Ion Dumitrache s-a nascut in anul 1889, in acelasi an cu viitorul sau camarad de arme, generalul Leonard Mociulschi, intr-o familie de intelectuali din Muntenia. Inca din timpul primului Razboi Mondial, locotenentul la acea vreme si-a dovedit vitejia si spiritul de sacrificiu pe campul de onoare, Ion Dumitrache fiind ranit de cel putin doua ori. Dupa razboi este promovat la rangul de maior, aflandu-l la comandamentul Diviziei 1 Vanatori de Munte din Sinaia, in 1924. Dovedind certe calitati de comandant, este promovat succesiv in ierarhia militara, ajungand la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial la gradul de general de brigada. In ierarhia civila a fost desemnat de Patriarhul Miron Cristea prefect al judetului Nasaud, in perioada cat acesta a exercitat demnitatea de Prim Ministru (1938-1939). Aceasta investitura a constituit o recunoastere adusa abilitatilor sale administrative alaturi de nevoia unui spirit de ordine si disciplina, imanent unui ofiter superior scolit la Scoala Superioara de Razboi din Bucuresti, una dintre cele mai reputate institutii de invatamant militar din Europa de Est.
Dupa declansarea celei de a doua conflagratii mondiale, in fruntea trupelor sale de elita din Corpul de Munte (comandat de generalul Gheorghe Avramescu, in 1941), generalul Dumitrache a trecut Nistrul si a participat la ofensiva contra sovieticilor, alaturi de Armata a 3-a Romana si Armata a 11-a Germana. Pentru faptele sale de arme si cutezanta in luptele ce au urmat, a fost decorat cu inaltul Ordin "Mihai Viteazul" clasa a III-a, in toamna anului 1941. Calitatile sale de deosebit strateg si tactician, admirat de camarazi, apreciat de cobeligeranti si respectat de adversar, i-au adus un an mai tarziu promovarea la rangul de general de divizie, preluand comanda greu incercatei Divizii 2 Munte. Dar, asemeni oricarui militar desavarsit, Ion Dumitrache a fost si un OM de omenie, in cel mai plenar sens al acestui cuvant, dovedind o noblete si un spirit al onoarei carecteristic numai marilor personalitati ale istoriei. Iata cum s-a adresat generalul Dumitrache trupelor sale din subordine, dupa izbanda de la Nalcik: "Am ordonat sa stati cateva zile toti, si front si servicii, in orasul Nalcik, in fata caruia ati sangerat si pe care l-ati cucerit cu sufletul vitejesc al tuturora. Am o mare bucurie cand va vad trecand cuminti si mandrii pe strazile lui. Din harnicia cu care va vad alergand dupa treburile voastre, imi intaresc increderea ca aparati cu sufletul vostru, oricand, onoarea noastra, platita atat de scump..." [cf. col. (r) Gh.Suman, Istoria Brigazii 2 Vanatori de Munte Sarmizegetusa, Editura Pro-Transilvania, 2003, p. 134]. Se cunoaste astazi ca generalul Dumitrache a primit chiar o scrisoare de multumire din partea primarului orasului Nalcik, pentru atitudinea exemplara a Diviziei 2 Munte in raport cu populatia civila.
Impreuna cu bravul sau camarad, generalul Leonard Mociulschi (comandantul Diviziei 3 Munte), Ion Dumitrache a luptat cot la cot alaturi de vanatorii de munte, "beretele verzi" ale Romaniei in cel de al Doilea Razboi Mondial, aflandu-se nu de putine ori chiar in linia intai si nascand astfel numeroase legende despre faptele lor de vitejie fara seaman. De pilda, la cumpana dintre anii 1943-1944, generalii Dumitrache si Mociulschi, au luptat impreuna contra temutilor partizani din masivul muntos Iaila, in fruntea unor trupe de comando aflate in subordine. Partizanii sovietici, inarmati pana in dinti, erau renumiti ca fiind redutabili luptatori de gherila. Iata un fragment din juramantul acestora: "Daca voi uita sau voi calca acest juramant solemn, cu voia tovarasilor mei sa mi se aplice pedeapsa suprema prin impuscare. Puterea cuvantului prietenului meu imi spune: in lupta unul pentru toti si toti pentru unul; gata de moarte, noi suntem neinvinsi. Cauza noastra este dreapta, pentru ca succesele victoriei noastre sunt insufletite de scumpul si iubitul nostru Stalin" [op.cit., p. 157]. In primavara lui 1944, odata cu ofensiva sovietica din Crimea, generalul Dumitrache s-a aflat alaturi de restul trupelor romane combatante. Legendara Divizie 2 Munte de sub comanda sa a oferit cei mai multi luptatori care s-au sacrificat infruntand "uraganul de foc", dupa cum numea reputatul colonel (r) Gheorghe Suman ofensiva trupelor sovietice inceputa in 8 aprilie 1944, in cartea sa, Istoria Brigazii 2 Vanatori de Munte "Sarmizegetusa". Darzenia si neclintirea luptatorilor de sub comanda generalului Dumitrache in fata inamicului, a facut ca Divizia 2 Munte sa-si dobandeasca pe front un binemeritat renume, pe masura curajului si hotaririi militarilor acestei mari unitati de elita a Armatei Romane: "Divizia de Cremene". Pentru a putea asigura retragerea trupelor, vanatorii de munte ai Diviziei 2 Munte au ramas pe pozitii pana in ultima clipa, inscriind pagini dramatice, de mare eroism, in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial. Iata cuvintele pe care generalul Dumitrache le-a adresat soldatilor sai, prin ordin de zi, in acele ceasuri de mare restriste: "Ostasi ai Diviziei 2 Munte si Diviziei 10 Infanterie: sunt cu sufletul lipit de sufletele voastre de martiri ai razboiului si mai ales ale acestor zile. Pentru vitejia cu care ati ajuns cu bine la sfarsitul lunii aprilie 1944, in numele Tarii pe care o cinstiti va multumesc cu recunostinta. Inca o incordare de viteji, cu totii stransi barbateste, cu increderea voastra de tragatori neintrecuti, vom trece sigur si cele din urma incercari grele, infrangand soarta pana la capat, oricat de vitrega ar fi fost cu noi..." [op.cit., p. 163]. La capatul apocalipticelor inclestari de pe Frontul de Est, bravii soldati din eroica Divizie 2 Munte, au ajuns intr-un sfarsit, in garnizoanele din tara. Figura darza, exprimand forta si siguranta cu care si-a condus vanatorii de munte la multe victorii ce i-au adus celei mai inalte decoratii militare ale timpului, acordate exclusiv pentru vitejia probata sub gloantele inamicului, atat din partea Regelui cat si a cobeligerantilor (Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a II-a, Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, etc.), generalul Dumitrache si-a dobandit un loc binemeritat in panteonul oamenilor de seama ai secolului XX.
Dupa revenirea in tara a fost promovat la comanda Corpului de Munte. In septembrie 1944 a avut un rol hotarator in ofensiva care a eliberat Ardealul de sub ocupatia trupelor inamice, dovedind odata in plus iscusinta sa de mare strateg. Vanatorii de munte, ca si parasutistii, au fost una dintre cele mai redutabile arme de pe campul de lupta al celui de al Doilea Razboi Mondial. Din acest punct de vedere, faptele de arme ale bravilor luptatori ai Corpului de Munte si comandantilor acestuia in campania Anti-Axa a Romaniei, generalii Ion Dumitrache si Leonard Mociulschi, pot fi comparate in vitejie cu cele ale temerarilor parasutisti Aliati ai Diviziei 101 Aeropurtate Americane, care s-au distins la Arnhem si Eindhoven, in cadrul operatiunii aliate "Market-Garden", alaturi de Brigada independenta poloneza de parasutisti a generalului Stanislaw Sosabowski. Vitejia darjilor comandanti ai vanatorilor de munte le-a adus acestora Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a cu spade, din partea Majestatii Sale, inalta decoratie fiind obtinuta in 1945 numai de patru generali ai Armatei Romane, toti patru fiind vanatori de munte: Leonard Mociulschi, Ion Dumitrache, Gheorghe Avramescu si Constantin Iordachescu. In 1947, Dumitrache a fost trecut in rezerva si ulterior anchetat, umilit si arestat, alaturi de elita militara a Armatei Romane in acele ceasuri vitrege ale istoriei. S-a stins din viata in 1977, in orasul de la poalele Tampei, alaturi de codrul cu care s-a infratit inca din tineretea sa.

Astazi, in Brasov, doua mici strazi invecinate, poarta numele generalilor Dumitrache si Mociulschi, doua mari personalitati care prin modelul lor de onoare, virtute si devotament, adeveresc parca vorba:

"Binele care il faci astazi, maine va fi uitat. Fa-l totusi!"