Cerul

Se plimba boierul mandru pe-o mosie nesfarsita

cand, se intalni pe-acolo cu-o persoana ratacita.

Un sarman fara de casa, un hoinar prin lumea mare

ce muncea pe bani putini, pentru haine si mancare.
 

-  Vezi livada de pe deal, codrul, via si cu graul,

tarina pe care calci, fanaria si chiar raul?

Tot ce vezi cu ochii, toate sunt doar-ale mele

Sunt bogat caci mie Domnul mi le-a dat pe toate cele.
 

- Dar acela al cui este? a spus omul calator

 aratand cu manna-ntinsa catre cerul fara nor.

Despre cer de-ti apartine tu nimica nu mi-ai spus.

Ai privit doar jos in tina far-a te uita si-n sus.
 

Ai atata  bogatie, insa cerul e al meu.

Fara soare, fara ploaie nu rodeste campul tau.

Si pleca hai- hui prin lume sa se bucure de cer

Ca sa-si caute de munca undva...ca zilier.
 

 Dorina Stoica

(după o povestire cu talc)

 

 

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!