Colindatul in ceata barbateasca

Colindatul in ceata barbateasca Mareste imaginea.

Colindatul in ceata barbateasca este intalnit in Romania, in spatiul Republicii Moldova, dar si in teritoriile aferente spatiului romaneasc, timp de secole insotind poporul nostru, articulandu-i viata dupa normele inalte ale eticii si esteticii populare. El concentreaza valori de prima importanta ale folclorului muzical, literar, coregrafic, perpetuate prin traditia oralitatii. In timpul practicarii colindatului sunt luati in considerare toti membrii societatii, fiecare are rolul sau ca parte a intregului colectiv.

Colindatul la romani

Obiceiul colindatului si specia colindei de Craciun constituie unul din elementele reprezentative si emblematice ale tezaurului spiritual al poporului Roman, tezaur ce a contribuit in decursul zbuciumatei sale istorii la cultivarea sentimentului de unitate spirituala, de limba si de neam.

Repertoriul national legat de obiceiurile ciclului sarbatorilor de iarna imbina creatii artistice de origine diferita in timp. Productiile ce il reprezinta au obarsia in vechea cultura geto-daca, in credinta idolatrica a popoarelor greco-romane, orientale, dar si in practicile crestine. In asa fel, elementele pagane si crestine in cadrul obiceiurilor desfasurate in imprejurari fie festive, fie obisnuite, s-au imbinat si s-au influentat reciproc. In structura sarbatorilor din perioada iernii fuzioneaza manifestarile legate de sarbatorile Bisericii crestine, de Craciun, An Nou si Boboteaza, care au un bogat si variat repertoriu, incluzand colinde, cantece de stea, urarea plugusorului, urarea cu sorcova, teatrul popular, teatrul cu papusi, dansuri cu masti.

Colindatul, in cadrul datinilor sarbatorilor de iarna, concentreaza o mare bogatie de productii muzicale si literare. Colindele consemneaza subiecte diferite, incepand cu valorificarea imaginativa a fortei cuvantului si relevarea elementelor din viata comunitatii rurale si terminand cu manifestari sociale, relatii interumane, activitati economice ale oamenilor.

Forma traditionala a colindatului presupune participarea in tregii comunitati: o parte in postura de colindatori, alta parte in pos tura de colindati. In mare, modul de desfasurare a colindatului este identic atat in Romania, cat si in Republica Moldova.

Colindatul incepe in ajunul Craciunului si dureaza pana in ziua de Boboteaza. Protagonistii obiceiului sunt copiii, flacaii, barbatii pana la o anumita varsta (mai rar, femeile), organizati in cete compacte si insotiti uneori de mici formatii instrumentale.

Colindatul este precedat de etapa organizatorica, pregatitoare, care reclama constituirea cetei, repartizarea functiilor, invatarea repertoriului.

Copiii sunt primii care pornesc cu colindatul, lucru deloc intamplator, intrucat in credinta traditionala populara se considera ca anume copiii pana la varsta pubertatii sunt inzestrati cu calitati morale respective − puritate spirituala, ingenuitate, candoare etc. − clauza esentiala, ce asigura, sub cele mai bune auspicii, eficienta urarilor si a felicitarilor. "Sub aspectul structurii textelor poetice, colindele de copii”, spre deosebire de cele de ceata, sunt urari directe de menire "gospodarilor belsug de roade, de vite si de copii, [colindatorii – n.n.] solicitand in schimbul urarii daruri (...)”.

Colindatul in ceata barbateasca

Cei mai importanti colindatori in satul traditional erau flacaii, barbatii tineri. Ei organizau colindatul si vegheau desfasurarea lui conform traditiei stramosesti, respectand si impunand ordinea necesara in societate. Grupul colindatorilor este desemnat prin diversi termeni de circulatie locala, precum ceata, ceata flacailor, ceata mare, tovarasie, hurta, cumpanie, banda, haita, roata, malanca, iar in zonele de sud si sud-est - prin cei de valaret sau hurdughie.

Flacaii invatau din timp de la oamenii in varsta colindele specifice satului. Colindele transmise in acest mod respecta o vechime foarte mare, sunt creatii originale, autentice si foarte importante pentru a intelege modul de viata si valorile societatii traditionale. Ele pot fi asemuite cu imnuri adresate celor colindati. Conform traditiei, in semn de respect, ceata de barbati tineri trebuia sa colinde toate gospodariile din comunitate. Colindau in mod organizat, anticipand sau remediind conflictele posibile, iar a doua si a treia zi organizau cu banii castigati hora (joc) in sat, la care participa toata colectivitatea.

In acest mod, prin asimilarea valorilor etice si estetice comune colectivitatii, ceata de barbati colindatori contribuia la socializarea tinerilor, la asigurarea comunicarii dintre generatii, la incluziunea sociala a tuturor grupurilor, la transmiterea modelelor sociale.

Colindatul propriu-zis al adultilor se desfasoara in ajunul sau preziua sarbatorii Nasterii Domnului, mai rar de Anul Nou, cel mai raspandit ramanand a fi, totusi, colindatul de Craciun. Numarul de participanti in ceata de colindatori poate varia intre 4-15, dar poate ajunge si pana la 25-50 de flacai, in functie de structura demografica a localitatilor.

Dupa locul de interpretare, pot fi diferentiate in: a) colindele de fereastra; b) colindele de casa, unele cu continut strict bisericesc, numite pe alocuri la icoane (Rascaieti-Stefan Voda) si c) colindele de masa, acestea din urma fiind apanajul predilect al colindatului cu cumpaniile, al obiceiului de a efectua vizite rituale reciproce la rude, fini, nasi, frati, parinti, neamuri, vecini, prieteni casatoriti, in toata perioada sarbatorilor de Craciun si Sf. Vasile. Cetele barbatesti (de flacai) interpreteaza, de obicei, colindele de fereastra si cele de casa. Dupa caz, insa, la invitatia speciala a gazdelor, pot sa le cante si pe cele de masa, in cadrul banchetului ritual.

Din punct de vedere al structurii organizatorice a colindatului in ceata barbateasca se disting trei etape principale: etapa pregatitoare, etapa colindatului propriu-zis si etapa de incheiere.

Etapa pregatitoare presupune mai multe actiuni, printre care:

1 – impartirea (sau imparteala) prealabila a localitatii in sectoare de colindat, numite mahalali sau valareturi;

2 – alegerea comandantilor de cete ( numiti local mai mare, camaras, capitan, pricept, arvonas, staroste, vataf, calfa ) cu doua-trei saptamani inainte de Craciun, de obicei, la Lasatul Secului;

3 – alegerea membrilor (numiti local semasi, sambriasi, laturasi, mijlocasi, camarazi) de catre comandant ;

4 – procesul de invatare a trei-patru sau mai multe colinde, uneori diferentiate fun-ctional (pentru gazda, pentru fata, pentru copii, pentru fecior in armata, pentru raposati etc.) la reuniunile speciale, numite hurdughie in Republic a Molodva (Valea Nistrului de Jos, unele parti din Transnistria si regiunea Nicolaev) ;

5 – distribuirea functiilor subalterne, precum banarul, casierul sau haznagiul (cumulat deseori cu cel de comandant, camaras sau capitan), scriitorul, gonasii sau chematorii, colindatorul principal (amintind de functia uratorului sau „ceteratorului” principal din ceata de Anul Nou, tocmit si platit special), colacarii (transportatorii colacilor), pe alocuri existand si functia de camaras mare si de adjunct, numit satior (Copanca, Stefan Voda), acestora rezervandu-li-se dreptul exclusiv de a alege casele cu fete mari preferate pentru colindat, dar si obligatia de a cumula incasarile banesti ale cetelor si de a dirija toate cheltuielile, in scopul organizarii manifestarilor comunitare cu muzica si dans, numite hora satului sau jocul;

6 – achizitionarea sau confectionarea accesoriilor necesare (dupa caz, batul sau franghia pentru colaci, steaua, clopotelul etc.);

7 – obtinerea binecuvantarii preotului si a accesoriilor necesare pentru adunat banii: cheta de la preot (numita si crusca) sau ladita de la primar (numita si discuri);

8 – organizarea horei prealabile a flacailor (jocul), in amurgul zilei de Craciun, intr-un loc special, in fata casei de cultura, bisericii, in centrul localitatii, evenimentul constituind un
preambul al colindatului propriu-zis.

Etapa colindatului propriu-zis cuprinde urmatoarele actiuni:

1 – pornirea alaiurilor din centrul localitatii, cu muzica de mars si de joc, executata cel putin de doi lautari ambulanti, de regula, la acordeon si la toba, carora li se poate asocia si o goarna de semnalizare, folosita de gonasi;

2 – cererea permisiunii de a colinda, strigata de gonasi sau de grupul intreg, din poarta curtii sau de dinaintea casei, exclamand formula „Primiti cu colinda!?”;

3 – primind acceptul "poftim, poftim”, sonorizat de catre gazda, ceata se deplaseaza spre fereastra, in unele localitati scandand de trei ori, in grup si in maniera ritmica cadentata, cuvantul "Multumim!”, sau imitand dansul flacailor, in sunetul unei melodii de dans, asociata uneori cu pocnetul din bici;

4 – se executa in grup a una-doua colinde la fereastra sau in pragul casei, rolul de lider al cantarii revenindu-i colindatorului;

5 – dupa caz, la invitatia gospodarului, ceata intra in casa, uneori cu muzica de Vivat (melodii de cantec in ritm de dans), dupa care canta cu steaua, „la icoane”, colinda speciala Nasterea ta, Hristoase, derivata din repertoriul ecleziastic;

6 – dupa caz, fata casei leaga cusmele flacailor preferati cu "fundite” sau panglici;

7 – dupa caz, la invitatia gospodarului, se interpreteaza unele colinde la masa rituala, printre care colinda moralizatoare Omu-n lume cat traieste;

8 – oferirea darurilor rituale din partea gazdelor, de regula, un colac mare si bani, insotite de formule de multumire catre colindatori;

9 – anuntarea de catre camaras a sumei acordate;

10 – formula de multumire din partea camarasului, acompaniata de scandarea grupului;

11 – dupa caz, se scoate la joc fata mare a casei, ea dansand in curte, in cercul cetei barbatesti sau in pereche cu camarasul, o suita de sarba si hora in doua parti, tobosarului atribuindu-i-se un rol ritmic determinant in actul performarii;

12 – dupa caz, comandantul invita fata casei la jocul ce va urma a doua zi de Craciun;

13 – alaiul pleaca in sunetul muzicii de mars si de joc,acompaniindu-se de chiote, percutie la toba, pocnituri din bici.

Etapa de incheiere a colindatului poarta, pe alocuri, denumirea sugestiva la zama. Ea semnifica masa rituala inchinata cetelor de colindatori ai localitatii, care se organizeaza spre dimineata, a doua zi de Craciun, acasa la unul din camarasi, avand drept simbol zeama de gaina, alaturi de vin si de alte bucate de sarbatoare. In cadrul reuniunii la zama se face totalul incasarilor, se numara banii, se impart colacii intre membrii cetelor, o parte se consuma pe loc. Suma totala adunata se distribuie pentru plata colindatorilor principali, uneori si pentru donatii speciale catre biserica, iar grosul banilor sunt destinati finantarii muzicii pentru cele 7 jocuri (hore) obligatorii ale satului, prilejuite de trei sarbatori principale ale anului (Craciun, Sf. Vasile si Pasti).

La zama, flacaii petrec, cateva ore la rand, alaturi de fetele invitate, uneori insotite de mame, intreaga adunare delectandu-se cu muzica si dans. De mentionat, ca petrecerea la zama era organizata si la sfarsitul uratului (haitura, ceteratura, plugarie) de Sf. Vasile, de asta data, ea fiind gazduita de parintii altui camaras.

In unele localitati, traditia desfasurarii obiceiului variaza sau nuanteaza sensibil schema enuntata mai sus.

Textele poetice ale colindelor poarta un caracter festiv si difera, in functie de varsta si de statutul social al destinatarului. Prin continutul lor se venereaza munca omului, atasamentul lui fata de natura, dragoste etc. Urarea propriu-zisa este dezvaluita abia in finalul colindatului. Factura individualizata a colindei pune in centrul ei "omul cu izbanzile lui legate de crugul anului, astazi evocand, inca la modul arhaic, viata agrara si pastorala, vanatoarea, pescuitul, dragostea dintre fata si fecior, multumirea celor tineri casatoriti sau a celor mai varstnici, a celor batrani”.

Toate aceste etape se bazeaza pe respectarea anumitor norme sociale, morale si juridice, acreditate de comunitatile locale, fapt ce confera intregului ansamblu functional al colindatului in ceata barbateasca semnificatia unei veritabile institutii culturale traditionale.

Obiceiul Colindatului in ceata barbateasca, cu valentele sociale profunde, este unul de referinta in strategiile identitare ale poporului roman. Colindatul in ceata barbateasca solidarizeaza grupul flacailor, cultiva disciplina in randul lor, ii deprinde sa-si asume responsabilitati colective, contribuie la modelarea comportamentului lor in spirit civic, patriotic. Functiile sociale ale colindatului vizeaza reactualizarea relatiilor sociale, fortificarea sistemului traditional de valori si de transmitere a modelelor etice, comportamentale, estetice, constituite pe parcursul secolelor.

Radu Alexandru

 

20 Decembrie 2013

Vizualizari: 6315

Voteaza:

Colindatul in ceata barbateasca 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE