Sa ne pazim copilasii!


        Ce lume am construit pana acum noi cei mari, si le-o lasam celor de dupa noi? O lume a necredintei, a agresivitatii, a minciunii rostite de dimineata pana seara. Acum cand Dunmnezeu ne-a ingaduit libertatea de a ne trai credinta, noi ce facem? Ne batem joc de ea, si de roadele ei. Este monentul de gratie al familiei. Dar tatal…se uita la un film de actiune sau bea un sprit cu vecinul, iar mama... casca ochii la  telenovele cand nu voreste la telefon. Copiii, nebagati in seama, isi fac de lucru prin casa. Cum?  Imitand ce vad la cei mari, sorbind fara discernamant - cu ochii si cu sufletui - programele de televizor. Stiti cum este sufletui celor mici? Ca un burete uscat, in care orice picatura de apa este retinuta. In cazul lor, orice imagine, orice expresie mai ,,tare", orice gest mai violent este asimilat pe loc.


Sa ne mai intrebam care vor fi roadele acestei lipse de preocupari a noastre, peste cativa ani, cand ne vom dori batraneti linistite?

                                                                                                             Razvan BUCUROIU