Pilda talantilor

Pilda talantilor Mareste imaginea.

Pilda talanţilor (Mt. 25, 14-30). Domnul dăruieşte fiecăreia dintre slugile Sale „un talant, în funcţie de capacităţile sale". El îi îmbogăţeşte cu atât de multe posibilităţi pe cât pot ei duce şi niciodată nu va cere de la ei altceva decât El le-a dăruit. Apoi ne lasă în voia noastră, nu abandonaţi, nu uitaţi, ci nestingheriţi, liberi să fim noi înşine, liberi să ne comportăm cum dorim, însă va veni o zi a judecăţii, o rezumare a întregii vieţii noastre. Ce am făcut cu toate posibilităţile noastre? Am devenit ceea ce puteam deveni, am dat toate roadele pe care le puteam da? Şi de ce nu ne-am ridicat la nivelul credinţei pe care Dumnezeu o are în noi şi I-am zădărnicit aşteptările? La aceste întrebări, mai multe pilde oferă un răspuns. In cea despre care vorbim vedem că în loc de a-şi schimba talanţii, adică de a se folosi de ei, şi prin aceasta, a-i supune riscului, sluga necredincioasă „ce luase un talant (viaţa sa, fiinţa sa, el însuşi) s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său".

De ce a făcut aceasta? In primul rând fiindcă era timid şi laş - îi era frică să rişte. Nu putea înfrunta teama unei pierderi şi a consecinţelor acesteia, nu putea înfrunta responsabilitatea. Şi totuşi, a nu risca nimic înseamnă a nu câştiga nimic. In viaţa noastră, laşitatea nu se raportează numai la bunurile materiale peste care şedem, precum cloşca pe ouă, dar, spre deosebire de aceasta, noi... nu „clocim" nimic! Se raportează la viaţa noastră, în întreaga sa complexitate, cu toate împrejurările pe care le trăim. Pentru a fi siguri că trecem nevătămaţi prin viaţă, ne ascundem într-un turn de fildeş, ne zăvorâm mintea, ne înăbuşim imaginaţia, ne învârtoşăm inima, devenim insensibili pe cât de mult ne stă în putere, fiindcă, mai presus de orice, ne este frică să fim răniţi, loviţi - şi devenim în cel mai bun caz precum acele mici organisme marine care, fragile şi vulnerabile, secretă o cochilie tare care le apără, dar care, de asemenea, le întemniţează într-o armură tare de coral, care le ucide încetul cu încetul. Siguranţa şi moartea se întrepătrund. Numai riscul şi nesiguranţa sunt compatibile cu moartea.

Prin urmare, laşitatea este sluga necredincioasă şi duşmanul nostru cel dintâi. Dar oare nu ne sfătuieşte Hristos, în două pilde (Lc. 14, 28-32), să fim înţelepţi şi să nu ne înhămăm la ceva ce nu putem dobândi? Care este deosebirea dintre sluga nevrednică şi noi, pe de-o parte, şi oamenii înţelepţi şi cu luare aminte care trebuie să fim, după dorinţa Sa? Deosebirea constă în două lucruri. Oamenii descrişi de Hristos sunt doritori, nerăbdători, gata să rişte. Ei au un spirit cutezător şi întreprinzător, care nu este înăbuşit sau sufocat de consideraţii prudente. Işi măsoară puterile înfruntând necazurile ce se abat asupra lor şi acţionează având o viziune realistă a vieţii, ceea ce este şi aceasta o formă de ascultare şi smerenie. Duhul lor se avântă către Cer; ei sunt pregătiţi să se numere în rândul celor ce „iau împărăţia prin străduinţă", „care îşi pun viaţa" pentru prietenii lor sau pentru Dumnezeul lor. Sluga care a fost izgonită de stăpânul ei nu dorea să-şi asume nici un risc; ea a ales ca mai degrabă să nu se bucure de ceea ce primise decât să se primejduiască prin pierderea talantului.

Iar aici ne confruntăm cu un alt aspect al pildei: de ce era ea (de ce suntem noi) atât de înfricoşaţi? Fiindcă avem aceeaşi viziune despre Dumnezeu şi viaţă pe care sluga o avea despre stăpânul ei: „Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău" [Mt. 25, 24-25]. Il defăimează pe stăpânul său aşa cum noi îl defăimăm pe Dumnezeu şi viaţa noastră. „Ştiam că eşti aspru. Care mai era rostul să încerc? Ia-Ţi ce este al Tău!" Dar ce este al lui Dumnezeu? Putem găsi răspunsul, aşa cum am zis, în pilda banului de dajdie. Ce este al Lui este tot ceea ce avem! Când îi dăm ceva înapoi sau El ia ceva înapoi - nimic nu este lăsat fie nouă, fie de noi. Aceste două gânduri sunt exprimate în Evanghelie: „Luaţi de la el talantul şi aruncaţi-o pe această slugă neroditoare în întunericul cel mai din afară; de la el care nu avea, se va lua chiar şi ceea ce avea".

Aceasta este chiar fiinţa lui, realitatea lui, sau aşa cum spune Luca, „ceea ce i se pare că are", adică talantul pe care l-a ascuns, l-a lăsat nefolosit, pe care l-a luat şi de la Dumnezeu, şi de la om. Cuvintele lui Hristos se împlinesc astfel în cel mai tragic chip: „Din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit". Oare nu a spus sluga, oare nu spunem noi: „Ştiam că eşti om aspru"? Insă, nu mai avem nici o nădejde? Avem, într-adevăr! Şi ea se întemeiază pe avertismentul Domnului, care este, la rândul său, o făgăduinţă: „Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi", şi: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi", pe care Sfântul Pavel o accentuează astfel: „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade". Toate aceste paragrafe sunt în mod limpede ilustrate într-o altă pildă rostită de Hristos, cea a slugii rele de la Matei 18, 32-35: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre".

Şi totuşi nu doar fiindcă suntem răi şi laşi faţă de Dumnezeu şi faţă de viaţă nu suntem noi pregătiţi să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Capitolele 24 şi 25 de la Evanghelia după Sfântul Matei, împreună cu analogiile lor, ne oferă mai multe indicii.

Antonie de Suroj Mitropolit

Reflectii. O calatorie duhovniceasca, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Reflectii. O calatorie duhovniceasca"



30 Octombrie 2015

Vizualizari: 862

Voteaza:

Pilda talantilor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

Pilda talantilor

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE