Despre clevetire

Despre clevetire Mareste imaginea.

Socotesc că nimenea din cei bine chibzuiţi nu va tăgădui că clevetirea se naşte din ură şi din pomenirea de rău. Pentru aceea şi după strămoşii ei ca întru o înlănţuire s'a rânduit.

1.Clevetirea este născătură a urii, boală subţire dar grea, lipitoare ascunsă şi tăinuită carea suge şi seacă sângele dragostei; făţărnicire a dragostei, pricinuitoare a întinării şi îngreuierii inimii, pierdere a curăţiei.

2. Precum sânt tinerele ce fără de ruşine lucrează cele rele, şi sânt altele ce întru ascuns, şi părând că mult se ruşinează, mai cumplite decât cele dintâi săvârşesc, tot aşa se întâmplă şi cu patimile de necinste (Rom. 1: 26). Asemenea tinerele [ascunse] sânt făţărnicia, viclenia, întristarea, pomenirea de rău şi clevetirea inimii: că acestea una par că-ţi pregătesc, şi spre altele privesc.

3. Auzit-am pe unii clevetind şi i-am mustrat, iar lucrătorii răutăţii, ca să se apere, mi-au răspuns că din dragoste şi purtare de grijă pentru cel clevetit fac aceasta. Iar eu am zis lor: încetaţi cu o astfel de dragoste, ca să nu faceţi mincinos pe cela ce a zis: Pre cel ce clevetea întru ascuns pre vecinul său, pre acela l-am gonit (Ps. 100: 5). Dacă zici că îl iubeşti, roagă-te în taină pentru dânsul, şi nu-ţi bate joc de om, că numai acest fel de dragoste este primită înaintea Domnului.

4. Nici aceasta să nu-ţi rămâie ascunsă, şi negreşit te vei trezvi a nu judeca pe cel ce greşeşte: Iuda în ceata ucenicilor era, iar tâlharul în ceata ucigaşilor. Şi minune cum, întru o cirtă de vreme, locurile şi-au schimbat!

5. Cel ce voieşte a birui duhul clevetirii, nu pe cel ce greşeşte să dea vina, ci pe dracul ce îl îndeamnă. Că nimenea voieşte a păcătui înaintea lui Dumnezeu, măcar că toţi nesiliţi păcătuim.

6. Văzut-am pe oarecarele arătat păcătuind, şi întru ascuns pocăindu-se; şi pe cel pe care ca pe un curvar l-am osândit, întreg-cugetător înaintea lui Dumnezeu l-am aflat socotit, prin întoarcere adevărată îmblânzindu-l pe Dânsul.

7. Niciodată să te sfieşti de cel ce cleveteşte pe aproapele său către tine, ci mai vârtos zi către dânsul: încetează, frate; eu în fieştecarea zi întru mai cumplite cad, şi cum pot a osândi pe acela? Că două acestea dobândeşti: şi pe sineţi, şi pe aproapele cu un singur plasture tămăduieşti.

8. Iată una din căile cele mai scurte ce duc către lăsarea greşalelor, zic adică a nu judeca, de sânt adevărate cuvintele." Nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca (Lc. 6: 37). Potrivnic este focul apei, precum şi judecarea, celui ce voieşte a se pocăi.

9. Măcar şi întru însăşi vremea ieşirii sale de ai vedea pe cineva greşind, nici atuncea nu-l osândi, că nearătată este oamenilor judecata lui Dumnezeu. Făcut-au oarecarii greşale mari la arătare, dar mai mari bunătăţi întru ascuns au lucrat: şi s'au amăgit iubitorii de pri-hăniri, fum în loc de soare văzând.

10. Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă toţi răii luători de seamă ai faptelor streine! De este adevărat, precum şi adevărat este, că cu ce judecată judecaţi, judecaţi veţi fi (Mt. 7: 2), apoi negreşit întru aceleaşi [păcate] pentru care prihănim pe aproapele vom cădea, fie sufleteşti, fie trupeşti. Şi altfel nu este!

11. Cei ce sânt grabnici şi cu deamăruntul luători de seamă ai scăpătărilor aproapelui pătimesc patima aceasta fiindcă încă nu au făcut pomenire şi purtare de grijă desăvârşită şi nerăspândită pentru greşalele lor.7 Că dacă cineva răutăţile sale, de acoperemântul iubirii de sineşi dezvelindu-le, le-ar vedea cu deamăruntul, pentru nimeni altul din lume ar mai purta de grijă, socotind cum că nici toată vremea vieţii sale, fie şi o sută de ani de ar trăi, nu i-ar ajunge spre a se plânge pe sineşi, chiar de ar vedea Iordan de lacrămi din ochii lui curgând.

12. Cercetat-am plânsul, şi nu am aflat întru dânsul nici urmă de clevetire sau osândire.

13. Ucigaşii draci ne împing să păcătuim; sau, de nu păcătuim, pe cei ce păcătuiesc ne îndeamnă să-i judecăm, ca prin cea de-a doua pe cea dintâi să o întinăm. Să ştii că semnul prin care cunoşti pe pomenitorii de rău şi pe clevetitori acesta este: cu dulceaţă şi cu lesnire ponegresc şi prihănesc învăţăturile, faptele sau isprăvile aproapelui, jalnic în duhul urii cufundaţi fiind.

14. Văzut-am pe unii întru ascuns şi fără ştiinţa oamenilor prea-cumplite păcate săvârşind, şi, prin prepusa lor curăţie, cumplit năpustindu-se asupra celor ce păcate uşoare au săvârşit, însă vădite tuturor.

15. Judecarea altora este neruşinată răpire a vredniciei lui Dumnezeu, dar osândirea lor este pierzare a sufletului nostru.

16. Precum părerea de sine, chiar fără altă patimă, poate să-l piarză pe cel ce o are, tot aşa şi judecarea, chiar singură fiind, desăvârşit poate să ne piarză: căci Fariseul acela tocmai pentru aceasta s'a osândit (Lc. 18: 10-14).

17. Bunul culegător de struguri mănâncă boabele cele coapte, nimic din aguridă culegând; iar mintea cea binecunoscătoare şi pricepută cu sârguinţă va lua aminte la toate vârtuţile ce le vede întru alţii, pe când cea nechibzuită va iscodi prihanele şi scădeniile; pentru carea s'a şi zis: Iscodit-au fărădelege, stinsu-s'au iscodind iscodiri (Ps. 63: 7).

18. Nici cu înşişi ochii tăi văzând, nu osândi; că de multe ori şi aceştia s'au amăgit.

Treapta a zecea este: cel ce o a biruit, al dragostei sau al plânsului lucrător s'a făcut.

Sfantul Ioan Scararul,
Scara, Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Scara"

25 August 2016

Vizualizari: 1080

Voteaza:

Despre clevetire 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE