Neascultarea in lucrurile marunte vine din negrija si nepasare, sau din aceea ca monahul nu cinsteste destul virtutea ascultarii, sau din aceea ca nu are destula evlavie catre indrumatorul si parintele sau, sau din aceea ca nu a lepadat inca naravul lumesc si cugetarea lumeasca si n-a agonisit inca smerenie adevarata, ci este inca stapanit de semeata cugetare si de trufie - sau poate Domnul, din iconomie, ingaduie ca el sa se poticneasca in lucrurile cele marunte si usoare ca sa cunoasca neputinta sa, si sa ceara cu smerenie ajutorul dumnezeiesc, si sa ia aminte si sa se pazeasca pe sinesi cu toata grija, ca daca ia aminte cu de-amanuntul si cu trezvie la sine si la mantuirea sa ar ramane neclintit in dragostea si evlavia catre parintele sau, cu toata supunerea si ascultarea.

Indeobste insa, unuia ca acesta, care, cu harul lui Dumnezeu, este inclinat spre toata ascultarea si doreste sa petreaca in supunere, caruia ii place sa se smereasca si sa rabde urgisirea si e legat de parintele sau cu dragoste tare, i se socoate intru pacat foarte greu o mica nepasare fata de ascultare, fiindca nepasarea aceasta vine din parasirea pazirii cu toata grija a constiintei sale si a trezviei mintii, iar prin aceasta poticnire a sa in privinta ascultarii ii face parintelui sau intristare si durere, iar vrajmasului diavol bucurie mare.

Cu atata durere si chin se lupta si se nevoiesc unii dintre frati impotriva naravului lor si a obiceiurilor patimase inradacinate in ei, ca si cum si-ar varsa sangele; de aceea, nu este de mirare ca unii ca acestia se poticnesc si cad in ascultare. Acesta insa, pentru care ascultarea nu e ostenicioasa, ci indragita, care este purtat ca pe palme de catre harul lui Dumnezeu, daca va fi nepasator fata de atata ajutor si dar dumnezeiesc, va fi lepadat de Dumnezeu si lipsit de ajutorul Lui cel dumnezeiesc ca unul care a nesocotit, iar mai vartos a batjocorit harul dumnezeiesc, dupa cuvantul Evangheliei: De la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua (Mt. 13,12), si: Taiati-l, fiindca oricine nu face roada pe cat ii sta in putere se taie si se arunca in foc (Lc. 3, 9). Iar lui Dumnezeu se cade sa-I aducem roada curata, fara nici un amestec de intinaciune, fiindca, desi e vorba de lucruri marunte si de nimic, calugarul, poticnindu-se si fiind biruit in ele, se afla vrednic de mare osanda si pedeapsa, ca unul ce n-a voit sa faca pentru Hristos niste lucruri usoare si lesnicioase, lucru pentru care e lipsit de cununa ascultatorilor, iar mai vartos marturisitorilor, ba poate si osanda va primi deopotriva cu robul nevrednic care a ascuns in pamant talantul incredintat lui de Domnul si nu a castigat nimic cu el, din pricina lenevirii si nepasarii sale.

Din Patericul Egiptean

Au venit la Ava Pamvo patru batrani imbracati in cojoace. Unul postea mult. Al doilea era neagonisitor. Al treilea dobandise dragoste multa. Al patrulea petrecuse douazeci si doi de ani in ascultare. Si a raspuns Ava Pamvo: „Mare este virtutea voastra, dar a acestuia din urma mai mare este. Fiecare dintre voi, in virtutea sa, si-a pastrat voia, pe cand acesta a taiat voia sa si a facut voia altuia. Unii ca acestia sunt marturisitori."

Asijderea: "Postirea duce pana la jumatatea caii mantuirii, curatia duce la ceruri, iar ascultarea il aduce pe om cu indraznire la Dumnezeu si graieste despre El."

Sfantul Zosima Verhovski

Articol preluat din volumul "Invataturi despre ascultare", Ed. Sophia

Cumpara volumul "Invataturi despre ascultare" de pe Magazinul online CrestinOrtodox.ro

• Ascultarea de parinti
  Publicat in : Editoriale
• Cand ascultarea nu Ii este placuta lui Dumnezeu?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ascultarea, intre soti
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ascultarea fata de un batran
  Publicat in : Credinta