Credinta,viata si poezia
» Bolnav in al meu suflet -analzia de Mihai EMINESCU
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Bolnav in al meu suflet, in inima bolnav,
Cu mintea depravata si geniul trandav, Inchin a mea viata la scarba si-ntristare Si-mi tarai printre anii-mi nefasta aratare, Prea slab pentru-a fi mare, prea mandru spre-a fi mic Viata-mi, cum o duce tot omul de nimic. Nascut far' de-a mea vina, traind far' mai s-o stiu, Nu merg cum merg alti oameni, nu-mi pasa de-unde viu, Supus doar, ca nealtii, la suferinte grele Unesc cu ele stirea nimicniciei mele. Sfant n-am nimic, in bine nu cred si nici in rau. Viata mea aceasta nici vreu si nici n-o vreu: A vietii osteneala o simt si n-o combat, As rade doar de-o viata, dispretuind-o toata, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcata, Muncind in mine insumi, vointa-n orice nerv, Peirea cea eterna din mine sa o serv, Dar vai! nici siguranta n-o am ca mor pe veci, -Si daca oare - a mortii mani palide si reci In loc sa sfarme vecinic a vietii mele norma Ar pune al meu suflet sarman in alta forma? La sorti va fi pus iarasi, de catre lumi din cer, Ca cu acelasi suflet din nou sa reapara, Migratiei eterne unealta de ocara? Nimic, nimic n-ajuta - si nu-i nici o scapare. Din asta lume - eterna ce trecatoare pare, Gonit in timp si spatii, trecand din forma in forma, Eterna fulgerare cu inima diforma, De evi trecuti fiinta-mi o simt adanc ranita, Pustiu-alergatoare, cumplit de ostenita... Si-acum din nou in evu-mi, lui Sisif cruda stanca Spre culmea mortii mele ridic s-ast' data inca. S-ast' data? Cine-mi spune ca-i cea din urma oara? |
|
|