Povestiri de Ignat

Povestiri de Ignat Mareste imaginea.

 

Povestiri de Ignat din judetele Dolj, Arges si Ialomita

Sarbatoarea zilei de 20 Decemvrie se numeste in popor Ignatul sau Ihnatul, Ignatul porcilor sau Inatoarea . Cu privire la patronul zilei, iata legendele pe cari le-am putut afla:intaia se aude prin jud. Dolj si suna precum urmeaza :

"Mai de mult, oamenii taiau porcii in ziua de Ignat, - le da cu securea in cap. Asa Ignat, cu ta-sau, s-au apucat sa taie si ei porcul. Cand a vrut sa dea Ignat cu securea in capul porcului, nemereste in cap pe tasau si-l omoara!.

El, ce sa faca? L-a omorat, l-a omorat!... incepu a se vaita : ca ce-a gresit de-a omorat pe ta-sau ? !

Il ingroapa, ii face pomana si pleaca in lume.Spuse si la mic, si la mare, si la tanar, si la batran, ca ce sa faca, ca sa scape de pacat ?

Si pe drum s-a intalnit cu un popa batran. I-a spus tarasenia: iata asa, asa, asa,- cum facuse. I-a spus popa ca sa faca un cinulet (luntre) la o apa curgatoare si sa treaca pe toti calatorii fara nici o plata. Si la marginea apei sa-si faca un camin ca sa seada acolo.

Si a mai spus :

- Iea un taciune de tufa si-l infige in pamant. Daca s-o prinde pana la trei ani, bine; iti iarta Dumnezeu pacatele; daca nu s-o prinde, sa stii ca nu ti le iarta.

Asa a si facut: si-a facut cinul si caminul, si-aduse nevasta, copiii, se aseaza la o apa,- si trecea si ziua si noaptea pe cine venea.

Trecu azi, trecu maine, aproape trei ani, si cand se pomeni intr-o noapte, viscolia si batea un vant, si ei, mancare, na... nimic... Se pomeneste strigand de dincolo de apa :

- Mai Ignat! El raspunde :

- Aud, frate.

- Vino, frate, de ne trece, ca pe astfel de vreme ne-necam. Se sui in cin si trecu. Cand dincolo, nu gasi pe nimeni si trecu iar indarat, vaietandu-se cum ca se ineaca oamenii pana a ajunge el... Si cand sa intre in casa, aude iar strigand :

- Ma Ignat, ma !

- Aud, frate, aud !

- Vino, frate, de ne trece, ca ne-necam, vai de capul nostru ! Si iar trece dincolo, si cand dincolo, nu gasi pe nimeni. Si incepu iar a se vaieta si olicai, ca ce se facura ?

- Eu m-am pus sa ispasesc pacatele lui tata, si eu mai multe am facut !

Si cand sa intre in casa, iar aude strigand :

- Uu-u-u, ma Ignat, ma !

- Aud, frate, aud !

- Vino, frate, de ne trece, ca ne-necam si alta nimic !

Si iar trecu cinul. Cand ajunse dincolo, gasi doi mosnegi batrani. Ii lua in brate, ii saruta, - ca unde scapasera de inec, - ii puse in cin si ii trecu dincolo, acasa la el. Acolo incepu sa le spuie cum ca el s-a apucat sa ispaseasca pacatele lui ta-sau si acum mai mari pacate a facut; ca de aseara pan' acum doua randuri de oameni se-necara. Si mosnegii i-au raspuns.

- Lasa, ma Ignate, c-o vedea Dumnezeu !

Si acei mosnegi nu erau decat Dumnezeu si cu Sf. Petre.

Intrara in casa. Ignat se uita incolo, se uita pe dincolo, nici un scaun. N-a avut ce sa le puie ca sa seada, ca erau saraci; si i-a dat lui Sf. Petre vigul de cioareci si lui Dumnezeu tramba de panza. Copiii plangeau de foame..., plangeau, de ziceai... aaas !...

Da unchesii :

- Ma Ignate, ia impaca, ma, ai copilasi ; ce au de tot plang asa ?

- Pai, stiti ce ? plang de foame ; vazura pe muma-sa arzand tastul; si noua ne e rusine sa spunem ce avem de gand sa bagam in el, le-a raspuns Ignat.

Ori ce-ati avea, nu ne impacati pana nu ne-ti spune. Nevasta a facut ce-a mai facut prin casa si cand s-a uitat Dumnezeu si cu Sf. Petre intr-alta parte, a lasat tastul jos, gol. Cand il vad copiii lasat, incep si mai tare sa planga. Mama-sa le zise incetisor:

- Las' cu muica, ca va scoate ea acum painea din tast, si o sa mancati, si o sa va culcati.

Si de unde, ca era tastul gol.

O-ntreba Dumnezeu ca ce au in tast ? Ea ii raspunde :

- Nu e nimic, l-am lasat asa ca sa zica copiii ca e paine, pan-or adormi.

Si Dumnezeu :

- Ia impaca copiii, ca prea plang; cauta in tastul ala, ca trebue sa aveti ceva subt el ; nu se poate...

I-a raspuns Ignat ca :

- Nu, ca nu avem nimic subt tast...

- Ia lasa; cauta sub tast de impaca copiii; nu vezi cum plang ?

Si cand se duce nevasta lui Ignat de ridica tastul, o paine de de cele dospite, mare-mare ce de-abia avea loc subt tast de mare ce era. Dupa ce-o scoate, o frange si o imparte la copii. Se pun copilasii si mananca si se mai pun si ei, cei batrani.

In timpul acesta, odata s-au aprins niste lumanari inaintea lui Dumnezeu. Cum a vazut asa, Ignat repede s-a priceput ca este Dumnezeu. Si a inceput sa le sarute talpile picioarelor, si poalele toalelor, si mainile.

...- Ca, [uite] cum a venit Dumnezeu in casa mea si n-am avut ce sa-i dau sa manance si pe ce sa seada, saracutul de mine, Doamne !

Si Dumnezeu:

- Lasa ma Ignate, ca ai implinit toate,- si sa mergi cu noi.

- Sa merg, Doamne, dar copiilor ce le fac ?

- Lasa-i, am eu grija de ei, raspunde Dumnezeu. Si au plecat: Ignat cu Dumnezeu si cu Sf. Petru. Mergand ei asa, au dat pe la carbune si acu era prins. Facuse niste radacini in pamant si niste lastari pana la brau. Si au luat-o inainte. Pe drum Dumnezeu ii zise :

- Astazi sunt trei ani de cand ai omorat pe ta-tau. Sa stii ca ti-ai ispasit pacatele. De-acum inainte sa fii harnic sa nu mai faci.

Si au mers tot inainte,- cati ani or fi mers, nu se stie,- ca s-au intalnit c-o trasura, cu niste telegari de cai, de credeai ca Ignat sboara, nu altceva; si-n trasura, unde se lefaiau niste boieri. In urma le veniau samare incarcate cu marfa scumpa...

Negustori mari !

Si a zis atunci Dumnezeu :

- Ma Ignate, cunosti tu pe cineva din negustorii aia ? A ?

- Nu cunoscui pe nimenea, Doamne ! - Vezi, ma? Aia fura feciorii tai!...

- Taci, Doamne !

- Ai tai fura, mai Ignate !

Auzind asa, Ignat vru sa le sarute picioarele si mainile. Si ce sa le sarute, ca si pierisera !

Luand-o Ignat indarat, se intalneste iar cu trasura. Isi lua inima in dinti de-o opri si-i intrebara:

- Eu pe dumneavoastra parca v-as cunoaste; da, de! Nu stiu de unde sa va ieau ; v-asemuiu cu niste copii.

- Ce copii, omule ?

- Cu niste copii ai miei cari i-am parasit la apa cutare.

- Pai noi suntem copiii aia de cari spui dumneata ; noi suntem copiii lui Ignat.

- Manca-v-ar taica, voi sunteti copiii mei !

Si au plecat cu totii inainte !

In ziua de Ignat, nu este ingaduita, mai ales pentru femei, nici o munca, si mai cu sama in casa, fiindca se crede a fi , primejdie pentru boale si alte suparari, printre cari ar fi si aceea ca porcii ar rupe camasile intinse pe gard, la uscare .

In aceasta privinta, iata o povestire musceleana referitoare la o femeie nesocotitoare :

"Cica o crestina, in loc sa tie ziua asta, s-a apucat sa toarca. Inatoarea, - fiindca erau usile incuiate, s-a lasat pe cos si a intrat la femeie in casa zicandu-i :

- Hai, surata, sa-ti ajut si eu.

Femeia a crezut-o. Au tors amandoua pana au ispravit. Pe la miezul noptii, Inatoarea zice surata-sii:

- Fuga de cauta un hardau, ca pana la ziua sa si coacem tortul.

Femeia se duse sa caute prin vecini, spunand cu cine a ispravit tortul.

- Fugi, fa, ca aia e Inatoare si vrea sa te opareasca pe tine in hardau si sa te manance.

Ea nu se incredinta, pana nu-i spusera toate vecinele in acelas chip.

- Pai dar, zise femeia, - cum sa scap?

- Pune scara la capul casei, suie-te pe cos si canta cocoseste de trei ori pe cos: "Cucurigu-gagu!", ca ea cum o auzi cocosul, o si sterge la sanatoasa. Pe urma intra-n casa si stinge focul sa nu mai vaza lumina, ca daca o vedea, vine iar la tine !

A facut femeia cum au invatat-o vecinele si a scapat de Inatoarea".

Prin multe parti se taie porcii in aceasta zi. "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel putin o pasere, - indeamna o credinta muscelana, gaina, rata, gasca; ori la vreme, de-ai intepa creasta la o gaina neagra ca sa dea sangele, ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale" .

Prin unele parti, lucrul, adica munca este ingaduita, insa numai dupa ce femeia a vazut sange de orice soiu de vietate, ori sange de porc negru. Daca nu vad gospodinele sange, prind o gaina neagra, ii impung creasta cu un ac, ca sa-i dea sangele, sa-l vada si apoi se apuca de lucrul de care au nevoie.

In aceasta privinta, iata urmatoarele povestiri muscelene: "Cica era o femeie, pe care o chema Rada. In seara spre Ignat, ea s-a apucat sa toarca niste caiere de canepa. Pe-aproape de miezul noptii, pe cand Rada inca lucra, s-a pomenit cu Sf. Ignat la fereastra, ca a -nceput sa se rasteasca la ea zicandu-i :

Rad', Rad';

Suie-te'n pat,

Ca eu sunt Ignat!

Adica : Rada, Rada, culca-te ! Nu mai toarce!

Ea insa, n-a ascultat, - a lucrat inainte.

A doua zi a si pus-o boala jos. Si cica, pan-a 'ntepenit-o Dumnezeu, ea a aiurat intr-una :

Ignat, Ignat,

Ce-am avut, Am depanat!

Adica : ce-am tors, am depanat pe raschitor.

Mai era una care periase la calti in ziua de Ignat. D-atunci insa a lovit-o boala si in curand s-a dus de pe lumea asta. Pana a a murit, a aiurat zicand :

Ignat, Ignat, Zi buna de periat!

A treia povestire se aude prin jud. Ialomita si ne spune ca o femeie, care nu stia ca in aceasta zi nu trebue sa toarca si sa coasa, ca sa n-o gaseasca pe ea, sau pe cineva dintr-ai ei, sa se-mbolnaveasca sau sa-nebuneasca, a depanat de pe fuse pe raschitor si de aceea a-nebunit. Ea zicea-ntruna :

Ignat, Ignat, Dela usa, pan' la pat, Sapte fuse-ara depanat!

Ignatul il tin si femeile insarcinate, ca sa nasca pruncii intregi la trup si la minte.

Prin jud. Teleorman, in aceasta zi nu se lucreaza lucruri femeiesti, ca sa nu icneasca, - sa nu geama, - ca porcul. In sfarsit, se mai spune ca Ignatul isi are randuit sa moara negresit un om la ziua lui.

Studiu Etnografic de Tudor Pamfile

03 Iulie 2012

Vizualizari: 9297

Voteaza:

Povestiri de Ignat 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE