Sfantul facator de minuni al Bucurestilor

Sfantul facator de minuni al Bucurestilor Mareste imaginea.

 

Astazi, Bucurestiul isi cinsteste ocrotitorul, pe Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi  Moastele lui intregi reprezinta comoara cea mai de pret a Catedralei patriarhale. Anual, sute de mii de pelerini vin sa i se inchine si sa ii ceara ajutorul  Evlavia populara l-a asociat pe Cuvios Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, numindu-l fratele lui. La sfarsitul lui octombrie, Dealul Patriarhiei devine kilometrul zero al credintei

Bucurestiul este vegheat de peste doua secole de Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou.

Numeroase sunt binefacerile care s-au revarsat asupra orasului prin mijlocirea Sfantului. Tamaduitor de boli, aducator de ploi, izvorator de binefaceri, ocrotitor in vremuri grele, protector al animalelor, acestea sunt cuvinte ce se straduiesc sa cuprinda minunile pe care le-a savarsit acest Cuvios. Viata lui a fost atat de smerita, incat datele biografice despre el sunt putine.

Nationalitatea Sf. Dimitrie nu este cunoscuta

Nu se stie cu exactitate cand a trait. Cea mai vehiculata ipoteza este ca el a trait in sec. al XIII-lea, in timpul „imperiului“ vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan, sau in perioada de maxima inflorire a isihasmului, sec. al XIV-lea. Alti istorici indica sec. al XII-lea. Paisie de la Manastirea Hilandar consemneaza in istoria sa ca Sf. Dimitrie traia in 1685, deci este un sfant mai recent. Este posibil ca varietatea acestor date sa se datoreze unor confuzii de nume. Nici nationalitatea Sfantului nu este cunoscuta cu exactitate. Se stie ca satele de pe malul Dunarii au avut o populatie mixta, datorita vitregiei timpurilor. Locuitorii migrau de pe un tarm pe celalalt, in cautarea unui adapost. Unii reveneau la locul de bastina, altii ramaneau in satele adoptive. Satul Basarabi, in care s-a nascut Sfantul, este un exemplu in acest sens, populatia fiind amestecata si astazi. Intr-o copie a istoriei slavo-bulgare, copiata de ieromonahul Pantelimon la Russe, se spune ca Sf. Dimitrie a trait in sec. al XVII-lea, fiind inmormantat la Manastirea Basarabovo, ctitorie a domnitorilor romani. Intrucat deasupra mormantului sau straluceau luminite, turcii au sapat, crezand ca vor descoperi o comoara ascunsa. Dezamagiti ca au gasit doar un trup neputrezit, l-au aruncat in raul Lom, un afluent al Dunarii. A ramas in albia raului timp de 33 de ani, fiind descoperit de un crestin evlavios.

Pilda de smerenie si nevointa

Dincolo de aceste controverse istorice, ramane viata lui. Informatiile sunt insa putine. Se stie ca, provenind dintr-o familie saraca, nu a mers la scoala. Pentru a ajuta la intretinerea familiei, pastea oile si vacile locuitorilor din satul sau pe malurile inverzite ale raului Lom. Invatatorul Nicolae Nemtov din Basarabi a lasat o descriere a satului, spre sfarsitul sec. al XIX-lea. El vorbeste despre casa in care s-a nascut Dimitrie, despre bisericuta din sat la care mergea, despre faptul ca nu primea plata pentru pascut decat de la oamenii instariti, si atunci numai paine si sare. Intrucat in stancile de pe malul raului isi sapasera chilii mai multi calugari, fara indoiala ca ii cerceta. Atras de asprimea vietii monahale, s-a retras in una dintre pesteri, dedicandu-se unei vieti de rugaciune, post si priveghere. Sporind in viata duhovniceasca, a devenit o pilda de vietuire crestina atat pentru calugarii din apropiere, cat si pentru oamenii simpli. Nu se stie cati ani a trait in aceasta pestera, dar iconografia il infatiseaza destul de in varsta. Inzestrat inca din timpul vietii cu darul facerii de minuni, si-a cunoscut dinainte ceasul mortii, pregatindu-se precum se cuvine. Traditia spune ca s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Astfel s-a mutat la ceruri Cuviosul Dimitrie, smerit si nestiut de nimeni.

Moastele facatoare de minuni

Conform traditiilor locale, moastele Sf. Dimitrie au fost descoperite in mod minunat. O fetita bolnava l-a visat intr-o noapte spunandu-i ca o va vindeca, daca le va cere parintilor sa ii scoata moastele din apa. Mergand pe malul raului, credinciosii si preotii au vazut mai multe luminite licarind deasupra apei. Sapand in albie, au aflat moastele intregi ale Sfantului. Dupa ce le-au curatat de mal si pietris, le-au asezat intr-o racla in biserica satului. Auzind despre aceasta descoperire, domnitorii Tarii Romanesti au incercat sa le aduca in tara. Racla a fost pusa intr-un car, dar, ajungand la Russe, boii nu au vrut sa mearga mai departe, ci s-au intors in Basarabi. Prin voia Sf. Dimitrie, ele au ajuns insa mai tarziu la Bucuresti, in timpul razboiului ruso-turc din anii 1768-1774. Pentru a le feri de profanarea turcilor, generalul Piotr Salticov a hotarat sa trimita racla cu moastele Sf. Dimitrie la Kiev. Trecand prin apropierea Bucurestiului, mitropolitul Grigore al II-lea si negustorul macedoroman Hagi Dimitrie l-au rugat sa daruiasca moastele poporului roman. Astfel, din iunie 1774, moastele Sf. Dimitrie Basarabov se odihnesc in Catedrala patriarhala (pe atunci, mitropolitana) din Bucuresti.

Pentru multele sale binefaceri, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou a fost declarat Ocrotitorul Bucurestiului si al Tarii Romanesti. In sedintele dintre anii 1950-1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat generalizarea cultului sau in toata tara. Sute de mii de pelerini trec anual pe la racla lui pentru a-i saruta mana si a-i cere mijlocirea in fata lui Dumnezeu.

O tentativa de furt a moastelor nereusita

In vremuri grele, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou s-a aratat grabnic ajutator. Astfel, racla cu moastele sale a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat, prin rugaciunile Sfantului, epidemiei de ciuma. In 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, s-a intamplat acelasi lucru, in speranta opririi epidemiei de holera. In 1827, in timpul lui Grigore Ghica, fiind seceta, s-a organizat o procesiune pentru ploaie. Langa racla Cuviosului Dimitrie s-au perindat de-a lungul timpului multi pelerini de seama. Astfel, Tudor Vladimirescu, inainte de a incepe miscarea revolutionara din 1821, s-a rugat aici fierbinte, impreuna cu duhovnicul sau, episcopul Ilarion al Argesului. Apoi moastele au fost ascunse de catre calugari, de teama profanatorilor. Revolutionarii din 1848, apoi domnitorul Alexandru Ioan Cuza si-au plecat si ei genunchii la capataiul Sfantului. Istoria consemneaza si o tentativa de furt nereusita. In februarie 1917, in timpul ocupatiei capitalei din timpul primului razboi mondial, bulgarii au spart usile masive ale Catedralei si au luat racla cu moastele Sfantului. S-au indreptat apoi in graba spre Giurgiu, pentru a le trece peste Dunare. Nu au ajuns insa prea departe, caci, fiind noapte, s-au ratacit. Alertate, autoritatile romane s-au plans generalului german Zack, care a ordonat oprirea si intoarcerea convoiului bulgar. In seara zilei urmatoare, racla cu moastele Sf. Dimitrie cel Nou a fost readusa in Bucuresti, fiind intampinata de multi oameni.

Poitra lui Samedru

Ziua ce urmeaza sarbatorii Sf. Mare Mucenic Dimitrie (popular Samedru) este dedicata fratelui sau, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, si se numeste Poitra lui Samedru. Aceasta sarbatoare se tine fiindca Sf. Dimitrie cel Nou este considerat a fi bun de leac pentru oameni. Si animalele sunt ferite de boli sau de salbataciuni. Intrucat s-a terminat culesul viilor si vinul incepe sa fiarba, oamenii trebuie sa umble cu grija in pivnite. Fructele si legumele trebuie puse acum spre pastrare pentru iarna, inainte de a cadea bruma. Oamenii trebuie sa se grabeasca cu stransul semintelor si cu rasaditul pomilor. In aceasta zi se desfac stanile si se incheie tocmeala pentru cei ce pasc vitele.


de Daniela LIVADARU

Sursa: Ziarul Lumina

.

26 Iulie 2012

Vizualizari: 5105

Voteaza:

Sfantul facator de minuni al Bucurestilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE