Macarie Carturarul
MACARIE, călugăr cărturar.
N. c. 1730, se pare în Transilvania, decedat c. 1810, la Bucureşti sau la Cernica. A învăţat la Academia domnească din Bucureşti, apoi a ajuns la Muntele Athos, unde a cunoscut pe stareţul Paisie. A venit cu el la Dragomirna (1763), unde se pare că a fost tuns în monahism. în 1773 a fost chemat de mitropolitul Grigorie II în slujba mitropoliei din Bucureşti, ca ieromonah şi ,,dascăl al Evangheliei", cum semna eI însuşi, probabil încredinţat cu pregătirea candidaţilor la preoţie şi rostirea de cuvântăriş sprijină pe stareţul Gheorghe în acţiunea de refacere a mănăstirii Cernica. în 1774 era `diortositor" al Octoihului, iar în 1775 al Psaltirii, tipărite la Bucureşti (în ultima menţiona că este `din sfânta mănăstire Dragomirna").
A făcut o serie de traduceri din slavoneşte şi greceşte, din care a putut tipări numai Omiliile Sfântului Macaric Egipteanul (Bucureşti, 1775).
Au rămas în manuscris: Vieţile Sfinţilor după Dimitrie al Rostovului (1775-1780, Ms. 1881-1987 din Bibl. Acad.; se cunosc numai cele pe lunile septembrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, martie, aprilie) `tălmăcite... spre folosul cel de obşte al limbii româneşti de pre limba cea slavonească, întru sfânta Mitropolia Bucureştilor..."; din titlurile unor volume rezultă că ele erau gata de tipar şi că traducerea se făcuse prin osârdia şi sârguinţa` lui Filaret, viitorul episcop de Râmnic şi mitropolit (probabil au fost traduse toate cele 12 vol. şi se urmărea tipărirea întregii serii, ca şi a Mineielor de la Râmnic, din 1776-1780); Viaţa celui întru sfinţi părintelui nostru Nicolae... de la Metafrast, şi de la alţii luată (1782) Scara Sfântului loan Scărarul.... tălmăcită din elinie (1782); Patrusprezece epistolii ale lui Pavel. tâlcuite de Theodorit elineşte, iar acum întoarse şi rumâneşte (1786, 682 foi); TâIcul fericitului Theodoritului, episcopul Chirului întru Cântarea Cântărilor (1787); Viaţa Sfântului loan Damaschin, a Iui loan patriarhul lerusalimului (1782); Viaţa Sfântului Nicolae (1782); învăţături pentru năravul oamenilor a cuviosului Antonie cel Mareş traduceri din Sfinţii Vasile cel Mare, Isaac Sirul, Teodor Studitul, Grigorie Sinaitul, ş.a., Tipicul Sf. Sava, Fizica şi Logica lui Nichifor Vlemides (pierdute); Manual de pictură bizantină al lui Dionisie de Furna (1805) ş.a.
Are şi trei Iucrări originale: Gramatica românească, scrisă în 1772 la schitul Sihla (o copie de la începutul sec. XIX, cu 143 foi, Ms. 102 la Bibl. Academiei, o prezintă ca fiind ,,alcătuită pre limba românească de Macarie ieromonahul Paisiescul Dragomireanul"); Lecsicon adecă Cuvânternicul sau Visteriia limbii slavoneşti şi a cei rumâneşti dintru feliuri de către vechi şi noaă fiind adunată şi dupre alfavita cea slovenească alcătuită şi tipărită acum pentru întâia oară....(1778,cu 798 foi, cu circa 20 000 de cuvinte, Ms. 2 252 Bibl. Academiei, pregătit pentru tipar, cu două prefeţe); Bucoavnă sau Buchernişă, adecă cărţulie ce priveşte nu numai spre învăţarea copiilor, ci şi a celor mari, acum scoasă spre slovenie... (1779, 185p., pregătită pentru tipar, Ms. 1 615 şi 3 745 Bibl. Academiei).
<
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.