Iosif cunoscut de fratii sai

Iosif cunoscut de fratii sai

Iosif mai incearca o data pe fratii sai

Dupa aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale si i-a zis: "Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cat vor putea duce, si argintul fiecaruia sa-l pui in gura sacului lui. Iar cupa mea cea de argint sa o pui in sacul celui mai mic, cu pretul graului lui". Si a facut acela dupa cuvantul lui Iosif, cum poruncise el.

Iar dimineata, in revarsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora si asinilor lor. Dar iesind din cetate, ei nu s-au dus departe si iata ca Iosif zise ispravnicului casei sale: "Scoala si alearga dupa oamenii aceia si, daca-i vei ajunge, sa le zici: "De ce mi-ati rasplatit cu rau pentru bine? De ce mi-ati furat cupa cea de argint? Au nu-i aceasta cupa din care bea stapanul meu si in care ghiceste? Ceea ce ati facut ati facut rau!".

Strasnica frica a fratilor lui Iosif

Si, ajungandu-i, le-a zis cuvintele acestea. Iar ei au raspuns: "De ce graieste domnul vostru acestea? Noi, robii tai, n-am facut asa fapta. Daca noi si argintul ce l-am gasit in sacii nostri ti l-am adus inapoi din tara Canaan, cum dar sa furam din casa stapanului tau argint sau aur? Acela dintre robii tai, la care se va gasi cupa, sa moara, iar noi vom fi robii domnului nostru".

Zis-a lor acela: "Bine: cum ati zis, asa sa fie! Acela, la care se va gasi cupa, sa-mi fie rob, iar voi veti fi nevinovati".

Atunci fiecare a dat repede jos sacul sau si si-a dezlegat fiecare sacul; iar acela a cautat, incepand de la cel mai mare si ispravind cu cel mai mic, si a gasit cupa in sacul lui Veniamin.

Atunci ei si-au rupt hainele si, punandu-si fiecare sacul sau pe asinul sau, s-au intors in cetate. Si a intrat Iuda si fratii sai la Iosif, ca era inca acolo, si au cazut la pamant inaintea lui.

Iosif le-a zis: "Pentru ce ati facut o fapta ca aceasta? Au n-ati stiut voi ca un om ca mine va ghici tainuirea?" Zis-a Iuda: "Ce sa raspundem domnului nostru, sau ce sa zicem, sau cu ce sa ne dezvinovatim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tai. Iata, acum suntem robii domnului nostru si noi si acela la care s-a gasit cupa".

Iosif insa le-a zis: "Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob imi va fi acela la care s-a gasit cupa, iar voi duceti-va cu pace la tatal vostru". Atunci Iuda, apropiindu-se de Iosif, a zis: "Eu m-am prins chezas la tatal meu pentru baiat; deci sa raman eu robul tau, in locul baiatului, iar pe el lasa-l sa se intoarca cu fratii sai!"

Iosif se face cunoscut fratilor sai

Atunci Iosif, nemaiputandu-se stapani, a poruncit sa iasa toti egiptenii; si ramanand numai el singur si cu fratii sai, a zis catre acestia: "Eu sunt Iosif! Mai traieste oare tatal meu?".

Fratii lui insa nu i-au putut raspunde, caci erau cuprinsi de frica. Atunci Iosif le-a zis iarasi: "Apropiati-va de mine! Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ati vandut in Egipt. Acum insa sa nu va intristati, nici sa va para rau ca m-ati vandut aici, ca Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra pentru pastrarea vietii voastre. Grabiti-va dar de va duceti si aduceti aici pe tatal meu, si eu voi purta de grija de voi, ca foametea are sa mai tina inca cinci ani".

Apoi, cazand el pe grumazul lui Veniamin, fratele sau, a plans; si Veniamin a plans si el pe grumazul lui. Si Iosif a sarutat pe toti fratii sai si a plans cu ei. Dupa aceasta i-au grait si fratii lui.

Iosif trimite veste tatalui sau

Cand a auzit Faraon ca au venit fratii lui Iosif, s-a bucurat si a zis catre Iosif: "Zi fratilor tai: Iata ce sa faceti: incarcati dobitoacele voastre cu paine si va duceti in pamantul Canaan, si luand pe tatal vostru si familiile voastre, veniti la mine si va voi da cel mai bun loc din tara Egiptului si veti manca din belsugul pamantului".

Si a facut asa Iosif, precum i-a poruncit Faraon; si a dat fratilor sai care si haine de sarbatoare, si la plecare le-a mai zis: "Sa nu va sfaditi pe cale" (Fac. 44, 1-45, 24).

De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l, si daca se va pocai, iarta-l (Lc. 7, 3).