Sarbatoarea Sfantului Andrei, noaptea strigoilor
Pregatiti-va sa va ungeti tocurile casei cu usturoi. Sarbatoarea Sfantului Andrei, noaptea strigoilor
Pe 30 noiembrie este una din sarbatorile crestine cele mai importante - Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe Sfantul Andrei, apostolul care a crestinat pentru intaia oara locuitori de pe meleagurile tarii noastre, data la care traditia si obiceiurile populare romanesti ies la suprafata in toata complexitatea si farmecul lor. Legat de aceasta zi, credinta populara insiruie multe traditii, pe langa cele cu insemnatate religioasa fiind pastrate si unele desprinse din sarbatori mai vechi, precum Dionisiacele Campenesti ale tracilor sau Saturnaliile romanilor. Unul din elementele care s-au propagat de pe vremea sarbatorilor romane si tracice este cel legat de lupi. Astfel, in sate din diferite zone ale tarii, in ziua de Sfantul Andrei oamenii nu matura si nu arunca nimic afara, pentru ca lupii sa nu le manance vitele. Se spune ca, in aceasta noapte, lupii se aduna si pot sa vorbeasca, iar cel care ii aude va muri. Ajunul de Sfantul Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica, aceasta fiind clipa prielnica pentru a obtine informatii despre anul care vine. De asemenea, "Andreiu- cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. In Bucovina se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor". Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, astfel ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie,
De Sfantul Andrei - Spiritele mortilor ies din morminte
Noaptea Strigoilor - se ajunge la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este noaptea de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte. Strigoii sunt foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Ei calatoresc pe pamant si pe ape, scotand sunete infricosatoare, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi. Prin unele parti se crede ca strigoii iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.
