Colinda, intre realitate si falsitate

Colinda, intre realitate si falsitate Mareste imaginea.

In copilarie, cand mergeam la colindat, nu am avut niciodata sentimentul ca merg la cersit. Am invatat colindele in Biserica si am plecat la colindat la indemnul preotului. Nu am fost prezent in concerte sau spectacole. De altfel, nici nu stiam foarte multe colinde. Dar ceea ce cantam, era o buna vestire: Hristos Se naste.

Vecinii nu aveau preferinte. Aveau poarta deschisa pentru orice colindator. Se intampla adesea, sa venim dupa niste copii care au cantat acelasi colind. Insa, oamenii ne ascultau ca si cand era pentru prima oara cand il auzeau. Toti copiii colindau. Era o adevarata forfota in Ajun. Nu era doar miros de cozonac, de sarmale, erau si bune vestiri.

Ce lume minunata era in trecut. Nu doar noi ne pregateam pentru colindat, ci si vecinii pentru primirea colindatorilor. Primirea noastra, a celor ce vesteam, era echivalenta cu primirea lui Hristos. Si asa devenea Hristos oaspete in fiecare casa. Acum copiii trebuie sa intrebe: primiti colindatori? Iar oamenii, lipsiti de orice emotie, de cele mai multe ori raspund Nu.

Astazi, aproape ca in fiecare statie de metrou, in orice tramvai e cineva care canta. Acestia nu mai stiu ca e vremea sa vestesti ca Fiul lui Dumnezeu Se naste din Fecioara Maria. Si asa se face ca pe unul il vezi cu un acordeon, pe altul aruncand niste popice, apare si cel cu mielul “Vasilica”, ce mai, e vremea de facut bani. Ajuns acasa, ai sentimentul ca cineva iti verifica neincetat soneria. Ti se bate permanent in usa. Si culmea, de multe ori de aceleasi persoane. Ce vor? Banuti. Nu au invatat decat o strofa dintr-un colind sau iti canta ceva apropiat de un colind si cred ca e potrivit sa le dai o anumita suma de bani. Asa ca de nu o ai, e bine sa nu le deschizi. Nu de alta, dar ii superi si e posibil sa-ti lase cateva urme pe usa.

Trairi imputinate si de o parte si de alta. Multi din cei care colinda nu o mai fac in duh autentic, sunt formali, rostesc cantari care nu mai au nimic in comun cu cele din trecut, totul e deviat. Iar cei care ar trebui sa le asculte, fie nu mai cred in intruparea Fiului, fie cred ca e un eveniment ce s-a petrecut candva, undeva si care nu mai are legatura cu prezentul. Pacat, ca nu mai sunt vrednici sa "citeasca” Biblia nescrisa a Nasterii Domnului. Adica, sa asculte colinde.

Adrian Cocosila

03 Iulie 2012

Vizualizari: 12089

Voteaza:

Colinda, intre realitate si falsitate 5.00 / 5 din 4 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • suba aurelia Postat la 2011-01-04 20:53

    In Canada unde traiesc se canta colide la cei din parahia de unde facem parte. Canta si cei micii si cei mari. In Duminica de inainte de Craciun cred ca s-au starns mai mult de 30 de persoane. Totul este sa pastrezi traditia si obiceiurile sa nu moara in inima noasta si a copiilor nostrii. Dumnezeu sa ne ajute!

  • alexandra ioana vasioiu Postat la 2009-12-18 15:41

    Sunt de acord cu d-nul Adrian Cocosila!Imi place nespus de mult sa vestesc lumii Nasterea!Din pacate, nu prea gasesc voluntari si raman acasa sa le cant rudelor.

  • Aurelian NicolaePostat la 2009-12-14 16:35

    Da, aveti dreptate , dar de ce se intampla astfel de lucruri , noi unde suntem, noi de ce nu venim cu exemplul personal ? Asa ca ceea ce am citit aici imi da un sentiment ca autorul articolului ar trebuie sa priveasca mai atent in jur si ..de ce nu ...sa faca ceva , mai inainte de ase lamenta ca nu mai sunt colindatori si colinde autentice...

  • vasile cirdeiPostat la 2009-12-14 12:55

    Sunteti un "judecator" prea aspru. Nu mai regretati trecutul.Mergeti la colindat.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE