Eliodor incearca sa rapeasca odoarele Templului

Eliodor incearca sa rapeasca odoarele Templului

Pazitorul templului starneste lacomia regelui Siriei

Cand sfanta cetate cu toata pacea se locuia si legile foarte bine se pazeau pentru buna credinta lui Onia arhiereul si urarea rautatii, s-a intamplat ca insisi regii au cinstit locul acesta si templului i-au trimis daruri foarte bune, atata incat chiar si Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele cele de obste ale jertfelor.

Si un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al casei Domnului, s-a certat cu arhiereul pentru treburile targului din cetate. Si neputand birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea era ocarmuitor in Cele-Siria si in Fenicia, si i-a spus cum ca vistieria sa din Ierusalim este plina de nenumarati bani, caci multimea banilor ce aduna din biruri este nenumarata si fara legatura cu ce se cheltuieste la jertfe, si s-ar putea ca aceste comori sa vina sub puterea regelui.

Si intalnindu-se Apoloniu cu regele, l-a instiintat de banii despre care i s-a spus, iar el, chemand pe Eliodor, care era mai-mare peste bani, l-a trimis si i-a poruncit sa aduca banii cei mai sus-zisi. Si Eliodor indata a pornit la calatorie, insa dand veste ca merge in cetatile Cele-Siriei si ale Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.

Nelegiuirea lui Eliodor si pedepsirea ei

Si dupa ce a sosit la Ierusalim, a fost primit cu cinste de arhiereul cetatii, si a spus de instiintarea aceea, si i-a aratat pentru ce pricina a venit, si a intrebat de sunt adevarate acestea.

Iar arhiereul a aratat ca bogatiile sunt pentru vaduve si pentru saraci; iar o seama sunt si ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu precum a facut para necredinciosul Simon; daca se scad toate aceste bogatii, toti banii sunt patru sute de talanti de argint si doua sute de aur.

Si cum ca strambatate se face celor ce lucrurile lor le-au incredintat sfinteniei locului aceluia si casei Domnului, care in toata lumea se cinsteste pentru marirea si sfintenia ei. Aceea nicidecum nu poate sa fie. Iar Eliodor, potrivit poruncilor imparatesti ce avea, a zis ca acelea in vistieria domneasca trebuie sa fie duse.

Si Eliodor, vrand sa indeplineasca porunca, fiind de fata cu ostasi de la vistierie, Domnul parintilor si Stapanul a toata puterea a facut o minunata aratare, incat toti cei ce indraznisera sa vina, spaimantandu-se de puterea lui Dumnezeu, au lesinat si s-au infricosat.

Ca li s-a aratat un cal care avea pe el un calaret groaznic si era impodobit cu foarte frumos acoperamant si, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel ce sedea pe cal se vadea avand arme de aur.

Si inca alti doi tineri s-au aratat inaintea lui, puternici foarte, stralucind de marire si cu imbracaminte luminoasa, care, stand de amandoua partile, neincetat il bateau cu multe lovituri, coplesindu-l. Si fara de veste, cazand Eliodor pe pamant si cu mult intuneric impresurandu-se, l-au apucat si l-au pus intr-o lectica.

Dumnezeu daruieste viata lui Eliodor

Si unii dintr-ai lui Eliodor curand s-au rugat lui Onia ca sa cheme pe Cel Preainalt si sa daruiasca viata celui ce zacea in ghearele mortii. Atunci, temandu-se arhiereul ca nu cumva sa socoteasca regele ca iudeii au facut ceva viclesug asupra lui Eliodor, a adus jertfa pentru izbavirea omului.

Si dupa ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarasi s-au aratat lui Eliodor cu aceleasi haine imbracati si, stand, au zis: "Multa multumire sa aduci lui Onia arhiereul ca pentru el ti-a daruit Domnul viata. Iar tu din cer fiind batut, spune la toti puterea cea preamare a lui Dumnezeu". Si dupa ce au zis acestea, s-au facut nevazuti.

Iar Eliodor aducand jertfa Domnului si fagaduinte foarte mari fagaduind Celui ce i-a daruit viata, si multumind lui Onia, s-a intors la rege, marturisind tuturor lucrurile Preamarelui Dumnezeu, pe care le-a vazut.

Si regele, intreband pe Eliodor cine ar fi vrednic care sa se trimita odata in Ierusalim, el a raspuns; "De ai pe cineva vrajmas, sau panditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo si batut il vei primi, chiar de va scapa; pentru ca in locul acela este cu adevarat puterea lui Dumnezeu. Ca Cel ce locuieste in cer este privitor si ajutator locului aceluia si pe cei ce vin ca sa faca rau, ii bate si ii pierde" (2 Mac. 3).

Sfant si infricosator este numele Lui (Ps. 110, 9).