Cananeianca si vindecarea surdo-mutului
Cananeianca si vindecarea surdo-mutului
Iisus vindeca pe fiica cananeiencei
Si, ridicandu-se de acolo, s-a dus in hotarele Tirului si ale Sidonului si, intrand intr-o casa, voia ca nimeni sa nu stie, dar n-a putut sa ramana tainuit. Si, iata, o femeie cananeianca, din acele tinuturi, iesind, striga zicand: "Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon".
El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: "Slobozeste-o, ca striga in urma noastra". Iar El, raspunzand, a zis: "Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel".
Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: "Doamne, ajuta-ma". El insa, raspunzand, i-a zis: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Dar ea a zis: "Da, Doamne, dar si cainii mananca faramiturile care cad de la masa stapanilor lor". Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti". Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela.
Vindecarea unui surdo-mut
Si, inapoindu-se din partile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Si I-au adus un surd, care era si mut, si L-au rugat ca sa-si puna mana peste el. Si luandu-l din multime, la o parte, si-a pus degetele in urechile lui si, scuipand, s-a atins de limba lui.
Si, privind la cer, a suspinat si a zis lui: Effatta!, ceea ce inseamna: "Deschide-te!". Si urechile lui s-au deschis, iar legatura limbii lui indata s-a dezlegat si vorbea bine. Si le-a poruncit sa nu spuna nimanui. Dar, cu cat le poruncea cu atat mai mult ei il vesteau.
Si erau uimiti peste masura, zicand: "Toate le-a facut bine: pe surzi ii face sa auda si pe muti sa vorbeasca" (Mt. 15, 21-29; Mc. 7, 24-37).
El toate le face bine (Mc. 7,37).