Lucanus sau prescurtat Luca era originar din Antiohia Siriei, oras vestit prin scolile si cultura sa. Aici invata si isi face educa­tia viitorul Evanghelist. In tinerete, el se ocupa cu filosofia, si apoi studiaza medicina. Potrivit traditiei, a fost si pictor. El ar fi pictat icoana Maicii Domnului. Scrierile sale - Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor - ne arata un foarte bun cunoscator al limbii grecesti,  un stilist desavarsit, orientandu-se in mod deosebit in elaborarea cronologica si istorica a cartilor sale.

Dupa traditie, Evanghelistul Luca a facut parte din cei 70 de ucenici ai Mantuitorului, ipoteza bazata pe faptul ca doar el mentioneaza trimiterea celor 70 la misiune (Luca 10, 1-24).

Insa este cel mai sigur ca a fost un prozelit si a trecut apoi la crestinism. Evanghelistul Luca a fost  ucenic al Sfantului Pavel a carui invatatura si-a insusit-o si ale carui misiuni le-a redat cu  rara fidelitate.

Dupa moartea Apostolului, se crede ca Luca ar fi predicat Evanghelia in Dalmatia, Galia, Italia si Macedonia si a murit in Ahaia, la o varsta inaintata, 73-84 de ani, unde a desfasurat o activitate intensa. In anul 357 osemintele sale au fost transportate la Constantinopol din ordinul imparatului Constantiu si depuse la Biserica Sfintii Apostoli.

Un document de mare valoare, anume Fragmentul  Muratori, de la sfarsitul secolului II atribuie Evanghelia a treia lui Luca. El se afla si in Lista canonica a Sfintilor Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz.

In mod indirect, se poate dovedi autenticitatea Evangheliei din folosirea si citarea ei de Parintii Apostolici: Clement Romanul, Ignatiu, Policarp, Epistola lui Barnaba si Iustin Martirul.