Sensuri ale colindului romanesc

Sensuri ale colindului romanesc Mareste imaginea.

"Ca ni S-a nascut Hristos sa ne fie de folos…"

Hristos a adastat timp de noua luni in pantecele unei Fecioare, apoi S-a nascut fara sa strice pecetea acelei feciorii. La Nastere, Hristos ne este infatisat de colinde, pe de o parte, a fi un copil ca toti copiii; El a luat firea omeneasca in toata fragilitatea ei: "Si cu lapte S'a crescutu / In scutece S'a'nfasatu / Si in brate S'a purtatu".

Daca aparitia unui copil obisnuit schimba complet viata unei familii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, relatiile etc.), venirea Pruncului Iisus cu atat mai mult viata intregii omeniri. Pruncul venit acum pe lume este numai aparent, dupa chipul smerit pe care l-a luat, un copil ca toti copiii; in fond este un copil cum n-a mai fost altul pe lume, este chiar Dumnezeu, este Fiul Sfant, lucru pe care colindele il afirma cum nu se poate mai direct si mai clar.

Este Fiul cerului si Domnul pamantului, un Domn preabun, un Domn frumos, nascut din Duhul Sfant, la Care Dumnezeu rade [17 – Moldova, la Tudor Pamfile, Sarbatorile le romani, Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 1997]. El este chiar Mantuitorul indelung asteptat, "Mesia cap luminos" [181 – Muntenia]. Pruncul acesta este spalat cu vin, limpezit cu apa si miruit cu mir, din trei raurele care vin anume din varf de munte pana la Maica Domnului [34 – Dobrogea; 126 – Banat]. Uneori Pruncul plange. Nu plange pentru ca nu ar avea cu ce sa se joace, cum pare sa creada Maica Lui, care, ca sa-l ostoiasca, Ii promite "doua mere argintele" sau "doua mere aurele" [42 – Dobrogea, 52 si 54 – Ardeal]. Nu, El plange cu gandul la Patimile Sale de mai tarziu: "Nu plang , maica, de aceea. / Ci uita-te, maica'n jos / Acolo'n josu, mai din jos, / De vezi fauri faurind / Mie piroane facand" [54 – Ardeal]. In alt colind, Maica plange si ea cu lacrimi "grele ca pietrele" si "mari ca merele" vazand cum se mestereste deja pe lume la crucea rastignirii Fiului ei [61 – Banat]. Colindele fac, de altfel, foarte adesea legatura intre bucuria Nasterii lui Hristos si jalea Patimilor Lui [36, 59 si 62 – Ardeal; 60 – Muntenia]. Marea veselie a Nasterii poarta in ea si dramatismul Patimilor, dar si imensa bucurie ulterioara, cea a Invierii. Sunt colinde in care patimile sunt prezentate foarte amanuntit: "La nasterea lui Hristos / Toti oamenii-au fost voiosi. // Cand au fost la rastignire, / Toti am fost cu tanguire. // Cand a fost laanmormantare, / Toti am fost cu suparare. // Vineri pe la doisprezece, / Clopotele le trageau. // Pe Isus Il rastigneau, / Cuele I-le bateau. // Sangele pe stalpi curgea; / Maica sfanta ca-l oprea. // Si'n biserica-l ducea / Si din gura-asa zice: // - Acesta-i sange curat, / Ca-i din trup nevinovat. // - Acela-i sange cu mila, / Ca-i din trup fara de vina. // - Acesta-i sange milos, / Ca-i din trupul lui Hristos" [36 – Ardeal]. Se merge pana intr-acolo ca intr-un colind se spune chiar de acum, de la Nastere, caci Nasterea este numai un inceput de drum: "Bucura-te, Sfanta Cruce, / Bucura-te, lumea-ti canta; / Si-ti canta cu glas de jale / Pentr-a lui Adam gresale.–". Dar, cum aratam, dincolo de Patimi se stravede Invierea si mantuirea pe care Pruncul acesta o aduce oamenilor: "Dar noaptea El o'nviatu / Si pe noi ne-o mantuitu" [59 – Ardeal].

Prin venirea lui Hristos, pamantul este acum primenit, innoit, infrumusetat: "De cand Domnul s'a nascutu / Si pamantul s'a facutu, / Si cerul s'a ridicatu / Pe patru stalpi d'argintu / Mai frumos impodobitu" [42 – Dobrogea; 35, 45 si 49 – Ardeal]. Nasterea lui Hristos este ca o noua facere a lumii [35 si 49 – Ardeal]. In colinde sunt prezente atat inceputul oamenilor din gradina Edenului: "Raiule, gradina dulce, / De la tin', nu m'as duce. // De mirosul florilor, / Si ceara albinelor. // De para facliilor / Si fumul tamaielor" [50 – Ardeal], cat si realitatea eshatologica, lumea mantuita. Prin Nasterea lui Hristos in trup a devenit posibila redeschiderea Raiului. Pruncul abia nascut tine in maini si se joaca cu cheile raiului [52 – Ardeal]. Adam si Eva, a caror cadere este reamintita in numeroase colinde [50 – Ardeal; 51 - Banat], sunt acum "recuperati" tocmai prin Patimile lui Hristos [51 – Banat]. Printre cei care se-nchina si slavesc venirea Pruncului pe lume, il aflam si pe Stefan Voda, "Domn cel sfant" inca mult inainte de a fi canonizat oficial de Biserica la anul 1992, si este frumos ca aceasta nu se petrece numai in Moldova, ci si in Muntenia [46 – Moldova; 47 – Muntenia]. Se stie ca printre putinii privilegiati a fi martori ai Nasterii se numara pastorii. In colinde, acestia uneori sunt trei si par a fi descinsi direct din Miorita [130 – Banat; 131 – Ardeal; 132 – Moldova]

Spune o cantare in Biserica, luata din Evanghelia lui Luca [2, 14]: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, pe pamant pace, intre oameni bunavoire". Este o cantare ingereasca. Si chiar asa si vede taranul lucrurile. E veselie pe pamant, dar e veselie parca si mai mare in cer, unde in capul mesei sta Dumnezeu cu Fiul Sau, inconjurati de ceata Sfintilor, "band si veselind" [124 – Banat]. Sfintii cei mai prezenti sunt Vasile, Ion (ale caror sarbatori sunt aproape, aproape), Ilie, Toma Proorocul (!?) [61 – Banat], Mihai, Craciun (!?), Petre. [76 – Muntenia], multime de Apostoli si Cuviosi. Ii vedem uneori si pe dreptii Vechiului Testament: pe Avraam [181 si 199 – Muntenia], pe Moise si pe Aaron [199 – Muntenia], pe David [156 si 157 – Ardeal; 181 – Ardeal]. Dar cel mai des intalniti sunt Maica Sfanta si Sfantul Ioan, formand impreuna cu Pruncul Hristos treimea rugatoare pe care Biserica o numeste Deisis. Si mai apar mereu si cinstitii trei Crai de la Rasarit, venind sa se inchine cu darurile lor simbolic bogate: aur, smirna si tamaie.

O seama de colinde nu sunt lipsite de un umor sanatos, in ton cu sarbatoarea. Astfel, intr-unul din ele il vedem pe Craciun batran, cum vine el mereu, desi are un cal ciumpavitu, care ar trebui potcovit cu potcoave de colacu, prinse cu cuie de carnatu, batute cu baros de cardabos, iar apoi adapat cu o vadra de vinarsu. In alt colind, colindatorul cere gazdei un colacut, pentru ca mama lui nu avusese mai intai sita rara pentru faina, iar cand o capatat sita – s-o crapat covata (numai bun motiv de "l-o sfadit mama pe tata"), si cand o fost lipita covata, s-a urnit cuptorul, iar cand a fost reparat si acesta, era prea tarziu: Anul Nou deja venise.

La sfarsitul colindarii se canta un colind de incheiere, prin care se ureaza gazdelor sa ramana, dupa trecerea colindatorilor, sanatoase si voioase si "ca trandafirii frumosi". Bucuria adusa de colindatori nu-i ca orice bucurie trecatoare, ea-i panaan vecie. Tot in acest ultim colind se cere, cel mai adesea, de la gazde plata colindatului. Si acestea ii rasplateau pe colindatori, indeosebi cu colaci, covrigi, nuci, mere, poame, dar nu lipseau nici gologanii. Fiecare colindator are traista sa pregatita anume, din timp. Dupa cum are si cate un bat, ca sa se apere de caini. La sfarsit, imparteala darurilor se face cu dreptate.

In ziua de Craciun, dupa Liturghie, in multe locuri se colinda la biserica. Se impart pizarei (niste colaci speciali) copiilor asezati pe doua randuri, de o parte si de alta a potecii din curtea bisericii. Afara de pizarei, se mai dau alune, nuci, mere. Cateodata, ca sa se distreze pe seama copiilor, care doresc sa adune cat mai mult, femeile arunca merele pe jos, in zapada, unde se formeaza adevarate gramezi de copii in lupta pentru ele. De abia dupa Liturghie si dupa impartirea pizareilor, preotul da calea stelasilor in sat. Ei se imbraca la biserica cu stihare. Aici se face prima cantare. Inainte-vreme, dupa aceea se mergea mai intai la invatatorul care i-a invatat sa cante. In continuare, primele colindate erau altadata notabilitatile satului: primarul, biraul etc. Abia dupa aceea se lua tot satul de-a randul. Nici o casa nu trebuie sa ramana necolindata, oricat de rea ar fi vremea. Uneori, dupa ce termina de colindat la ei in sat, colindatorii merg si in sate vecine, dar asta mai ales a doua zi. Daca in noaptea de Ajun se colinda indeosebi afara, sub fereastra, acum, adesea, colindatorii sunt poftiti in casa, sa se bucure din bucatele dezlegate deja de preot, postul fiind incheiat.

Dar misiunea copiilor nu se termina odata cu colindatul din zilele de Ajun si de Craciun. Urmeaza Steaua, sorcova, plugusorul si cate altele, pana dupa Sfantul Vasile. Crengutele puse in apa la Sfantul Andrei pentru sorcove au dat deja in floare ("florile dalbe de mar"!).

La Bucuresti, pentru un timp, mahalalele au pastrat vechile randuieli de colindat, apoi lucrul acesta a devenit aproape imposibil. De aceea, aproape ca nu mai afli colindat in duh autentic in Bucurestii zilelor noastre. Asta nu inseamna ca nu razbate din toate partile sunet de colinde. Implicarea existentiala este insa redusa, caracterul lor este in parte deviat, trairea imputinata. Cuvintele vestirii ajung la noi de tot palide, mai mult formale.

Cum s-a vazut mai sus, in mai multe randuri, colindele romanilor, nascute la umbra Bisericii, se arata a fi o slavire inflacarata a Pruncului Iisus ["Aude-se lauda multa, / Langa pestera cea sfanta; / Strigau pastorii toti, tare: Lauda Domnului, prea mare!" - 43 – Basarabia]. Ele exprima simplu o teologie nebanuit de profunda [a se vedea pentru mai multe amanunte in acest sens cartea mea: Elemente de teologie taraneasca, Ed. Vremea, Bucuresti, 2005] si sunt de un mare rafinament existential. Textele lor constituie o poezie extraordinara (cu imagini poetice de mare finete!), iar cuvenita cantarea lor se face, in chip autentic, pe o muzica arhaica capabila sa exprime taina vestita. Felul in care sunt abordate temele denota o nesfarsita delicatete, care se insoteste uneori foarte potrivit cu un umor nevinovat, fin si binefacator.

Dupa atata colindat, dupa atatea pregatiri facute intru intampinarea Nasterii Domnului, o anumita osteneala se insinueaza in toti, colindatori si colindati. Dar nu era bai, caci "Ce ne-aduce Mos Craciun? / Tot ce e frumos si bun".

Costion NICOLESCU
Sursa:ziarullumina.ro

.

06 Noiembrie 2013

Vizualizari: 1554

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE