Epistola catre Romani

Epistola catre Romani

Roadele indreptarii prin credinta. Adam si Hristos

Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.

Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare, si rabdarea incercare, si incercarea nadejde. Iar nadejdea nu rusineaza, pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara. Dar Dumnezeu invedereaza dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.

Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui. Si nu numai atat, ci ne si laudam in Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum impacarea. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el.

Caci, pana la lege, pacatul era in lume, dar pacatul nu se socoteste cand nu este lege. Ci a imparatit moartea de la Adam pana la Moise si peste cei care nu pacatuisera, dupa asemanarea greselii lui Adam, care este chip al Celui care avea sa vina.

Dar nu este cu greseala cum este cu harul, caci daca prin greseala unuia cei multi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Si ce aduce darul nu seamana cu ce a adus acel unul care a pacatuit; caci judecata dintr-unul duce la osandire, iar harul din multe greseli duce la indreptare. Caci daca prin greseala unuia moartea a imparatit printr-unul, cu mult mai mult cei care primesc prisosinta harului si a darului dreptatii vor imparati in viata prin unul Iisus Hristos.

Deci, dar, precum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin dreptatea Unuia a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata; caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea Unuia se vor face drepti cei multi. Iar legea a intrat si ea ca sa se inmulteasca greseala; iar unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul pentru ca, precum a imparatit pacatul prin moarte, asa si harul sa imparateasca prin dreptate, spre viata vesnica, prin Iisus Hristos, Domnul nostru (5, 1-21).

Cati sunt minati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (Rom. 8, 14).

Indemn la supunere, la iubire fata de aproapele si la alte fapte bune

Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceea, cel care se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielilor lui Dumnezeu. Iar cei care se impotrivesc isi vor lua osanda. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea.

Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea; caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia, pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui care savarseste raul. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci ei sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.

Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, dare; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. Pentru ca (poruncile): sa nu savarsesti adulter;sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti, si orice alta porunca ar mai fi, se cuprind in acest cuvant: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.

Si aceasta, cunoscand vremea, ca este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am primit credinta. Noaptea este pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua, nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte derusine, nu in cearta si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (13, 1-14).

Daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim; deci, si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem (Rom. 14, 8).