Canoanele primite la spovedanie

Canoanele primite la spovedanie Mareste imaginea.

Canoanele raman valabile ca niste mari faruri de orientare, sa se vada, mai ales gravitatea pacatelor, ele avand insemnarile si subinsemnarile lor, dar trebuie cunoscut ca au si elasticitatea lor. Lupta mare este sa-i vindeci rana, nu sa-l lasi singur ani intregi fara marile haruri ale Sfintelor Taine. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Ani vrei sa-i dai? Trebuie sa-l insanatosesti!" Sa ajunga la o cunostinta de sine si sa intre singur in marile bogatii ale harurilor ceresti.

Sa stie ca venirea Mantuitorului, Care "S-a pogorat pana in adancurile mizeriei omenesti, nu ca sa anihileze faptura Sa, ci pentru a o transfigura", ca marea jertfa a Mantuitorului s-a facut ca sa fim iertati prin pocainta de toate pacatele si el, crestinul, sa ramana intr-o mare nadejde fara sa se teama. Caci "nici o nenorocire nu inseamna ceva si nimic nu este pierdut atat timp cat credinta ramane in picioare, cat timp capul se ridica din nou si cat timp sufletul nu abdica".

Nu trebuie apasat pe o puternica nevointa prin canonisire, ci mai mult pe o intensitate a ei. Nu timpul poate decide, ci calitatea vietuirii printr-o continua dispozitie sufleteasca, nedand loc la amaraciuni opace. O sincera si apasata parere de rau ii va aduce o mai adevarata smerenie, atat de primita spre iertare si atat de binefacatoare spre viziuni noi si descoperiri mai presus de ratiunea omeneasca, cu care dragostea lui Dumnezeu imbogateste pe omul smerit, iar nu pe cel incorsetat intr-o aspra nevointa. Iisus Hristos Se daruieste mai cu placere unei inimi ranite, dar caita si smerita, decat unei inimi care posteste si se roaga, dar care, desigur, isi cere dreptul. "Nici vaduva si nici fecioara n-au alta treapta in cer decat aceea pe care o fixeaza umilinta".

Deci duhovnicul nu greseste, micsorand timpul pocaintei in marea lui raspundere, ca spune Sfantul Vasile cel Mare in Canonul 74: „Cel care are putere de a lega si dezlega nu se canoniseste micsorand timpul pocaintei, pentru cel care se caieste de bunavoie, spovedindu-se, ca unul ca acesta ajunge degraba la iubirea lui Dumnezeu".

Cine iubeste pe fiii lui si mantuirea lor ar trebui sa stie ca eforturile si marturisirea lor nu inseamna chiar nimic, pentru ca tu sa nu fii in inima lui si sa nu poti face pogoramant, impartasindu-l. Iisus Hristos, milostivul nostru Stapan, S-a bucurat sa bage primul om in rai, un talhar, care L-a marturisit; acelasi Hristos, Care a mustrat cu asprime pe mai-marii sinagogilor pentru impietrirea lor. Le-au luat-o inainte desfranatele, talharii si vamesii, iertati cu blandete, si ramaneau incurajati, sfintindu-si sufletele.

Iata, deci, cum Iisus Hristos, cu aceeasi iubire si blandete, doreste sa Se daruiasca fiilor Lui si este iarasi amanat de rigoarea si asprimea "Legii". Dumnezeu este milostiv si cauta pricini sa umple pe crestini de bogatia harurilor Lui. Duhovnicul trebuie sa-si cerceteze fiii cu ochi patrunzatori si mana usoara, cum spune Ilie Miniatis: "Sufletul omului nu-si poate intinde aripile aici pe pamant daca nu se simte inconjurat de iubire, vesnicie si nemarginire".

Parintele Arsenie Papacioc

.

08 Iunie 2012

Vizualizari: 3089

Voteaza:

Canoanele primite la spovedanie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE