grup de studiu a crestin ortodoxiei
» Scara raiului, Ioan Scararul
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Cuvantul XIX
Nu se cuvine nimanui sa se ocupe in vremea rugaciunii cu vreun lucru fara de folos, sau chiar de folos. Aceasta ne-a invatat pe noi cu invederare ingerul din vremea marelui Antonie. Antonie a vazut ingerul o data sezand si lucrand cu mainile si o data parasindu-si lucrul si sculandu-se pentru a se ruga. Ingerul ia spus: “fa aceasta si vei trai.”(pag.345-346) |
|
|
Cuvantul XXVIII
Totdeauna insa trebuie sa ne incepem rugaciunea printr-o sincera multumire; intr-al doilea rand, sa ne marturisim pacatele sis a ne zdrobim sufletul intru parerea de rau; de abia pe urma sa facem cunoscuta cererea noastra Imparatului a toate. Acest fel de rugaciune e cel mai bun, precum s-a aratat oarecand unuia dintre frati de catre ingerul Domnului. Credinta intr-aripeaza rugaciunea; fara de aceasta ea nu poate zbura spre cer. Rugaciunea este aceea care-ti va dezvalui starea ta interioara, caci teologii ne incredinteaza ca rugaciunea este oglinda monahului. Toata fapta buna si in special rugaciunea, fa-le pururea cu multa simtire(scil. cu multa tragere de inima). Focul dumnezeiesc salasluindu-se in inima, inalta rugaciunea; iar focul acesta, ridicandu-se si urcandu-se la cer, iarasi coboara in foisorul sufletului, ca la Cincizecime. Unii spun ca rugaciunea este mai buna chiar decat amintirea de moarte; eu insa le cinstesc pe ambele, ca doua nature ale aceluiasi hipostas (scil. persoana). Iesind de aceea unii de la rugaciune, ies ca dintr-un cuptor incins, simtindu-se parca usurati de intinaciune si pacat (in gr. materie); altii insa ies luminati si invesmantati cu haina smereniei si a bucuriei duhovnicesti. Cei care au iesit de la rugaciune fara a simti una din aceste doua stari s-au rugat trupeste, ca sa nu zic iudaiceste, nu insa duhovniceste. Fii cu barbatie in toate imprejurarile si vei avea pe Dumnezeu dascal al rugaciunii tale. |
|
|