|
Postat 17:27 pe 30.09.2014
|
|
Scriere de Teodor Danalache
Scriere de Teodor Danalache
|
|
Postat 17:29 pe 30.09.2014
|
|
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/patru-puteri-spovedaniei-142984.html
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/patru-puteri-spovedaniei-142984.html
|
|
Postat 17:32 pe 30.09.2014
|
|
Spovedania este una dintre Tainele Bisericii. Prin marturisirea cu parere de rau (pocainta) a pacatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Insusi ne iarta pacatele si ne da harul Sfantului Sau Duh, spre tamaduire si spre mantuire.
Spovedania nu se face numai pentru impartasirea cu Sfintele Taine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nadejdii de mantuire.
Cum se marturisesc pacatele ?
Sfantul Nicodim Aghioritul defineste marturisirea pacatelor astfel: "Spovedania este destainuirea rostita a faptelor, a cuvintelor si a gandurilor viclene (deplinate), facuta de buna voie (libertate), cu frangerea inimii (pocainta), cu osandire de sine (smerenie), limpede, fara rusine, cu hotarare, catre un duhovnic randuit canonic."
Prima putere a Spovedaniei: Cunoasterea de sine !
Cunoasterea de sine este cheia catre viata cea adevarata. Oricare alta cunoastere si putere este inferioara acesteia, drept pentru care, Sfintii Parinti spun: "Acela care isi vede pacatele este mai mare decat acela care invie mortii."
Cartile duhovnicesti si Sfanta Scriptura, precum si "Indreptarul de Spovedanie", ne ajuta sa ne cunoastem tot mai bine. Apoi, in cadrul Spovedaniei, preotul ne ajuta sa gasim in adancul nostru si ceea ce nu reusim sa vedem inca.
Atentie! Chiar daca preotul este si un bun psiholog, el ajungand sa cunoasca din ce in ce mai bine sufletul uman si nevoile acestuia, Spovedania nu trebuie transformata intr-o discutie psihologica, asemenea celei avute intr-un cabinet medical.
A doua putere a Spovedaniei: Dezlegarea pacatelor !
Pacatele sunt asemenea unor pietre pe care sufletul nostru le care in spate.
Mantuitorul s-a intrupat pentru a dezlega lumea (de pacat, de neputinte si de moarte), pentru a o indrepta si pentru a o invata sa dea slava Tatalui cel ceresc, care atat de mult a iubit-o. Aceasta istorie sfanta este rezumata de urmatoarea minune: "Si invata Iisus intr-una din sinagogi, sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea, indata, s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu" (Luca 13, 10-13).
Cand i-a trimis la propovaduire pe Apostoli, Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18); "Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 23).
La randul lor, Apostolii au randuit episcopi si preoti, asemenea lor, avand puterea de a lega si de a dezlega pacatele. In slujba Tainei Hirotoniei, episcopul il investeste pe preot cu harul Duhului Sfant. Acest har, primit de la Mantuitorul Iisus Hristos, prin urmasii Apostolilor (episcopii), da putere preotului sa lege si sa dezlege pacatele credinciosilor.
Dezlegarea pacatelor usureaza sufletul, dand la o parte greutatea faptelor rele.
A treia putere a Spovedaniei: Slabirea patimilor !
Pacatele sunt fiicele unor duhuri necurate. Cand savarsim, in mod repetat, acelasi pacat, noi ne aflam inrobiti de catre un anumit diavol (duh necurat, patima). Scapam din robia unei anumite patimi in masura in care ne recunoastem slabiciunea (smerenie) si scoatem la lumina (spovedim) duhul necurat care ne pandeste cu ura, spre a ne surpa in fapte rele. Pocainta ne vindeca trecutul, iar dorinta de indreptare ne lumineaza prezentul.
Spovedania implica marturisirea faptelor, a cuvintele si a gandurile straine de Dumnezeu. Marturisirea tuturor gandurilor este vitala pentru sanatatea sufleteasca a celui care se spovedeste, caci gandurile sunt semintele care fac sa incolteasca viitoarele fapte. In acest sens, Cuviosul Porfirie spune: "Sa ne spovedim nu numai pacatele, ci si gandurile, gandurile de teama, de tristete, de bucurie sau de suparare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pamant, moartea celor dragi, casatoriile, indoielile etc."
A patra putere a Spovedaniei: Intarirea nadejdii de mantuire !
Marturisindu-ne cat mai des pacatele, primim de la Dumnezeu o tot mai mare nadejde de mantuire. Chiar fara sa ne dam seama, unele pacate vor inceta sa mai apara pe lista noastra de spovedit.
Sa alergam cat mai des la Spovedanie, iar nu doar in cazul savarsirii unui pacat grav. Facand astfel, obiceiurile cele rele nu se intaresc si mai mult, patimile sunt urmarite mai usor, uitarea nu le poate acoperi de fel, harul se redobandeste mai repede, iar lucrarile satanice se arata neputincioase.
*
Impartasirea cu Sfintele Taine, adica primirea Trupului si Sangelui dumnezeiesc, este cununa marturisirii pacatelor cu pocainta. Dar, precum am cautat sa arat, chiar si in cazurile in care credinciosul nu primeste dezlegarea de a se impartasi, el primeste in sine patru mari puteri: cunoasterea de sine, dezlegarea pacatelor, slabirea patimilor si intarirea nadejdii.
Teodor Danalache
Spovedania este una dintre Tainele Bisericii. Prin marturisirea cu parere de rau (pocainta) a pacatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Insusi ne iarta pacatele si ne da harul Sfantului Sau Duh, spre tamaduire si spre mantuire.
Spovedania nu se face numai pentru impartasirea cu Sfintele Taine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nadejdii de mantuire.
Cum se marturisesc pacatele ?
Sfantul Nicodim Aghioritul defineste marturisirea pacatelor astfel: "Spovedania este destainuirea rostita a faptelor, a cuvintelor si a gandurilor viclene (deplinate), facuta de buna voie (libertate), cu frangerea inimii (pocainta), cu osandire de sine (smerenie), limpede, fara rusine, cu hotarare, catre un duhovnic randuit canonic."
Prima putere a Spovedaniei: Cunoasterea de sine !
Cunoasterea de sine este cheia catre viata cea adevarata. Oricare alta cunoastere si putere este inferioara acesteia, drept pentru care, Sfintii Parinti spun: "Acela care isi vede pacatele este mai mare decat acela care invie mortii."
Cartile duhovnicesti si Sfanta Scriptura, precum si "Indreptarul de Spovedanie", ne ajuta sa ne cunoastem tot mai bine. Apoi, in cadrul Spovedaniei, preotul ne ajuta sa gasim in adancul nostru si ceea ce nu reusim sa vedem inca.
Atentie! Chiar daca preotul este si un bun psiholog, el ajungand sa cunoasca din ce in ce mai bine sufletul uman si nevoile acestuia, Spovedania nu trebuie transformata intr-o discutie psihologica, asemenea celei avute intr-un cabinet medical.
A doua putere a Spovedaniei: Dezlegarea pacatelor !
Pacatele sunt asemenea unor pietre pe care sufletul nostru le care in spate.
Mantuitorul s-a intrupat pentru a dezlega lumea (de pacat, de neputinte si de moarte), pentru a o indrepta si pentru a o invata sa dea slava Tatalui cel ceresc, care atat de mult a iubit-o. Aceasta istorie sfanta este rezumata de urmatoarea minune: "Si invata Iisus intr-una din sinagogi, sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea, indata, s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu" (Luca 13, 10-13).
Cand i-a trimis la propovaduire pe Apostoli, Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18); "Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 23).
La randul lor, Apostolii au randuit episcopi si preoti, asemenea lor, avand puterea de a lega si de a dezlega pacatele. In slujba Tainei Hirotoniei, episcopul il investeste pe preot cu harul Duhului Sfant. Acest har, primit de la Mantuitorul Iisus Hristos, prin urmasii Apostolilor (episcopii), da putere preotului sa lege si sa dezlege pacatele credinciosilor.
Dezlegarea pacatelor usureaza sufletul, dand la o parte greutatea faptelor rele.
A treia putere a Spovedaniei: Slabirea patimilor !
Pacatele sunt fiicele unor duhuri necurate. Cand savarsim, in mod repetat, acelasi pacat, noi ne aflam inrobiti de catre un anumit diavol (duh necurat, patima). Scapam din robia unei anumite patimi in masura in care ne recunoastem slabiciunea (smerenie) si scoatem la lumina (spovedim) duhul necurat care ne pandeste cu ura, spre a ne surpa in fapte rele. Pocainta ne vindeca trecutul, iar dorinta de indreptare ne lumineaza prezentul.
Spovedania implica marturisirea faptelor, a cuvintele si a gandurile straine de Dumnezeu. Marturisirea tuturor gandurilor este vitala pentru sanatatea sufleteasca a celui care se spovedeste, caci gandurile sunt semintele care fac sa incolteasca viitoarele fapte. In acest sens, Cuviosul Porfirie spune: "Sa ne spovedim nu numai pacatele, ci si gandurile, gandurile de teama, de tristete, de bucurie sau de suparare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pamant, moartea celor dragi, casatoriile, indoielile etc."
A patra putere a Spovedaniei: Intarirea nadejdii de mantuire !
Marturisindu-ne cat mai des pacatele, primim de la Dumnezeu o tot mai mare nadejde de mantuire. Chiar fara sa ne dam seama, unele pacate vor inceta sa mai apara pe lista noastra de spovedit.
Sa alergam cat mai des la Spovedanie, iar nu doar in cazul savarsirii unui pacat grav. Facand astfel, obiceiurile cele rele nu se intaresc si mai mult, patimile sunt urmarite mai usor, uitarea nu le poate acoperi de fel, harul se redobandeste mai repede, iar lucrarile satanice se arata neputincioase.
*
Impartasirea cu Sfintele Taine, adica primirea Trupului si Sangelui dumnezeiesc, este cununa marturisirii pacatelor cu pocainta. Dar, precum am cautat sa arat, chiar si in cazurile in care credinciosul nu primeste dezlegarea de a se impartasi, el primeste in sine patru mari puteri: cunoasterea de sine, dezlegarea pacatelor, slabirea patimilor si intarirea nadejdii.
Teodor Danalache
|
|
Postat 20:25 pe 19.10.2014
|
|
Pr. Ion Buga. 20 iunie 1995: ”Zilele trecute i-am mulţumit unui credincios care mi-a făcut mărturisiri zguduitoare, pentru încrederea ce mi-a acordat-o, încrediţându-mi, în scaunul duhovniciei, povara şi comoara lui cea mai tainică – păcatele sale. Adică pe el însuşi, fiindcă omul nu este decât conştiinţa păcatelor sale. Iar el mi-a mulţumit pentru iubirea pe care i-am arătat-o, acceptând să-i preiau de pe umeri o sarcină atât de grea. Desigur, el nu ştie că, de fapt, eu nu sunt decât un depozitar de tranziţie între el şi Hristos – Trezoreria unde sunt depuse pentru veşnicie comorile noastre (Luca.12,34:”Căci unde va fi comoara voastră acolo va fi şi inima voastră”).”
Pr. Ion Buga. 20 iunie 1995: ”Zilele trecute i-am mulţumit unui credincios care mi-a făcut mărturisiri zguduitoare, pentru încrederea ce mi-a acordat-o, încrediţându-mi, în scaunul duhovniciei, povara şi comoara lui cea mai tainică – păcatele sale. Adică pe el însuşi, fiindcă omul nu este decât conştiinţa păcatelor sale. Iar el mi-a mulţumit pentru iubirea pe care i-am arătat-o, acceptând să-i preiau de pe umeri o sarcină atât de grea. Desigur, el nu ştie că, de fapt, eu nu sunt decât un depozitar de tranziţie între el şi Hristos – Trezoreria unde sunt depuse pentru veşnicie comorile noastre (Luca.12,34:”Căci unde va fi comoara voastră acolo va fi şi inima voastră”).”
|
|
Postat 20:26 pe 19.10.2014
|
|
Formula de dezlegare, rostită de preotul duhovnic după ce penitentul şi-a mărturisit păcatele, este următoarea: ”Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (sau fiică)... şi să-ţi lase toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Formula de dezlegare, rostită de preotul duhovnic după ce penitentul şi-a mărturisit păcatele, este următoarea: ”Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (sau fiică)... şi să-ţi lase toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
|
|
Postat 12:52 pe 4.11.2014
|
|
In Biserica primara, marturisirea era publica, in semn de impacare cu intreaga comunitate, iar cazurile grave erau aduse la cunostinta episcopului. Cu timpul, marturisirea si-a pierdut aspectul ei public, dobandind un caracter personal. In caz de necesitate, este permisa marturisirea generala.
In Biserica primara, marturisirea era publica, in semn de impacare cu intreaga comunitate, iar cazurile grave erau aduse la cunostinta episcopului. Cu timpul, marturisirea si-a pierdut aspectul ei public, dobandind un caracter personal. In caz de necesitate, este permisa marturisirea generala.
|
|
Postat 12:59 pe 4.11.2014
|
|
Practicarea spovedaniei este confirmata de scrieri si scriitori postapostolici si din perioada patristica: Clement Romanul, Ignatie de Antiohia, Epistola lui Barnaba, Didahia, Policarp, Pastorul lui Herma, Justin Martirul, Irineu, Clement de Alexandria, Tertulian, Ciprian.
Practicarea spovedaniei este confirmata de scrieri si scriitori postapostolici si din perioada patristica: Clement Romanul, Ignatie de Antiohia, Epistola lui Barnaba, Didahia, Policarp, Pastorul lui Herma, Justin Martirul, Irineu, Clement de Alexandria, Tertulian, Ciprian.
|
|
Postat 14:16 pe 4.11.2014
|
|
Una din infiltratiile catolice in tipicul slavon, de unde a patruns si in Molitfelnicele romanesti, este formula de dezlegare la persoana intai: "Si eu, nevrednicul preot si duhovnic ... te iert si te dezleg", in timp ce formula sacramentala la celelalte Taine este la persoana a treia: "se boteaza", "se impartaseste", "se cununa".
Una din infiltratiile catolice in tipicul slavon, de unde a patruns si in Molitfelnicele romanesti, este formula de dezlegare la persoana intai: "Si eu, nevrednicul preot si duhovnic ... te iert si te dezleg", in timp ce formula sacramentala la celelalte Taine este la persoana a treia: "se boteaza", "se impartaseste", "se cununa".
|
|
Postat 17:03 pe 10.11.2014
|
|
Spune Apostolul Ioan: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi" (I Ioan 1, 8).
Spune Apostolul Ioan: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi" (I Ioan 1, 8).
|
|
Postat 11:05 pe 22.11.2014
|
|
Pacatul este privit in asceza crestina ca o boala sau patima, nu ca o calcare a legii care aduce pedeapsa si apoi satisfactie. De aici caracterul pocaintei de participare a penitentului la propria lui vindecare spirituala si necesitatea indrumarii spirituale prin duhovnic. La inceput, pocainta este un act public, ca semn de impacare cu Biserica a celor excomunicati. Din secolul al IV-lea, ea devine marturisire net personala a pacatelor, fiind urmata de rugaciune de dezlegare, care are un caracter de cerere si invocare, si nu de declaratie, asa cum lasa impresia formula sacramentala: "te iert si te dezleg", introdusa in perioada de latinizare a ritualului bizantin.
Pacatul este privit in asceza crestina ca o boala sau patima, nu ca o calcare a legii care aduce pedeapsa si apoi satisfactie. De aici caracterul pocaintei de participare a penitentului la propria lui vindecare spirituala si necesitatea indrumarii spirituale prin duhovnic. La inceput, pocainta este un act public, ca semn de impacare cu Biserica a celor excomunicati. Din secolul al IV-lea, ea devine marturisire net personala a pacatelor, fiind urmata de rugaciune de dezlegare, care are un caracter de cerere si invocare, si nu de declaratie, asa cum lasa impresia formula sacramentala: "te iert si te dezleg", introdusa in perioada de latinizare a ritualului bizantin.
|
|