Despre desfraul Europei

Despre desfraul Europei Mareste imaginea.


Despre desfraul Europei

... Slavitul prooroc Isaia a proorocit urmatoarele: "Atunci cand Domnul se va ridica spre a lovi pamantul grozav... semetia oamenilor va fi doborata si singur Domnul va fi laudat in ziua aceea" (Is. 2, 10-11). Iar Domnul s-a ridicat adesea spre a lovi pamantul fiindca oamenii se inchinau altor oameni, in loc sa I se inchine Lui, singurului Dumnezeu; din pricina unor oameni semeti care se socoteau pe sine dumnezei dinaintea semenilor lor. El S-a ridicat in zilele noastre si cu adevarat a distrus intregul pamant in dreapta Sa manie, pentru a termina o data cu semetia omeneasca si pentru a smeri mandria mintii omenesti. Modul de reactie al lui Dumnezeu impotriva omului este adesea asemanator razvratirii omului impotriva lui Dumnezeu.

Ereticii timpului nostru I-au oferit Domnului nostru Iisus Hristos cel din urma loc la masa acestei lumi, ca si cum El ar fi cel mai de pe urma cersetor, in timp ce ei si-au asezat propriii lor oameni mari pe locurile cele dintai: politicieni, scriitori, oameni de stiinta, oameni de afaceri, chiar turisti si jucatori de fotbal. Ochii acestui popor erau fixati asupra acestor mari oameni, a acestor dumnezei moderni, in vreme ce doar cativa ochi erau indreptati catre

 

Hristos, biruitorul mortii. Aceasta nerusinata razvratire a acestor oameni botezati, a ereticilor impotriva Dumnezeului Celui Preainalt, trebuia sa aduca, desigur, o reactie a Dumnezeului Celui dispretuit impotriva acestor natiuni si a acestor oameni nelegiuiti.

Iar Dumnezeu S-a ridicat cu adevarat spre a distruge pamantul. Iar oamenii pamantului au patimit nenumarate necazuri dinaintea ochilor nostri. Nu numai ca acesti mari oameni zeificati s-au dovedit a fi flacari ce s-au stins, de la care ceilalti nu mai puteau afla caldura, ci s-au dovedit a fi demni de cuvintele proorocului Isaia, dupa care oamenii se vor ascunde "in pesteri si in crapaturile stancilor si in gaurile pamantului de teama Domnului si din pricina slavei puterii Sale" (Is. 2, 19).

Si nu s-a intamplat acest lucru in ultimul razboi? N-au intrat oare oamenii de pe diferite continente in crapaturile stancilor si in gaurile pamantului pentru a se salva de semanatorii europeni ai mortii, asa cum s-a intamplat in tara noastra (Serbia) si in alte parti? Iar acesti semanatori ai mortii nu sunt decat acele marimi din lumea noastra, acei idoli ai poporului care stateau in locurile de frunte de la masa acestei lumi, dispretuindu-L pe Hristos ca pe cersetorul aflat la celalalt capat al mesei (...).

Fratii nostri botezati, inselati de ereziile luterane si catolice, s-au considerat a fi mai intelepti decat Hristos. Ei ne considerau pe noi, ortodocsii, drept oameni ignoranti si necivilizati. Dar intr-adevar, cuvintele lui Pavel s-au dovedit a fi adevarate si in cazul lor: "Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni." (Rom. 1, 22). Iar acest lucru era asa fiindca ei au respins intelepciunea duhovniceasca a lui Hristos, Cel smerit si plin de dragoste si au adoptat, dupa exemplul filosofilor pagani, intelepciunea trupeasca si lumeasca, plina de mandrie si viclenie. "Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios... si s-au inchinat si au slujit fapturii in locul Facatorului." (Rom. 1, 23/25).

Cu alte cuvinte, ei au luat toata slava lui Hristos si au pus-o pe umerii muritorilor, pe care mai apoi i-au adus la rangul de noi Mesia. Astfel ei percepeau slava dupa intelepciunea lor lumeasca. Iar sensul culturii si al civilizatiei era pentru ei respect fata de creatura, adica fata de natura vizibila si inchinare la aceasta si nu inchinare la Creator; dumnezei muritori si natura zeificata!

Aceasta este acum ultimul stadiu al umanitatii occidentale in coborasul sau vesnic si de necontrolat de pe culmile lui Hristos spre prapastiile satanei. Acesta este momentul de varf al egalizarii oamenilor, incepand cu vechea idolatrie a Romei si pana la Asia zilelor noastre. Mii de carti sunt scrise anual, carti care slavesc oameni celebri, laudand civilizatiile lor, iar mii de ziare slujesc acestei glorii efemere si false zilnic, aflandu-se in slujba lucrarilor omenesti pe care le slavesc sub numele exagerat de "civilizatie".

Din aceasta pricina, Dumnezeu i-a lasat in seama placerilor si a patimilor lor rusinoase, pentru a-si afla satisfactia doar in cele pamantesti si nu in cele ceresti, si doar in ceea ce ii ofera diavolului satisfactie si ras, in vreme ce ingerii lui Hristos se vaita. Ei isi afla multumirea in placerile trupesti, in jefuirea altora, in exploatarea celor mici si slabi, in inmultirea bunurilor pamantesti si cresterea puterii si autoritatii prin acapararea de noi zone de influenta, in distractii si petreceri, in respingerea oricarei religii, pe care o numesc superstitie, in negarea lui Dumnezeu, intr-o viata cu totul trupeasca, in nerusinata afirmatie a descendentei omului din maimuta, in coborarea demnitatii umane la nivelul zoologicului.

 

Dar v-ati putea intreba: va fi oare cu putinta ca aceasta generatie atat de ticaloasa din istoria umanitatii sa revina la cinste si adevar? E oare posibil? Fie ca Hristos, pe Care ei il dispretuiesc, sa ingaduie aceasta cat mai curand cu putinta. Dar cand se va intampla oare acest lucru?

Acest lucru se va intampla doar cand fratii nostri din Occident vor incepe sa scrie carti in care sa-l slaveasca pe Hristos Dumnezeul nostru si cand miile lor de ziare vor tipari laude aduse virtutilor crestine, precum si adevaratelor fapte crestinesti, in loc de a scrie despre crime si blasfemii impotriva dumnezeirii, precum si despre comertul cu instinctele cele mai josnice. Atunci cand va avea loc aceasta transformare, umanitatea eretica occidentala va fi curatita si va avea mireasma tamaiei celei ceresti. Atunci noi, crestinii ortodocsi, ne vom bucura fiindca ii vom primi pe fratii nostri ratacitori. Si paganii il vor iubi pe Hristos si vor cere sa devina copiii Sai, fiindca "crestinii" nu-i vor mai impiedica sa devina copiii lui Hristos. Iar rautatea si viclesugul nu vor mai exista printre oameni si nici razboaie intre natiuni, ci va domni pacea lui Hristos care este dincolo de puterea de intelegere a mintii, precum si slava Sa, care nu are egal nici in veacul acesta si nici in vesnicie (...).

Suprema fericire a omului este intruparea lui Dumnezeu; iar cea mai mare catastrofa pentru om este, de asemenea, indepartarea sa de la acest Dumnezeu si reintoarcerea sa in slujba satanei. La popoarele occidentale neortodoxe, aceasta nenorocire isi are izvorul mai ales din pricina a doua motive. Cel dintai e ura impotriva unui cler eretic, cel de-al doilea este ura impotriva evreilor. Ambele uri au incoltit in inimile occidentalilor din aceeasi samanta.

 

Iar aceasta samanta este efortul atator clerici crestini, precum si al evreilor, de a domina cu totul viata oamenilor si a statului in orice domenii. Ura unui astfel de cler s-a transformat in ura fata de Biserica, ura fata de iudei, care cuprinde si ura fata de Domnul nostru Iisus Hristos Care a fost iudeu. Cu adevarat Hristos a fost evreu datorita Maicii Sale si a poporului in mijlocul caruia S-a nascut. Tocmai acest popor a fost cel dintai care L-a respins si L-a ucis printr-o moarte cumplita. Si atunci? Daca cineva este impotriva evreilor, cum poate fi oare si impotriva lui Hristos? Impotriva Celui cu care evreii au luptat timp de doua mii de ani?

Dar nu exista nici o logica in toate acestea. Condusi de ura fata de evrei si de cler, occidentalii L-au respins treptat si pe Hristos, pana cand, in cele din urma, L-au exclus din toate domeniile vietii si din institutiile statului si L-au limitat doar la cadrul bisericesc. De la Cel Care a spus dupa slavita Sa inviere din mormant: "Datu-Mi-S-a toata puterea, in cer si pe pamant" (Mt. 28, 18), tocmai de la El au luat acesti orbi intreaga autoritate. Dar n-au facut numai atat, ci au indepartat de pe pamant orice influenta a Sa: in scoli, in societate, in politica, in arta, in relatiile dintre oameni si natiuni, in stiinta, in literatura si in toate celelalte. Dumnezeu, totusi, nu poate fi batjocorit de toate acestea. Ori de cate ori oamenii, ca oaspeti, devin prea independenti la masa lui Dumnezeu, trebuie sa vina un eveniment din partea Stapanului casei.

Doua avertismente grozave le-au fost oferite generatiilor de azi, doua razboaie mondiale pe parcursul a 20 de ani. Fie ca crestinii sa ingenuncheze dinaintea lui Hristos pe Care ei L-au batjocorit si sa-I inapoieze acea autoritate, cinste, slava si respect ce i se cuvin doar Lui.

Si voi, de asemenea, fratii mei ortodocsi, trebuie sa faceti acelasi lucru daca vreti sa scapati de cel de-al treilea razboi mondial, care va fi mult mai grozav decat primele doua (...). Ce este Europa? Ea este pofta si dorinta dupa putere, placere si cunoastere. Toate acestea sunt omenesti: mai intai dorinta si darul omenesc si in al doilea rand, cunoasterea umana. Si cele doua sunt personificate de catre papa si Luther. Ce este atunci Europa? Europa este papa si Luther, dorinta umana dusa la extrem si cunoasterea umana dusa la extrem. Europeanul papa este dorinta umana de autoritate. Europeanul Luther este hotararea plina de incapatanare a omului ca totul sa fie explicat de catre minte, ratiune; papa este conducatorul lumii iar omul de stiinta este suveranul lumii. Aceasta este Europa in -rezumat, din punct de vedere ontologic si istoric.

Una inseamna capitularea omenirii in foc, iar cealalta inseamna capitularea omenirii in apa. Iar amandoua inseamna despartirea omului de Dumnezeu, fiindca una inseamna respingerea credintei, iar cealalta respingerea Bisericii lui Hristos. Caci duhul raului lucreaza in acest mod asupra trupului Europei de cateva secole. Si cine poate alunga acest duh rau din Europa? Nimeni, in afara Celui al Carui nume a fost insemnat cu rosu in istoria neamului omenesc ca fiind Singurul Care alunga demonii din oameni. Stiti deja despre Cine vorbesc. E vorba despre Domnul Iisus Hristos, Mesia, Mantuitorul lumii, Cel Care S-a nascut din Fecioara, Cel Ce a fost omorat de evrei, Cel Ce a inviat din morti ca un Dumnezeu, Cel adeverit de-a lungul secolelor, Cel indreptatit in ceruri, Cel slavit de catre ingeri, Cel marturisit de catre sfinti si primit de catre stramosii nostri.

Atata vreme cat Europa L-a urmat pe Hristos, ca pe "soarele dreptatii", si pe sfintii Sai apostoli, mucenici, sfinti si nenumarati drepti, precum si alti oameni care au bineplacut Lui, Europa a fost ca o piata luminata de sute si mii de lumanari, mari si mici, arzand stralucitor. Totusi, atunci cand dorinta umana si intelepciunea omeneasca au batut ca doua vanturi puternice, lumanarile au fost stinse si intunericul a pogorat pe pamant, precum intunericul din musuroaiele din pamant in care traiesc cartitele. Dupa dorinta omeneasca, orice natiune si orice persoana cauta puterea, placerea si slava, imitandu-l pe papa de la Roma.

Dupa intelepciunea omeneasca, orice natiune si orice persoana crede ca este mai inteleapta decat oricine altcineva si ca merita toate lucrurile pamantesti. Atunci cum oare sa nu exista razboaie intre oameni si natiuni? Cum sa nu existe nebunie si salbaticie in randul oamenilor?

Cum sa nu existe imbolnaviri, epidemii si boli cumplite, seceta si inundatii, revolutii si razboaie? Fiindca la fel precum puroiul trebuie sa se scurga dintr-o rana infectata si duhoarea trebuie sa iasa dintr-un loc plin de gunoi. Aceasta trebuie sa se intample. Papalitatea face uz de politica fiindca aceasta este singura cale de a dobandi puterea. Luteranismul face uz de filosofie si stiinta fiindca considera ca aceasta este singura cale de a dobandi intelepciunea. Si astfel dorinta i-a declarat razboi cunoasterii, iar aceasta s-a declarat impotriva dorintei. Acesta este noul Turn al lui Babel, aceasta este Europa.

Dar in vremea noastra a aparut o noua generatie de europeni care a unit dorinta cu cunoasterea prin ateism si i-a respins atat pe papa, cat si pe Luther. Acum nici dorinta nu este ascunsa si nici intelepciunea laudata. Dorinta si intelepciunea omeneasca sunt unite in vremurile noastre si astfel s-a nascut o uniune care nu este nici Romano-catolica si nici luterana, ci in mod evident si declarat satanica.

 

Europa de azi nu este nici catolica si nici luterana. Ea se afla deasupra si in afara amandurora. Ea este cu totul pamanteasca, fara a avea macar dorinta de a urca la cer, fie cu pasaportul infailibilitatii papei, fie pe scara intelepciunii protestante. Ea neaga cu totul calatoria din aceasta lume. Ea vrea sa ramana aici. Ea vrea ca mormantul sa-i fie leagan. Ea nu are cunostinte despre cealalta lume. Ea nu simte mireasma cereasca. Ea nu-i vede pe ingeri sau pe sfinti in visurile sale. Nu vrea sa auda de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Destrabalarea o face sa urasca fecioria.

Intreaga Europa este acum cufundata in intuneric. Toate lumanarile sunt stinse. Oh, ce intuneric cumplit! Fratele isi implanta sabia in pieptul fratelui sau, crezand ca acesta ii este dusman. Toti isi reneaga fiii si viceversa. Iar lupul este de departe un prieten mai credincios decat este omul.

Oh, fratii mei! Oare nu vedeti voi toate acestea? Nu ati simtit intunericul si necredinta unei Europe necrestine asupra voastra? Preferati Europa in locul lui Hristos, moartea in locul vietii? Moise a pus inaintea poporului sau aceste doua alternative. Iar noi va punem dinainte aceleasi doua alternative. Trebuie sa stiti ca Europa este moarte iar Hristos este viata. Alegeti viata si veti trai in veci (...).

Oh, fratii mei! Secolul al XVIII-lea este tatal celui de-al XIX-lea, iar secolul al XIX-lea este tatal celui de-al XX-lea. Tatal a ramas grozav de datornic. Iar fiul a platit datoriile tatalui in intregime, dar el a ajuns si mai indatorat, iar datoria sa a trecut mai departe la nepot.

Tatal era bolnav de o boala foarte grava, fiul nu s-a vindecat de aceasta boala rusinoasa a tatalui, ci a ingaduit sa se transmita chiar mai departe si in felul acesta ea a ajuns la nepot de trei ori mai puternica. Nepotul este secolul al XX-lea, adica tocmai secolul in care traim. Secolul al XVIII-lea semnifica razvratirea pontifului roman impotriva Bisericii si a clerului. Secolul al XIX-lea semnifica razvratirea impotriva lui Dumnezeu. Secolul al XX-lea reprezinta alianta cu diavolul. Datoriile s-au marit si boala s-a inrautatit. Domnul a spus ca el va pedepsi pacatele parintilor pana la a treia si a patra generatie.

Nu vedeti oare ca Domnul ii pedepseste pe nepoti pentru pacatele stramosilor lor europeni? Nu vedeti biciul pe spatele nepotilor din pricina datoriilor neplatite ale bunicilor? Regele antihrist este inceputul secolului al XIX-lea. Papa-antihrist, este mijlocul aceluiasi secol. Filosofii Europei, antihristii (de la ospiciul de nebuni) sunt sfarsitul acestui secol: Napoleon Bonaparte, Pius, Nietzsche, cele trei nume fatale ale celor mai bolnavi oameni, suferinzi de boli ereditare. Sunt acestia victoriosii secolului al XIX-lea? Nu, ei sunt purtatorii bolii cumplite mostenite din secolul al XVIII-lea. Oamenii cei mai bolnavi, Cezar, papa si filosoful... ei da, nu in Roma idolatra, ci in inima Europei botezate! Acestia nu sunt biruitorii, ci invinsii. Atunci cand Bonaparte a ras dinaintea sfintelor biserici ale Kremlinului, cand papa Pius a fost declarat infailibil si cand Nietzsche a anuntat public ca se inchina antihristului, atunci soarele si-a ascuns fata sa pe cer, intunecandu-se.

Si daca ar fi fost o mie de sori, acestia s-ar fi intunecat cu totii de rusine si necaz din pricina acestui lucru uimitor pe care lumea nu l-a mai vazut vreodata mai inainte: un rege ateu, un papa ateu si un filosof ateu. Pe vremea lui Nero, macar filosoful nu era un ateu. Secolul al XVIII-lea a fost secolul lui Pilat: el L-a comandat pe Hristos la moarte. Secolul al XIX-lea a fost al lui Caiafa: el L-a rastignit pe Hristos. Secolul al XX-lea este secolul Sinedriului format din Iude botezate si nebotezate. Acest Sinedriu a afirmat ca Hristos era mort pentru totdeauna si ca nu era inviat. Si atunci, daca puteti crede, fratilor, au venit neauzite flageluri asupra umanitatii europene, biciuiri pana la maduva oaselor ei, prin revolutii si razboaie. Cine este victoriosul atunci, daca nu este regele, papa si filosoful Europei care au respins si negat crestinismul? Biruitorul este taranul din Balcani si cel rus dupa cuvantul lui Hristos: "Caci cel ce este mai mic intre voi toti, acesta este mare" (Luca 9, 48).

Cine a fost cel mai necunoscut, cel mai neinsemnat si cel mai mic dintre toti oamenii secolului al XIX-lea, secolul marelui Napoleon, al infailibilului papa Pius si a nemaiintalnitului Nietzsche? Cine altul, in afara taranului pelerin rus "la locurile sfinte" si luptatorul taran din Balcani impotriva semilunii, eliberatorul Balcanilor? Un camp de lupta satanic, un cler satanic si o intelepciune satanica, iata ce au fost imparatul, papa si filosoful secolului al XIX-lea.

Taranul ortodox din Balcani reprezinta antiteza totala a acestora: mai intai, eroismul purtatorului crucii, in al doilea rand, marturia clerului si in al treilea rand, intelepciunea apostolica a pescarului. Cuvintele rugaciunii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos se refera la ei: "Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si le-ai descoperit pruncilor" (Mt. 11, 25). Si ce le-a descoperit Dumnezeu acestor simpli tarani? El le-a descoperit curajul, lumina cereasca si intelepciunea divina. Cu alte cuvinte, El le-a descoperit tot ceea ce era opus imparatului, papei si filosofului occidental; a fost precum ziua fata de noapte (...).

Daca Europa ar fi ramas crestina, s-ar fi laudat cu Hristos si nu cu civilizatia ei. Iar marile, dar nebotezatele natiuni ale Asiei si Africii, care au inclinatie catre spiritualitate, ar fi incantate sa inteleaga crestinismul si sa-l cinsteasca asa cum se cuvine. Si este asa fiindca aceste natiuni se falesc cu credintele lor, cu zeitatile lor, cu cartile lor religioase: una cu Coranul, alta cu Vedele si asa mai departe. Cu alte cuvinte, ei nu se falesc cu lucrul mainilor lor sau cu civilizatiile lor, ci cu ceva mai important pe care ei il considera mai maret decat aceste lucruri, cu ceva ce este de maxima importanta pentru poporul lor.

Europenii, insa, nu se falesc cu Hristos si cu Sfintele Scripturi, ci cu masinile lor periculoase si cu produsele ieftine ale mainilor lor, cu alte cuvinte, ei se falesc cu cultura si civilizatia lor. Iar consecinta acestei preamariri a faimoasei lor "culturi" este ura tuturor natiunilor necrestine fata de Hristos si crestinism. Urandu-i pe cei mici, ele ii urasc si pe cei mari. Urandu-i pe europeni si produsele lor, aceste natiuni il urasc si pe Dumnezeul european. Dar sa-i fie rusine Europei fiindca acest lucru n-o supara si nici nu o ingrijoreaza. Din pricina altui lucru, ea a fost cea dintai care si-a urat si respins propriul ei Dumnezeu. Din cauza influentei unei Biserici ratacitoare, Europa a ajuns in aceasta situatie nedorita la jumatatea secolului al XIX-lea.

Dar ca sa fim drepti, europenii nu sunt raspunzatori de acest lucru; responsabilitatea se afla in mana conducatorilor sai spirituali. Nu turma este raspunzatoare pentru aceasta stare de lucruri, ci pastorii ei. Cel mai bun lucru pentru Europa ar fi sa se faleasca cu crestinismul ei, cu marea sa valoare si nepretuita sa mostenire. Aceasta s-ar fi intamplat asa cum s-a intamplat in primele secole crestine daca Europa s-ar fi identificat cu crestinismul.

Preamarirea lui Hristos si predicarea cuvantului Sau era misiunea daruita Europei de catre Dumnezeu. In afara lui Hristos, Europa nu are cu ce se fali. Fara de Hristos, Europa este cea mai saraca dintre cersetori si cel mai nerusinat exploatator al acestei lumi (...). Scolile europene s-au indepartat de credinta in Dumnezeu. Si tocmai aici se afla moartea umanitatii europene. In cazul civilizatiilor pagane, stiinta n-a fost niciodata despartita de religie, chiar daca religiile lor erau primitive si false. Acest lucru s-a intamplat numai in Europa, in acea Europa care a primit cea mai desavarsita credinta. Din pricina conflictului cu mai marii bisericii, Europa s-a maniat si a respins credinta cea desavarsita, dar a pastrat stiinta desavarsita. O, fratilor, ea a respins cunoasterea divina si a acceptat ignoranta omeneasca! Ce nebunie si cat intuneric! (...).

Occidentul a devenit ateu. Acesta a fost motivul caderii sale in dizgratie si in ratacire. In vremurile crestine, pe cand Occidentul era ortodox, acesta era preocupat de cele duhovnicesti. Dar de indata ce s-a indepartat de adevarul si virtutile crestine, vederea sa duhovniceasca s-a micsorat din ce in ce mai mult, asa incat aceasta s-a intunecat cu totul in secolul al XX-lea. Tot ceea ce i-a mai ramas acum sunt ochii fizici cu care vede doar frumusetea exterioara a lucrurilor. Si-a inzestrat ochii acestia exteriori cu numeroase aparaturi perfectionate asa incat sa poata vedea lumea perceptibila mai bine si mai precis, frumusetea si culoarea lucrurilor si a creaturilor, numarul, masura si marimea lor. Ea priveste minusculii viermi si microbi cu microscopul. Se uita prin telescop si vede stelele de parca acestea s-ar afla chiar deasupra acoperisului casei, asa cum nimeni n-a mai facut-o inainte. Dar vederea ei se opreste aici si nu poate merge mai departe.

 

Preocupandu-se doar de aspectele cunoasterii intelectuale a lucrurilor si a universului ce ne inconjoara, o, fratii mei, civilizatia occidentala este astazi mai oarba decat Arabia musulmana, India brahmana, Tibetul budist si China taoista. De fapt, Hristos nu S-a rusinat mai mult in ultimele doua milenii de nimic altceva decat de Europa, acolo unde oamenii botezati sunt mai orbi decat cei nebotezati! Din aceasta pricina, marele Pavel i-ar spune aceleasi lucruri Occidentului ateu de azi, precum odinioara galatenilor botezati din vremea sa. Iata ce le scria acestora atunci: "O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit...? Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?" (Gal. 3, 1-3).

Europa a pornit si ea candva in duh, dar acum sfarseste in trup, cu alte cuvinte, cu vederi trupesti, cu ratiuni si dorinte trupesti, de parca cineva ar fi vrajit-o! Intreaga sa viata se misca doar in plan bidimensional in zilele noastre: in lungime si in latime. Nu cunoaste nimic despre adancime si inaltime. Si din aceasta pricina se lupta pentru pamant, teritorii, pentru spatiu, cat mai mult spatiu. Vedeti cum se ajunge de la un razboi la altul, de la o teroare la alta, fiindca Dumnezeu nu a creat omul doar ca pe un simplu animal in spatiu, ci pentru a patrunde in adancurile tainelor cu mintea sa si pentru ca sa urce cu inima spre dumnezeiestile culmi.

Razboiul pentru pamant este impotriva adevarului. Razboiul impotriva adevarului este razboi impotriva firii dumnezeiesti si a celei omenesti. O, amaraciune mai amara decat fierea! Cat de mult sufera oamenii, cat de mult se chinuiesc si cat de mult jertfesc ei pentru aceasta trecatoare si inselatoare imparatie pamanteasca! Daca ar fi suferit macar a suta parte din aceste chinuri si jertfe pentru imparatia cerurilor, razboiul ar fi devenit atat de ridicol incat i-ar fi facut sa rada pana la lacrimi. Doar cu mare greutate ii ofera doi banuti lui Hristos, dar bisericii lui Moloh - satanei - ei isi daruiesc intreaga lor avere si pe toti copiii lor!

Europa ar trebui sa se inchine si sa-L urmeze pe Hristos. Ea ar trebui sa-si aminteasca de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si de cei doisprezece mari apostoli si solzii i-ar cadea de indata de pe ochi. Si ea va fi din nou la fel de frumoasa ca Europa Ortodoxa a lui Hristos din timpul primului mileniu al crestinismului. Atunci ea va fi fericita si noi vom fi fericiti impreuna cu ea. Atunci toate popoarele suferinde ale Europei se vor bucura si vor canta impreuna cu noi vesnica doxologie: "Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea Ta". Amin.

(...) Europenii cei mandri si ambitiosi nu-si recunosc propriile lor greseli. Ei au pierdut constiinta pacatului si a caintei. Pentru ei, altcineva trebuie invinuit pentru orice rau din lumea aceasta si niciodata nu dau vina pe ei insisi. Atunci cum ar fi oare cu putinta ca ei sa comita vreun pacat, fiindca ei s-au asezat pe tronul lui Dumnezeu si s-au proclamat infailibili?! Conducatorul lor religios, papa, a fost cel dintai care s-a declarat infailibil. Liderii si regii occidentului i-au urmat mai apoi exemplul. Fiecare s-a declarat pe sine infailibil, si cel care purta crucea si cel ce purta sabia.

Iubitorul de Hristos episcop spune urmatoarele despre judecata dintre Hristos si Europa: "Daca istoriei ultimelor trei secole - al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea - ar fi sa i se dea un nume corect, atunci nu ar exista vreo denumire mai potrivita decat inregistrarea judecatii dintre Europa si Hristos. Si aceasta intrucat nimic nu a avut loc in Europa ultimilor trei sute de ani care sa nu fi avut legatura cu Hristos Domnul. In aceasta judecata dintre Hristos si Europa se intampla urmatoarele: Hristos ii spune Europei ca ea a fost botezata in numele Sau si ca aceasta ar trebui sa-I ramana credincioasa Lui si evangheliei Sale. La acestea, Europa, cea care se apara, raspunde: toate religiile sunt la fel. Ni s-a spus acest lucru de catre enciclopedistii francezi. Si nimeni nu ne poate obliga sa credem in ceva. Europa tolereaza toate religiile ca fiind superstitii, din pricina intereselor sale imperialiste. Ea insasi nu are nici o religie.

Cand, totusi, isi implineste toate scopurile sale politice, atunci isi aranjeaza conturile foarte rapid cu toate superstitiile oamenilor. Hristos intreaba atunci cu tristete: "Cum puteti trai, voi, oamenii, doar cu interesele voastre materiale, imperialiste, cu alte cuvinte, doar cu dorintele animalice pentru satisfacerea poftelor voastre trupesti? Am vrut sa va fac dumnezei, fiice si fii ai lui Dumnezeu, dar voi va indepartati de Mine si incercati sa deveniti ca animalele de sub jug". La aceasta Europa raspunde: "Esti demodat. In locul Evangheliei Tale noi am descoperit biologia si zoologia. Si acum stim ca noi nu suntem urmasii Tai si ai cerescului Tau Parinte, ci ai orangutanilor si gorilelor, adica ai maimutelor. Noi suntem in stare sa devenim dumnezei fiindca noi nu recunoastem nici un alt dumnezeu in afara de noi insine".

La aceasta Hristos spune: "Voi sunteti mai incapatanati decat iudeii de odinioara. V-am inaltat din intunericul barbariei la cereasca lumina, dar voi v-ati intors in intuneric asa precum hipopotamul se duce in noroi. Mi-am varsat sangele de dragul vostru. V-am aratat dragostea Mea atunci cand toti ingerii s-au indepartat fiindca nu puteau suferi mirosul de iad ce venea de la voi. Cand erati in intregime intuneric si duhoare, Eu am fost singurul Care am ramas sa va curatesc si sa va luminez. Acum incetati cu necredinta, fiindca va veti reintoarce doar la acel intuneric si la acea duhoare de nesuportat".

La acestea Europa striga batjocoritor: "Pleaca de la noi. Nu Te recunoastem. Noi mergem pe urmele civilizatiei si culturii europene si a filosofilor greci. Vrem sa fim liberi. Noi avem universitati. Stiinta este steaua care ne calauzeste. Lozinca noastra este: libertate, fraternitate, egalitate. Iar mintea noastra este dumnezeul tuturor dumnezeilor. Noi Te respingem. Tu esti doar un mit stravechi in care credeau bunicii si bunicele noastre".

Cu lacrimi in ochi, Hristos spune: "Iata, Eu plec, dar voi veti vedea. Ati parasit calea lui Dumnezeu si mergeti pe cea a satanei. Binecuvantarile si fericirea v-au fost luate. Viata voastra este in mainile Mele, fiindca Eu am fost rastignit pentru voi. Si, totusi, in ciuda tuturor acestor lucruri, Eu nu va voi pedepsi, ci pacatele si apostazia voastra fata de Mine, Mantuitorul vostru, va vor pedepsi. Eu am descoperit dragostea Tatalui Meu tuturor, si prin dragoste am dorit sa va mantuiesc pe voi, pe toti".

Europa spune atunci: "Dragostea? In programul nostru se afla doar o ura cumplita si rea fata de toti cei ce nu sunt de acord cu noi. Dragostea Ta e doar o poveste. Iar in locul acestei povesti noi am inaltat steagul nationalismului, internationalismului, al progresului, al evolutiei si al cultului personalitatii. Noi ne-am aflat mantuirea in toate acestea, asa incat pleaca de la noi".

Fratii mei, discutia s-a incheiat in vremurile noastre. Hristos S-a indepartat de Europa, asa cum a facut-o odinioara cu tinutul gadarenilor, atunci cand gadarenii i-au cerut acest lucru. De indata ce El a plecat, au izbucnit razboaiele si violenta, teroarea si ororile, catastrofele si prabusirea tuturor valorilor adevarate. Barbaria precrestina a revenit in Europa, cea a avarilor, hunilor, lombarzilor, africanilor, numai ca a fost de o suta de ori mai rau. Hristos Si-a luat Crucea si binecuvantarile si a plecat. Iar ceea ce a ramas in urma Sa au fost intunericul si duhoarea. Iar acum voi trebuie sa decideti cu cine veti merge: cu intunericul si duhoarea Europei sau cu Hristos? (...)

Ce credeti voi despre Europa? Africanii si asiaticii ii numesc pe europeni "diavolii albi". Si astfel, ei ar putea denumi Europa "demonizarea alba", "alba" datorita culorii pielii ei. "Demonizare", din pricina intunecimii sufletului ei, fiindca Europa L-a respins pe singurul Dumnezeu adevarat si a ocupat tronul Cezarilor romani. Si aceasta este intocmai ca in cazul Cezarilor romani. Este intocmai ca in cazul cezarilor de dinainte de distrugerea Romei care au proclamat tuturor popoarelor lumii faptul ca oricine se putea inchina la zeii lor dupa cum le era voia, fiindca Europa avea sa tolereze acest lucru.

De altfel, este de datoria lor sa venereze, de asemenea, Europa ca pe cea mai mareata dintre toate zeitatile, fie in numele Europei insesi, fie in numele civilizatiei. Si iata cum, fratii mei, acest vampir, Roma cea satanica, a fost reinviata in vremurile noastre, acea Roma care, inaintea lui Constantin cel Mare, i-a persecutat pe crestini, trecandu-i prin foc si prin sabie, si a incercat sa impiedice venirea lui Hristos in Europa. Dar acum, "demonizarea alba" a devenit o boala mai grea decat in Roma antica fiindca, daca Roma pagana era chinuita doar de un demon, "demonizarea alba" e chinuita de sapte duhuri necurate, fiecare dintre ele fiind mult mai puternic decat demonul Romei. Si iata ca astfel avem o noua Roma idolatra si o noua mucenicie a crestinismului.

 

Fiti, deci, pregatiti pentru persecutia ce va sa vina din mainile "demonizarii albe". Noua Europa pagana nu se faleste cu vreo zeitate mai mare decat ea insasi. Ea se faleste cu intelepciunea ei, cu bogatiile ei, cu puterea ei. Fiind ca un balon umflat care este gata sa explodeze, ea ii face pe africani si pe asiatici sa rada de laudarosenia ei, care este precum un buboi copt, gata sa se sparga si sa umple universul cu duhoarea lui. Aceasta este Europa anticrestina de azi, "demonizarea alba".

Europa traieste in ciclul ticalos al inventiilor. Ori de cate ori cineva apare cu o inventie noua, toti il declara geniu. Si iarasi, oricine descrie inventiile altora, a acestor genii, unul ca acesta este proclamat doctor in stiinte. Inventiile Europei sunt numeroase, aproape nenumarate. Si totusi, nici una dintre aceste inventii nu-l face pe om mai bun, mai cinstit sau mai luminat. Si nici macar o singura inventie morala sau spirituala nu a aparut in Europa ultimilor o mie de ani, ci doar inventii materiale. Si toate aceste inventii ale ei au adus Europa pe marginea prapastiei, a intunericului spiritual si a unei pustiiri teribile fara precedent in istoria crestinatatii.

Nu stim sigur daca Europa, cu toate inventiile sale, si-a intors fata de la Hristos cu voia sa proprie sau influentata fiind de reaua vointa a altora. Atunci cand a fost inventat telescopul asa incat puteau fi vazute stele indepartate, savantii europeni le studiau in locul Evangheliilor lui Hristos. Atunci cand a fost inventat microscopul, ei au ras din nou de Hristos. Atunci cand au fost inventate trenul, motorul (masina) cu aburi, telegraful si telefonul, aerul vibra de lauda de sine a europenilor pentru a strabate marile, pentru a zbura prin aer, pentru a comunica de la mari distante; Hristos a fost considerat de Europa drept nefolositor si invechit, demodat ca o mumie egipteana.

 

Din pacate, Europa si-a folosit toate inventiile sale in mod sinucigas in ultimii doua sute de ani, pentru razboaie mondiale, crime, ura, distrugere, inselaciune, exploatare nemiloasa, pentru desacralizarea a tot ceea ce este sfant si sacru oamenilor, pentru minciuni, nesinceritate, destrabalari si ateism in intreaga lume. Si, astfel, Europa nu inseala pe nimeni cu toate acestea, ci pe sine insasi. Natiunile necrestine au inteles ce este ea, ce ofera ea si ce vrea ea; de aceea ei o numesc "demonizarea alba" (demonii cei albi, cu alte cuvinte).

Ascultati ceea ce spune imparatul si proorocul David: "Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru" (Ps. 19, 7). Acesti fanfaroni vor umfla pernele slavei lor desarte, iar noi ne vom inalta. in vreme ce Pavel apostolul striga si mai tare: "O, omule, ce ai pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti ca si cum nu l-ai fi primit?" (1 Cor. 4, 7). Sa stiti ca toate inventiile au fost descoperite pe pamantul care apartine lui Dumnezeu, dinaintea ochilor lui Dumnezeu, iar in felul acesta vom invata atat smerenia, cat si cinstirea!

Sfantul Nicolae Velimirovici

08 Iunie 2012

Vizualizari: 4139

Voteaza:

Despre desfraul Europei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE