamintul;

Bucura-te, ca esti doctor al sufletelor si al trupurilor noastre;

Bucura-te, al pocaintei dreptule invatator;

Bucura-te, ca esti schivnic vazator cu duhul si plin de sfintenie;

Bucura-te, staret blajin si cumpatat;

Bucura-te, izgonitor neinfricosat al demonilor;

Bucura-te, ca dracii, nesuferind lumina chipului tau,

Bucura-te, ca dracii, nesuferind lumina chipului tau, departe de la tine fugeau;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL VIII

Pribegind si multe scarbe suferind, parinte fericite, ai implinit asupra-ti cuvintele apostolului, ca cei ce vor sa petreaca viata in buna credinta prigoniti vor fi.

Asisjderea si pe tine, dusmanii Domnului care erau la putere, te-au izgonit din Lavra Pecerska, dar prin pronia Domnului, aceasta prigoana te-a adus in Lavra Poceaevului, ca si acolo sa luminezi prin trairea ta, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL VIII

Fratii Sfantului munte Poceaev te-au intalnit cu freamat de bucurie, vazand in tine un preot cinstit, infrumusetat cu nevointele calugaresti si cununi mucenicesti. De aceea te cinsteau cu astfel de cuvinte:

Bucura-te, ca de insasi Preacurata Nascatoarea de Dumnezeu, care a lasat pe acest munte urma talpii sale si icoana facatoare de minuni, ai fost primit;

Bucura-te, ca muntele acesta ca un al doilea Athos, pentru tine s-a facut;

Bucura-te, ca sfantului egumen Iov, al Lavrei din Poceaev, intru toate te-ai asemanat,

Bucura-te, ca asijderea lui ai luptat impotriva sciziunilor;

Bucura-te, ca pe cei orbiti de eresurile pierzatoare ii intorceai intru Una Adevarata Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;

Bucura-te, ca la Dumnezeiasca Euharistie asemenea ingerilor, inconjurat de lumina, Domnului slujeai;

Bucura-te, ca si fiilor tai duhovnicesti ai daruit harul convorbirii in rugaciune cu Dumnezeu.

Bucura-te, asadar ca prin a lor fierbinte rugaciuni de boala cea grea si moartea grabnica ai fost izbavit;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL IX

Toata firea omeneasca s-a mirat de marea bunavointa a lui Dumnezeu asupra ta rugatorule fericite, caci pe Domnul Slavei Cel necuprins, pe care nici ingerilor a-L vedea nu este cu putinta, mereu Il vedeai cu ochii duhovnicesti atintind mintea la cele de sus si cantand intotdeauna Creatorului Tau: Aliluia!

ICOSUL IX

A ritorisi nu erai iscusit, parinte smerit, dar ca pe Maria Egipteanca, Dumnezeu te lumina cu Duhul Sau, caci Evanghelia si Psalmii lui David, pe de rost ii stiai, toata slujba bisericeasca in memorie o aveai si slujeai fara sa te poticnesti; chiar neavand studii de teologie, Sfanta Scriptura o talcuiai ca un teolog iscusit, descoperind adancurile sfinte ale tainelor lui Dumnezeu. De aceea, minunandu-ne cantam tie:

Bucura-te, ca ai fost harazit cu intelepciunea cea de sus;

Bucura-te, luminatule cu Duhul Sfant;

Bucura-te, ca in neputinta ta puterea Lui Dumnezeu s-a descoperit;

Bucura-te, ca de bogatia cuvintelor tale cei saraci cu duhul se imbogatesc;

Bucura-te, ca de invataturile tale parintesti cei flamanzi si insetati hranindu-se se satura;

Bucura-te, ca lucrand ai invatat a dispretui trupul caci este trecator;

Bucura-te, ca prin pilda ta pe multi ai ridicat a cauta la suflet, la lucrul cel nemuritor;

Bucura-te, ca pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura duhul tau;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL X

Mantuire si de moartea vesnica izbavire te-ai facut tuturor celor ce veneau la tine, sfinte parinte, scotandu-i din patimile pacatelor si inaltandu-i la Imparatia Cerurilor, unde si tu acum stai impreuna cu toti sfintii inaintea tronului Domnului Puterilor, rugandu-te pentru noi, fiii tai duhovnicesti, si viersuind lui Dumneu: Aliluia!

ICOSUL X

Intru tot erai intru cele de sus, avva preaminunate, dezbracandu-te de omul cel vechi si de faptele lui, imbracandu-te intru Hristos, pe care L-ai iubit din toata inima. Pentru aceasta ti s-a dat mult har de la Domnul, ca toti in rugaciuni sa te cheme asa:

Bucura-te, lucrator neadormit, care ai adus multa roada;

Bucura-te, al parintilor din vechime Antonie, Pahomie si Macarie ucenic si urmas in calugarie;

Bucura-te, ca asemenea Sfantului Serghie de Radonej slujitor sarguincios al Sfintei Treimi ai fost;

Bucura-te, ca si Sfantului Serafim de Sarov te-ai asemanat – salutandu-i pe toti cu pascala bucurie: ”Hristos a inviat”

Bucura-te, ca al doilea Ambrozie de la Optina ai fost, pe toti numindu-i a fii copiii tai;

Bucura-te, ca si cuviosului Siluan Athonitul in cugetarea teologica ai urmat;

Bucura-te, ca ai agonisit duhul pacii si in jurul tau cu miile s-au mantuit credinciosii;

Bucura-te, ca prin tine Domnul a aratat ca nu s-au imputinat in Sfanta Rusie cuviosii;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL XI

Cantare de umilinta iti aduceau locuitorii orasului Odessa, precuvioase Kuksa, caci lor Domnul te-a daruit pe tine, aparator si acoperitor, pazindu-i de multele necazuri si de stihiile ispitelor. Asadar, si manastirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului, in care se odihnesc astazi moastele tale, s-a inzestrat cu numele tau, cantand cantarea de lauda si de multumire: Aliluia!

ICOSUL XI

Candela preluminoasa care izvoraste uleiul harului tamaduitor s-au aratat a fiii cinstitele tale moaste, cuvioase, caci de la ele curg siroiuri de minuni, neputintele izgonind, de pe patul mortii ridicand, sufletele inveselind si toate nascocirile diavolesti biruind. Pentru acestea si parintii si fratii manastirii Sfintei Adormiri, slujind zi de zi tedeumuri in fata raclei cu sfintele tale moaste, cu multa dragoste iti inalta:

Bucura-te, locas infrumusetat al Duhului Sfant;

Bucura-te, tamaie binemirositoare a faptelor celor bune;

Bucura-te, chivot cinstit al comorilor nesecate;

Bucura-te, vas de mult pret al darurilor nesfarsite;

Bucura-te, ca prin neputreziciunea moastelor tale, te-a preamarit Dumnezeu;

Bucura-te, ca prin izvorarea minunilor de Domnul inaltat ai fost;

Bucura-te, ca nimeni in desert sau neauzit nu pleaca de la moastele tale;

Bucura-te, ca tamaduitoarele tale moaste sint pentru Odessa scut de aparare si infrumusetare;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL XII

Trimite-ne noua har, parinte cinstite, cerand ajutorul lui Dumnezeu, ca sa ne putem invata din indreptarile tale, sa facem voia Mantuitorului cea buna si desavarsita, si petrecand in cuviosie si dreptate, sa ne invdrednicim impreuna cu tine in viata ce va sa fie sa cantam Facatorului cantarea nesfarsita: Aliluia!

ICOSUL XII

Cantand viata ta curata si cu frica de Dumnezeu, laudam marturisirile, bolile tale si truda ta, cinstim virtutile calugaresti, preainaltam nazuinta in rugaciune si indraznirea catre Domnul. Caci tu cu grija parinteasca ai pastorit turma dreptilor pe toti inteleptindu-i; slavim infranrea trupului si petrecerea fara cartire a tuturor scarbelor, care pentru dragostea Domnului le-ai suferit, parinte sfinte. Si ai aparut noua, celor ce traim in vremurile din urma, ca un sfesnic care arde si incalzeste, ca putin macar sa ne bucuram de lumina lui. Nu ne lasa pe noi orfani, invredniceste-ne de ocarmuirea ta spre desavarsirea duhovniceasca si pururea iti vom canta:

Bucura-te, ca in ceata sfintilor si a cuviosilor ai fost primit;

Bucura-te, ca in Ierusalimul cel de sus ai urcat;

Bucura-te, ca in cartea vietii cu litere de aur numele tau e scris;

Bucura-te, ca impreuna cu toti cei bineplacuti lui Dumnezeu, ai intrat la nunta Mielului;

Bucura-te, ca haina ta cea de nunta gatita, mai mult decit zapada s-a albit;

Bucura-te, ca ai mostenit ca un biruitor cununa adevarului;

Bucura-te, ca stand inaintea tronului stapanului esti pentru noi cald mijlocitor;

Bucura-te, ca pentru toti cei ce cheama numele tau sfintit in ajutor cu indrazneala mijlocesti;

Bucura-te, cuvioase Parinte Kukşa, facatorule de minuni si marturisitor al lui Hristos.

CONDACUL XIII

O, preacuvioase si de Dumnezeu purtatorule parintele nostru Kuksa, cel ce esti mare nevoitor si de minuni facatorule! Priveste spre noi, cei ce sintem inconjurati de pacate si poticniti in intunericul necunostintei; cu mijlocirea ta cea bineplacuta lui Dumnezeu, salasuieste frica Domnului in inimile noastre, intaritarile trupului omoara-ni-le, de ispite pazeste-ne, ortodoxia o intareste, ca in cucernicie si bunacredinta sa petrecem putinul zilelor noastre; si izbavindu-ne de vesnicele chinuri, sa ne invrednicim in viata cea fara de sfarsit impreuna cu tine sa-L slavim pe Dumnezeu, cel in Treime inchinat, cantandu-I: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (acest Condac se repeta de 3 ori)

Apoi iarasi Icosul I si Condacul I…

RUGACIUNE

O, bunule pastor si de Dumnezeu inteleptite povatuitor, preacuvioase parinte Kuksa, priveste cu milostivire la cei ce stau de fata si cer cu umilinta in rugaciune ajutorul tau si apararea ta. Pomeneste pe toti cei care cu credinta si cu dragoste cheama numele tau in ajutor si cu evlavie cinstesc sfintele tale moaste. Cererile lor cele bune implineste-le cu blandete, luminandu-i cu parinteasca binecuvantarea ta. Izbaveste, parinte, de toata bantuiala vrajmasului Biserica nostra cea sfanta, orasul (satul) acesta, manastirea (casa sau parohia) noastra si tot pamintul nostru; si nu lepada mijlocirea ta pentru noi, neputinciosii si ingreuiatii cu multe pacate si intristari. Tamaduieste pe toti cei impresurati de bolile sufletesti si trupesti. Harazeste, fericite, mintea noastra cu lumina fetei Domnului, intareste cu harul Dumnezeiesc viata noastra, ca in legea lui Hristos pazindu-ne, fara lenevire sa trecem calea poruncilor sfintilor. Si peste toate acestea, cere pentru noi de la Dumnezeu cumpatare, smerenie, rabdare si pocainta, iar celor ce au cazut de la credinta ortodoxa si au fost orbiti de erezii si schisme, intoarcere catre adevar le daruieste; pe cei din intunericul necredintei, lumineaza-i cu lumina cunostintei lui Dumnezeu. Toata ranchiuna si intaratarile potoleste-le.

Roaga-te Domnului Dumnezeu si Preacuratei Maicii Sale sa ne daruiasca viata linistita si fara de pacat. Pomeneste-ne pe noi nevrednicii in fata tronului Atottiitorului si cere sfarsit crestinesc, cu pace, vietii noastre. Si invredniceste-ne cu ajutorul tau sa capatam mantuire si Imparatia Cerurilor sa o mostenim, ca sa slavim milele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Dumnezeului Celui in Treime inchinat si darnicia ta, cuvioase parinte Kuksa, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nu exista comentarii »

“Magii au urmat directia indicata de stea si au inteles rostul existentei lor. Are, oare, romanul de azi, fie el om obisnuit sau responsabil in viata economica ori politica a tarii, sau intelectual de clasa, taria, curajul, smerenia sa asculte glasul Scripturii, al Sfintilor Parinti, sa urmeze drumul aratat de Biserica?”

NASTEREA DOMNULUI, NADEJDEA LUMII

Scrisoare pastorala la Sarbatoarea Nasterii Domnului

Iasi, anul mantuirii 2009

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR SI

MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant (Rom. 15, 13)

Iubit popor al lui Dumnezeu din Moldova,

Suntem spre sfarsitul anului 2009. A fost un an greu pentru toti, iar pentru unii dintre semenii nostri chiar foarte greu. Multi dintre confrati si-au pierdut locurile de munca, altii au ramas indatorati la banci, pierzandu-si casele si alte bunuri. Drama plecarilor la munca in strainatate a continuat sa faca victime in numeroase familii. Despartirile dintre soti s-au inmultit spre disperarea copiilor. O anumita stare de neliniste s-a strecurat in sufletele multora.

Aceasta a fost, in general, atmosfera care a dominat viata noastra si a celor din jur in anul care tocmai se incheie. Apropierea sarbatorilor legate de Nasterea Domnului, Anul Nou si Boboteaza aduce, parca, o anumita relaxare. Cel putin la suprafata lucrurilor o anumita stare de optimism se face simtita. Ce se intampla in adancul sufletului, singur Dumnezeu cunoaste.

Din pricina contextului dificil care defineste viata omului de un anumit timp incoace se observa la multi o anumita predispozitie spre deznadejde. Tristetea, resemnarea, plictiseala isi fac loc tot mai mult in sufletele multora.

In aceasta ambianta incarcata de tensiune apar la usa preotul cu icoana sau un grup de colindatori. Are vreun rost venirea lor in casa mea, ma intreb? Ce poate sa-mi spuna preotul? Pot, oare, colindatorii sa-mi ofere ceea ce-mi lipseste, sa-mi raspunda la atatea nelinisti pe care le simt?

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei (1), rosteste preotul in casa crestinului. Iar colindatorii explica:

La Betleem Maria

In sarac locas

Lang-acel oras

A nascut pe Mesia.

Pe Fiul Cel din vecie

Ce L-a trimis Tatal mie,

Sa se nasca si sa creasca

Sa ne mantuiasca (2).

Din imnul Nasterii rostit de preot si din mesajul colindatorilor, omul afla ca acum 2009 ani Dumnezeu a coborat pe pamant, a locuit printre oameni, le-a cunoscut durerea si a luat asupra Sa povara pacatelor lor. Oameni obisnuiti, precum pastorii, si intelepti de seama, precum magii, au trait atunci un eveniment exceptional: a avut loc intalnirea lor cu Dumnezeu. In viata lor a ramas lumina adevaratei cunoasteri, singura mantuitoare: Hristos Dumnezeu. Precum multi dintre cei de azi, pastorii si magii, inainte de a-L intalni pe Hristos, aveau cautarile, incercarile, durerile si nemultumirile lor. Pastorii traiau greu. Pamantul arid din jurul Betleemului intretinea cu dificultate turma de oi, care, la randul ei, constituia izvor de hrana pentru familiile lor numeroase. Grija pentru hrana pruncilor, impozitele cerute de ocupantul roman, luptele interne din sanul propriului popor, libertinajul moral al societatii vremii faceau nesigura, trista si grea viata oamenilor obisnuiti ai acelor timpuri.

Magii de la Rasarit erau oameni bogati, dar nelinistiti in sufletul lor. Un imens gol se instalase inlauntrul lor. Cautau cu disperare adevarul si nu-l gaseau. Precum Solomon de altadata ajunsesera la convingerea ca totul este desertaciune (3). Viata le era, credem, o muceda, cumplita lancezeala, deschisa spre o vesnicie neteda si goala (4).

Iubiti credinciosi,

Observam ca viata pastorilor din Betleem si a inteleptilor magi din Rasarit se aseamana uimitor de mult cu viata romanilor de azi. Omul sarac se framanta pentru painea copiilor pe care n-o are sau nu o are la nivelul asteptarilor sale din ce in ce mai mari. Cel bogat se simte tot mai amenintat de criza, de nemultumirea celor din jur, iar multi dintre cei cu multa carte traiesc tot mai adanc drama singuratatii, a golului launtric, a nedescoperirii sensului vietii.

Glasul ingerilor a vestit pastorilor la Betleem ca S-a nascut Mantuitor Hristos Domnul (5) si, prin aceasta, viata lor s-a schimbat. Nu mai considerau saracia si pozitia lor umila in societate ca un blestem, ca o nesansa a vietii lor. Steaua a aratat inteleptilor magi drumul catre Betleem. Intalnirea cu Hristos la Betleem aduce bogatilor magi lumina cunoasterii Adevarului. Simt ca Hristos este Adevarul, ca Adevarul ii face liberi (6). Spre casa lor se intorc pe alta cale (7). Venisera pe drumul zbuciumului launtric, al indoielilor de tot felul, al framantarii traita intens la fiecare pas. Se intorc la casa lor pe drumul bucuriei ce o daruieste aflarea Adevarului, pe drumul certitudinii ca Hristos este Lumina lumii (8), Calea, Adevarul si Viata (9).

Pastorii de altadata au ascultat glasul ingerilor: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (10)! Magii au urmat directia indicata de stea si au inteles rostul existentei lor. Are, oare, romanul de azi, fie el om obisnuit sau responsabil in viata economica ori politica a tarii, sau intelectual de clasa, taria, curajul, smerenia sa asculte glasul Scripturii, al Sfintilor Parinti, sa urmeze drumul aratat de Biserica?

In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea (11). Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (12), zice Hristos. Sa nu fim robii unor sperante desarte, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, caci speranta noastra (Hristos) este sigura si nemiscata (13). Toata faptura…, zice cantarea Bisericii, lauda pe Cuvantul (Hristos), Cel ce S-a smerit si-L slaveste cu frica; stricata fiind, dar tot nadajduieste (14).

De multe ori omul nu se deschide spre Dumnezeu si spre Biserica Lui, din cauza preamultelor sale pacate si a ceea ce se intampla in jurul sau. Impovarat de pacate, omul se crede nevrednic de iertarea lui Dumnezeu si cade in cea mai cumplita boala: deznadejdea. Sfintii Parinti marturisesc in modul cel mai categoric ca nimic nu este mai daunator ca deznadejdea. A gresi este lucru omenesc, a deznadajdui e lucru dracesc (15), spune Sfantul Nil Sinaitul, iar Sfantul Efrem Sirul indeamna: Cu succesele sa nu te lauzi si nici in vremea greselilor sa nu te deznadajduiesti (16). Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui este cuvantul Sfantului Siluan Athonitul, adresat omului contemporan. Aceasta pentru ca niciun pacat, oricat de greu ar fi, nu poate coplesi iertarea si iubirea lui Dumnezeu.

Nici ceea ce se intampla in jur nu trebuie sa-l descurajeze pe om. In pofida aparentelor, sunt atatea lucruri minunate in jur, atatea momente traite in mod adevarat in apropiere de noi. Este necesar putin efort, putin curaj, putina onestitate pentru a sesiza frumusetea din sufletul multor oameni, frumusete traita ca rugaciune, verticalitate, putere de jertfa. Aceste persoane, chiar daca nu sunt prea multe la numar, constituie Romania cea reala, Biserica cea adevarata pe care nimic nu le poate distruge.

Dreptslavitori crestini,

De sarbatoarea Nasterii Domnului, Biserica adreseaza cuvant de binecuvantare, mesaj de imbarbatare, indemn de nadejde catre toti fiii si fiicele ei, catre intreaga lume. Biserica indeamna lumea sa se apropie de marea taina a venirii lui Dumnezeu printre oameni, a coborarii Lui la oameni, in oameni si pentru oameni. Suflete si inima, spune cantarea Bisericii, gatiti-va cu bucurie si cu toata frica. Acum vine Imparatul Cel fara de inceput (17). Sufletul omului, mintea si inima lui sunt chemate sa inteleaga taina Betleemului, sa se deschida spre Hristos, Cel ce ne-a nascut din nou, spre nadejde vie (18). Nu orice fel de nadejde, precum cea pe care o ofera un pamantean altui pamantean, ci nadejdea cea vie este cea pe care Dumnezeu o daruieste: Eu, Eu sunt Cel ce da nadejde!, zice Domnul (19).

Ramanand intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei (20), crestinii sunt chemati sa traiasca in duhul Scripturii si sa-L marturiseasca pe Hristos, Cel nascut la Betleem, mort si inviat pentru mantuirea lumii.

Marturisirea lui Hristos implica o viata personala de rugaciune, post si spirit de jertfa. A fi marturisitor al lui Hristos inseamna viata curata de familie, implicare responsabila in societate si onestitate in relatia cu celalalt.

Sarbatoarea Nasterii Domnului este moment potrivit pentru o constientizare mai vie a demnitatii de crestin, a identitatii de roman, a calitatii de om. Acestea toate se arata atat in marturisirea credintei celei adevarate, cat si intr-o atitudine corespunzatoare fata de ceea ce se intampla in jur.

Rog pe Dumnezeu, Cel nascut dupa trup in Pestera Betleemului, sa aiba pe fiecare in parte si pe toti laolalta in binecuvantarea, iubirea si iertarea Sa cea milostiva. Sa aveti cu totii parte de clipe frumoase, clipe adanci, clipe adevarate in rastimpul dintre sarbatorile Nasterii si Botezului Domnului, clipe care, apoi, sa se prelungeasca in tot anul care vine. Zilele anului 2010 de la Nasterea lui Hristos sa fie impodobite cu mai multa curatenie sufleteasca, mai multi prunci nascuti in familii, mai multa intelegere intre romani, mai multa pace in lume.

Cu inima de parinte duhovnicesc si frate intru Hristos, imbratisez cu dragoste sfanta pe fiecare, rostind cuvant de colindator:

Hristos Se naste, slaviti-L!

Hristos din ceruri, intampinati-L!

Hristos pe pamant, inaltati-va!…

Sarbatori sfinte si pline de bucurie!

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Note bibliografice:

1 Troparul Nasterii Domnului.

2 Colind „O, ce veste minunata…”.

3 Ecclesiastul 1, 14.

4 Zorica Latcu Teodosia, Poezii, editia a doua, cuvant inainte de Arhim. Teofil Paraian, Ed. Sophia, Bucuresti, 2008, p. 95.

5 Luca 2, 11.

6 Ioan 8, 32.

7 Matei 2, 12.

8 Ioan 8, 12.

9 Ioan 14, 6.

10 Luca 2, 14.

11 Ioan 16, 33.

12 Matei 11, 28.

13 Omilii la Epistola catre Romani, traducere de PS Teodosie Athanasiu, revizuita si ingrijita de Cezar Pavalascu si Cristian Untea, Ed. Christiana, Bucuresti, 2005, p. 154.

14 Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, p. 444.

15 Ignatie Monahul, Viata in duh filocalic. Antologie filocalica, Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999, p. 19.

16 Ibidem.

17 Mineiul pe Decembrie, p. 361.

18 I Petru 1, 3.

19 Isaia 51, 12.

20 Coloseni 1, 23.

Cititi si:

• O noua pastorala marturisitoare a PS Sebastian Pascanu, care denunta “DEMONOCRATIA” si FANATISMUL ANTICRESTIN din U.E.

• Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania (”Fie!”) – forma integrala
  

• IPS BARTOLOMEU: “In saivanele Bisericii au intrat lupii in piele de oaie”! (pastorale de Craciun, 2007: IPS Bartolomeu, Teofan si Andrei)
  

12 Comentarii »

• Cititi si: Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!

“…născut în staul, printre oi, nu în palate, ci-n nevoi, ca să ne fie nouă Frate”

Mircea Vulcanescu – Dupa toate cate s au pierdut – COLIND (recita Adrian Pintea)

Dupa toate cate s-au pierdut

Colind sarac,

suflet sarac.

Sa pot, m-as fi facut colac.

Si-n miez de nuca as fi vrut sa ma

prefac,

dar n-am putut,

caci nu-i pe plac.

Colind sarac,

Suflet sarac.

Si totusi n-am putut sa tac

ci iti trimet un gand,

flamand,

ca dorul unui vechi pastor,

colindator,

ce sta veghind

si asteptand,

sa vada cerul coborand.

Colind sarac,

Suflet sarac.

Colind al sufletului meu

eşti gol de sârg, de drag eşti greu;

gol cum e bunul Dumnezeu

născut în staul, printre oi,

nu în palate, ci-n nevoi,

ca să ne fie nouă Frate

şi să ne scoată din nevoi

şi din păcate.

Colind sărac,

suflet sărac.

Prunc de o zi

Domn nefăcut

S-a întrupat Cel Nevăzut

şi din Fecioară S-a născut.

Din slavă plină, din tărie,

ni S-a născut în sărăcie,

Sol coborât din vecinicie,

Vis împlinit,

Hristos în cuie răstignit,

în ieslea rece ne-nvelit,

un bou suflând

îngeri în jurul Lui veghind,

păstori cântând,

amurg pe cerul ruginit…

şi… «trei crai de la răsărit»

ce «spre stea au călătorit»…

Colind sărac,

suflet sărac.

Vin la-nchinat

Şi, dar din sufletul curat

I-au adus aur, să domnească,

Smirnă ca să tămăduiască,

Tămâie, ca să-nvioreze,

Rugă, ca să se-nduioşeze.

Tot ce-nfloreşte, să rodească.

Tot ce-i pierdut, să se-mplinească

Ce este strâmb, să se-ndrepteze.

Săracii să se-ndestuleze.

Furtuna să se liniştească.

Duşmanul să se biruiască.

Toată ispita să-nceteze.

Doar bucuria să cuteze.

Şi robi suntem, ca şi regi,

să ne găsim din nou întregi

prin Taina Lui de căpătâi

în slava noastră cea dintâi.

Colind sărac,

suflet sărac.

O stea azi ni s-a arătat.

E steaua lor? E steaua cui?

A tuturor? A nimănui?

Argat, fecior de împărat,

e steaua Lui…

I-al nostru! Atât L-am aşteptat

şi-L aşteptăm neîncetat

în fiecare an odată

să se nască

să ne pască

şi să ne mântuiască

pe noi, — robii Lui

pierduţi hai hui —

ce-I ducem lipsa greu, când nu-I

că de răsare câte-o stea

pornim grămadă după ea.

Iar de-L găsim,

Îl răstignim,

în cruci,

pe la răscruci.

Va mai recomandam:

• A venit si-aici Craciunul, sa ne mangaie surghiunul…
• Azi Craciunul s-a mutat din palat la inchisoare, unde-i Domnu-ntemnitat

5 Comentarii »

• Troparul Nasterii Domnului – Roman Melodul

• Condacul Nasterii Domnului – Byzantion

• Catavasiile Nasterii Domnului – Stavropoleos

• Acatistul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos

***

“Nu sufera Taina ispitire…“

Cuvânt al celui între Sfinţi, Părintele nostru Sfântul Ioan Gură de Aur - Arhiepiscopul Constantinopolului, la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos (lectura audio)

***

Panegiric la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos

de Parintele Iachint Iunciuleac (fostul staret al Man. Putna)

“Duceti bucuria mantuirii acolo unde n-a putut patrunde. Pastrati-o in casele celor saraci. Frangeti-o pe masa celor lipsiti. Repetati-o la capataiul celor bolnavi. Intrati acolo unde nu putem ajunge noi. Bateti la usile celor certati. Impacati pe cei dezbinati, mangaiati pe cei tulburati…”

Iubiti credinciosi,

Astazi S-a nascut Hristos!

Si minunea intruparii Lui mai presus de legile firii a uimit intreg pamantul, a innoit toata lumea, a rupt istoria omenirii in doua si, strabatand cele douazeci de secole, ni se face cunoscuta noua astazi. Astazi S-a nascut Mesia! Si vestea aceasta pe care au adus-o din cer ingerii, pe care au primit-o intai pastorii, ca un fulger s-a revarsat peste toate marginile.

Vestea aceasta, care l-a tulburat pe Irod “si tot Ierusalimul cu dansul” (Matei 2, 3), ca o trambita duhovniceasca a rasunat din veac in veac, din hotar in hotar, de la tarm, si a ajuns astazi si la inimile noastre. Vestea aceasta auzind-o, saracii s-au bucurat, pacatosii s-au veselit, orbii s-au luminat, bolnavii s-au mangaiat, iar schiopii au saltat. Vestea aceasta auzind-o, ritorii in nedumerire au cazut, caci ea pe invatati i-a facut sa taca, pe filozofi sa se rusineze, pe imparati sa se cutremure. Vestea aceasta pe mame le-a facut sa se bucure, pe fecioare sa cante, iar pe prunci sa dantuiasca.

Astazi S-a nascut Mantuitorul! Si oranduirea cea de sus, pe care ingerii o intonau de bucurie, au rostit-o pastorii, au auzit-o Fecioara cu Iosif, au repetat-o neamurile si strabatand lungimea vremurilor ca un imn de impacare a omului cu Dumnezeu, iata, o cantam si noi astazi.

Astazi a venit in lume Domnul! Si steaua care a stralucit la rasarit vestind minunea i-a pornit la drum pe cei trei magi si a purces peste generatii, peste imparatii, peste nenumaratele imparatii, peste nenumaratele noroade, si, iata, o vedem si astazi luminand pe cerul Bisericii lui Hristos. Deci si minunea Nasterii lui Iisus, si vestea cea buna, si cantarea ingerilor, si lumina stelei ne-au adunat la biserica astazi, fratilor, ca impreuna sa ne bucuram de Domnul si sa praznuim duhovniceste.

Astazi se manie Irod, dar se veselesc noroadele. Se tulbura Ierusalimul, dar salta de bucurie marginile lumii. Se indoiesc carturarii lui Israel, dar cred semintiile pamantului. (…) Se leapada de El fiii, dar Il primesc robii. Il condamna hulitorii, dar I se inchina credinciosii. Zadarnic se infurie Irod si tot Ierusalimul cu dansul, ca astazi Mesia S-a nascut. Zadarnic Il trec cu vederea cei alesi, caci neamurile Il primesc. Zadarnic sabia ucigasa cauta sa-L omoare, ca strainii Ii fac adapost. Evreii I-au dat o pestera saraca, precum unui strain, iar neamurile I-au inchinat nenumarate biserici pline de podoabe, ca unui Stapan a toate. Evreii L-au culcat intr-o iesle cu fan, iar neamurile L-au primit in inima. Evreii I-au dat ce-au avut mai de necinste, iar neamurile I-au adus aur ca unui Imparat, tamaie si smirna ca unui Dumnezeu si om. Zadarnic se manie Irod, fara minte sunt fiii lui Israel, fara vina se taie fiii Rahilei, caci astazi Hristos Se naste si toate neamurile Il slavesc. Hristos din ceruri vine si popoarele Il intampina, Hristos pe pamant se arata si toata suflarea Il lauda.

Astazi a venit plinirea vremurilor. Astazi bucuriile ingerilor cu ale oamenilor s-au amestecat, cerul cu pamantul s-a impacat, Dumnezeu pe pamant S-a desertat si oamenilor aievea S-a aratat. Astazi Vechiul si Noul Testament in Betleem s-au intalnit. Astazi proorocii se veselesc, vazand ca se implinesc cele mai inainte aratate de ei. Astazi Adam si Eva cu bucurie vin sa se inchine Noului Adam.

Sa mergem, fratilor, la pestera cea din Betleem, calauziti de steaua credintei, ca sa vedem minunea ce s-a savarsit. Vom intalni o pestera mica, vom vedea inlauntru o Fecioara neintinata, vom vedea alaturi chipul batran si cucernic al dreptului Iosif, vom vedea o iesle cu fan si inaluntrul ei…. o, minune!… dumnezeiescul Prunc infasat in scutece. Vom auzi acolo pe ingeri cantand, vom vedea pe pastori laudand, iar pe magi inchinandu-se si vistieriile deschizandu-si…

Veniti deci toate semintiile pamantului sa intampinam pe Mirele Bisericii, care S-a imbracat in haina noastra, pentru a ne indumnezei pe noi, oamenii. Veniti astazi toate popoarele sa ne infratim, sa ne impacam si unindu-ne glasurile sa intampinam pe Mesia Cel mult asteptat. Veniti, fecioarelor, sa vedeti o Fecioara cum naste fara de prihana. Veniti, maicilor, sa vedeti pe Maica Domnului cum nu se rusineaza de nasterea de prunci. Veniti, credinciosi, sa vedem cum o Fecioara tine in brate pe Cel ce a spanzurat pamantul pe ape. Veniti sa vedem cum doua de maini de mama leagana pe Cel ce se atinge de munti si fumega (Ps. 103, 32). Veniti sa vedem infasat in scutece pe Cel ce imbraca cerul cu nori si pamantul cu iarba. Veniti sa vedem cum Se hraneste cu lapte Cel ce hraneste lumea cu paine si adapa pamantul cu ploaie timpurie si tarzie.

O, minune! Hristos Se naste si Irod se manie, Iisus om Se face pentru iubirea de oameni si fiii oamenilor sabia din teaca isi scot. Imparatul cerului sluga Se face si imparatii pamantului se grabesc sa-I ia viata. Fiul lui Dumnezeu vine sa ne mantuiasca si noi usa inimii Ii inchidem. Dar taina se savarseste. Hristos vine. Pestera Il primeste. Ingeri Il slavesc. Pastorii Il cauta. Magii I se inchina. Neamurile  cred. Biserica se zideste. Testamentul dragostei se scrie. Mantuirea se arata.

Iubiti credinciosi,

(…) O minune noua s-a savarsit! Iata, in scurta vreme, pestera s-a schimbat in mii si mii de biserici mari si frumoase, care impodobesc toate colturile lumii. Ieslea cea saraca s-a prefacut in tot atatea dumnezeiesti altare. Pruncul Cel infasat ne asteapta acum sub chipul Sfintelor Taine. Locul magilor l-au luat Apostolii, iar al pastorilor, preotii, care impreuna duc vestea mantuirii in toata lumea. Ceata sfintilor ingeri este marita acum cu milioane de cuviosi si mucenici, care neincetat slavesc in ceruri pe Mielul lui Dumnezeu. Iar cantarea cea ingereasca este continuata acum de dangatele clopotelor si de alese cantari bisericesti ce rasuna in toata lumea. Batranul Iosif inchipuieste Vechiul Testament, iar Fecioara Maria Legea Noului Asezamant. Scutecele inchipuiesc sfintele odajdii ale Bisericii. Aurul – slava Dumnezeirii, tamaia – rugaciunile sfintilor si ale tuturor credinciosilor, iar smirna – podoaba faptelor bune. In sfarsit, steaua inchipuieste Evanghelia lui Hristos, care lumineaza ca o faclie de calauza intreaga lume.

Deci nu in Betleemul Iudeii, ci la Biserica lui Hristos sa ne adunam astazi, fratilor, ca sa laudam Nasterea Domnului. Aici este pestera mantuirii, aici este ieslea cea dumnezeiasca. Aici sunt magii neamurilor, aici pastorii noului Israel. Aici este steaua, aici lumina, aici darurile Duhului. Si mai presus de toate, aici este pruncul Iisus – Mirele Bisericii.

Sa petrecem cu bucurie aceasta zi langa ieslea lui Iisus. Nu vom fi aici singurii drumeti, singurii inchinatori, singurii vestitori ai minunii. In jurul Sfantului Prestol vom intalni pe slavitii lui Hristos Apostoli, pe cinstitii Mucenici, pe alesii Cuviosi si cetele tuturor Sfintilor Parinti. Vom vedea aici mame asteptand mangaiere de la Maica, fecioare cerand ajutor de la Fecioara, prunci primind binecuvantare de la Pruncul, straini cautand adapost de la Cel izgonit de oameni, asupriti cersind dreptate de la Judecatorul. Vom intalni inca pacatosi primind iertare, orbi cerand lumina, suferinzi asteptand vindecare, flamanzi cersind paine, insetati dorind ape limpezi. Dar sa nu ne mire ca vom vedea in afara ieslei lui Iisus si destui necredinciosi care hulesc pe Ziditorul, indoielnici care tagaduiesc minunea Nasterii, eretici care vor sa rupa scutecele Pruncului, pacatosi si razvratitori care tulbura Biserica, dezbina sufletele si urasc lumina.

Iar noi inlauntrul Bisericii stand, fratilor, ca intr-o corabie, sa nu ne temem de mania lui Irod, nici de gurile ereticilor acestui veac. Caci cu noi inlauntru este Hristos, afara Mamona. Inlauntrul Bisericii este unirea dragostei, afara urgia dezbinarii. Inlauntru sunt magii, afara vrajitorii; inlauntru pastorii, afara naimitii. Inlauntru steaua luminii, afara prapastia pierzarii. Aici stanca pravoslavnicei credinte, afara nisipul ereziilor. Inlauntru este ieslea cu Pruncul, afara leaganele fara prunci. Inlauntru Fecioara cu Iisus in brate, afara mame fara prunci la piept. Inlauntru bucurie de mama, afara suspin de femei pruncucigase. (…) Inlauntru scutece aspre, afara haine moi. Inlauntrul Bisericii este Painea, afara firimiturile, inlauntru izvorul cel curat, afara apele cele tulburi. Aici cantarile cele ingeresti, afara strigatele desfranate. Aici camara Mirelui, acolo casa poftelor. Aici crinul Fecioarei, acolo buruienile placerilor. (…) Si, in scurt, in Biserica este viata, afara de ea este moarte. Aici adevarul, afara minciuna. Aici este calea, afara haosul tuturor ereziilor.

Noi insa, fratilor, ca cei ce ne hranim din aceeasi paine a dragostei si ne adapam din acelasi pahar al credintei, sa nu slabim cu duhul, ci, lasand pe cele din afara, sa ne adunam ceata duhovniceasca in jurul ieslei lui Iisus si bucurandu-ne astazi, sa cantam cu totii ingerescul imn: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14).

Iubiti credinciosi,

Vom face sfarsit cuvantului de astazi cu doua intrebari. Prima intrebare: Cum Il primim noi pe Iisus Hristos? Cu indoiala, ca evreii cei de demult, sau cu credinta, ca magii neamurilor? Il odihnim pe Domnul in ieslea cea de taina a inimii, sau Il izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mantuitorului viata noastra, sufletul, puterea, mintea si tot ce avem mai de pret? Il intampinam noi astazi pe Hristos impacati unii cu altii, spovediti, uniti cu Dumnezeiestile Taine? Sau venim la El plini de ura, certati, nespovediti, intunecati de patimi?

Las sa raspunda fiecare in constiinta sa la aceasta intrebare, iar noi, indemnati de bucuria praznicului, trecem la a doua intrebare: Ducem noi vestea cea buna a Nasterii Domnului in caminele noastre, la copiii nostri, la rudele si la fratii nostri? Sau, lenevindu-ne, tagaduim Taina Intruparii? Facem noi ce au facut magii si pastorii, sau ramanem nepasatori, ca si pana acum?

Daca am zabovit sau ne-am uitat rostul nostru de crestini in trecut, sa nu ne lenevim de astazi inainte. Fiecare sa se faca un binevestitor al minunii din Betleem.

Intoarceti-va deci la casele voastre. Duceti bucuria mantuirii acolo unde n-a putut patrunde. Pastrati-o in casele celor saraci. Frangeti-o pe masa celor lipsiti. Repetati-o la capataiul celor bolnavi. Intrati acolo unde nu putem ajunge noi. Bateti la usile celor certati. Impacati pe cei dezbinati, mangaiati pe cei tulburati, intariti pe cei indoielnici, incalziti pe cei indiferenti; aprindeti pe cei caldicei, duceti la Iisus pe cei rataciti.

Deschideti astazi usile spitalelor, pasiti pragul sarmanilor, ascultati cantecul orfanilor, duceti la toti vestea cea buna, dimpreuna cu un mic ajutor din prisosul dragostei voastre, si spuneti tuturor ca astazi S-a nascut in lume Domnul. Amin.

(din: Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina, 2000)

***

Va invitam sa ascultati, in alte lecturi duhovnicesti inregistrate, cateva din talcuirile Sfintilor Parinti pentru acest mare praznic imparatesc, de pe blogul PREDICI AUDIO

• Cuvânt al Sf. Ioan Gură de Aur la Sărbătoarea Naşterii Domnului
• Cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici la Evanghelia cititorilor în stele de la Răsărit
• Cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici la cuvintele “Slavă întru cei de sus…”
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul la Sărbătoarea Naşterii Domnului
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul despre tâlcuirea proorociilor despre Mesia
• Cuvânt al Sf. Teofan Zăvorâtul în a doua zi de Crăciun

***

Legaturi:

• Alt cuvânt la Naşterea Domnului al Sfantului Ioan Gura de Aur (talcuirea inchinarii magilor)

Dacă acei varvari (străini) au adus lui daruri spre cinste, apoi cine esti tu daca niciodata nu ajuţi pe un nevoias?

Dacă aceia au făcut o cale atât de departata, spre a vedea pe nou-nascutul, apoi ce dezvinovăţire poţi tu aduce, tu, care niciodată nu poţi merge câţiva paşi, spre a cerceta pe un bolnav? Aceia au dus aur, si tu nu dai nici măcar pâine. Aceia s-au bucurat când au văzut steaua, iar tu vezi pe Insusi Hrostos în persoana saracului si a golului,  şi nu te misti.

Care dintre noi, cei ce am primit de la Hristos mii de binefaceri, a făcut de voia sa un asemenea drum, ca acei varvari, sau mai drept, ca acei prea înţelepţi între cei înţelepţi? Ce zic eu, un drum aşa de mare?

Multora li se pare prea departe a pune câţiva paşi până la Biserică, spre a vedea pe Domnul în peştera cea duhovnicească; dar lor nu le lipseşte puterea de a merge, când este vorba despre afaceri lumeşti, sau despre teatru, despre parăzi si despre petreceri. Nu merită oare acesta pedeapsă şi dojană?

• Epistola la Nasterea Domnului – Sf. Ioan Maximovici
• Predica la Nasterea Domnului – Sf. Ioan Maximovici

• Pr. Constantin Galeriu – Binecuvantarea de Craciun (audio WAV)
• Pr. Arsenie Papacioc – Cuvant pentru Nasterea Domnului (audio WAV)
• Pastorala Patriarhului Pavle al Serbiei din 1999

***

• Sa praznuim dumnezeieste Nasterea Domnului!
• Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: HRISTOS – SINGURA NADEJDE SI SINGURUL SENS. URMA-VOM SI NOI STEAUA LUI?
• Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania (”Fie!”) – forma integrala
  
• Bucuria intr-o noapte de iarna
• Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului
• Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!
• “Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU

1 Comentariu »