Sfantul Efrem cel Nou imbratiseaza suferinta intregii lumi

Sfantul Efrem cel Nou imbratiseaza suferinta intregii lumi Mareste imaginea.

SFANTUL EFREM CEL NOU DIN GRECIA, CEL CARE IMBRATISEAZA SUFERINTA INTREGII LUMI

Era in data de 24 mai 2012, spre seara. Tristete si descurajare in familie. Unul dintre copii, cel mai mare, in varsta de 12 ani, era bolnav. Viroza digestiva, dar si amigdalita. Ceea ce inseamna ca, de cateva zile, baiatul avea febra, dureri mari de cap, stare aproape continua de voma, cu varsaturi la aproximativ orice manca sau bea. Intr-o saptamana slabise 6 kg, ajunsese sa zaca la pat si sa bea in ultimele zile doar ceai de menta neindulcit. Era livid si nu se putea ridica singur din pat.

Evident, ne puneam problema, ca parinti, sa-l internam. Medicamentele pe care i le dadusem le vomase. Eram hotarati: daca starea lui continua, in dimineata urmatoare, 25 mai, aveam sa-l ducem la spital, de urgenta. Stiam si ce ne asteapta, intrucat copilul mai fusese internat o data, cand era mai mic, pentru o problema asemanatoare, si statuse la perfuzii « cateva zile, dupa care isi revenise.

Mecanic, am verificat casuta de mail in seara aceea. Nimic deosebit, dar... am zis sa nu fie ceva la care trebuie sa raspund. Pe cand ma pregateam sa inchid, observ un mail primit de la o prietena, care imi sugera sa dau click pe un link, in legatura cu un SFANT SUPER GRABNIC AJUTATOR: EFREM CEL NOU. Desigur, am dat. Mi-am dat seama imediat ca am in casa si cartea despre acest Sfant, chiar daca nu o citisem, asa ca am scos-o din raft indata. Am rasfoit printre minunile Sfantului, despre care mai inainte nu stiam nimic, m-am imbarbatat si apoi am citit acatistul Sfantului Efrem cel Nou, din carte. Nadejdea si rugaciunea s-au unit, pentru baiatul nostru. Am facut si o promisiune, in gand: Sfinte Efrem, te rog vindeca-l, iar eu voi povesti intr-un articol minunea!

Toata noaptea am vegheat la capul lui, iar el a avut un somn destul de linistit, iar dimineata, pe cand el inca dormea, noi, parintii, am venit sa-l privim si sa hotaram daca-l ducem la spital sau nu.

- Cred ca trebuie, a spus sotul.

- Nu, nu trebuie, nu am nimic! a rostit raspicat baiatul, sarind din pat, din somn, direct in picioare, Mi-e foame!

Dar noi, care stiam mersul bolii, nu eram convinsi ca poate manca orice. De un lucru insa eram convinsa: ca nu e nevoie sa-l ducem la spital. El a inceput sa mearga prin casa, cerand de mancare. Pentru noi, si faptul de a-l vedea mergand era o minune. I-am dat doar alimente stricte: paine prajita, ceai de menta neindulcit. Lui tot ii era foame. Febra nu mai avea si a putut lua medicamentele, atat pentru stomac, cat si pentru gat. Desi simteam o bucurie si vedeam practic minunea, nu indrazneam sa-l hranim cu orice. Insa am luat din nou cartea Sfantului si am inceput sa citesc mai multe dintre minunile lui, pana cand am dat de una foarte asemanatoare cu a noastra.

O citez in intregime:
„Am simtit ajutorul Sfantului Efrem legat de fetita noastra. Copiii mai mici fac uneori o viroza digestiva. Acest fel de viroza se manifesta la inceput prin varsaturi iar din pricina acestora, copilul intra in alte dezechilibre, o intr-o stare de cetoza si astfel varsaturile se autointretin. Din aceasta cauza, daca un copil mic varsa de zece ori sau mai mult si il tii in aceasta stare fara tratament adecvat, nu-l mai poti opri din varsaturi. Orice ii dai pe gura el varsa, intra in dezechilibre metabolice si numai cu perfuzie isi mai revine. Printr-o astfel de situatie am trecut cu fetita noastra cand ea era mult mai mica si avea vreo doi ani: am dus-o la spital, a primit perfuzie, ea si-a revenit si a doua zi am plecat acasa linistiti.

Cand s-au intamplat cele ce urmeaza, fiica noastra avea deja patru ani. Ea a varsat toata noaptea, de nenumarate ori; cauza din care varsa nu era grava, insa era mai ingrijorator ca ar fi putut sa treaca in acea stare in care nu se mai putea opri din varsaturi. I-am dat medicamente, dar le varsa imediat si acestea nu-si puteau face efectul; chiar si apa goala o dadea afara. Cu toate acestea, nu ne doream ca fetita sa fie internata in spital. Am tot nadajduit ca se va opri, insa ea a varsat toata noaptea si apoi si in dimineata zilei de duminica. Am mers la biserica; fetita a varsat de doua ori in timpul Liturghiei si pe ea n-am impartasit-o, de teama ca ar putea sa verse. La amiaza, ne-am intors acasa si am mancat, dar fetita varsa tot ce manca. Din pricina acestei stari si din oboseala de pe drum, ea s-a asezat pe pat si a dormit destul de mult. In timp ce dormea, eu stateam in camera si ma tot gandeam la Sfantul Efrem si am indraznit sa-i cer milostivirea pentru fiica noastra. I-am facut Sfantului o fagaduinta.

Sotia mi-a spus ca fiica noastra a depasit deja acel moment de dezechilibru metabolic si ca e necesara perfuzia. Insa tot nadajduiam sa nu trebuiasca sa ajungem la spital. In timpul somnului, fetita noastra nu s-a mai trezit sa verse. Dupa ce s-a trezit, a fost foarte linistita si vesela, a mancat si s-a purtat de parca nimic nu s-ar fi intamplat. In mod normal, o astfel de boala se vindeca complet in cateva zile, insa fiica noastra s-a facut bine atat de iute, prin mijlocirile si grabnicul ajutor al Sfantului Efrem. Suntem incredintati de acest lucru cu atatmai mult cu cat, din punct de vedere medical, acesta este un caz atipic. Schimbarea atat de brusca a starii de sanatate nu poate fi explicata nici logic, nici medical si nici prin argumentul factorului fizic sau chimic" (Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni, Editura Sophia, 2008, p. 198).

... Ei bine, citind eu cu cutremur aceasta minune, care se asemana atat de bine, in unele puncte, cu ce ni se intampla noua, am inteles ca nu trebuie sa-mi mai fie frica. Baiatul meu poate manca orice. Si l-am servit cu tot ce a dorit, fara sa-i mai fie rau vreun pic. In cateva zile, s-a intremat cu totul, boala a trecut ca si cum n-a fost. Iar pentru acest lucru, am multumit Sfantului Efrem cel Nou, Cuviosul Mucenic, si lui Dumnezeu, Care ni l-a scos in cale. Si am cerut iertare pentru putina noastra credinta.

Am intarziat publicarea acestui articol cu marturisirea minunii - dupa cum promisesem - deoarece am "dorit mai intai sa citesc integral cartea despre Sfant si abia acum am reusit sa fac acest lucru. De altfel, de multe ori suntem grabnici in a cere si zabavnici la a multumi...

Cartea m-a impresionat prin mai multe aspecte pornind de la ilustrarea grafica aparte, cu o grija deosebita pentru fiecare pagina, cu desen ilustrativ pentru fiecare minune, care este insotita si de rugaciune specifica de multumire. In putine cuvinte, voi spune ca marturisirea cuprinsa in carte este coplesitoare. Viata Sfantului Efrem, Mare Mucenic si Tamaduitor, nascut la 14 septembrie 1384, calugarit la varsta de 14 ani in Attica, preotit mai apoi, ne duce cu gandul la Patimile Domnului. In ziua cand implinea 41 de ani, este luat in robie de turci si torturat mai multe luni de zile pentru credinta sa, pana la martiriul din 5 mai 1426. A fost spanzurat de un dud cu capul in jos, cu picioarele si capul prinse in piroane, iar la sfarsit i s-a infipt in pantece un carbune incins. Vreme de 500 ani, aceste lucruri nu au fost cunoscute oamenilor. Apoi, Sfantul a inceput sa se arate in viziuni, in vis si sa povesteasca viata sa, indreptandu-i pe oameni spre manastirea sa de la Nea Makri. Moastele Sfantului Efrem au fost descoperite in 3 ianuarie 1950, el fiind praznuit la 3 ianuarie si 5 mai.

Sfantul a devenit tot mai cunoscut in Grecia si peste hotare, ca SUPER GRABNIC AJUTATOR, Facator de Minuni si foarte aproape de toti cei care-i cer ajutorul. Prin harul lui Dumnezeu, s-au facut cunoscute oamenilor si cele mai mici detalii ale martiriului sau, precum si modul in care Sfintii ii ajuta pe oameni pana in zilele noastre. Astfel, un credincios pe nume Kimo a povestit in 9 iulie 1982 despre martiriul Sfantului Efrem:

„Se roaga si ii aud glasul inimii: - Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu. Degetele sale se infig de durere in pamant si, in aceasta clipa, sufletul sau se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci ingerul Domnului se coboara din Cer. In maini tine o perna rosie, din catifea. Deasupra asaza sufletul Sfantului si se suie spre Cer. Atunci vad ingeri insirati la dreapta si la stanga, alcatuind o mare carare cereasca, iar ingerul Domnului trece prin mijlocul lor, insotiri" du-l pe Sfantul Efrem catre Domnul. Iar Domnul il intampina, zicandu-i:  -Vrednic esti, Efrem, caci pe Hristos L-ai marturisit (fresca din biserica Manastirii de la Nea Makri). Iar marturisirea si martiriul Sfantului continua. El ne ajuta si azi pe multi sa ducem crucile noastre, mai mari sau mai mici, iar sfintele sale moaste au fost vazute brobonindu-se de sudoare, de mir, de sange. In fata marturiilor, a minunilor, a viziunilor petrecute cu acest Sfant, ramanem muti de uimire, ne smerim si ne aducem aminte si de alti Sfinti, Cuviosi, Mucenici, Marturisitori pe care a binevoit Domnul sa ni-i descopere in ultima vreme, atat din Grecia, cat si din Rusia, Romania si din alte parti ale lumii: Sfintii Rafael, Nicolae si Irina de la Kareea Thermei (9 aprilie), Sfintii Epictet si Astion de la Halmyris (8 iulie), Sfantul Irodion de la Lainici (3 mai), Sfantul Ioanichie de la Muscel (26 iulie) si multi altii.

Prin puterea dragostei lui Hristos, pacatele, betesugurile, neputintele si sfasierile noastre launtrice le iei asupra ta, preablandule Parinte Efrem, si intru acest chip stai inaintea Tronului Dumnezeirii, invesmantat cu preaslavita haina a smereniei. Pentru aceea, te rugam sa ne tamaduiesti pe noi, indulcindu-ne cu o picatura din dumnezeiescul tau har, ca sa nu fim biruiti de mahnirea cea amara care ne intampina in multe feluri.

Inalta cugetul meu cel pamantesc si daruieste-mi tamaduire trupului, dumnezeiescule Efrem, invrednicindu-ma si pe mine de indulcirea milostivirii si a ocrotirii tale pamantesti. Pazeste-ma intru acoperamantul trezviei tale si fii pogorator prunciei mele sufletesti, caci tu insuti cunosti ca nu pot bea decat laptele duhovnicesc al minunilor tale, iar pentru painea cea coapta in focul nevointei si al muceniciei tale inca nu am dinti.

Sarmani suntem noi, caci nu putem pricepe prietenia Sfintilor lui Dumnezeu din pricina ca suntem invaluiti de negura cea deasa a poftelor pamantesti. Apropie-te si de noi, Sfinte Efrem, si imprastiindu-ne toata pacla sufleteasca, arata-ne stralucirile Soarelui Dreptatii, intru care Toti Sfintii marturisesc ca ei una sunt intru Hristos Domnul.

Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire, (fragmente din Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, op. cit.)

Inchei articolul acesta de multumire, cerand pentru noi toti binecuvantarea Sfantului Efrem cel Nou si sa se implineasca si in noi cuvintele spuse de unul dintre credinciosii ajutati de Sfant: „imi simt sufletul plin de dragoste, ca o mireasma de liliac care imi umple fiecare ungher al inimii si al mintii. Imi infloreste inima. Mii de flori liliachii, in delicata lor forma de cruce. Iata taina dragostei, a suferintei, a mangaierii, a iertarii".

Mirela Sova, 2012, Romania

Articol preluat din volumul "Minunile Sfantului Efrem cel Nou in viata noastra", ed. Sophia

Cumpara volumul Minunile Sfantului Efrem cel Nou in viata noastra de pe Magazinul online Carti.CrestinOrtodox.ro

Minunile Sfantului Efrem in tara noastra

11 Iulie 2014

Vizualizari: 1056

Voteaza:

Sfantul Efrem cel Nou imbratiseaza suferinta intregii lumi 2.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE