Prietenul crocodilului
O fetita de vreo noua ani, pe nume Irina avea o pasiune speciala pentru animale. Si despre fiecare in parte stia cate ceva, ba adunase poze cu ele pe care le tinea intr-un bloc de desen. Cand si cand, fatuca deschidea blocul de desen si desena animalul uitandu-se la pozele pe care le avea colectionate. Dupa ce desena animalul respectiv scria intr-un colt ceva, asa ca o scurta caracterizare. Ea scrisese la animalele mici si blande cuvintele: "bun” si "foarte bun”, la animalele un pic mai mari: "bun”; "si bun si rau” sau "rau”, numai la crocodil scrisese: "cel mai rau”.
Mama sa vazu aceasta si rase un pic in sinea ei, dar apoi dori sa vorbeasca cu fetita:
- Irinuca, mama, de ce ai scris tu la celelalte animale "bun”, "rau” si numai la crocodil ai scris "cel mai rau”?
- Pai mami, cum sa-ti zic, am citit despre crocodil ca nu are mila de niciun animal, ca sfasie cu coltii sai chiar si fiintele neajutorate si oamenii.... Este lacom si mananca orice animal se apropie de el...
- Irina mama, sa stii ca tot ce este pe pamant este creat de Dumnezeu. Si sa mai stii ca dupa ce Dumnezeu a facut lumea, a privit si a spus ca sunt bune toate, deci si crocodilul este bun...
- Cum adica sa fie crocodilul bun, daca e cel mai rau?
- Oare tu nu stii fata mea, ca toata lucrarea lui Dumnezeu este minunata si ca poti vedea puterea Lui si-n punctuletele de pe spatele unei gargarite. Hai sa-ti povestesc ceva ce tu nu stii! O sa-si povestesc despre prietenul crocodilului.
- Cum adica...prietenul crocodilului!? se mira fata.
- Da! Cum auzi! Inca din cele mai vechi timpuri crocodilul a avut un prieten de care este nedespartit. Iar pe acest prieten il cheama pluvianul egiptean, o pasare neinfricata, care atunci cand crocodilul sta tolanit la soare, cu falcile larg deschise, pe malul unui lac sau al unui rau, intra in gura lui si-i curata dintii de toate resturile de carne, asa, ca cel mai priceput dentist. Si sa vezi minune, caci in burta crocodilului se gasesc si pene ale pasarilor, dar el niciodata nu se atinge de acest prieten al lui – pluvianul. Si ca minunea sa fie deplina, pluvianul nu se ospateaza si apoi pleaca, el este cel mai bun pazitor al vietii crocodilului, caci daca vede sau simte vreo primejdie, incepe sa scoata tipete ascutite. Crocodilului ii este destul sa auda aceste tipete ca dintr-o zvacnitura se si arunca in apa, pentru a nu cadea prada altor animale sau omului. Iar daca pana si crocodilul se teme, inseamna ca nu el este cel mai rau.
- Eu mama, am inteles din asta ca si crocodilul este capabil de dragoste, caci daca nu ar tine la aceasta pasare ar manca-o...
- Foarte bine ai inteles! Dumnezeu a lasat legi in natura care noua oamenilor ne scapa uneori, tocmai fiindca sunt legi puse dupa negraita lui Intelepciune.
Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010