Iuda si pradarea raiului in colindele traditionale romanesti

Iuda si pradarea raiului in colindele traditionale romanesti Mareste imaginea.

Iuda, Apostolul care l-a vandut pe Mantuitorul pe treizeci de arginti, a ramas in mitologia romaneasca drept un arhaic demon malefic, al carui unic rost pare sa fie distrugerea lumii. In miturile romanesti el provoaca bolile, cutremurele, furtunile puternice. In contextul sarbatorilor de iarna intalnim un ciclu aparte de colinde traditionale romanesti, care face referire la tema pradarii raiului de catre Iuda. Acest act are loc pe de-o parte, in timpul "somnului lui Dumnezeu” – o drama care se petrece, in fiecare reinnoire a timpului prin intervalul sacru al sarbatorilor de iarna, iar pe de alta, in timp ce este biruit de somn, "paznicul raiului” - Sfantul Petru sau Sfantul Ilie sau un alt Sfant veghetor.

Somnul lui Dumnezeu

In folclorul romanesc Iuda reprezinta principiul haosului. Personajul instaureaza spaima si dezordinea generala si nu poate fi infruntat de nimeni. Acestei influente malefice ii cade prada chiar si Dumnezeu: "Sub un pom mare-nflorit/Dumnezeu a adormit,/Venira trei turturele/Si cantara ce cantara/Si prin casa si pe-afara/Pe Dumnezeu nu-l sculara;/Venira trei golumbei/Si cantara cat cantara/Si prin casa si pe-afara/Pe Dumnezeu nu-l sculara,/Venira trei ingeri si cantara/Of! Doamne, sfantul de tine,/De greu, Doamne, ai-adormit/Si Iuda in rai a intrat/Ce-a fost bun a adunat:/Galeata de la botez,/Inel de la cununie/Si toiag de judecata,/De judeca lumea toata/Nu stim la rau ori la bine/Unde-o vrea Domnul cu mine./De pe scaunul de-argint/Intra in negru pamant./De pe scaun Domnului/Intra-n talpa iadului./De pe scaun de hartii/Te duce unde nu stii”.

Somnul lui Dumnezeu in rai, din care nu il pot trezi, dupa cum putem observa din colindul amintit mai sus, nici randunelele, nici porumbeii, nici chiar ingerii, nu este nici el rezultatul unei intentionalitati sau al vreunei cauze malefice, chiar daca se soldeaza cu pradarea raiului. Este, mai curand, prefigurarea inevitabilei reintoarceri a cosmosului inspre haos, de la care, iata, nici demiurgul - ipostaza sa indumnezeita - nu se poate abate.

Somnul lui Dumnezeu este o abandonare a lumii – dar a lumii cazute in pacat; el aduce cu sine abrogarea legilor, "sfarsitul lumii”: "Mandru-i Domnu d-adormit,/Sub un mar mandru-nflorit./Scoala, Doamne, nu durmi,/Ca de cand ai adormit,/Iarba verde te-a-ngradit,/Florile te-or cotropit/Si lumea s-o paganit./Suduie fecior pe tata/Si mamele-si fac pacate./D-atunci nu-i rod in bucate,/Nici nu-i grau, nici nu-i secara,/Numai neghinioara goala”.

Toropirea generala are legatura cu intervalul de regenerare al lumii din timpul sarbatorilor anuale: in aceasta perioada pamantul trebuie sa se refaca, dar conditia acestei regenerari este disolutia sa prealabila in haos – "regresiunea in haos”. Somnul lui Dumnezeu este totodata conditia trezirii, a renasterii sau a invierii.

Somnul Sfantului Petru

Somnul care il rapune pe Sfantul Petru este substitutul mortii. In basmele romanesti eroii sunt adesea pusi la incercare cu proba somnului (cazul "clasic” este al lui Praslea cel voinic, pazitorul merelor de aur), dar aceasta este familiara tuturor mitologiilor. Mircea Eliade considera ca, in epopeea lui Ghilgames, proba somnului eroului este cea mai grea, pentru ca a invinge somnul echivaleaza cu o depasire a conditiei umane, muritoare.

Sfantul Petre adoarme si se plange ca "Iuda cheia mi-a furat/Si in rai ca s-a bagat/Multe lucruri si-a luat:/Lua luna cu lumina,/Soarele cu razele,/Scaunul de-mparatie/Si batul de vitejie”, intruzand ordinea sublima a cerului si jefuind pana si insemnele sacre ale puterii "Iuda in rai a intrat/Ce-a fost bun a adunat:/Galeata de la botez,/Inel de la cununie/Si toiag de judecata,/De judeca lumea toata/Nu stim la rau ori la bine/Unde-o vrea Domnul cu mine”. Decaderea morala si materiala a lumii terestre este, observam, dublata de o decadere egala a lumii celeste.

Iuda, pradarea raiului si Nasterea Domnului

Colindul urmator prezinta o importanta deosebita pentru subiectul nostru, fiindca arata stransa legatura intre sarbatoarea Craciunului si episodul pradarii raiului. Din continutul lui intelegem ca faptele despre care e vorba acolo, nu se petrec candva, indiferent in ce timp al anului, ci imediat dupa nasterea Domnului, cand Mantuitorul e "mititel si-nfasatel", iar Iuda, patruns in rai, "Cata-ntr-una, Crucea si lumina".

Pe scurt, continutul colindului este urmatorul: Dumnezeu, "mititel si-nfasatel", sade la masa cu Sfantul Petru - "sluguta lui cea dreapta". Sluga iesind afara, "S-a uitat la rasarit / Si ce-a vazut s-a-ngrozit/A vazut cum a intrat/ Iuda-n rai si l-a pradat". Sluga da de stire Domnului, iar cand Acesta il intreaba ce-a luat Iuda din Rai, el raspunde: "Ulcicuta cea de vin/ Lingurita cea de mir/ Scaunul judetului/Ciubarul botezului/Si-acum cata-n una/Crucea si lumina".

In unele colinde, Iuda patrunde in rai si il jefuieste in timpul unei mese asezate sub marul cosmic, la care stau gazdele raiului, "Dumnezeu ce toate vede;/Si Craciun cel batran,/Si Ioan, Sfant Ioan,/Si Ilie, Sfant Ilie/Si toti sfintii dimpreuna”. Vestea este adusa celor care petrec insotita de repros: "Tu sezi, Doamne si pranzesti,/Si raiul nu ti-l grijesti./Iuda-n rai ca mi-a tunat,/Ce-a fost bun, tot a luat.”

Atitudinea neamului omenesc in fata pradarii raiului de catre Iuda

Stirea despre pradarea raiului ajunge si pe pamant astfel incat pradarea raiului nu se face fara impotrivire. Lumea de sus, ingerii si sfintii, ca si lumea de jos, neamul omenesc, lupta din greu impotriva lui Iuda, personificarea intunericului, pentru ca lumina sa nu dispara. Si pamantenii se grabesc sa iasa la lupta impotriva lui Iuda.

Acestia fie alearga la milostivirea Maicii Domnului, dupa cum observam in urmatorul colind: "Mergi, Maicuta,/ La tablita,/Ia un pumn de tamaita,/Si-ncepe a afuma,/Ca Iuda s-a spaimanta/Si pe-a noastre le-a lasa,/Si de Rai s-a departa!”, fie se avanta ei insisi in lupta: "Ceasta seara-i seara mare/Noi plecam si colindam/Colindam lui Dumnezeu/Ca noi ne-am batut cu Iuda/ Si Iuda ne-a biruit/Ne-a luat luna cu lumina/Si soarele cu caldura".

In multe zone ale tarii, ceata colindatorilor ii trezeste din somn pe cei colindati. In acest sens, colindatorii se furiseaza pana in pragul casei gazdelor fara a fi simtiti, astfel incat vestea cea buna a colindului sa fie primul lucru pe care gazdele il aud. Odata cu "desteptarea" lui Dumnezeu si a omului, cu finalizarea somnului malefic, se declanseaza regresiunea haosului si instaurarea noii lumi.

Dupa acea mobilizare deopotriva a oamenilor si sfintilor - cei care canta colindele menite sa trezeasca lumea din somnul malefic care o trage spre pieire sunt deopotriva ambasadori ai oamenilor si a divinului, legaturile dintre lumea terestra si cea celesta fiind temporar refacute. Astfel, intre Ajunul Craciunului si Boboteaza lumea este din nou intreaga si continua, miracolele sunt posibile, viitorul isi dezvaluie tainele si oamenii curati la suflet il pot vedea pe Dumnezeu cum sta in cer impreuna cu sfintii.

Radu Alexandru

20 Decembrie 2013

Vizualizari: 5642

Voteaza:

Iuda si pradarea raiului in colindele traditionale romanesti 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE