Iudita


Iudita

Cetatea Betulia este inconjurata

Pe cand Manase, regele Iudeii, era tinut rob in Babilon, regele Asiriei trimise pe Olofern, un general al sau, sa cuprinda toate tarile de la asfintit.

Dupa un sir de biruinte Olofern intra in Canaan si-si aseza tabara inaintea cetatii intarite Betulia. Aici el taie conductele de apa, din care pricina oamenii din cetate fura pusi in mare stramtorare. Mai-marii hotarara sa dea cetatea, daca timp de cinci zile nu va fi izbavita.

Pe vremea aceea era in Betulia o vaduva foarte cinstita, care se numea Iudita. Aceasta impreuna cu ai sai ducea o viata foarte retrasa, se ruga si postea mult si era vesnic imbracata cu camasa de postav aspru.

Cand ea auzi de hotararea luata, zise catre batranii orasului: "Pentru ce ispititi voi pe Domnul? Sa asteptam ajutorul Sau si sa strigam pentru izbavirea noastra, si El va asculta glasul nostru, daca are indurare catre el".

Si batranii raspunsera: "Si acum, roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa, ca Domnul sa ne trimita ploaie, ca sa umple vasele noastre si sa nu mai ducem lipsa de apa!"

Iudita izbaveste pe poporul sau

Iudita intra atunci in casa sa de rugaciune si, cu capul acoperit cu cenusa, se arunca inaintea Domnului, pentru ca sa-I ceara ajutor. Apoi lepada haina sa cea aspra, se spala, se unse cu miresme si, insotita de slujnica sa, se duse in tabara asirienilor. Sentinela o duse la Olofern. Acestuia ii placu Iudita si-i dete invoire sa iasa si sa intre in tabara asirienilor oricand va voi ea.

La patru zile dupa aceea Olofern dadu un ospat mare, la care a poftit si pe Iudita. Molesit de betie, Olofern se intinse in patul sau si adormi. Toata lumea se imprastie si nu ramase cu Olofern decat numai singura Iudita.

Si indreptandu-se spre stalpul patului care era la capul lui Olofern, lua palosul lui si, apropiindu-se de pat, prinse pe Olofern de par si zise: "Intareste-ma Doamne, Dumnezeul lui Israel, in ziua aceasta!" Apoi il lovi peste gat de doua ori din toate puterile si-i reteza capul.

Si rostogoli trupul lui de pe pat si lua perdeaua de pe stalpi si dupa putin timp iesi si dadu roabei sale capul lui Olofern. Si ea il puse in desaga ei cu merinde. Si amandoua iesira ca de obicei la rugaciune. Si strabatura tabara, ocolira vagauna stancii si o luara la deal pe muntele Betuliei si ajunsera la portile cetatii.

Iudita cu tot poporul sau lauda pe Dumnezeu

Iudita chiar in noaptea aceea aduna poporul si-i arata capul lui Olofern, zicand cu glas tare: "Laudati pe Dumnezeu! Laudati-L. Preaslaviti pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit in noaptea aceasta, prin mana mea, pe vrajmasii nostri!".

Si tot poporul se inspaimanta foarte si, cazand in genunchi, se inchina lui Dumnezeu si zise intr-un cuget: "Preaslavit esti Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astazi pe vrajmasii poporului nostru!".

Si Ozias, o capetenie a cetatii, ii zise Iuditei: "Marita sa fii tu, fiica, de Dumnezeu cel Preainalt, inaintea tuturor femeilor de pe pamant, si preaslavit sa fie Domnul Dumnezeu care a facut cerul si pamantul si Care te-a condus pe tine, ca sa tai capul capeteniei dusmanilor nostri".

Cand se facu ziua, capul lui Olofern a fost spanzurat pe zidul cetatii si toti oamenii din cetate apucara armele si navalira asupra asirienilor. Acestia alergara sa destepte pe generalul lor, dar nu gasira decat numai trupul plin de sange si fara cap. Cuprinsi de groaza, asirienii fugira.

Iudita este laudata de toti

Aceasta fapta a Iuditei ajunse indata cunoscuta in toata tara. Atunci marele preot Ioachim impreuna cu marele sfat al fiilor lui Israel, care locuiau in Ierusalim, se dusera sa vada izbanda pe care Domnul o daduse lui Israel, sa o vada pe Iudita si sa-i faca urare de izbanda ca niste prieteni.

Ajungand la ea, toti intr-un cuget o laudara: "Tu, mandria lui Israel, tu inima cea neapusa a neamului nostru! Tu le-ai facut toate acestea cu mana ta si tu ai adus izbanda lui Israel. Dumnezeu va binevoi intru acestea! Binecuvantata sa fii tu de Dumnezeu cel atotputernic in veci! Si tot poporul striga: Amin!"

Atunci Iudita a dat din nou slava lui Dumnezeu intr-o frumoasa cantare, alcatuita de dansa. Ea a trait pana la adanci batraneti si la moarte a fost plansa de tot poporul.

Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (1 Cor. 1, 27).

***

In zilele regelui Iosia, s-a descoperit in Casa Domnului Cartea legamantului, si aceasta a fost citita inaintea regelui si a tot poporul.

Si a inteles regele Iosia si a grait: "Mare este mania Domnului ce s-a aprins asupra noastra, pentru ca parintii nostri n-au ascultat cuvintele Cartii acesteia, ca sa se poarte dupa cele ce ni s-au poruncit".

In regatul lui Iuda s-au mai aratat inca trei prooroci: Naum, Avacum si Sofonie.

Naum a prevestit daramarea Ninivei: Vai de cetatea cea varsatoare de sange, plina de minciuna si de silnicie, din care nu se mai curma jaful! Arunca-voi pe tine cu spurcaciuni, batjocori-te-voi, priveliste te voi face. Si oricine te va vedea va intoarce capul de la tine, zicand: "Pierit-a Ninive! Cine o va jeli si de unde ii voi cauta mangaietori?" (3, 1, 6, 7).

Avacum tresalta in asteptarea lui Mesia: "Ci eu voi tresalta de veselie in Domnul, bucura-ma-voi de Dumnezeu, Mantuitorul meu" (3, 18).

Sofonie zice din partea lui Dumnezeu: Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate sa se roage Domnului si cu ravna sa-I slujeasca Lui. In ziua aceea se va zice Ierusalimului: "Nu te teme Sioane, caci mainile tale nu vor slabi.

Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau ca un izbavitor puternic. El se va bucura foarte de tine si in dragostea Lui va tresalta si va canta de bucurie pentru tine" (3, 9, 16-17).