Existenta educatiei ne descopera faptul ca omul este o fiinta incompleta si nedesavarsita, asa cum s-a observat si continua sa se observe din experienta neamului omenesc. Toate filosofiile, toate religiile, stiintele si multele civilizatii dau marturie asupra acestui lucru.

Omul este o fiinta care trebuie desavarsita si implinita. De aceea, scopul principal al educatiei este acela de a-l desavarsi si implini pe om. De indata, insa, se ridica urmatoarea intrebare inevitabila: cu ce anume poate fi desavarsit si implinit omul? Observat din orice latura, omul este, dupa esenta sa, “deschis” altor fiinte si altor lumi. El nu este in nici un fel acea monada inchisa a lui Leibniz. Cu intreaga sa fiinta, atat cu eul sau natural, cat si cu cel psihic, omul implineste, constient sau subconstient, voit sau instinctiv, imensa si neinteleasa retea de viata ce inconjoara intreaga lume. , daca se doreste a fi cu adevarat umana, trebuie sa inceapa de la faptele observabile, precum si de la principiile logice fundamentale. Existenta, in decursul istoriei umanitatii, a cautarii a ceea ce este desavarsit si implinit da nastere in constiinta noastra la intrebarea: cine este acea fiinta umana desavarsita si implinita?

Nu cumva ? Dar el, cu adevarat, din pricina profundei cunoasteri a propriilor sale neimpliniri si slabiciuni, nu a avut decat o sete neostoita fata de lumile de sus, lumile ideilor si idealurilor vesnice. Aceasta inseamna ca el nu este un om desavarsit si implinit.

Nu cumva Buddha este desavarsit? Dar Buddha, fiind persecutat de cumplitele si nemiloasele sentimente ale nedesavarsirii omenesti, si-a transferat toate dorintele sale de desavarsire ale fiintei umane catre lumea transcendenta – catre o lume a apatiei si insensibilitatii, adica spre Nirvana. Deci, nici el nu este un om desavarsit si implinit.

Nu cumva ? Totusi, chiar si Moise, apasat de teribilele nenorociri ale poporului sau si de propria sa slabiciune, a continuat sa ceara ajutor de la cer. Intr-adevar, amaraciunea din adancul fiintei sale este indulcita de viziuni profetice cu privire la venirea Mesiei si . Acest lucru inseamna ca nici el nu este om desavarsit si implinit.

Nu cumva Mahomed? Dar Mahomed, fiind torturat de iadul sau insetat de sange si de paradisul sau senzorial, strabate aceasta planeta implinindu-si prin foc si sabie visele sale profetice, calcand in picioare cu un entuziasm fanatic peste cadavrele “necredinciosilor”. Asadar, nici el nu este omul desavarsit si implinit.

Nu cumva Kant? Dar Kant, chinuit si el de nedesavarsirea si neimplinirea fiintei umane, a transferat tot ceea ce este uman din hotarele stramte ale rationalismului in abisul suprarationalismului. “Das Ding an sich”, lasandu-se prada neprevazutului, necunoscutului si infioratorului. Deci (“Lucrul in sine”) nu este un om desavarsit si implinit.

Nu cumva Shakespeare? El, in setea sa de nepotolit fata de desavarsire si implinire, a dus o viata cu totul nedesavarsita si neimplinita, de o covarsitoare tragedie. El l-a calauzit pe om catre lumile de sus si totusi l-a lasat in drum, uimit si consternat. Prin urmare, nici el nu e un om desavarsit si implinit.

Nu cumva Goethe? Experiind drama fiintei umane in toata profunzimea ei, in care Mefistofel joaca rolul de capetenie, Goethe, cu strigatul sau de muribund, “Lumina, mai multa lumina”, ne-a aratat limpede cat de nefericita i-a fost plecarea din aceasta lume catre lumea cealalta. Asadar, nici el nu a fost un om desavarsit si implinit.

Nu cumva Tolstoi? Totusi, in permanenta si neinduplecata sa lupta cu nedesavarsirea si neimplinirea, el a ajuns la o asemenea agitatie spirituala, incat, cu putin timp inaintea mortii sale, intr-o stare de nesuportata agonie a sufletului, el a fugit din casa, voind parca sa scape de sine, de trista nedesavarsire si de tragica neimplinire a propriei sale fiinte. Deci, nici el nu este un om desavarsit si implinit.

Nu cumva Nietzsche? Dar din pricina sentimentului vulcanic al tragicei nedesavarsiri si a insuportabilei neimpliniri a fiintei umane in toate dimensiunile si realitatile acestei lumi, precum si din pricina nepotolitei sale doriri a unui om mai inalt si mai desavarsit, Nietzsche a innebunit! Prin urmare, nici Nietzsche nu este un om desavarsit si implinit. si asa mai departe, de la primul si pana la ultimul om: o intristatoare parada de oameni nedesavarsiti si neimpliniti.

Totusi, in mijlocul lor sta Cel Care avea plinatatea tainei, minunatul Dumnezeu-om: dumnezeieste desavarsit si cu adevarat om. Bunatatea sa omeneasca este dumnezeieste desavarsita si implinita; dragostea sa omeneasca este dumnezeieste desavarsita si implinita; la fel este si credinciosia sa si mila sa, compasiunea sa si nemurirea sa, vesnicia si frumusetea sa: toate sunt omeneste reale, dar si dumnezeieste desavarsite si implinite. Nimic nu este de domeniul miracolului, fiindca El a transformat tot omenescul in dumnezeiesc; El a completat si a desavarsit totul prin intermediul divinului. Intr-un cuvant, intru El, intregul om este dumnezeieste desavarsit si mai implinit.

Nu credeti acest lucru? Incercati sa va imaginati un Dumnezeu mai desavarsit decat Hristos sau un om mai desavarsit decat El. Acest lucru nu-l veti putea face intrucat nici mintea individuala si nici cea obsteasca a omului nu-si pot imagina un Dumnezeu mai desavarsit decat Hristos, si nici un om mai desavarsit decat El. Un lucru si mai important este acela ca intreaga desavarsire dumnezeiasca este din punct de vedere omenesc reala si concreta intru Hristos. Nu exista un singur bine desavarsit sau un adevar desavarsit, ori o frumusete desavarsita care sa nu fie intrupata in Persoana sa sau implinita in viata sa. Datorita tuturor acestor lucruri, El este cu adevarat omul desavarsit si implinit, Cel pe care neamul omenesc, mintea omeneasca, inima omului, L-au cautat printre atatea nenumarate religii si filosofii, printre stiinte, arte si civilizatii.

Daca aplicam aceasta concluzie la domeniul educatiei am putea spune: Hristos este omul ideal pe Care educatia omeneasca Il cauta ca pe un adevarat tel, sens si ideal al sau. Cu El si din El noi stim ceea ce formeaza omul adevarat. In El avem prototipul dupa care fiecare fiinta umana se poate transforma intr-un om cu adevarat bun, drept, desavarsit si implinit. Acest lucru este posibil fara greutati mari si de nebiruit, fiindca, in fiecare nevointa, El Isi ofera dumnezeiestile sale puteri pentru ca omul sa poata dobandi toata bunatatea sa.

Ai sentimentul ca noi ne aflam deja pe calea principala a filosofiei divino-umane a educatiei. Dati atentie cu seriozitate si obiectivitate structurii interne a acestei educatii. Planul, materialele, programa, sufletul si duhul sunt toate dupa Evanghelie – ele sunt toate divino-umane. Valorile sunt dumnezeiesti si metodele sunt focalizate pe Evanghelii. Dumnezeu ocupa intotdeauna locul cel dintai, omul pe cel de-al doilea. Omul traieste si gandeste, simte si lucreaza pentru Dumnezeu. Aceasta inseamna ca omul este iluminat de catre Dumnezeu.

Aici, intr-adevar, nu se pune problema vreunui anume Dumnezeu abstract, supraceresc, al lui Platon sau Kant, ci a unui Dumnezeu de o realitate pamanteasca concreta, a unui Dumnezeu care s-a facut om si insufla in toate categoriile omenesti tot ceea ce este dumnezeiesc, nemuritor si vesnic. Prin urmare, doar El intre oameni, si anume Dumnezeu-omul Hristos, a avut dreptul de a fi cautat drept model al desavarsirii dumnezeiesti (“Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” - Mt. 5, 48) si a aseza dumnezeiasca desavarsire drept tel al vietii si al tuturor stradaniilor omenesti. Facand acest lucru, El le ofera oamenilor in acelasi timp toate mijloacele necesare si intreaga putere necesara cu care sa poata realiza acest tel al dobandirii dumnezeiestii desavarsiri.

Care sunt aceste mijloace? Sfintele virtuti indreptate catre Evanghelii: credinta si dragostea, postul si rugaciunea, smerenia si umilinta, compasiunea si bunatatea, nadejdea si rabdarea, adevarul si dreptatea. Punerea in practica a acestor virtuti creeaza un om sfant, adica un om desavarsit si implinit. Un astfel de om cunoaste sensul adevarat al lumii si al vietii, iar el traieste cu intreaga sa fiinta indreptat spre realizarea scopului sau dat in campul activitatii omenesti. Format prin sfintele virtuti, un astfel de om dobandeste neincetat in existenta sa toate puterile nemuritoare ale vesnicului Dumnezeu-om. Astfel, deja din aceasta viata se simte nemuritor si vesnic; de aceea el vede in orice om o fiinta nemuritoare si vesnica.

Virtutile evanghelice sunt purtatoarele luminii dumnezeiesti; fiecare dintre ele insufla in om o raza de lumina. Drept consecinta a acestui lucru, sfantul iradiaza, ilumineaza si indrepteaza. El poarta in sine “Lumina lumii”; aceasta lumina ilumineaza intreaga lume asa incat si el sa-i poata vedea sensul si valoarea sa vesnica. Lumina lumii este in acelasi timp “lumina vietii”. Ea ilumineaza calea ce conduce la nemurire si la viata vesnica. In lumea noastra omeneasca, lumina si viata sunt sinonime, asa cum sunt intunericul si moartea. sfintii Bisericii Ortodoxe a lui Dumnezeu sunt o dovada a ceea ce s-a spus mai inainte.

Educatia si practica vietii nu reprezinta nimic altceva decat prelungirea si iradierea sfinteniei. Sfantul emite lumina si datorita acestui lucru el ilumineaza si educa. Educatia presupune sfintenia in intreaga sa fiinta. Adevarata educatie ne-o ofera, de fapt, sfantul. Fara sfinti nu exista adevarati dascali si educatori. Nici nu exista adevarata educatie fara sfintenie. Fara de lumina nu exista iluminare. Sfintenia este sfintenie prin intermediul dumnezeiestii lumini.

Adevarata educatie si adevarata iluminare nu sunt nimic altceva decat o iradiere a sfinteniei; doar sfintii sunt cu adevarat iluminati. Sfintenia traieste si respira prin lumina, stralucind si invatand in acelasi timp. Exista, prin urmare, o identitate comuna sfinteniei si iluminarii. Cu adevarat, deci, educatia inseamna iluminare – prin sfintirea in Duhul Sfant care este vehicolul si creatorul sfinteniei si al luminii cunostintei. Sfintii, intrucat ei sunt sfintiti si iluminati de Duhul sfant, sunt si adevarati dascali si educatori. Educatia fara sfintenie, si anume educatia fara sfintirea de catre Duhul sfant, si fara desavarsirea si implinirea omului prin Dumnezeu-omul Hristos, adica educatia ateista, a influentat Europa, ducand la idolatria umanista. Nu este important daca aceasta idolatrie se manifesta prin divinizarea papei sau a culturii, stiintei, civilizatiei, artelor, politicii, modei.

Pretutindeni obiectivul principal este acela de a structura omul, societatea si lumea fara Dumnezeu, fara Hristos. Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste educatia. In acest caz, principalul obiectiv este acela de a ilumina omul si umanitatea fara Hristos, fara Dumnezeu. In aceasta directie, educatia umanista se ocupa de crearea omului nou. Planul in ceea ce priveste acest om nou este simplu: Hristos nu poate exista in omul cel nou. Europa s-a dedicat cu totul acestei preocupari si a inceput sa creeze noul om fara Dumnezeu, societatea fara Dumnezeu, umanitatea fara Dumnezeu.

Renasterea umpluse multe inimi cu nadejde. Acesta era un lucru firesc intrucat europeanul se ofilise la umbra Vaticanului. Prin filosofia sa scolastica, iluzorie, si prin iezuitismul lui salbatic in etica, Vaticanul secase fortele vitale, creatoare ale europeanului. Prin urmare, reinnoirea europeanului cu duhul umanist al Greciei antice a fost socotit ca fiind de o importanta vitala pentru a impiedica moartea sa iminenta. Pentru a se putea realiza acest lucru era necesar ca europeanul sa fie indepartat de Hristos si sa fie rupta orice legatura a sa cu lumea nevazuta. Rousseau a luat multe lucruri din natura si le-a aplicat omului. De indata se naste urmatoarea intrebare: ce anume formeaza natura umana? simturile - raspunde filosofia empirica a lui Locke si Hume. Intreaga natura umana se rezuma la simturi.

Omul, care este in chip esential definit prin simturi, este foarte primitiv si grosolan. Din aceasta pricina, filosofia rationalista a lui Descartes si Kant propune un nou tip uman: omul ca intelect. Omul este, mai presus de orice, o fiinta rationala. Orice altceva din el este fara importanta, in afara ratiunii care detine suprematia in cadrul fiintei sale. Totusi, volitionistii, in frunte cu schopenhauer si styerner sustin ca a fost omis elementul cel mai important din om. Esenta umana nu poate fi rezumata nici la simturi si nici la ratiune, intrucat el nu poate fi definit de catre acestea. Mai degraba, vointa este cea care il defineste in chip esential. Intr-adevar, sustin ei, omul definit de catre vointa este omul adevarat; el este omul cel nou.

Dupa aceea, Europa a fost indreptata spre cautarea omului celui nou printre creaturile inferioare pentru ca, bazandu-se pe filiatia cu regnul animal, sa creeze omul fara de Dumnezeu. s-au auzit multe strigate de bucurie atunci cand a fost pronuntata ipoteza originii omului din maimuta si alte mamifere. Nietzsche, cu furtunile si cutremurele sale, a navalit in universul gandirii distructive a Europei. Cu patima profetica si cu ardoare poetica, el a avansat lumii evanghelia sa cu privire la om. Mai inflacarat in ganduri decat in simturile sale, el a extrapolat din volitionismul lui Darwin concluzia indrazneata, dar logica: daca maimuta reprezinta legatura de tranzitie catre om, de ce oare nu poate fi omul legatura de tranzitie catre supraom? Intr-adevar, omul este o fiinta care sta intre victorie si pacat. “Ce reprezinta maimuta fata de om? Este un obiect de rusine si de ocara. Acelasi lucru este valabil in ceea ce priveste relatia dintre om si supraom: rusine si ocara”. supraomul este ratiunea pamantului si scopul istoriei. Din ce oare este constituit supraomul?

El este format din patru elemente si principii. Cel dintai este nevoia sa de a-L ucide pe Dumnezeu. “O, tu, supraomule”, spune Zarathustra adresandu-se ucenicilor sai, “Dumnezeu a insemnat cel mai mare pericol pentru voi”. Dar nu va temeti, Dumnezeu a murit, afirma Zarathustra si nu mai exista nici un pericol pentru voi si nici un fel de obstacole in calea supraomului. Cel deal doilea element si principiu este acela ca nu trebuie sa existe mila fata de aproapele; orice s-ar intampla trebuie sa ne comportam ca niste simpli spectatori. Al treilea, si cel mai important, il reprezinta dorinta iresponsabila si neinduratoare pentru putere. In fine, pentru supraom totul este ingaduit. Pentru el nu exista nici bine, nici rau; el traieste dincolo de bine si de rau, dincolo de adevar si eroare, dincolo de constiinta si responsabilitate. Aici sfarseste drama umanismului: ea a creat omul nou, supraomul! De la embrionul lui Rousseau, umanismul a evoluat pana la supraom. Dar care este esenta supraomului? Din ce material este el creat? Doar dintr-un instinct; din instinctul de autoconservare. Daca nu este cu putinta ca nici macar cea mai neinsemnata insecta sa posede doar un singur instinct, cum este oare cu putinta acest lucru in cazul celei mai complexe fiinte de pe fata pamantului, adica omul? Aici, in intreg regnul animal, unde exista peste 600.000 de specii, nu exista nici macar un tantar care sa posede doar un singur instinct, chiar daca acesta ar fi instinctul autoconservarii. In ciuda tuturor evidentelor, Nietzsche afirma ca supraomul are un singur instinct. Iata ca, de fapt, supraomul sau este in realitate un subom, adica o fiinta non umana. Daca vreti, supraomul reprezinta cea mai teribila caricatura a omului de pe aceasta intunecata planeta. Tot ceea ce este valabil pentru supraom este valabil si pentru toti stramosii si descendentii sai umanisti. Astfel, omul natural al lui Rouseau nu este altceva decat un semiom, fiindca tot ceea ce este supranatural i-a fost luat.

Acest om este identic cu subomul, intrucat in el toate relele anormale care au fost sustinute si alimentate de catre educatia si pregatirea umanista s-au rezolvat fara vreun obstacol in el. Cat despre Locke, omul este format din simturile sale. O singura latura a omului a fost luata drept element constituent al omului intreg. si aici avem de-a face cu un subom si un nou monstru omenesc. Ce reprezinta simturile fara suflet decat o vioara cu cinci corzi fara violonist? Cine este omul ratiunii pentru Kant? Inca o data, un fragment din om este socotit drept omul total. Unde este lumea, infinitul univers al simturilor si sentimentelor omenesti, acolo unde se afla atat paradisul, cat si iadul nostru? Este cu putinta ca omul sa fie om fara ele? Nu, desigur ca nu. Prin urmare, omul lui Kant este doar o caricatura de om. Cat despre omul vointei conceput de Schopenhauer si Nietzsche, ce asemanare are acesta cu omul? Unde este sufletul cu nemarginirea lui, cu constiinta lui si cu compasiunile lui? Fara toate acestea poate omul sa fie om? O, si acesta este o caricatura de om, o noua caricatura! Iata, deci, infatisarea umanista a omului nou: semi-uman langa semi-uman, subuman langa subuman, non omenesc langa non omenesc – adica o caricatura langa o alta caricatura, oameni

Nesemnificativi alaturi de oameni nesemnificativi. Nu observati oare faptul ca educatia umanista europeana a creat doar oameni caricaturali si cu ei a populat intreaga Europa? Un biet omulet este omul natural al lui Rousseau, un om neimplinit este cel al logicii si cu totul de ocara este supraomul. Pretutindeni afli un om subdezvoltat, fragmente si particele de om. Ceea ce nu gasesti nicaieri este un om intreg si complet! Ne aflam in fata unui obstacol tragic: omul european este fara de Dumnezeu; el a degenerat din pricina educatiei sale umaniste si a devenit un om josnic si nesemnificativ! Avem nevoie de un nou prooroc Ieremia, si de o noua plangere: omul european si-a incheiat misiunea si a creat un om nou fara de Dumnezeu si fara suflet. Dar poate fi gasit acest om nou, acest supraom? Iata, el nu exista ca individ, ci mai degraba ca o putere colectiva care devasteaza Europa (si nu numai Europa) prin educatia umanista si cultura umanista, prin arta umanista si civilizatia umanista. Astfel a fost creat un anume tip de om european, si anume “omul masina”, “omul constructor”, “omul tehnic”.

Acest om este fara Dumnezeu si fara suflet. Cu alte cuvinte, el este un om-robot despiritualizat si lipsit de Creatorul sau. Robotul este robot tocmai fiindca el nu Il recunoaste pe Dumnezeu si cunoaste sufletul. stiti ce anume il poate ajuta cu adevarat? Doar asa numita psihologie fara suflet, adica stiinta europeana despre suflet, care nu recunoaste sufletul! Exista oare ceva mai paradoxal? De fapt, acest paradox se intampla sa fie palatul cel mai inaccesibil unde vietuieste majestarea sa divina: psihologia umanista europeana (Psychologie ohne seele). Aceasta este zeitatea infailibila pe care nenumarati roboti o venereaza astazi. Iata, deci, cum s-a transformat Europa intr-un laborator de roboti din vremea Renasterii si pana in ziua de azi.

Cu adevarat robotul este tipul de om cel mai nenorocit. Cine are ochi de vazut, sa vada; un om mai nenorocit, mai urat si mai inuman decat robotul european nu exista pe aceasta planeta. Rusinea si ocara, vesnica rusine si ocara sa cada asupra Europei pentru “noul om” pe care l-a creat, un om fara Dumnezeu si fara suflet, omul-robot. Intrucat acest om L-a ucis atat pe Dumnezeu, cat si sufletul din el, tipul de om european comite un adevarat suicid. suicidul este, de fapt, rezultatul inevitabil al uciderii lui Dumnezeu. Educatia fara Dumnezeu a dus Europa si intreaga lume intr-un asemenea intuneric desavarsit, intuneric pe care umanitatea nu l-a mai cunoscut vreodata. In acest intuneric nimeni nu recunoaste pe cineva drept fratele sau! Ce alt tel are educatia in afara celui de a-l ilumina pe om, de a-i ilumina toate abisurile si toate prapastiile din el si de a alunga tot intunericul din el. Daca omul este fara Hristos, fara Dumnezeu, adica fara aceasta unica lumina nepieritoare, cum va imprastia el oare intunericul universului care-l ataca din toate partile si cum va alunga intunericul dinlauntrul sau? Cu toate luminile sale, dar fara Dumnezeu, omul nu este altceva decat un licurici in intunericul infinit al universului. stiinta si filosofia sa, educatia si cultura sa, arta si civilizatia sa, nu sunt decat niste lumanarele pe care el le aprinde in intunericul evenimentelor lumesti si pamantesti. Ce pot face toate aceste lumanari in nesfarsita noapte a profundului intuneric al incercarilor si evenimentelor internationale, nationale, sociale sau individuale? Probabil ca ele s-au stins deja, cu consecinta dezastruoasa a faptului ca un intuneric gros si profund a cazut peste Europa si intreaga lume.

O nechibzuita incredere in omnipotenta stiintei si educatiei umaniste, a culturii si artelor aplicate, precum si in omnipotenta civilizatiei umaniste se invecineaza cu nebunia. Din pricina tragicei influente a acestei increderi nechibzuite, educatia europeana a creat, de asemenea, printre noi, confruntarea dintre Biserica si scoala, sau, mai degraba, ea si-a aplicat principiile in numeroase tari ortodoxe care L-au alungat in mod oficial pe Dumnezeu din scoala.

Acest lucru a reprezentat un dezastru pentru poporul nostru ortodox. Intelectualii nostri, care au fost dezradacinati duhovniceste, poarta deja cu ei “luminile” acestui umanism si sunt dornici de a “reabilita” poporul ortodox. Consecinta acestui lucru a fost faptul ca tarile ortodoxe s-au transformat in abatoare de suflete. Pe altarele noii idolatrii, monstrii apocaliptici ai civilizatiei europene indeplinesc un masacru fara precedent in istorie, ucigand nenumarate suflete omenesti prin educatia lor umanista. A. Zint a afirmat pe buna dreptate faptul ca Dachau si alte lagare de concentrare sunt altarele pe care intelectualii Europei le-au inaltat si pe care ei slujesc mult discutatul lor umanism. Exista doar o singura cale de a scapa de distrugerea finala. Care este aceasta? Este vorba de a accepta educatia teandrica si de a o pune in practica in totalitatea ei in toate scolile, de la cea mai mare pana la cea mai mica, si in toate institutiile educationale nationale. Educatia teandrica radiaza si ilumineaza cu singura Lumina adevarata in intreaga lume, si anume cu Dumnezeu-omul Hristos.

Intunericul nu poate stinge sau ascunde aceasta Lumina, nici macar intunericul Europei. Doar aceasta lumina poate Alunga tot intunericul din om, societate, din oameni si din stat. Aceasta, singura Lumina adevarata, lumineaza pe orice om in adancul fiintei sale si ii descopera fiecaruia dintre noi propria sa nemurire, propriul sau frate vesnic si dumnezeiesc. Ea ne invata ca numai atunci pot fi rezolvate si intelese usor problemele omului, ale societatii, ale natiunii si ale umanitatii, cand ele sunt cercetate prin Dumnezeu-omul Hristos. Principalele trasaturi si caracteristici ale educatiei teandrice pot fi formulate astfel:

1. Omul este o fiinta care poate fi desavarsita si implinita in chipul cel mai inalt si real prin Dumnezeu-omul Hristos si intru El.

2. Desavarsirea omului prin Hristos se face cu ajutorul faptelor bune evanghelice.

3. Omul educat si iluminat vede in orice om pe fratele sau nemuritor si vesnic.

4. Orice lucrare si actiune umana – filosofie, stiinta, geografie, arta, educatie, cultura, arte aplicate si altele – isi dobandeste vesnica sa valoare atunci cand este sfintita si isi primeste adevaratul sens de la Dumnezeu-omul Hristos.

5. Adevarata iluminare si educatie este realizata printr-o viata sfanta dupa Evanghelia lui Hristos.

6. Sfintii sunt luminatorii si educatorii desavarsiti; cu cat un om este mai sfant, cu atat devine un educator si luminator mai bun.

7. Scoala este cea de-a doua jumatate a inimii Dumnezeu-omului Hristos; cea dintai este Biserica.

8. In centrul tuturor centrelor si al tuturor ideilor si ostenelilor sta Dumnezeu-omul Hristos si obstea sa teandrica, Biserica.
 

Sfantul Iustin Popovici