PARINTELE TEOFIL: SURAZAND, CATRE RAI

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
sufletului nostru bucuros de moarte...
(T. Arghezi)

In mai a. c., sub titlul "Mostenirea Parintelui Arsenie Boca", semnalind cartea Seminte duhovnicesti. Un caiet al Parintelui Arsenie Boca, postam pe acest blog si un text mai vechi, prilejuit initial de implinirea de catre Parintele Arhimandrit Teofil Paraian a 50 de ani de vietuire la Simbata de Sus (1953-2003) si care aparuse si ca postfata a volumului sau Punctele cardinale ale Ortodoxiei. indrumar duhovnicesc (2005): "Doua piscuri duhovnicesti". Incercam sa arat acolo ca "viata manastireasca de la Simbata de Sus sta sub arcul de spiritualitate care se intinde, ca o punte intre doua veacuri si milenii, intre maiestatea duhovniceasca a Parintelui Arsenie Boca, mutat la Domnul in 1989, si maiestatea duhovniceasca a Parintelui Teofil Paraian, aflat acum in al saselea deceniu de ostenitoare si rodnica vietuire in Sfinta Manastire Brincoveanu" si ca "nu este deloc intimplator ca, in anii din urma, gindirea si pilda duhovniceasca a celor doi, pe care editurile crestine s-au intrecut sa-i publice in tiraje indraznete, a lasat in sufletele tinere o urma mai adinca decit tomurile pretentioase ale multor teologi de catedra: prestanta exemplului personal, forta discursului altoit pe traire, buna intilnire dintre credinta si cultura, refuzul sabloanelor si conectarea atenta a traditiei cu actualitatea – iata numai citeva trasaturi definitorii pe care cei doi mari induhovniciti le au in comun si de care lumea ortodoxa romaneasca simte o primenitoare nevoie, atit in mediile monahale, cit si in cele mirenesti".

Si iata ca Dumnezeu a rinduit ca la 20 de ani de la stramutarea la ceruri a Parintelui Arsenie (28 noiembrie 1989) sa ia calea cea de sus si Parintele Teofil (29 octombrie 2009), catre ziori, in virsta de 80 de ani (impliniti pe 3 mai a. c.), dupa mai multe luni de suferinta purtata cu demnitate – si chiar cu seninatatea care l-a caracterizat pina la sfirsit.

Tinarul teolog Mihail Neamtu il definise bine ca zoon gelastikon, fiinta (su)rizatoare, traitoare in registrul cuvioasei bucurii. Aflu ca inainte de a pleca sa se interneze la Brasov, i-ar fi spus unui parinte apropiat (Sabin), constient fiind ca-l vedea pentru ultima oara in viata aceasta: "Asa-i ca o fost fain?". Şi ca in dupa-amiaza de 28 octombrie, asteptind sa fie transferat de la Spitalul Militar din Cluj la Spitalul Clujana (unde avea sa se stinga citeva ceasuri mai tirziu), ar fi spus, detensionind atmosfera: "Da’ greu mai vine salvarea aia, parca vine din alta tara!"...

Dar cum altfel ar fi putut infrunta moartea cel care a trait cu o asemenea marturisita incredintare a stramutarii in Rai: "Eu sint sigur ca merg in Rai. Cineva poate sa spuna ca sint mindru. Dar nu pentru faptele mele cred ca merg in Rai, ci pentru bunatatea lui Dumnezeu. Nu se poate sa fi facut Dumnezeu Raiul ca sa-l tina gol. Trebuie sa ne potrivim cu Raiul, sa ne placa in Rai si sa ne silim sa-l cistigam, si-l vom cistiga. Caci Dumnezeu este Dumnezeul milei si al indurarilor. La slujbe auzim mereu ca Dumnezeu bun si iubitor de oameni este. Pai, de ce sa nu credem ca e bun si iubitor, si de ce sa ma indoiesc ca ma va milui si mintui si pe mine?" (interviu in Formula As)?

Faca-i Dumnezeul milei si al indurarilor loc de cinste printre rugatorii Sai ceresti, iar pe noi invredniceasca-ne macar sa-i citim cele peste 30 de carti si sa nu raminem datori dreptei pomeniri a celui ce a fost – cum ii placea sa zica despre altii – mare "odihnitor de oameni" in tirziul acestei lumi.

Razvan CODRESCU