Practica duhovnicesc-ascetica a invingerii patimii iubirii de argint

„De ce patima iubirii de argint nu este compatibilă cu viaţa în Hristos?, întreabă Patriarhul Chiril al Rusiei. Pentru că principala mişcare a vieţii în Hristos este mişcarea nu spre sine, ci de la sine, în pofida instinctelor omeneşti - iar dacă e să vorbim despre viaţa contemporană, în pofida tuturor stereotipurilor de viaţă, în pofida oricărei mode de viaţă şi de gândire. Viaţa cu Hristos este mişcare de la tine însuţi. Mai fericit este a da decât a primi (Fapte 20, 35). Tocmai această mişcare de la tine însuţi este sensul vieţii în Hristos - şi iubirea de argint, ca viaţă pentru tine însuţi, ca acumulare pentru tine însuţi, este incompatibilă cu viata în Hristos."

In continuare, patriarhul aminteşte: „Iubirea de argint nu înseamnă deloc a poseda bunuri de valoare, ci a năzui spre posedarea lor. Dacă omul posedă bunuri materiale, valori, bani, sublinia patriarhul, el trebuie să ştie să fie stăpân peste toate acestea şi, în primul rând, să aibă grijă ca inima lui să nu se lipească de bogăţie."

Ce trebuie să facă omul pentru ca inima lui să nu se lipească de bogăţie? Sfinţii Părinţi ne împărtăşesc experienţa lor.

Virtutea opusă iubirii de argint e neagonisirea. Neagonisirea înseamnă a te mulţumi cu lucrurile de care ai neapărată nevoie. Inseamnă ura faţă de lux şi răsfăţ.

Milostivirea faţă de săraci. Iubirea sărăciei evanghelice. Nădăjduirea în Pronia dumnezeiască. Lipsa de griji lumeşti, împărţirea de milostenie. Blândeţea inimii.

Sfântul Teofan Zăvorâtul numeşte „lăcomie" dorinţa de a avea tot mai multă bogăţie. Avem nevoie de mâncare, de haine şi de locuinţă - nu putem să nu avem cu ce satisface această nevoie. Hristos a zis că măsura averii trebuie să fie determinată de satisfacerea nevoii, care trebuie să pună hotar agonisirii şi năzuinţei către aceasta.

„In ce priveşte banii, nu trebuie să ne punem nădejdea în ei; apoi, să nu ne lipim inimile de ei şi să nu cheltuim numai pentru noi, ci să împarţim şi cu nevoiaşii, întru slava lui Dumnezeu" (Sfântul Teofan Zăvorâtul).

Cum să înţelegem desăvârşita neagonisire ne lămureşte Sfântul Ioan Scărarul: „Neagonisitorul nu este legat de nimic, şi la cele pe care le are nu se gândeşte, ca şi cum nici n-ar fi, fiindcă pe toate le-a socotit deja drept gunoi atunci când s-a hotărât să se facă pustnic. Cine se întristează pentru ceva, acela nu este încă neagonisitor... Cel care a gustat cele de Sus socoate întru nimic cele de jos, pe când cel ce n-a gustat din cele dintâi se îndulceşte de agonisirea celor din urmă... Mare este cel care s-a lepădat cu evlavie de orice avere, dar cine se leapădă de voia sa, acela este sfânt... Credinţa şi înstrăinarea sunt moartea iubirii de argint, iar milostivirea şi dragostea nu cruţă nici însuşi trupul său... Culmea neagonisirii este a nu cruţa nici însuşi trupul tău..."

Cu privire la bogăţie, Sfântul Ignatie Briancianinov scrie că Scriptura vede în oamenii bogaţi doar nişte „iconomi", nişte chivernisitori - vremelnici - ai averii, care aparţine lui Dumnezeu. Această bogăţie vremelnică e străină: ea trece din mână în mână, întotdeauna este dată doar pentru un răstimp mai mult sau mai puţin scurt. Bogăţia pământească este nedreaptă şi străină, pe când cea cerească este averea adevărată şi veşnică a omului. Sfântul Ignatie ne sfătuieşte să rămânem credincioşi lui Dumnezeu în chivernisiră celor încredinţate nouă pentru o vreme, ca să dobândim averea cea adevărată, pe care nu ne-o va putea lua nimeni; să nu ne amăgim, să nu credem că averea pământească ne aparţine. Cheltuindu-ne averea pe lux şi pe distracţii, încălcăm legea lui Dumnezeu, îi răpim aproapelui ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat ca să împărţim celor ce au nevoie şi prin aceasta ne dăm pierzării singuri.

Iată acum un citat dintr-o predică a Patriarhului Chiril din Miercurea Mare a anului 2011: „Trebuie neapărat să ne punem mereu întrebarea: «Poţi, oare, să renunţi la o parte din banii tăi ca să ajuţi oamenii - ca să salvezi pe cineva care trage să moară sau pe cineva care e bolnav, să împărtăşeşti amarul celor ce suferă?» Şi, după cum observa patriarhul, dacă la un moment dat o să-ţi spui, fiind singur cu tine însuţi: «Nu, niciodată, în nici un caz!», înseamnă că patima iubirii de argint te-a înrobit, înseamnă că nu tu stăpâneşti banii, ci banii te stăpânesc pe tine."

Sfinţii Părinţi ne-au lăsat descrierea dezvoltării patimii şi a învingerii ei. Să examinăm pe un exemplu concret cum poate folosi omul contemporan experienţa războiului nevăzut pentru a învinge ispita acumulării de bunuri materiale.

Prin televizor suntem supuşi unui atac în masă al reclamei.

O femeie vede la televizor reclama unei noi creme.

Stadiul 1 (momeala) - aude: „Meritaţi asta!"

Ii vine gândul: „Chiar aşa, cu ce sunt eu mai prejos decât alţii?!"

Ca să nu cadă pradă patimii, trebuie să încerce sa alunge imediat gândurile acestea: să se roage, să-şi aducă aminte că are deja o cremă care-i place.

Dacă n-a reuşit să alunge aceste gânduri, ajunge în al 2-lea stadiu (al însoţirii cu gândul ispitior). Vin gândurile: „Dar poate că această cremă este mai potrivită pentru pielea mea! Are atâtea vitamine atât de necesare pentru piele..."

Ca să nu cedeze ispitei, trebuie să încerce să găsească argumente contrarii acestor gânduri, cum ar fi: „Am deja câteva feluri de cremă pentru mâini... Firma X are produse foarte bune... Şi crema Y îmi place foarte mult..."

Reclama o ţine, agasant, pe-a ei: „Meritaţi asta!", şi apare iarăşi gândul: „Chiar merit... pot să-mi permit... crema asta are un ambalaj atât de plăcut... şi mirosul este, probabil, grozav!" Iată că suntem deja în al 3-lea stadiu (al învoirii cu gândul ispititor).

In acest moment, abţinerea încă mai e posibilă. De pildă, la modul următor: „Este o cremă foarte scumpă. Acum am, totuşi, creme bune... mai bine o cumpăr mai încolo, o s-o întreb şi pe prietena mea dacă îi place crema asta...", dar... s-ar putea să nu se mai ajungă la discuţia cu prietena. „Nu, o s-o cumpăr totuşi - mâine!": cedând gândului, prin cumpărătura de care nu are neapărată nevoie ajunge în al 4-lea stadiu (cel al robirii).

LUPTA CU PATIMILE: METODE ASCETICE ŞI PSIHOLOGICE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "Lupta cu patimile"

 

• Ungerea din Betania
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Pacatele capitale
  Publicat in : Editoriale
• Pacatul
  Publicat in : Morala
• MARTURISIRE
  Publicat in : Religie