Anania si Safira
Anania si Safira
Crestinii cei dintai duceau viata obsteasca
Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste. Si cu mare putere apostolii marturiseau despre invierea Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti.
Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduceau pretul celor vandute, si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta.
Anania lovit de moarte naprasnica
Iar un om anume Anania, cu Safira, femeia lui, si-au vandut tarina. Si a dosit din pret, stiind si femeia Iui, si, aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
Iar Petru a zis: "Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinii? Oare, pastrand-o, nu-ti ramanea tie, si vanduta (banii) nu erau in stapanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu".
Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit. Si, sculandu-se cei mai tineri, l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat.
Safira moare si ea naprasnic
Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind cele ce se intamplase. Iar Petru a zis catre ea: "Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat?" Iar ea a zis: "Da, cu atat".
Iar Petru a zis catre ea: "De ce v-ati invoit sa ispititi Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine".
Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii, au gasit-o moarta si, scotand-o afara, au ingropat-o langa barbatul ei. Si frica mare a cuprins toata adunarea si pe toti care au auzit acestea (Fapte 4, 32-5, 12).
Iar daca a crescut paiul si a facut rod, atunci s-a aratat si neghina (Mt. 13, 26).