Dumnezeu a creat familia monogama. Din Cartea Facerii aflam ca Dumnezeu a creat o singura parte barbateasca - Adam, si o singura parte femeiasca – Eva, care au alcatuit prima familie. Dumnezeu nu a creat mai multe femei pentru un singur barbat sau mai multi barbati pentru o singura femeie.

Prima familie poligama apare in Vechiul Testament la Lameh, un urmas al lui Cain, care si-a luat doua femei, pe Ada si pe Sela (Facere 4, 17). Dumnezeu a ingaduit poligamia. El i-a lasat pe oameni in aceasta cadere a lor ca sa-i poata aduce treptat, la ceea ce a fost la inceput familia. Familia patriarhului Avraam, cunoaste o forma de concubinaj trecator, iar familia lui Iacob reprezinta tipul casatoriei cu mai multe femei. Chiar unii judecatori si regi bine placuti lui Dumnezeu, ca Ghedeon, David sau Solomon au avut un numar mare de sotii si concubine. (Iudit 8, 30; II Regi 2, 2; III Regi 11, 1)

Este evident ca pacatul aduce dezordine. Omul, neascultand de porunca lui Dumnezeu de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, inlatura randuiala pusa de Dumnezeu in creatie si astfel, raportul barbat-femeie se corupe. Raporturile dintre cei doi, care intretineau comuniunea de iubire, dupa respingerea lui Dumnezeu incep sa aiba trasaturi antagoniste: caracteristica lor este dominarea barbatului asupra femeii si dependenta femeii de barbat.

Sa nu uitam ca binecuvantarea data de Dumnezeu in vederea inmultirii, nu a trezit in cei doi instinctul sexual. Binecuvantarea oferea de la inceput firii puterea de a se inmulti fara tulburare, fara impunerea fortei, fara viclenia seductiei.

Chiar daca poligamia exista la evrei, monogamia era cea pretuita. Acest lucru se arata si in faptul ca Arhiereului, i se permitea numai casatoria cu o singura fecioara (Levitic 21, 13-14). In scrierile profetice idealul casatoriei monogame este prezentat ca simbol al unirii dintre Dumnezeu si poporul sau. (Ieremia 2, 2; Iezechiel 16, 8). Iar in cartea Tobit, monogamia apare nu numai ca ceva firesc ci si uzual.

In vremea lui Moise, poligamia se inradacinase atat de mult, incat el nu a putut sa o indeparteze. Pentru israeliti, casatoria monogama a fost institutia ideala randuita de Dumnezeu. Astfel, Legea interzice casatoria aceluiasi barbat cu doua surori (Levitic 18, 18) sau interzice regelui sa se casatoreasca cu doua femei (Deuteronom 17, 17).

In general poporul evreu a pastrat monogamia, cu exceptia cazului cand nu existau urmasi. Daca un barbat casatorit murea fara sa aiba copii, fratele acestuia trebuia sa ia in casatorie pe vaduva, iar primul copil nascut purta numele fratelui celui mort, ca numele acestuia sa nu se stearga din Israel (Deuteronom 25, 5-6). Aceasta era casatoria de levirat.

Versetul "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup” (Fac. 2, 24) ne descopera ca la atributul de "un trup” nu se ajunge prin existenta mai multor sotii sau soti deodata. Mantuitorul cand asista la Nunta din Cana nu vorbeste nimic despre Taina Casatoriei. Nu face acest lucru pentru ca nu are de ce sa completeze ceea ce s-a dat la inceput primilor oameni. Daca aceasta nunta nu ar fi fost in firescul lucrurilor, cu siguranta Mantuitorul ar fi actionat altfel si nu S-ar fi limitat la a preface apa in vin.