PATRIARHUL BIBLIC

Toderita al mamei

 

Venirea pe Lumea aceasta a unui om, consider a fi cea mai mare minune, la indemana noastra, in casa noastra, aici, cu noi mereu!

Fiecare om este o TAINA!

Se stie, sa se stie asadar, ca negresit, fiecare om este cea mai mare taina, opera de varf a Creatorului!

In luna februarie, acum 81 de ani, a venit pe lumea aceasta un om, pe nume TEODOR sau TOADER, dar mai bine TODERITA, cum ii spunea mama, scumpa mama a celor unsprezece prunci frati!

TODORITA al mamei, din Botosanii Moldovei, din Tara de Sus, a ajuns peste ani TEOCTIST monahul, exarhul, arhiereul, rectorul, arhiepiscopul, mitropolitul si apoi Patriarhul! Scara care numai urca! Asa este dat unor fiinte haruite de Sus, de la Parintele Luminilor! Din varful scarii ierarhice l-am auzit de atatea ori pe Patriarhul Teoctist jelind dar si rugandu-se pentru greul zilei, greul lucrului, grija cuprinzatoare, imi spunea deseori: "Calinic, nu dorm noaptea de grija Bisericii, caut solutii scaldandu-ma in broboane de sudoare, singur, doar cu mila Domnului! Voi sunteti departe, veniti si plecati, dar eu raman mereu singur!" Asa este, i-am raspuns eu mai liberal la cuvant! Dar Va place, Parinte Patriarh Teoctist, sa fiti mereu singur si sa Va apartina toate gandurile pentru Biserica!

Noi nu Va plangem de mila, Doamne fereste! Ne intrebam cu bucurie in Duhul Sfant: oare omenirea are multe fiinte de asa cuprindere? De asa vitalitate? De asa responsabilitate?

Singur, singur, vorba vine!

Dar cine se bucura mai mult si-i straluce privirea si bucura inima cand vede in juru-i soborul arhieresc adunat in manunchi de flori ale zidirii intru Duhul Sfant?

Cine nu a auzit pe Prea Fericirea Sa spunand ca: "Vad in fiecare om o Taina!"

Sa ne uitam cu grija la acest om de taina, Patriarhul Teoctist, sa-i zarim inima batand pentru Biserica si sufletul tresarind pentru durerea si bucuria Neamului sfant din care a venit!

 

Patriarhul cel tanar si vioi

 

Ca sa te incumeti sa scrii, la o aniversare, si nu la oarecare, inseamna sa cutezi. Spun acest lucru pentru ca a zugravi cu paleta multicolora un personaj de 50 de ani, de 60 si chiar de 70, parca n-ar fi cu totul anevoios. Dar a privi si a scrie despre un om care implineste 82 de ani, si fiind pe deasupra si Patriarhul unei Tari, este nu numai greu, dar parca te paraseste curajul de a mai incepe!

Cum sa scrii despre cel ce te priveste de la inaltimea unei scari cu 82 de trepte? Este vorba de altitudine! Poti sa implineste intru adevar gandul celui care oricum te priveste de la inaltimea amarului si incercarilor de tot felul?

Ce sa spui despre experienta si osteneala celui care a urcat mereu, nu numai cu anii, dar si cu responsabilitatile sfinte ale unei Biserici de doua ori milenara?

Ce cuvinte ar putea sta neclintite, ca sa graiasca noua, celor de azi si celor care vor veni, despre Patriarhul Teoctist, Parintele spiritual al romanilor?

Privim cu respectul cuvenit si cu iubirea de fii duhovnicesti la Patriarhul cel tanar si vioi, de parca ar avea 28 de ani si la darurile de sanatate si de intelepciune cu care l-a inzestrat Vesnicul Arhiereu Iisus Hristos, pe Care-L rugam sa-l pastreze intru iubirea Sa si aici la noi, in Biserica Ortodoxa Romana, ani din belsug, cu pace si bucurii sfinte!

 

 

Biserica pe drumul cel drept

 

Zilele noastre, precum se stie, sunt in sacul lui Dumnezeu! A te bucura de indelunga inzilire este de buna seama in planul lui Dumnezeu! Se vede deslusit ca Parintele Patriarh Teoctist s-a bucurat si se bucura de purtarea de grija a lui Dumnezeu in lucrarea care i s-a incredintat, lucrare complicata si grea, mai ales atunci cand trebuie sa lucrezi cu oamenii si in mijlocul unei lumi in permanenta schimbare. I-am spus si cu alt prilej si o repet si in scris: Prea Fericirea Sa, Patriarhul Teoctist a pus pe drumul cel drept Biserica Ortodoxa romaneasca, in zvarcolirile de tranzitie, fara a se produce victime.

Cred ca aceasta este nota dominanta, reusita fara precedent, pe care istoria o va inregistra daca va avea oameni cu cap.

 

Fenomenul Teoctist

 

Anul trecut, obstea romaneasca ortodoxa, si nu numai, praznuia la 15 ani de patriarhat stralucit, pe al cincilea parinte spiritual, Prea Fericitul Parinte Teoctist!

De anul nou 2002, participand la Palatul Patriarhiei intru bucurie duhovniceasca, la intalnirea cu preotii Bucurestiului, am spus ca nu doar cincisprezece ani de patriarhat a implinit Parintele Patriarh, ci treizeci pe muchie! Aceasta dupa cele ce stim prea bine noi, aproape toti, si din cele prezentate in chip exceptional de Parintele Profesor Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie din Bucuresti.

Rar mi-a fost dat sa aud o prezentare academica cu atata entuziasm si acuratete, exprimandu-mi bucuria si multumirea pentru modul exact de perceptie a fenomenului Teoctist!

Aceasta afirmatie as dori sa o fundamentez!

Peste voia noastra, Istoria Bisericii Romane si universale a inregistrat si va inregistra la cotele cuvenite ceea ce a insemnat si inseamna Patriarhul Teoctist.

Pentru a trece doar grabnic peste o viata de om asa cum a fost, vom spune, fara teama de a gresi, ca Biserica Ortodoxa Romana a trecut, in anii de slujire a Prea Fericirii Sale, dintr-un mileniu in altul fara victime! Cred ca aceasta este nota de aur, fundamentala!

Daca cineva cuminte, cronicar cu pana iscusita, ar sta impartial si sine ira et studio, ar aseza pe rabojul vremii vestea ca s-a atins culmea realizarilor in Biserica Ortodoxa Romana, rodind sub aripa Duhului Sfant si fiind scoasa deasupra tuturor, asa cum se cuvenea unei Biserici apostolice a lui Hristos.

Dar grija cea mare de a mentine intru statornicie cele odraslite in spatiul ortodox romanesc?

Piosenia Parintelui Patriarh Teoctist si dragostea celui care a crescut in casa cu zece frati si surori s-au rasfrant si se rasfrang peste soborul arhieresc, peste obstea crestina romaneasca si universala. Aceasta a dus la savarsirea minunilor care se vad deslusit in zidiri de Sfintele Altare, scoli, asistenta religioasa, in armata, in penitenciare, spitale, gradinite, cantine pentru saraci, tiparituri de cea mai inalta calitate, eparhii, protoierii, manastiri, ecumenismul dinamic si incurajator, deschidere spre toate religiile lumii.

Toate acestea si mai mult decat acestea s-au intrupat in intreaga arie romaneasca din lume. Soborul arhieresc, preotimea, monahismul, crestinii harnici si plini de bucurie duhovniceasca au facut din plaiurile romanesti o gura de Rai!

Ce V-ati mai dori, Parinte Patriarh?

Fericire cereasca! Da!

Preotul Papaiani, vizionarul din Nordul Greciei, a spus ca faceti matanii, Va rugati noaptea si plangeti pentru pacatele lumii si ca Va veti mantui! Ce poate fi mai mangaietor, dupa o vreme de zbucium, spaime si amaruri pe acest pamant, ducand in spinare, cu falnica tinerete, o traista de ani invesmantati in veghe si speranta?

 

Ca toti sa fie una!

 

Iisus Hristos a fost rastignit pentru noi, a murit si a inviat ca sa ne mantuiasca! Eu ... ce trebuie sa fac pentru Hristos? Asa ar rasuna in urechile si in inima noastra, intrebarea suprema care asteapta un raspuns limpede si pentru totdeauna! Raspuns pe care-l asteapta Iisus Hristos, azi, fara intarziere! Raspunsul care ne angajeaza pe noi insine mai intai, asa cum citim in textul din Sfantul Josemaria Escriva: "Traieste viata interioara si vei vedea, atunci, intr-un colorit si intr-un relief nebanuit, minunile unei lumi mai bune, a unei lumi noi; si il vei gasi pe Dumnezeu ... si-ti vei cunoaste nimicnicia ... apropiindu-te de Tatal tau Ceresc, te va infrati mai mult cu fratii tai, oamenii".

Asa a inteles intaistatatorul Bisericii Catolice, episcopul Romei, Ioan Paul al II-lea, sa lucreze pentru infratire, sa fie ascultat dar sa si asculte glasurile Bisericilor Apostolice pentru a se ajunge la unitatea frateasca in Iisus Hristos care s-a rugat lui Dumnezeu Tatal: "Ca toti sa fie una!" (Ioan 17,21).

Si astazi, ca in timpurile apostolice, este limpede ca lumina lina sa citim, sa intelegem si sa lucram, precum ne indeamna Sfantul Ignatie Teoforul scriindu-i Sfantului Policarp, episcopul Smirnei: "Laudand gandul tau ce in Dumnezeu, intemeiat ca pe o piatra neclintita, proslavesc pe Dumnezeu ca am fost invrednicit de chipul tau cel neprihanit de care sa ma bucur in Dumnezeu. Te rog, in numele harului cu care esti investit, sa-ti urmezi calea si sa indemni pe toti sa se mantuiasca. Apara-ti locul pe care-l ocupi, cu toata grija trupeasca si duhovniceasca. Poarta grija de unire, decat care nimic nu e mai bun. Poarta-i pe toti, precum si Domnul te poarta pe tine. Rabda pe toti in dragoste, precum si faci ... indeletniceste-te cu rugaciuni neincetate ... Privegheaza, avand duh neadormit. Vorbeste cu fiecare dupa asemanarea lui Dumnezeu. "Poarta bolile" tuturor ca un atlet desavarsit. Unde-i mai mare osteneala, acolo-i mult castig".

Din textul apostolic de mai sus se vede lucrarea Ierarhiei ortodoxe romane, a intaistatatorului ei, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in dorinta sfanta de a se topi toate zidurile care despart de atata vreme Bisericile Apostolice, asa cum se arata in Comunicatul Comun cu prilejul vizitei la Roma in octombrie 2002: "Dorinta Noastra arzatoare este comuniunea deplina care nu este absorbtie ci comuniune in Adevar si Iubire!".

Mi se pare un eveniment istoric de absoluta semnificatie, savarsit la inceput de mileniu III crestin, - de cei doi intelepti: Papa Ioan Paul al II-lea si Parintele Patriarh Teoctist, caruia la 88 de ani, Ne rugam la Dumnezeu sa-i adauge multi si buni!

 

"Innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale!"

 

Asa se fac urarile, in duh de Biblie, mai ales cand treci de o varsta oarecare.

La cei saptesprezece ani de patriarhat ai celebrului arhiereu al Domnului, Teoctist Arapasu, cel care a fost atins de aripa Duhului Sfant, usile inimii sale s-au deschis ca si corola de crin urias intru asteptarea fiilor sai de inima ca sa treaca pragul casei patriarhale. Mare bucurie a cuprins inima istoricului patriarh Teoctist, inconjurat heruvimic in sobor de arhierei, avand ca frate slujitor si pe vladica tamaduirilor albaneze, Anastasie Arhiepiscopul!

Acolo s-au spus in torent de bucurie lucruri care uimesc urechea si inima omului de treaba. "O viata de om, asa cum a fost si continua sa fie", s-ar putea intitula un tom, care sa arate celor ce vor veni, vredniciile celui de al cincilea patriarh al Bisericii strabune.

Intr-un iures rar intalnit si cu o profunzime care nu poate fi tagaduita, Parintele Patriarh Teoctist a oranduit toate in Biserica Domnului nostru Iisus Hristos! Sinodul Bisericii lui Hristos din Romania, intru sacra ascultare, a hotarat drumul Bisericii intr-o lume cuprinsa de zbuciumari aprinse. Lucrari ce-o sa dainuie in timp, stau deja marturie de neclintit. Oamenii Tarii au inteles ca Patriarhia Romana are nevoie de spatii potrivite pentru lucrare si reprezentare. Oricine vine si urca pe Dealul Mitropoliei, vede intru deslusire oranduiala care aproape ca uimeste, acolo unde sub rotirea vulturilor cu Crucea in plisc, acum respira cu plamani sanatosi activitati de spirit intru rodire.

Daca Justinian Patriarhul, de o darzenie incontestabila, a trecut corabia Bisericii din dictaturi regale prin dictaturi comuniste, pentru ca nu este vorba doar de dictatura romaneasca, Teoctist Patriarhul a avut menirea de a tranzita Biserica dintr-o latura a dictaturii comuniste in democratia care se zidea pe jertfe, in cei saptesprezece ani de nadejdi, disperari, furtuni de tot felul si strigate la Dumnezeul indurarilor! Fost-a omul acesta trimis de Dumnezeu la raspantia mileniilor, pentru a zidi cu tactul si intelepciunea stiuta de o lume!

Ii viata acestei Tari au existat si exista oameni de seama. Sunt contemporani cu noi, azi, printre noi mereu. Sa nu palim de invidie cand ii vedem si li se rosteste numele si sa ne para rau, dupa o oarecare vreme ca nu i-am cinstit cum se cuvine intru uriasa lor munca si sfanta responsabilitate.

Am vazut pe Duhul Sfant cum lucreaza pe deasupra firii ca s-o sfinteasca! Am vazut pe Duhul Sfant asupra harnicului Sinod! Am vazut cum Duhul Sfant ne cauta pe toti fiii acestui Neam, intru sfanta lucrare mantuitoare!

Hotarat: in aceste uriase lucrari responsabile, Duhul Sfant isi face lucrarea prin bietele inimi si maini de tarana ale preotimiijertfitoare, purtate in aura implinirii!

Teoctist Patriarhul a fost atins de aripa Duhului Sfant! "Sa se innoiasca tineretile vulturului ca ale Prea Fericirii Voastre!"

In noiembrie, anul trecut, cand Biserica Ortodoxa Romana l-a avut ca oaspete pe Patriarhul Anastasie al Albaniei, la invitatia de inima a Parintelui Patriarh Teoctist, printre multele urari facute, una mi s-a parut plina de un sanatos umor si realism.

Cu un neprefacut zambet si jovialitate, Ilustrul Oaspete, a spus: "De obicei se fac urari biblice la anumite aniversari. Ne bucuram sa subliniem aici urarea psalmica: Sa se innoiasca tineretile tale ca ale vulturului! Personal, vazandu-Va puterea si tineretea cu care V-a inzestrat Dumnezeu, imi permit a zice, cu rugaciune si urare: Sa se innoiasca tineretile vulturului ca ale Prea Fericirii Voastre! "

M-am mai auzit astfel de urari, unice si originale, facute de Ierarhul venit din Tara Vulturilor-Albania Martira!

De ziua Sfantului Teoctist, pe 4 ianuarie, in rugaciune si pioasa cinstire a sfintilor, in a caror bogatie de har si sfintenie ne este dat sa fim cu totii, cler si popor al lui Dumnezeu, s-a multumit Stapanului Vietii si al tuturor veacurilor pentru ca ne-a adus in aceasta existenta si ne-a bucurat cu darurile Sale.

De ziua numelui, Prea Fericirii Voastre, si in toate rugaciunile pe care le faceti catre Dumnezeu, in fiecare zi, sa Va aduceti aminte si de Clerul si poporul dreptcredincios argesean si muscelean!

iar noi nu uitam sa Va spunem din inima: Ani multi si buni la lucru duhovnicesc in Gradina Maicii Domnului!

Sunt rare cazurile cand o Biserica sa aiba un Patriarh de 89 de ani, din care 54 numai in slujire ca arhiereu al Vesnicului Dumnezeu! De multe ori mi-a fost dat sa aud cand Patriarhul Teoctist povestea - cu darul inconfundabil - despre vremi, oameni si intamplari, cu o prospetime si vioiciune rar intalnite! Precizia in date si amanunte este uluitoare! Precum si memoria este!

O data mi-am ingaduit, cu buna stiinta, in timp ce depana amintiri, sa-l intrerup cu o intrebare oarecare, cu gandul de a-l deruta in discursul sau si a vedea daca se mai poate intoarce si innoda firul rupt. A divagat pe seama intrebarii o vreme si pe cand eu uitam indrazneala mea, l-am auzit zicand: Si acum, Calinic, sa continuam de unde am ramas cand m-ai intrerupt! Am ramas uimit cand l-am auzit pe Patriarhul Teoctist, reluand exact de unde a ramas, sirul povestirii, l-am spus ca am facut-o intentionat pentru a afla cum sta cu memoria, la varsta totusi venerabila. A zambit ingaduitor!

Daca ai sta sa numeri in ce calitati si virtuti a inotat acest uluitor ierarh ortodox roman pe o perioada istorica dintre doua milenii, ai putea incepe cu Credinta curata in Dumnezeu! Nici o abatere si nici o delasare de la implinirea datoriei!

Mi-a spus, la ceas de taina, de mai multe ori: Voi plecati mereu si ma lasati singur! Sunt atatea probleme care cer rezolvare urgenta! Cum n-as pleca si eu ca voi, dar stau legat aici pe Dealul Patriarhiei unde bat vanturile din toate partile! Ce stiti voi! Apoi se rezema pe speteaza scaunului si privirea si-o ducea in zare, iar pleoapele ii striveau lacrimi de diamant.

De fiecare data am ramas dezarmat si fara cuvant de aparare! Eram in fata unui magnific Patriarh asa precum ii era si Singuratatea!

Am fost martor in anumite momente cand modestia si smerenia se revarsau in torente peste amaraciunile si indarjirile de tot felul. Sa-l vezi avand aura iertarii si ingaduintei paterne!

A uimit pe cei care credeau ca Patriarhul nu va putea ierta niciodata pe cei care l-au poticnit in slova veacului democratic, rabdand ca stanca nevorbitoare si cu intelesurile ce aveau sa vina!

Ca nimeni altul, a intuit si intrupat puntea de legatura intre doua milenii, punte peste galcevi si talmaciri. La sfarsit de doua mii de ani si inceputul altei mii, cei doi ierarhi apostolici ai lumii: Teoctist si loan Paul al II-lea, legau in spiritul pacii si bucuriei, Rasaritul cu Apusul!

Numai aceasta daca ar fi savarsit, era de ajuns pentru ca numele sau sa nu i se mai stearga din memoria Bisericii Universale!

Si acum, Patriarhul Teoctist, priveste ca vulturul din inaltimea celor 89 de ani, bucuria implinirii harazita de Dumnezeu cu deplina imbelsugare!

Multi si buni ani din traista lui Dumnezeu,

Va ureaza din inima argesenii si muscelenii pastoriti de,

 

 

 

 

Calinic

PF TEOCTIST

PF TEOCTIST

26 Iulie 2012

Vizualizari: 5048

Voteaza:

PATRIARHUL BIBLIC 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE