Rugaciunea are noua trepte

Rugaciunea are noua trepte Mareste imaginea.

Rugăciunea este hrana sufletului nostru. După cum nu putem trăi fără aerul acesta, fără hrană, fără apă, fără căldură, fără lumină, aşa nu poate trăi sufletul fără rugăciune. Sfânta rugăciune nu este condiţionată nici de vreme, nici de loc. Psalmul 102 spune aşa: „In tot locul stăpâniri Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul", iar Psalmul 33 zice aşa: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea". Marele Apostol Pavel spune: „Neîncetat să vă rugaţi".

Dragii mei fraţi şi surori, iată ce vă spun; să ştiţi că rugăciunea are nouă trepte:
1-4. Rugăciunea buzelor, a limbii, a glasului şi a gurii sunt 4 trepte inferioare, pentru începători. Sfântul Apostol Pavel zice: „Aduceţi Domnului roadă buzelor voastre". Prorocul David spune: „L-am înălţat pe El sub limba mea". Tot David spune: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat". Iar în Psalmul 33 se zice: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea".

Cu aceste 4 feluri de rugăciuni începem a învăţa să ne rugăm. însă nu trebuie să rămânem la acestea, ci trebuie să mergem spre treptele mai înalte ale rugăciunii. Dacă rămânem la aceste trepte, suntem prunci în Hristos. Trebuie să mergem înainte pentru ca cele ce le zice gura să le înţeleagă mintea.

5. Rugăciunea minţii. Atunci când am înţeles cu mintea ce zice gura, ne-am suit pe treapta a 5-a. Rugăciunea minţii este după cum se spune în Sfintele Scripturi:, Jar legea Ta cugetarea mea este". Cugetarea noastră să fie la Dumnezeu, aceasta cere rugăciunea minţii. Dar nici această rugăciune nu este întreagă, desăvârşită. Este n pasăre cu o aripă, sau rugăciunea cu un picior. Este jumătate de rugăciune, căci cele ce le zice gura le înţelege mintea, dar nu le simte inima.

6. Rugăciunea inimii (rugăciunea curată). Sfântul Teofan Zăvorâtul i-a zis unuia care se ruga cu mintea, dar îl tulburau gândurile: "Dă-te, măi, jos de acolo, că acolo e mare iarmaroc!". Adică trebuie să ne coborâm mintea în inimă. Când am ajuns cu mintea în inimă, am ajuns la rugăciunea cea curată. „Rugăciunea curată" este atunci când ducem toate cuvintele la simţirea inimii. La rugăciunea inimii, ne spune Sf. Isac Şirul, „de-abia ajunge unul din zece mii din cei ce se apucă şi au povăţuitor".

VĂMILE INIMII. Când se pogoară mintea în inimă ca să împlinească rugăciunea, ea întâmpină două vămi:

I. Vama imaginaţiei sau a închipuirii este prima vamă; mintea n-are voie să-şi închipuie nimic în timpul rugăciunii. Iisus n-a avut imaginaţie. Dacă ai rămas să te închini cu imaginaţie, ai rămas la lucrările minţii şi mintea nu coboară în inimă. Imaginaţiile sunt de trei feluri: bune, mijlocii şi drăceşti. Sfântul Nil spune: „Fericită este mintea care a ajuns să se roage fără închipuire în Hristos". Cel mai mare povăţuitor al rugăciunii minţii şi a inimii a fost Sfântul Ioan Scărarul, apoi Isihie Sinaitul, Grigorie Sinaitul, din secolele IV-VI, căci isihasmul coboară până în sec. III. Dumnezeu nu stă sub închipuiri, nu poate fi închipuit nici de mintea heruvimilor, de nimeni. Să crezi că în timpul rugăciunii Dumnezeu este de faţă, să ai sete de El, dragoste, dar să nu ţi-L închipui.

II. Vama raţiunii este a doua vamă la poarta inimii, numită şi vama dracilor arhiconi (teologii iadului sau filozofii întunericului). Când văd că vrei să te cobori cu mintea în inimă, ei îţi dau convorbiri şi raţiuni din Scriptură şi raţiuni dumnezeieşti la ceea ce te rogi. Să plângi, să-ţi izvorască lacrimi capâraiele, nu să teologhiseşti.
De exemplu, îţi poate aduce în mine următoarea raţiune: „Lipsit-au de la mâncare oile când nu vor fi boii lângă iesle" şi tâlcuirea ei: oile sunt norodul lui Iisus, poporul creştin, ieslea este Biserica, boii sunt păstorii Bisericii: patriarhii, mitropoliţii, episcopii, preoţii, dascălii. Adică, va lipsi poporul din Biserică dacă nu vor fi conducători în ea ca să-i înveţe.

Dacă văd dracii că ţi-a plăcut, îţi trimit alta: „Ridicat-am la mare caii tăi, tulburând ape multe". Marea e toată lumea, caii sunt apostolii care au tulburat toate popoarele închinătoare la idoli şi au ridicat Biserica lui Dumnezeu.

Altă cugetare pe care ţi-o trimit teologii întunericului poate fi următoarea: „Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor". Munţii sunt oamenii cei duhovniceşti care au mari săltări ale duhului în inima lor, care sunt desăvârşiţi, îndumnezeiţi după dar (adică pe a treia şi ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc). Dealurile sunt cei de pe treapta a doua a urcuşului duhovnicesc - contemplaţia naturală în duh (sunt trei trepte duhovniceşti: făptuirea morală, contemplaţia naturală în duh şi îndumnezeirea după dar).

Şi dacă văd că îţi place, tot îţi aduc raţiuni din Scriptură ca să stai cu gândul la ele şi îţi mai dau şi mândrii: că de aceea înţelegi lucrurile acestea, fiindcă te rogi. „Când te rogi, nu teologhisi, că eşti batjocorit de draci" -ne zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Când te rogi cu adevărat nu mai raţionezi nimic ci spui doar: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".

Primul semn, când s-a pogorât mintea în inimă, este că vezi un cui de foc în inimă (în partea stângă, sub piept) şi se încălzeşte inima drept din centru. Cuiul acesta de foc încălzeşte toată inima, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală. Cu această căldură dumnezeiască (care nu se poate explica prin cuvânt) se încălzeşte tot corpul ca focul. Inima dă în clocot, începe a fierbe şi atâtea lacrimi bogate curg din ochi cât nu se poate spune. Eu am trăit prin munţi cu căpriorii, cu urşii şi m-am întâlnit cu un duhovnic în munte (ne întâlneam o dată la trei luni) şi mi-a zis duhovnicul că a intrat cu mintea în inimă două ore şi zece minute, cu atâta foc şi atâtea lacrimi că a umplut cinci batiste de lacrimi şi le-a stors de cinci ori, iar cămaşa şi dulama de pe el erau leoarcă, dar nu s-a gândit să se schimbe, ca să nu piardă atenţia din faţa Mântuitorului, care se afla în inimă. Aproape două luni de zile după aceea, în minte nu i-a mai intrat nici un gând din lumea aceasta, ci doar din cer. Aceasta-i rugăciunea cea curată a inimii.

Când se pogoară mintea în inimă, se uneşte mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru; şi atâta dulceaţă este în inimă şi atâta căldură dumnezeiască, că nu mai poţi spune după aceea ce cugetări dumnezeieşti ai aflat. Sufletul nici nu mai poate zice toată rugăciunea, ci doar: „Mila mea, Dumnezeul meu, miluieşte-mă!". Iisus închide inima noastră şi inima noastră pe Iisus şi atâtea lacrimi îţi curg, cât n-ai avut toată viaţa. Un ceas de rugăciune din aceasta (sau chiar numai zece minute) ţine cerul inimii noastre o lună de zile liniştit şi numai cu cugetări cereşti, atâta putere are rugăciunea inimii.

7. Rugăciunea văzătoare. Mai sus de rugăciunea curată a inimii este rugăciunea văzătoare, care o aveau toţi sfinţii mari: Sf. Antonie cel Mare, Sf. Macarie, Sf. Sisoe. In această rugăciune se văd toţi îngerii şi toţi dracii din jur, dar şi toate gândurile oamenilor sau ce se întâmplă în alte părţi. Sfântul Antonie a ştiut când a murit Sfântul Amon Nitriotul (din deşertul Nitric), un călugăr aflat la mare distanţă de el, la o tiie de kilometri, şi le-a spus călugărilor:„Fratele nostru, Amon Nitriotul, a zburat la cer". Era părinte înainte văzător.

8. Rugăciunea de sine mişcătoare. Altă rugăciune, mai înaltă, este rugăciunea de sine mişcătoare. Aceasta se întâmplă cum spune în Cântarea Cântărilor: „Eu dorm şi inima mea se roagă". Nu te rogi numai ziua sau când vrei tu ci tot timpul. Cine are rugăciunea aceasta se roagă neîncetat.

9. Rugăciunea contemplativă (vederea dumnezeiască). A noua treaptă este rugăciunea în extaz, sau uimire, sau rugăciunea duhovnicească, sau contemplativă, la care ajunge unul din neam în neam! Cu aceasta s-a ridicat Pavel la cer (în al treilea cer) şi nu ştia dacă a fost în trup sau afară din trup. Nici nu se mai cheamă rugăciune, ci vedere dumnezeiască.

Dar rugăciunea nu are vârf în creşterea ei, fiindcă se uneşte cu Dumnezeu. Dumnezeu, însă, primeşte şi rugăciunea gurii, căci ştie neputinţa noastră.

Bibliografie:
• Arhim. Ilie Cleopa, Treptele rugăciunii, Porunca iubirii nr. 2/1998, Făgăraş.

Rugaciunea de toata vremea, Editura Agaton

Cumpara cartea "Rugaciunea de toata vremea"

15 Iunie 2016

Vizualizari: 253

Voteaza:

Rugaciunea are noua trepte 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

rugaciunea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE