Craciunul sufletului

Craciunul sufletului Mareste imaginea.

O prietena m-a intrebat ce astept de la Mos Craciun, de la iarna ce se lasa peste mine in rafale, de cativa ani. Nu stiu ce sa-i raspund, luata prin surprindere, imi intreb inima ce bate asemeni unui ceasornic ruginit de timp. Prietena ma indeamna sa notez pe-o hartie, s-o arunc spre cele patru puncte cardinale, apoi sa astept.

In Ajun de Craciun, visul capata culoarea alba, asa cum e zapada, ziua si hartia din negura noptii.

Notez in graba cateva randuri, cineva ma striga la poarta, poate e Mos Craciun, alerg descult pintre asteptari ce se lasa zdrobite de propriile convingeri. De cealalta parte, e femeia sarmana, pe care-o cunosc de mult timp, si anul trecut i-am daruit o crenguta de rai. Bucuroasa, se apropie de gardul verde, isi muta plasa goala dintr-o mana in alta, asteptandu-l si ea pe Mos Craciun.

Nu pot deschide poarta incremenita de atatea intrebari, zavorul a inghetat, cine sa mai vina in seara de Craciun? Femeia, imi vede neputinta, zambeste, ascunzand plasa sub paltonul vechi.

Se aud uratorii spre Dealul Copoului, femeia priveste in zare, cat de frumos s-a pregatit orasul de Sarbatori! Pe strada e intuneric, o raza de-a lunii se lasa pe obrazul ei ca spre un sfarsit, nu-i citesc dezamagirea, mai crede in Mos Craciun.

Se apropie de gard, incet, incet, imi intinde o crenguta de vasc, ce-o ascunsese in dreptul inimii, vorbindu-mi nespus de bland despre gerul ce se anuntasera acum o luna. Niciun fulg nu se aseza pe crenguta, artificiile luminau cerul in culorile curcubeului, alaturi de straina uitasem de srisoarea catre Mos Craciun.

Stateam lipita de poarta sufletului, vascul inflorea in inima mea, cateva secunde doar si trecem in 2013. Femeia inchide ochii a rugaciune si, cand ultimul gong a anului s-a auzit, atinge zapada ce mi s-a asternut peste ganduri, da in laturi zavorul timpului si ma roaga sa-mi pun o dorinta. Luata iarasi prin surprindere, nici nu stiu daca-mi doresc bani, fericire sau doar un gram de sanatate in acest cazan urias in care ma zbat, bolnavicioasa. Privirea femeii imi dadea de inteles ca nu mi-am pus ordine in ganduri, la inceput de an, tot romanul viseaza, eu n-ar trebui sa fac exceptie.

Vascul din mana capatase muguri, pe zapada crecuse ghiocei in dum spre noul an, gardul disparuse si m-am trezit troienita la poale de dor. Femeia pleaca incet, din cand in cand imi mai face semn, o pasare, venita Dumnezeu stie de unde, mi se aseaza pe vasc, obosita. Ciuguleste, cu lacomie, mugurii aproape-nfloriti, ciripeste fericita, apoi zboara spre tinutul lui Mos Craciun.

Inchid poarta sufletului, acopar cu fulgi crenguta de vasc si plec sa-i scriu lui Mos Craciun, poate, va veni la anul.

Prietena ma intreaba, in zori, ce am scris, nu-i raspund, prea multe dorinte adunate intr-o clipa de iarna. Pixul alearga pe hartia de zapada, bucuroasa de usurinta spovedaniei, uit sa intorc ceasul ce-a ramas in ziua de ieri. Innegresc paginile, parca prea grabita pentru inceput de an, nu observ semanatorii ce s-au oprit la aceeasi poarta inghetata.

Nu mai alerg, Mos Craciun a ratacit drumul, crenguta de vasc, asezata frumos la colt de masa, ma indeamna sa iutesc pasii spre iertaciune.

Lucretia Ionescu Buiciuc

.

Despre autor

Lucretia Ionescu Lucretia Ionescu

Colaborator
14 articole postate
Publica din 04 Noiembrie 2013

13 Noiembrie 2013

Vizualizari: 3319

Voteaza:

Craciunul sufletului 2.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE