Credinte si obiceiuri de Sfantul Trifon

Credinte si obiceiuri de Sfantul Trifon Mareste imaginea.


Credinte si obiceiuri de Sfantul Trifon

 


Sarbatoarea Sfantului Trifon, de la 1 februarie, prefateaza anul pomi-viticol. Pentru ca acesta sa inceapa si sa se desfasoare in cele mai bune conditii, de ziua Sfantului Trifon se practica o serie de rituri, menite a asigura protectia si fertilitatea viilor si a livezilor de pomi fructiferi.


In trecut, viticultorii si pomicultorii tineau post in aceasta zi, pentru ca Sfantul Trifon, considerat de ei drept patron al viilor si al livezilor, sa-i ajute sa aiba un an bun, bogat in recolte de struguri si fructe.


In satele din Muntenia, in dimineata sarbatorii, viticultorii chemau preotul sa le binecuvanteze via si s-o stropeasca cu agheazma, ca aceasta sa rodeasca si sa fie ferita de grindina sau de seceta.


In partea de sud a Olteniei, se practica un ritual complex de pregatire a viei pentru noul sezon, ce urma sa inceapa peste cateva saptamani, cunoscut sub numele de Arezeanul (Taiatul) viilor. Denumirea de Arezean, ca, de altfel, si obiceiul intalnit numai in zona amintita, pare a fi un imprumut de la bulgari, care numesc sarbatoarea Trifon Zarezan, adica Trifon Taietorul. Si aceasta, pentru ca unul dintre principalele acte ale obiceiului se axeaza pe operatia taierii rituale a corzilor de vita-de-vie.


Pentru fertilizarea viilor si protejarea lor de agentii daunatori, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantatiilor si varsau vin in jaraticul aprins. Totodata, ei sareau peste foc pentru a fi feriti de boli si a se fortifica, in acelasi sens, de a putea rezista muncilor solicitante de la vie.


O alta practica profilactica, utilizata in paralel cu aprinderea focurilor, consta in afumarea viei cu o carpa aprinsa. Se preintampina astfel patrunderea in spatiul viei a spiritelor malefice sau erau alungate acele duhuri care reusisera sa se cuibareasca printre frunze si gunoaie.


O data ce ritualul de la vie era incheiat, viticultorii se indreptau in alai catre casa. Pe drum, ei cantau, chiuiau si dansau. Aceste manifestari de veselie trebuiau sa fie de bun augur pentru noul sezon viticol. Dar, pe de alta parte, faptul ca ele erau manifestari zgomotoase a facut sa li se atribuie si o alta functionalitate: de a indeparta, din preajma omului, spiritele raufacatoare. Acasa, viticultorii erau asteptati cu masa intinsa, incarcata cu produse traditionale si cu o mare cantitate de vin. Masa trebuia sa fie cat mai abundenta, pentru a induce bogatie, mai ales in ceea ce priveste productia viticola. De aici si sensul ca masa sa fie stropita cu mult vin. O cana cu vin era destinata Sfantului Trifon. Cativa stropi din acest vin se varsau pe pamant, iar restul se bea pentru acest sfant protector al viilor. In felul acesta, viticultorii sperau sa capteze bunavointa patronului lor, pentru ca acesta sa le apere viile si sa-i ajute sa obtina recolte bogate de struguri. Protector al viilor, Sfantul Trifon pare sa fi imprumutat atribute de la vechile divinitati ale pamantului, de la zeii vegetatiei si ai vinului, in primul rand de la Dionysos, cu care are multe puncte comune.


In satele din Banat era obiceiul - disparut de mai bine de un secol - sa se rostogoleasca o roata aprinsa din varful dealurilor cu vii spre vale. Sensul obiceiului era de a fertiliza via si a indeparta de ea duhurile nefaste, intre care si spiritul nociv al iernii. Acest ritual se repeta in noaptea lasatului de sec si sub diverse alte variante. In zona Sucevei, de Sfantul Trifon, oamenii stropeau pomii cu agheazma, pentru a-i feri de omizi si a le stimula rodirea. In unele sate din aceeasi regiune, ritualul se aplica si in cazul gradinii de zarzavat.

 

Sursa: Ziarul Lumina

03 Iulie 2012

Vizualizari: 6278

Voteaza:

Credinte si obiceiuri de Sfantul Trifon 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE