Mielul pascal - iesirea din Egipt
Mielul pascal - iesirea din Egipt
Cina pascala
Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis: "Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului. Spune dar la toata obstea fiilor lui Israel si le zi: in ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel.
Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel sau un ied, sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l injunghie catre seara. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.
Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci sunt Pastile Domnului, in noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului, si voi lovi pe tot intai-nascutul in pamantul Egiptului".
Toti intaii-nascuti ai egiptenilor mor
Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut.
Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care avea a sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor.
Sl s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort.
In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine.
Si sileau egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: "Pierim cu totii".
Israelitii pleaca din Egipt
Si au plecat israelitii in numar de sase sute de mii de barbati fara a socoti pe femei si pe copii. Ei au dus cu dansii turme mari de oi, boi si tot felul de vite. Si din pricina grabei au luat cu dansii si covetile cu aluat, inainte de a se fi dospit. Iar Moise a luat cu el oasele lui Iosif.
Sarbatoarea Pastilor
Iar Moise a zis catre popor: "Sa va aduceti aminte de ziua aceasta, in care ati iesit din pamantul Egiptului, din casa robiei, caci cu mana tare v-a scos Domnul de acolo, si sa nu mancati dospit.
Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici dospitura in toate hotarele tale. In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea-s pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt. Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata. Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie, atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea sa-l inchini Domnului" (Ies. 12-13).
Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framantatura noua, precum si sunteti fara aluat; caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi (I Cor. 5, 7).
Sosirea israelitilor la Marea Rosie
Iar dupa ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea catre pamantul filistenilor, care era mai scurta; caci a zis Dumnezeu: "Nu cumva poporul, vazand razboi, sa se caiasca si sa se intoarca in Egipt". Ci a dus Dumnezeu poporul imprejur, pe calea pustiului, catre Marea Rosie. Si fiii lui Israel au iesit in buna randuiala din pamantul Egiptului. Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stalp de nor, aratandu-le calea, iar noaptea in stalp de foc, luminandu-le, ca sa poata merge si ziua si noaptea. Si astfel mergand ei, au ajuns la Marea Rosie, si au poposit acolo.
Faraon urmareste pe israeliti
Atunci s-a cait Faraon ca a lasat pe israeliti sa plece, si a luat sase sute de care alese si toata calarimea Egiptului si capetenii, si au alergat dupa israeliti, si i-a ajuns aproape de Marea Rosie.
Dar cand s-a apropiat Faraon si cand s-au uitat fiii lui Israel inapoi si au vazut ca egiptenii vin dupa ei, s-au spaimantat foarte tare fiii lui Israel si au strigat catre Domnul. Si a zis Moise: "Nu va temeti. Domnul are sa se lupte pentru voi, iar voi fiti linistiti".
Israelitii trec Marea Rosie
Atunci s-a ridicat ingerul Domnului, care mergea inaintea taberei fiilor lui Israel, si s-a mutat in urma lor; si s-a ridicat stalpul cel de nor dinaintea lor si a stat in urma lor.
Astfel a trecut el si a stat intre tabara egiptenilor si tabara fiilor lui Israel; si era negura si intuneric pentru unii; iar pentru ceilalti lumina, noaptea, si toata noaptea nu s-au apropiat unii de altii.
Iar Moise si-a intins mana sa asupra marii si a alungat Domnul marea toata noaptea cu vant puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, ca s-au despartit apele.
Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta si la stanga lor.
Egiptenii se ineaca in mare
Iar egiptenii, urmarindu-i, au intrat dupa ei in mijlocul marii, toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui.
Dar in straja diminetii a cautat Domnul din stalpul cel de foc si din nor spre tabara egiptenilor si a umplut tabara egiptenilor de spaima.
Iar Domnul a zis catre Moise: "Intinde-ti mina asupra marii ca sa se intoarca apele asupra egiptenilor, asupra carelor si asupra calaretilor lor".
Si si-a intins Moise mana asupra marii si spre ziua s-a intors apa la locul ei, iar egiptenii fugeau impotriva apei. Si asa a inecat Dumnezeu pe egipteni in mijlocul marii.
Iar apele s-au tras la loc si au acoperit casele si calaretii intregii ostiri a lui Faraon, care intrase dupa israeliti in mare, si nu a ramas nici unul dintre ei.
Asa a izbavit Domnul in ziua aceea pe israeliti din mainile egiptenilor, si au vazut fiii lui Israel pe egipteni morti pe malurile marii.
Vazut-a Israel mana cea tare, pe care a intins-o Domnul asupra egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut in Domnul si in Moise, sluga Lui.
Atunci Moise si fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta si au zis: "Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat! Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslavi, Dumnezeul parintelui meu si-L voi preainalta! Domnul este viteaz in lupta; Domnul este numele Lui. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului!" (Ies. 113-15).
Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau da slava, pentru mila Ta si pentru adevarul Tau (Ps. 113, 9).