Interpretarile legislative in cazul familiilor gay mi se par asemenea interpretarilor biblice,  pe care le fac diversi profeti inchipuiti. Se vorbeste, in cerc, de discriminare si drepturi. Dar sunt nedumerit. Care drepturi? Conferite de catre cine? 

Noul amendament constitutional care precizeaza casatoria ca fiind intre barbat si femeie a starnit protestul comunitatii gay. Principalul argument este cel al incalcarii unor drepturi, prin discriminare. Dar sunt nedumerit. Care drepturi? Conferite de catre cine? Am luat de bune vorbele parlamentarul Tudor Chiuariu: juridic, discriminarea se refera la drepturi deja existente.

Cu alte cuvinte, daca dreptul respectiv nu este stipulat pe undeva, nu poti spune ca esti discriminat. Am incercat, cu acrivie si sinceritate jurnalistica, sa ma lamuresc unde anume este stipulat acest drept al minoritarilor gay, de a intemeia o familie.

Legislatia anumitor tari, intens invocate ca argument pe meleagurile noastre, prevede casatoria si parteneriatele. Insa nu mi-e clar in baza carui drept universal au facut-o. Cel mult, mi s-a parut doar o interpretare locala si fortata a nediscriminarii pe criterii sexuale. Un drept stabilit local, pe baza a nimic universal. Un fel de invartire in cerc. Dar stipularea expresa a dreptului universal de a se casatori n-am gasit-o nicaieri. Cam la fel se incearca si la noi.

Plecam de la Declaratia Universala a Drepturilor Omului - art. 16. Cu incepere de la implinirea varstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Deci casatoria nu poate fi interzisa pe criterii de rasa, nationalitate sau religie. Nu vad sintagma orientare sexuala. Plus ca apar clar termenii barbat si femeie. Adica nu se opreste interzicerea casatoriilor gay. Asociatia ACCEPT de la noi, intr-un memoriu din 2007, forteaza interpretarea inversa a acestui articol, sustinand ca termenii barbat si femeie fac referire la egalitatea de sansa in privinta casatoriei, nu la casatoria heterosexuala. Dar in acest caz putem intreba: casatoria cu cine? Merge si cu animale sau cu plante? Argumentele aduse de activisti pro-gay incep de prin 2004, data la care ONU incepea sa recomande recunoasterea juridica a casatoriilor sau relatiilor de tip gay. Deci nu impune nimanui nimic. Apoi se argumenteaza ca din ce in ce mai multe tari adopta aceasta legislatie (elaborare de tip psihologia multimilor, sub recomandarea a insasi UE), dupa care se trece brusc la contraatac, prin intimidare emotionala. Se atrage atentia ca orice opunere a legiferarii in domeniu constituie o "tiranie a majoritatii” (in democratie nu decide majoritatea poporului?!), o dovada de homofobie, o discriminare si o restrangere expresa a dreptului la casatorie. Pe care inca nu l-am vazut clar stipulat nicaieri. Ne invartim in cerc iarasi.

Daca nu suntem obligati sa legiferam, cine ne poate pedepsi? Lucrurile incep sa se complice si mai tare daca aflam ca ONU ca a luat aceasta pozitie in urma unor studii pretins stiintifice, de prin anii ”85-”90, care sustineau ca homosexualitatea nu este o alegere, ci este un dat genetic, inca din perioada intrauterina a fatului. Am scris "pretins” deoarece teoria respectiva nu functioneaza in cazurile de schimbare a identitatii sexuale (din heterosexual in homosexual si invers, plus existenta bi-sexualitatii). Cercetarile sunt inca impartite in privinta originii genetice a homosexualitatii, motiv pentru care legislatia nu le poate folosi ca argument clar. ONU insa se scuza ca articolul 16 din Drepturile Omului a fost elaborat in 1948, data la care lucrurile erau neclare in privinta homosexualitatii. Apoi pluseaza ca ne-legiferarea casatorilor gay duce la violenta si discriminare. Adica activistii gay s-ar supara si ar provoca tensiuni, motiv pentru care e mai bine sa-i multumim. Ceea ce s-a intamplat insa in Franta mi se pare ca este exact invers: legiferarea a provocat tensiuni sociale. Deci regula nu se poate aplica oriunde, doar pentru ca o minoritate este nemultumita. E mult mai grav cand majoritatea este nemultumita.

Oricum ar fi, am din ce in ce mai tare senzatia ca, de fapt, aceste interpretari legislative sunt asemenea interpretarilor din Biblie pe care le fac diversi profeti inchipuiti. Numai ca, din dorinta de a atrage dreptatea de partea lor, interpretatorii biblici ajung uneori sa se contrazica singuri, sau sa construiasca argumente ilogice sau absurde. Iar daca nu esti de acord cu ei, iti replica amenintator ca esti impotriva adevarului. Sigur, un adevar interpretat de dansii. Prin urmare, in lipsa unui text universal clar, care sa ne oblige negru pe alb ca minoritatea gay are dreptul de a intemeia familii, ajungem tot la nuantele interpretative. De aceea vedem folosindu-se, pana la oboseala, aceleasi doua tipuri de argumentatie: au legiferat si altii, iar daca noi nu legiferam, ii discriminam. Dar tot nu pricep in baza carui drept, conferit de catre cine? Doar un lucru mi-e clar. Asa cum dansii au clar prevazut dreptul de a face in pat ce vor, tot asa am si eu dreptul la ce opinie doresc. Prin urmare, nu pot fi catalogat ca homofob, indiferent de opinia mea.

Sigur, opinia mea nu trebuie sa duca la incalcarea legilor, la fel cum dorintele lor intime nu trebuie sa reformuleze morala publica. Dar nici nu se poate cineva simti agresat doar pentru ca am o opinie. Altfel ajungem la "tirania minoritatilor” care spun majoritatilor ce si cum sa creada. Dar, pana vom gasi raspunsul clar si limpede la aceste intrebari, mai am una care ma framanta in mod deosebit. De 9 ani are loc in Romania Marsul Diversitatii. Cum se raporteaza aceasta manifestatie la articolul 30 din Constitutie: "Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, …precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”? Este manifestatia contrara bunelor moravuri sau nu? Bine, n-am vazut prea clar definite nici bunele moravuri.

Definitia juridica mai mult m-a lasat in ceata: "constituie ansamblul normelor de conduita cu caracter moral, la care legea civila face uneori trimitere pentru a fi luate in considerare de catre instantele de judecata, ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ a unor texte de lege, a caracterului licit al unei cauze sau conditii contractuale. Pare mai mult o chestiune de morala publica majoritara.

Iar DEX-ul pare si mai discriminatoriu pentru minoritari gay: Moravuri = Totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduita morala, moralitate. Bunele moravuri = decenta in comportare. Este afirmarea publica a homosexualitatii decenta sau nu? Iarasi de lovim de morala majoritatii. Sa mai spuna cineva ca legile sunt clare in Romania. Mai clara mi se pare Biblia, chiar daca este mai mult rastalmacita decat legile.

PS. Acest text este si o replica adresata celor ce mi-au transmis ca am…prea mult umor.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

• Recenzie - Biserica Ortodoxa si Drepturile Omului: Paradigme, fundamente, implicatii
  Publicat in : Religie
• Divergentele de gen intre crestinism si Drepturile Omului
  Publicat in : Editoriale
• Ora de religie si drepturile omului
  Publicat in : Editoriale
• 666 din 1984?
  Publicat in : Editoriale