O religie straveche

O religie straveche Mareste imaginea.


        In timp ce Biserica Anglicana se straduieste din greu sa-si tina turma cat mai aproape, o nou-venita - dar cu un trecut stravechi - ii cucereste din ce in ce mai mult pe englezi, inclusiv pe Printul de Wales. In primavara trecuta, intr-o sambata noaptea, politia din Londra a fost chemata sa supravegheze o mare multime adunata in cartierul londonez Knightsbridge. Nu mai putin de 1500 de persoane se inghesuiau sa se strecoare intr-o cladire a carei capacitate era pentru cel mult jumatate din ele. Unii chiar au lesinat, iar inauntru, conform celor raportate de un politist, era "ca intr-un cuptor". Inghesuiala aceasta nu era prilejuita de vreo manifestare ilegala, ci de slujba Invierii Domnului din noaptea de Pasti, tinuta la Catedrala Ortodoxa rusa din Ennismore Gardens!


In ultimii 15 ani, numarul credinciosilor ortodocsi din Anglia a crescut de la 170.

000 la mai mult de un sfert de milion, facand din ortodoxia orientala confesiunea crestina cu cea mai rapida crestere. Biserici ortodoxe si chiar vreo 6 manastiri pot fi intalnite acum din Truro si pana la Dunblane. Acest lucru este cu atat mai remarcabil cu cat Ortodoxia nu face "evanghelizare", ca alte culte crestine, si este, dupa spusa unui convertit, "absurd dezbinata si plina mereu de galcevi".


Un factor important il constituie, desigur, marele numar de imigranti sositi din Est, si mai ales din fosta Uniune Sovietica. Desi numarul de convertiti nu este mare, prin comparatie, ei joaca un rol extraordinar de insemnat. Cei mai influenti oameni ai Bisericii  Ortodoxe din Anglia - Episcopul Kallistos Ware, in Biserica greaca, si episcopul Vasili Osborne, in Biserica rusa - au venit de la protestanti. In plus, exista in Anglia un numar important de figuri ilustre care simpatizeaza cu Ortodoxia, fara a fi propriu-zis convertiti. Un centru important de simpatie il constituie asociatia "Prietenii Muntelui Athos", care sustine manastirile grecesti din Sfantul Munte si include ca membri de seama pe Sir Pattrick Leigh Fermor, pe Ducele de Edinburgh si pe Printul de Wales. Implicarea Printului Philip nu ne surprinde, avand in vedere ca Biserica Ortodoxa Greaca si l-a apropiat mai demult. Mai surprinzatoare ni se pare prezenta Printului Charles, care este [conform traditiei] viitorul cap al Bisericii Anglicane. "El este profund miscat in duh de Muntele Athos", spune un membru al asociatiei. "Printul viziteaza in fiecare an Muntele Sfant, unde petrece cel putin o saptamana, si este foarte admirat acolo".


Philip Sherrard pretinde ca Printul Charles a fost influentat de el, care este un sustinator radical al Ortodoxiei si ecologiei, argumentand ca intreaga crestinatate occidentala a dus la degradarea mediului natural, prin separarea dintre spiritual si fizic. Printul a mai fost puternic influentat si de stra-stra-matusa lui, Elizabeta, Marea Ducesa de Rusia, victima a revolutiei comuniste, canonizata in 1993. Charles a comandat o icoana a sfintei lui Aidan Hart, un neozeelandez, fost calugar ortodox stabilit in Shropshire. Printul are si un requiem scris pentru ea de cel mai eminent dintre convertiti, John Tavener, care a compus mai multe lucrari bisericesti si a infiintat biserica sa personala, plina de icoane, in Dorset. [.]


Cea mai larga prezenta in Anglia o are Biserica greaca, cu 120 de parohii. Cea rusa totalizeaza vreo 35, dar, dupa parerea Victoriei Clark, o specialista in Ortodoxie, ea este mai deschisa pentru convertiti decat cea greaca. Daca te duci in Ennismore Gardens intr-o duminica dimineata, vei gasi acolo perechi de tineri care nu au nimic de-a face cu Rusia. Ce-i atrage acolo? Conservatismul [traditionalismul] Ortodoxiei este un important factor de atractie. In timp ce anglicanii si catolicii agonizeaza sub tendintele moderniste, multi tineri gasesc o certitudine intr-un corp [eclezial] care, dupa afirmatia Episcopului Ware, „a pastrat traditia si continuitatea vechii Biserici in deplinatatea ei”.

Aceasta aderenta la dogma este completata de credinta ca Bisericile din Vest se sprijina prea mult pe ratiunea umana. Slujbele ortodoxe, cu aprinderea lumanarilor, metaniile si sarutarea icoanelor, au mai multa actiune fizica si sunt mai potrivite pentru emotia spirituala. „Liturghia noastra are o frumusete care se adreseaza intregii fiinte”, spune Parintele John Hockway, un preot englez prin nastere, stabilit in Enfield. „Cantarile, tamaia, modul in care e construita biserica, toate sunt manifestarea lui Dumnezeu si partasia noastra la Imparatia Lui. Liturghia ortodoxa raspunde unui adanc dor al fiintei umane”.


Daca Biserica Ortodoxa este oarecum impotriva prozelitismului, aceasta se datoreaza, in parte, convingerii ca Liturghia vorbeste prin ea insasi. In plus, spune un convertit, „ortodoxul este foarte constient de faptul ca el este un musafir in Anglia si nu doreste sa intre in conflict cu alte Biserici".

Cea mai notabila convertire recenta fost trecerea la Ortodoxie a unui numar de 30 de preoti si diaconi anglicani care au respins preotia femeilor. "Dar - spune unul dintre ei, Parintele Michael Harper - nici Biserica greaca, nici cea rusa nu s-au aratat receptive fata de intentia noastra. Atunci ne-am adresat Bisericii antiohiene. pentru ca ea a fost singura care si-a deschis larg bratele ca sa ne primeasca".


Faptul ca slujbele ortodoxe sunt tinute traditional in limbi nefamiliare englezilor - limbile slave, greaca sau araba - a constituit un impediment pentru convertiri. In ultimul timp, insa, situatia s-a schimbat simtitor, fiindca bisericile au introdus parti din servicii in limba engleza, iar la unele chiar intreaga liturghie. [.]


In cartea sa, The Inner Kingdom, Episcopul Kallistos Ware recunoaste ca exista unele conflicte si dezbinari in sanul Bisericii Ortodoxe, insa, argumenteaza el, este mai bine sa te sfadesti pe anumite probleme mai putin importante decat sa fii, ca anglicanii, "uniti, in cea mai mare parte, intr-o organizatie aparenta si sa fii profund divizat in credinte si in formele publice de adorare a lui Dumnezeu". "Biserica Ortodoxa - spune un convertit - este plina de tot felul de neintelegeri marunte, dar, in inima ei, ea ramane intr-o singura credinta - neclintita: ca lumea este transfigurata prin savarsirea Sfintei Liturghii. Este foarte obisnuit sa intalnesti convertiti care s-au intamplat sa ajunga din strada la o slujba ortodoxa si sa gandeasca: Aici raman! M-am intors acasa!".

           

(Articol aparut in ziarul Times din 22 mai 2004, tradus si expediat de Parintele Gh. CALCIU)

.

23 Ianuarie 2007

Vizualizari: 4619

Voteaza:

O religie straveche 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE