Traditii si obiceiuri evreiesti

Traditii si obiceiuri evreiesti Mareste imaginea.

De ce unii evrei se abţin să folosească cifrele atunci când numără dacă sunt destule persoane pentru un minian?

Tradiţia de a nu utiliza cifre atunci când se numără dacă sunt destule persoane pentru un minian (un cvorum de 10) porneşte de la recensământul realizat în timpurile biblice. Copiii lui Israel sunt număraţi de mai multe ori în Tora, de fiecare dată la ordinul lui Dumnezeu. Dar în 2 Samucl 24 regele David ordonă un recensământ neautorizat, iar rezultatul este pedeapsa divină, concretizată printr-o plagă ce a ucis 70.000 de oameni.

Tanahul nu oferă nicio explicaţie suplimentară referitoare la acest eveniment. lotuşi, drept urmare, tradiţia iudaică a instituit un tabu asupra numărării oamenilor, afirmând că acest privilegiu îi aparţine doar lui Dumnezeu şi că a l'acc asta tară porunca divină poate duce la catastrofe. De aceea, atunci când se verifică dacă sunt destui oameni pentru un minian, se obişnuieşte să se folosească un verset din Psalmi (28:9), care, în limba ebraică, este compus din zece cuvinte. Versetul începe cu Hoşia et amelw „Mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; veghează-i pe ci şi-i ridică pentru totdeauna”.

In afară de utilizarea acestui verset pentru a se verifica dacă există destui bărbaţi pentru minian, mai există un obicei alternativ, acela de a pronunţa în idiş: nişt ein, nişt ţvei şi aşa mai departe, ceea ce înseamnă „nici unul, nici doi...", ca un mod de a pretinde că, de fapt, nu se face o numărătoare propriu-zisă.

De ce unele autorităţi rabinice consideră că la o ceremonie de nuntă trebuie să fie prezent un minian?

In Cartea lui Ruth (4:2) se povesteşte că, atunci când Boaz era pregătit să o ia de soţie pe Ruth, el a chemat zece dintre înţelepţii cetăţii. Pornind de la aceasta, Talmudul a stabilit că este necesar să fie prezent un minian atunci când sunt rostite la ceremonia nupţială Seva Brahot („Cele Şapte Binecuvântări", cunoscute şi ca Birkat Hatanim) (Retubot 7b)132. Deşi majoritatea autorităţilor rabinice au fost de acord cu faptul că este preferabil ca această regulă să fie respectată, totuşi este considerată validă133 şi o ceremonie realizată tară a fi de faţă un minian.

Ideea din spatele acestei reguli din Talmud este că un minian reprezintă congregaţia; şi astfel se consideră că. prin prezenţa lor, ceremonia capătă un plus de solemnitate. Mai mult decât atât, prin prezenţa unui minian ceremonia se transformă dintr-una privată într-una publică. Acest lucru era important în Evul Mediu, când evreii erau permanent expulzaţi dintr-o ţară într-alta şi ev idenţa căsătoriilor era dificil de ţinut. Dacă faptul că ceremonia a avut loc devenea de notorietate publică, şansele de a se comite erori erau mult diminuate (de exemplu, o femeie care se recăsătorea tară a obţine în prealabil divorţul).

In zilele noastre, multe autorităţi rabinice consideră că, din moment ce este necesară obţinerea în prealabil a unui certificat de căsătorie civilă de Ia autorităţile statului, înainte de a se oficia cununia religioasă, şansele de eroare sunt mult reduse şi de aceea nu mai este necesar ca un minian să fie prezent la ceremonie. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, rabinii consideră că, dacă este posibil, atunci este indicată prezenţa unui minian.

Intrucât pentru nunţile mici, private este adeseori dificil să fie asigurată prezenţa unui minian, majoritatea rabinilor sunt dispuşi să oficieze astfel de ceremonii şi în lipsa cvorumului.

De ce ceremoniile şi discursurile rostite în sinagogă de Sabat nu sunt aplaudate?

In Talmud sunt enumerate câteva tipuri de activităţi care sunt interzise de Sabat şi sărbători, pentru că ele nu sunt în spiritul odihnei care trebuie să fie o caracteristică a acestor zile (mişuni şevuf). Aceste activităţi sunt: urcatul într-un copac, călăritul unui animal, înotul, aplaudatul şi dansul (Mishna Betza 5:2).

Ovadia din Bertinoro, un comentator al Mişnci din Italia secolului al XV-lea, explică faptul că aplaudatul şi dansul sunt interzise pentru că aceste activităţi implică existenţa muzicii. Instrumentele muzicale erau utilizate pentru a acompania dansul, iar oamenii ţineau ritmul bătând din palme. Din moment ce un instrument muzical se poate strica în acest timp şi ar putea exista persoane care ar putea fi tentate să-l repare (ceea ce ar fi o gravă încălcare a legilor Sabatului), dansul şi aplauzele au fost interzise, ca măsură de precauţie. De aici a derivat obiceiul de a nu se aplauda în sinagogă de Sabat la sfârşitul ceremoniilor religioase sau al discursurilor, iar acest obicei a fost adoptat de toate denominaţiile iudaismului.

Aplaudatul de Şahal în sinagogă mai este descurajat si pentru că ar crea un zgomot nenecesar, care perturbă pacea Sabatului.

De ce nu se fac nunţi în zilele intermediare din timpul sărbătorilor de Pesah şi Sucot?

Zilele intermediare din timpul sărbătorilor de Pesah şi Sucot, numite hol hamoed, sunt zile de semisărbătoare, în timpul cărora toţi evreii, eu excepţia celor ultraortodoeşi, îşi derulează activităţile ea într-o zi obişnuită. Insă spiritul sărbătorii rămâne prezent. Ca şi într-o zi de sărbătoare, se citeşte din Tora, la fiecare rugăciune se recită Halel (psalmi de slavă). Aceste zile intermediare sunt considerate zile de bucurie.

Referitor la celebrarea căsătoriilor în zilele de hol hamoed,  rabinii spun; Ain me 'arvin simha be simha „Nu sc cade să amesteci două bucurii”. Dacă două momente fericite sunt sărbătorite în acelaşi timp, atunci importanţa fiecăruia este diminuată. O nuntă merită sărbătorită pentru ea însăşi, după cum merită şi o zi de hol hamoed. De aceea nu se oficiază nunţi în zilele intermediare din timpul sărbătorilor de Pesah şi Sucot.

De ce binecuvântarea pentru lulav şi etrog este considerată nulă, dacă este rostită ţinând etrog-ul cu pitom-ul în sus?

Legea iudaică stipulează că trebuie rostită o binecuvântare înainte de a se face orice acţiune religioasă. Acest concept este numit over la ’asito. De exemplu, atunci când cineva îmbracă talit-ul, el nu are voie să-l pună înainte de a rosti binecuvântarea corespunzătoare. Dacă mai întâi l-ar îmbrăca şi abia după aceea ar rosti binecuvântarea, aceasta ar fi considerată nulă, întrucât ar fi "irosită” (braha Ievatala).

Acest lucru este valabil şi referitor la binecuvântările asociate lulav-ului si etrog-ului. Etrog-ul nu trebuie ţinut aşa cum creşte în copac (cu protuberanta în jos) atunci când este spusă binecuvântarea. Destul de ciudat, dar de-a lungul timpului s-a crezut că un etrog creşte cu protuberanta (pitoni) în sus. Această eroare a pornit de la rabinul Jacob ben Moses Mollin - Maharil (Germania. 1360-1427) - care, în faimoasa lui carte despre obiceiuri, Minhaghei Maharil, descrie modul în care etrog-u trebuie ţinut cu codiţa (ikuţ) în sus, atunci când se rosteşte binecuvântarea, iar apoi trebuie întors, în aşa fel încât sus să fie pitom-ul. Acest obicei, codificat sub formă de lege în Şulhan Aruh, este respectat şi în zilele noastre. Atât Maharil, cât şi losef Caro, autorul Şulhan Aruh-ului, considerau în mod eronat că modul natural în care creşte în copac un etrog este cu pitom-ul în sus.

Deşi unii rabini din perioada modernă, precum Ycchiel Epstein (1835-1905) şi Israel ben Meir Hacohen (1838-1933), par a fi la curent cu faptul că un etrog creşte cu pitom-ul orientat în jos, ei nu au recomandat ca această tradiţie, veche de 500 de ani, să fie schimbată, urmând astfel principiul talmudic de minhag avoteihem - „să nu schimbi obiceiurile strămoşilor tăi".

De ce rabinii care au scris Talmudul au considerat necesar să interzică de Sabat anumite activităţi, deşi acestea nu sunt interzise în Tora?

Pentru a face din ziua de Sabat o zi de repaus complet şi de pace, rabinii din perioada talmudică au emis legi care interzic evreilor să întreprindă anumite activităţi pe care Tora nu le interzice. Această regulă, cunoscută sub denumirea de şenit (cuvânt derivat din sabat - „odihnă”), a fost introdusă în Talmud cu următoarele cuvinte:

„Următoarele acţiuni sunt încălcări ale şevut: o persoană nu se poate căţăra în copac, nu poate călări un animal, nici înota, nici bate din palme, nici să-şi lovească cu palma lateralele corpului, nici dansa” (Mishna Betza 5:2). în oricare dintre aceste situaţii, actul nu este interzis pentru că ar fi în sine o încălcare a legii, ci pentru că ar putea
conduce la o astfel de încălcare. Talmudul merge mai departe şi detaliază că dacă cinev a se caţără în copac, el ar putea culege un fruct, iar aceasta ar fi o încălcare a Sabatului. Dacă ar călări, el ar putea rupe o creangă (pentru a-şi face o cravaşa), ceea ce ar fi o ne- respectare a legii. Acelaşi raţionament este aplicat şi celorlalte activităţi interzise.

Comentatorii stricţi ai legii iudaice interzic înotul de Sabat pe baza faptului că o persoană care înoată ar putea stropi în afară cu apa din râu, lac sau piscină. Apa scursă ar putea crea un făgaş în pământ, ceea ce ar fi o încălcare a Sabatului. Dar dacă înotul se face într-o piscină împrejmuită cu un parapet care previne împrăştierea apei, atunci înotul este permis.

Inotul este interzis pentru că ar putea conduce şi la alte încălcări ale regulilor Sabatului. O astfel de încălcare poate fi acţiunea de a stoarce costumul de baie ud. O altă încălcare poate apărea atunci când pernele de aer folosite de începători ar fi perforate şi s-ar încerca repararea lor, ceea ce ar fî. de asemenea, o încălcare a legilor Sabatului.

Interdicţiile iudaismului ortodox referitoare la jocurile de bascball, baschet şi altele similare intră în aceeaşi categorie. Argumentul este acela că mingea pentru joc ar putea fi cărată din domeniul privat în cel public. Chiar şi atunci când jocul s-ar desfăşura pe domeniu privat (ceea ce este permis), mingea ar putea lovi o zonă cu pământ moale, putând crea astfel o depresiune sau o groapă, ceea ce ar încălca legile Sabatului. Din cauza acestor motive, Iosef Caro a interzis, în Şulhan Aruh, jocurile cu mingea în timpul Sabatului şi al sărbătorilor (Orach Chayim 308:45).

Toate aceste activităţi sunt interzise de Sabat ca urmare a regulii de şerut. In perioada modernă, rabinii ortodocşi au adăugat în această categorie acţiuni precum acelea de a Minge sau aprinde lumina electrică, a porni sau opri un aparat cleclrocasnic. un radio, un televizor. Comunităţile neortodoxe, cu unele excepţii, nu consideră jocurile cu mingea, căratul unor obiecte pe domeniul public şi alte activităţi similare ca fiind încălcări ale legilor Sabatului.

De ce rabinatul conservativ permite de Sabat şi de sărbători deplasarea cu automobilul pentru a participa la serviciul religios?

Comitetul pentru Lege şi Standarde Iudaice al Adunării Generale a Rabinilor Conservativi a permis (eu majoritate de voturi) ea persoanele care aparţin acestui curent să se deplaseze la sinagogă de Sabat şi de sărbători cu autovehiculul. Această permisiune a fost acordată doar dacă scopul călătoriei este acela de a participa la serviciul religios. Prin „călătorie", comitetul a înţeles acţiunea de a se deplasa eu un mijloc de locomoţie, şi nu aceea de a-l conduce. Această reglementare se bazează pe faptul că a călători de Sabat nu reprezintă o încălcare directă a vreunei legi biblice sau rabinice şi că este mai bine ea o persoană să se alăture unei rugăciuni în cadrul comunităţii decât să se roage singură.

Cei care se opun acestei reglementări afirmă că a călători de Sabat şi de sărbători reprezintă o încălcare a spiritului de sfinţenie asociat acestor zile şi că a acorda permisiunea de a călători într-un autovehicul poate duce la nerespectarea legii iudaice. Dacă unei persoane îi este permisă călătoria până la sinagogă în aceste zile, s-ar putea obişnui eu ideea de a călători. în general, şi astfel s-ar putea ajunge la folosirea unui autovehicul şi pentru alte scopuri, precum mersul la cumpărături sau la serviciu. Alţii au afirmat că ar putea duce la condusul unei maşini: iar pentru a conduce trebuie pornit motorul, ceea ce se realizează prin aprinderea unui foc pentru a se efectua combustia, iar aprinderea focului, de Sabat şi de sărbători, este interzisă de legea biblică.

De ce Talmudul a permis călătoria cu un mijloc de deplasare pe apă, de Sabat?

Incă de la începutul perioadei talmudice, rabinii au înţeles că, pentru ea evreii să poată menţine legătura cu restul lumii, va fi uneori necesar ea ei să călătorească în timpul Sabatului. Din cauza distanţelor mari între oraşe şi a timpului îndelungat necesar pentru traversarea mării, ar ii Iost imposibil să-şi desfăşoare activitatea, fie ea profesională, socială sau de binefacere, dacă o astfel de călătorie nu ar 11 fost posibilă de Sabat.

Talmudul stipulează eă nu se poate porni ia un astfel de drum deeăt dacă îmbarcarea se face eu cel puţin trei zile inainte de începerea Sabatului. Această regulă se aplică doar pentru călătoriile profesionale sau în scopuri sociale. Dacă scopul călătoriei este o acţiune de binefacere (pentru a strânge bani pentru o şcoală religioasă sau fonduri pentru văduve şi orfani, pentru a colecta suma necesară pentru răscumpărarea unor prizonieri sau alte astfel de miţvot), rabinii au permis îmbarcarea chiar şi imediat înainte de erev Sabat (vineri seara, la începutul Sabatului). Acest lucru este permis doar dacă proprietarul ambarcaţiei este un neevreu, dacă vasul nu porneşte la drum în mod special pentru a-i purta în călătorie pe evrei şi dacă marinarii nu vor trebui să întreprindă în timpul Sabatului activităţi destinate în mod expres evreilor aliaţi la bord, pentru că. dacă aceste condiţii nu ar fi îndeplinite, atunci s-ar încălca legile Sabatului.

Regulile enumerate mai sus sunt codificate în Şulhan Arab şi au suscitat de-a lungul timpului mai multe întrebări. De exemplu, de ce o persoană se poate îmbarca imediat înainte de începerea Sabatului, dacă scopul călătoriei este de a realiza o miţva (faptă bună), în loc să o facă cu trei zile înainte de Sabat. Comentariul Be ’er Hetev răspunde acestei întrebări citând principiul rabinic conform căruia dacă o persoană este angajată în îndeplinirea unei miţva (în acest caz, a ajuta pe cineva aflat în nevoie), atunci respectiva persoană este scutită de îndeplinirea altei miţva (în acest caz, respectarea cu stricteţe a Sabatului).

In Misna Bruni este explicat motivul pentru care o persoană trebuie să se îmbarce cu trei zile înainte de Sabat, dacă scopul călătoriei este unul profesional sau social. O călătone pe mare poate fi foarte agitată şi pasagerii pot suferi de rău de mare. De asemenea, unora li se poate face rău de la mirosul apei sărate Dar, după trei zile de navigaţie, cei mai mulţi se obişnuiesc cu condiţiile şi în a patra zi (care va fi cea de Sabat) se vor simţi deja normal şi vor fi capabili să îndeplinească porunca de a se bucura de Sabat (Oneg Şabat)

De ce unii evrei religioşi nu incrg cu automobilul de Sabat şi de sărbători, deşi folosesc liftul în astfel de zile?

Rabinii ortodocşi şi o mică parte dintre cei conservativi nu permit călătoria cu un vehicul de Sabat şi de sărbători, nici măcar pentru a putea participa la serviciul religios. Pe de altă parte, utilizarea unui ascensor, deşi implică energia electrică, este permisă dacă liftul a fost dinainte programat să se oprească şi să pornească automat la fiecare etaj sau la anumite etaje. Dacă ascensorul este operat de un neevreu, el poate fi folosit, cu condiţia ca liftierului să nu i se spună în mod expres unde să oprească sau să pornească.

In ciuda faptului că situaţiile sunt similare, dispensa pentru ascensoare a fost acordată pentru a răspunde nevoilor celor care locuiesc în clădiri sau hoteluri înalte. Cât timp nu este necesar ca o persoană să apese un buton pentru a chema ascensorul sau a-l seta să oprească la un anumit etaj, utilizarea în timpul Sabatului şi a sărbătorilor este permisă.

De ce mulţi evrei religioşi închid lumina din frigider înainte de începerea Sabatului?

Manipularea electricităţii în timpul Sabatului este interzisă şi de aceea mulţi evrei religioşi deşurubează becul din interiorul frigiderului, pentru ca acesta să nu se aprindă atunci când se deschide uşa. Evreii ortodocşi şi o parte dintre cei conservativi consideră curentul electric ca fiind o formă de foc, întrucât poate fi folosit la încălzire şi la prepararea mâncării, în acelaşi fel în care este folosit şi focul. Cei care sunt deosebit de scrupuloşi în respectarea regulilor privind Sabatul nu vor deschide uşa frigiderului cât timp este în funcţiune motorul acestuia. Ei vor aştepta până în momentul în care sunt convinşi că acesta nu se va activa atunci când vor deschide uşa frigiderului.

De ce este permis, în anumite circumstanţe, să se transporte bani în timpul Sabatului?

Transportarea banilor în timpul Sabatului este strict interzisă de toate autorităţile rabinice. Această interdicţie este bazată pe legea rabinică numită mukţe, ceea ce înseamnă "pus deoparte". Anumite obiecte trebuie puse deopaite şi nu trebuie folosite sau atinse în timpul Sabatului. Această interdicţie se aplică tuturor obiectelor utilizate în cadrul rutinei cotidiene din zilele de lucru. De exemplu, un creion sau un ciocan nu va fi utilizat şi nici măcar atins în ziua de Sabat.

Legea referitoare la mukţe se aplică şi obiectelor care sunt indirect asociate activităţilor profesionale sau afacerilor, drept urmare nicio servietă sau portofel nu poate fi atins, chiar dacă nu conţine bani. Introducerea acestor decrete rabinice, numite ghezerot, a fost una preventivă. Rabinii au considerat că, dacă unei persoane i se va permite să atingă în timpul Sabatului lin obiect considerat mukţe, ar putea din greşeală să-l şi folosească.

Autorităţile rabinice de mai târziu s-au dovedit mai flexibile în interpretarea legii referitoare la mukţe. Moses Isserles considera că cineva poate să transporte bani în timpul Sabatului dacă se află în situaţia în care ar trebui să petreacă Sabatul intr-un han şi ar exista posibilitatea ca ei să fie furaţi dacă i-ar lăsa nesupravegheaţi în cameră. în responsele lor, alţi rabini au aplicat această lege în problematica tâlhăriilor. Bătrânilor, ca victime predilecte, li s-a permis să poarte bani asupra lor în timpul Sabatului, pentru că s-a constatat că tâlharii devin adeseori violenţi când constată că victimele nu au bani asupra lor.

De ce, deşi mişcarea reformată a renunţat la legile alimentaţiei rituale, la acoperirea permanentă a capului şi la alte legi asemănătoare, unii evrei reformaţi continuă să le respecte?

O responsa din 1979 a dat un răspuns întrebării ..Care ar trebui să fie atitudinea iudaismului reformat, referitoare la obieeiurile Ia care s-a renunţat?" Comitetul pentru Response al Congresului Central al Rabinilor Amerieani şi-a exprimat opinia eă, din moment ce Şulhan Aruh-ul şi comentatorii săi au „adoptat, omis şi uneori readoptat” numeroase legi, obiceiuri şi ceremonii, nu există nieiun motiv care să îi împiedice pe evreii reformaţi să adopte aceeaşi atitudine. Dacă o nouă generaţie consideră că practici vechi, abandonate sunt din nou pline de înţeles şi utile, nu există niciun argument ca ele să nu poată fi reintroduse. Aceasta se aplică atât practicilor religioase private, cât şi ceremonialului sinagogal. Astfel, în zilele noastre, mulţi evrei reformaţi poartă kipa şi talit în sinagogă, îşi pun tfilin şi respectă legile kaşrutului cu mai multă sau mai puţină stricteţe.

Această atitudine referitoare la legi şi obiceiuri este împărtăşită şi de mişcarea reconstrucţionistă.

De ce evreii ultrareligioşi nu se opun participării la viaţa de cult a celor care încalcă legile Sabatului?

In ciuda faptului că Talmudul consideră că oricine încalcă legile Sabatului în public (cuvântul aramaic folosit este hcfarhseya) este un apostat (Eruvin 69a) şi deşi în Sul hun Aruh ei sunt etichetaţi ca idolatri, în practică aproape nicio autoritate rabinică nu interzice unor astfel de evrei participarea la viaţa religioasă şi socială evreiască. Deşi un rabin ortodox nu va permite unui evreu neortodox (în special unuia care este cunoscut pentru faptul că încalcă legile Sabatului) să semneze ca martor la o kcluha. ci vor fi număraţi în cadrul unui minian.

Autorităţile rabinice au făcut o distincţie între un evreu care încalcă în mod public Sabatul, pentru a-şi demonstra dispreţul şi aversiunea faţă de legea iudaică, şi unul care o face pentru propriul confort. Cei care intră în prima categorie sunt aspru condamnaţi. In timp ce ceilalţi sunt toleraţi, pentru că faptele lor nu sunt tăcute cu rea intenţie.
Marele rabin Eliezer Deutscli (Ungaria, 1850-1916), autor a numeroase volume de discuţii rabinice, a fost întrebat odată dacă unui om care încalcă legile Sabatului i se poate permite să participe la ceremonia de consacrare a unui nou sul de Tora (Silim Hasefer). Tradiţia este ea scribul, după ce a terminat de scris de mână întreaga Tora. să lase literele ultimelor cmete doar cu conturul desenat. Apoi. la ceremonia de consacrare, enoriaşii donează bani pentru sinagogă, pentru a avea onoarea să umple cu cerneală una sau mai multe dintre literele respective. Uneori cineva poate face o donaţie pentru a onora pe altcineva. De exemplu, numele mamei unei persoane este Rahela (care în ebraică se ortografiază cu literele reiş, het şi lamed). Atunci donatorul, pentru a-şi onora mama, va „cumpăra” trei litere, iar scribul va identifica în text acele litere, după care va ghida mâna donatorului pentru a le termina de scris. Întrebarea adresată rabinului Deutsch era referitoare la acei evrei care. deşi încăleau Sabatul, cumpăraseră astfel de litere şi le finalizaseră cu cerneală. Putea oare o astfel de Tora să fie utilizată în sinagogă? Nu erau oare ei nişte apostaţi'? Iar legea spune că o Tora scrisă de un apostat este invalidă.

Rabinul Deutsch a replicat că o Tora care conţine litere finalizate de o persoană care a încălcat legile Sabatului nu este neapărat inutilizabilă. El a declarat că există două tipuri de astfel de persoane. Unii sunt cei care încalcă Sabatul în mod intenţionat, cu răutate, cu dispreţ. Intenţia lor este să-i supere şi să-i enerveze pe evreii practicanţi.

Astfel de oameni trebuie consideraţi idolatri şi apostaţi; drept urmare, orice sul de Tora la a cărui scriere au contribuit ei este invalid. Totuşi, cei mai mulţi dintre evreii care încalcă Sabatul nu o fac cu răutate, ci pentru a avea un câştig personal (leteiavon). Ei nu trebuie să fie consideraţi apostaţi, astfel că o Tora la a cărei consacrare au contribuit este considerată perfect validă.

Alfred J. Kolatch

Fragment din volumul "Traditii si obiceiuri evreiesti, vol II" HASEFER Bucuresti

Cumpara cartea "Traditii si obiceiuri evreiesti, vol II'

12 Septembrie 2017

Vizualizari: 27072

Voteaza:

Traditii si obiceiuri evreiesti 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE