Monahismul bizantin isi are radacinile in traditia Parintilor Desertului din Egipt, a parintelui vietii monahale, Sfantul Antonie cel Mare, a ucenicului sau Sfantul Pahomie, intemeietorul vietii cenobitice, a celor doi renumiti asceti Macarie Egipteanul si Macarie Alexandrinul, si a lui Evagrie Ponticul. Viata monahala s-a raspandit mai apoi din Egipt, recunoscut drept leaganul monahismului, in Rasarit si Apus.Monahismul in Imperiul Bizantin a atins apogeul odata cu intemeierea comunitatii monahale de pe Muntele Athos. In secolul al X-lea, Muntele Athos, cu sprijinul imparatilor bizantini, a devenit principalul centru monahal al Ortodoxiei.

Traditia monahismului bizantin a fost pentru prima data transmisa in Apus in secolul al VI-lea iar, dupa aceea, mai departe, in Rasarit, in Rusia, si in tarile vecine in secolul al XI-lea. Viata monahala a fost transmisa din Rasarit in Apus, in traditia bizantina, insa prin intermediul regulilor Sfantului Benedict de Nursia. Finlanda este una dintre tarile care au fost influentate de monahismul bizantin inca de la inceputul raspandirii crestinismului in aceasta tara. Crestinismul a fost introdus in Finlanda din doua directii diferite, din Rasarit si din Apus, in perioade diferite.

Traditia monahismului bizantin se regaseste cel mai timpuriu in secolul al XII-lea in Karelia si in special in jurul marelui lac Ladogti. Locuitorii acestei regiuni a Finlandei, cel mai probabil au primit traditia monahala bizantina direct si indirect, atat din Bizant, cat si din Rusia, unde in aceasta perioada viata monahala de traditie bizantina fusese introdusa si raspandita in regiuni vaste.

Viata monahala a inceput in Rusia la jumatatea secolului al XI-lea cand in 1051 un calugar numit Antonie, de la Muntele Athos, a venit in acest tinut. El este primul care a introdus formele monahale ale stalpnicilor si sihastrilor. Insa, in curand, va transformat pestera sa de langa Kievto intr-o mare manastire, Lavra Pesterilor din Kiev stabilind in aceasta forma cenobitica de vietuire monahala, in timpul staretului Varlaam. Potrivit traditiei, Avva Teodosie, care i-a urmat lui Varlaam, a introdus in Lavra Pesterilor regulile monahale ale Sfantului Teodor Studitul, marele reprezentant al traditiei ascetismului bizantin.

In Biserica Ortodoxa Finlandeza, Manastirea Valaam de langa Lacul Ladoga, situata in sudul Finlandei, este privita ca leaganul si centrul monahismului. In timpul ctitorilor, Sfantul Serghie si Sfantul Gherman, monahi ai acestei comunitati monahale au practicat diverse forme ale monahismului bizantin, chinovia, lavra si schitul, ce sunt de fapt trei forme ale unei singure traditii.

Monahii acestui centru monahal au facut misiune in Karelia pentru raspandirea si dezvoltarea monahismului bizantin si a credintei ortodoxe. Asadar, activitatea lor a fost cu adevarat misionara si apostolica in esenta fiind considerata drept cea mai valoroasa contributie la dezvoltarea vietii Bisericii Ortodoxe Finlandeze.

Odata cu raspandirea continua si evolutia monahismului in Karelia a existat de asemenea o crestere a numarului manastirilor.

Cea mai renumita este Konevitsa, un centru monastic sub patronajul Sfantului Arsenie, care s-a intors de la Muntele Athos unde a fost trimis sa practice viata ascetica. Acesta s-a intors in tara sa de origine pentru activitatea misionara, intemeind manastirea in secolul al XIV-lea.

Amintim deasemenea Manastirea Svir, al carei intemeietor a fost in secolul al XV Sfantul Alexandru, originar in Karelia. Urmeaza apoi intemeierea Manastirii Petsamo, la jumatatea secolului al XVI-lea de catre Sfantul Trifon.

Traditia monahismului bizantin a fost practicata si a prevalat in viata monahala a manastirilor amintite si, de atunci, a influentat, de-a lungul secolelor, orice evolutie care a urmat acestui apogeu al monahismului in Biserica Finlandei.

Viata monahala in Biserica Ortodoxa a Finlandei, de-a lungul secolelor pana in timpul in care Biserica a dobandit autonomia in secolul al XX-lea, a fost un puternic si credincios strajer al credintei ortodoxe si a Traditiei Ortodoxe a Bisericii, in toate perioadele dificile ale istoriei bisericesti. Acest fapt reprezinta cea mai importanta marturie a mostenirii traditiei monahismului bizantin in Biserica Ortodoxa Finlandeza.

Biserica Ortodoxa a Finlandei a sustinut ferm monahismul, infruntand impreuna jugul prozelitismului fanatic cu care Finlanda s-a confruntat in istoria sa. Supravietuirea Bisericii Ortodoxe si a credintei ortodoxe in Finlanda, atunci cand tara a fost ocupata de puteri straine, si cand credinciosii ortodocsi s-au aflat sub directa influenta a Bisericilor Romano-Catolice si Protestante, este un eveniment remarcabil si admirabil in istoria Bisericii Ortodoxe Finlandeze. Aceasta realizare, deasemenea, trebuie atribuita credinciosilor ortodocsi care au ramas fermi si nestramutati in credinta si in convingerile religioase, in pofida exilurilor si suferintelor la care au fost supusi.

Pana la izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial, majoritatea ortodocsilor finlandezi se gaseau in Karelia. Din cauza razboiului, multi rezidenti din acea provincie de granita au fost evacuati in alte parti ale tarii. Manastirea Valaam a fost evacuata in 1940, iar Manastirea Noul Valaam a fost fondata in 1941 in Heinävesi. Mai tarziu, calugarii din manastirile Konevitsa si Petsamo s-au alaturat comunitatii de la Noul Valaam. A fost evacuata si manastirea de maici de la Heinävesi in 1946.

Nu incape indoiala ca viata monahala din Biserica Ortodoxa Finlandeza este de origine bizantina. Primii monahi misionari in aceasta Biserica, care s-au evidentiat ca lideri in viata monahala si au devenit intemeietorii primelor mari manastiri din Finlanda, proveneau din Bizant si in special de la Muntele Athos. Sfantul Munte, curand dupa intemeierea marilor manastiri pe teritoriul sau, a devenit centrul traditiei monahismului bizantin la inceputul secolului al XII-lea.

Este insa adevarat ca monahismul ortodox in Finlanda s-a raspandit si a evoluat sub influenta monahismului din Biserica Ortodoxa Rusa. Aceasta influenta poate fi remarcata la nivelul gandirii teologice, al limbajul liturgic, si in obiceiurile vietii monahale ale celor doua Biserici.

Radu Alexandru

.