Derinkuyu, orasul subteran

Derinkuyu, orasul subteran Mareste imaginea.

Una dintre caracteristicile Capadociei este multimea de orase subterane. Este cunoscut faptul ca in aceasta regiune exista peste o suta de asezari subterane, multe dintre ele nefiind deschise insa publicului larg.

Orasele subterane, care se presupune ca ar fi fost intalnite in aceasta regiune inca din epoca bronzului, se pare ca au fost folosite ca asezari mai ales in perioada bizantina. In aceasta perioada, invaziile din ce in ce mai numeroase i-au facut pe locuitori sa se stabileasca in aceste asezari subpamantene pentru protectie si in scopuri religioase.

Derinkuyu, cel mai mare oras subteran din Turcia

Orasul subteran Derinkuyu este situat in orasul omonim aflat la o distanta de 40 km de Goreme. Construit initial in roca vulcanica moale din Capadocia de catre frigieni in sec VIII-VII i.Hr., orasul subteran Derinkuyu a fost largit si dezvoltat in perioada bizantina. Orasul era legat de alte orase subterane prin tuneluri lungi de cativa kilometri. Putea adaposti intre 3000 si 50 000 de locuitori.

Derinkuyu, orasul subteran

Complexul are 11 niveluri. Exista aproximativ 600 de iesiri catre oras, ascunse in curti sau sub cladiri. Orasul subteran are aproximativ 85 m adancime. Cuprinde toate camerele uzuale intalnite in orasele subterane, (biserici, vinarie, camere de locuit si pentru depozitare alimentelor etc). Pe langa acestea, o camera mare ce prezinta o arcada, situata la nivelul al 2-lea, era o scoala misionara crestina, camerele din partea stanga fiind folosite pentru studiu.

Derinkuyu, orasul subteran

Orasul Derinkuiu contine aproximativ 15000 de canale de ventilatie care furnizau aer proaspat in adancurile orasului subteran. Gurile de ventilatie, ce au o adancime de 55 m, erau folosite si ca fantani.

Derinkuyu, orasul subteran

Reteaua extinsa de pasaje, tuneluri, coridoare inclinate, legau camerele de familie si spatiile comune unde oamenii se puteu intalni, lucra sau ruga. Intre nivelurile 3 si 4 exista o scara verticala. Acest pasaj conduce catre o biserica in forma de cruce, aflata la cel nivelul cel mai de jos.

Derinkuyu, orasul subteran locuit de crestini

Orasul subteran Derinkuyu a fost locul in care s-au ascuns primii crestini din aceasta regiune, care au scapat din persecutiile desfasurate in cadrul Imperiului Roman.

Derinkuyu, orasul subteran

Tot ceea ce a fost descoperit in aceste asezari subterana provine din perioada medie bizantina (sec. V – X). Numarul acestor asezari subterane, folosite in general pentru refugiu si scopuri religioase, au crescut in aceasta perioada. Comunitatile de crestini din regiune se refugiau, inchizand usile din piatra, in timpul asediilor arabe care au inceput cu secolul al VII-lea. Prigonitorii incercau sa-i faca pe localnici sa paraseasca asezarile subterane otravindu-le fantanile.

Derinkuyu, orasul subteran

Orasele subterane nu erau folosite pentru vietuirea permanenta sau pentru perioade indelungate. Cert este faptul ca erau folosite in timpul invaziilor.

Derinkuyu, orasul subteran

Orasul subteran Derinkuyu a fost deschis publicului in 1965. Poate fi vizitata aproape jumatate din suprafata totala. Aceste asezari subterane prezinta in zilele noastre o importanta atractie turistica.
 

Radu Alexandru

26 Iulie 2010

Vizualizari: 7856

Voteaza:

Derinkuyu, orasul subteran 5.00 / 5 din 4 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • costel popescu Postat la 2014-09-30 09:17

    Cât priveşte priceperea „inginerească“ a celor ce le-au proiectat şi construit, e de menţionat că şi azi se păstrează misterul istoric în ceea ce priveşte modul de lucru, uneltele folosite, timpul necesar realizării acestora, cum s-au transportat la suprafaţă tonele de material, fără mijloace moderne de excavaţii şi de transport. Constructorii din zilele noastre sunt uimiţi şi de modul cum au fost concepute coridoarele şi treptele ce asigurau legătura dintre nivele, fiecare nivel fiind o unitate de sine stătătoare, unde se găseau de la bucătării comune, săli de mese, încăperi pentru păstrarea alimentelor, până la dormitoare şi chiar cimitire şi închisori. Printr-un puţ central se realiza ventilarea întregului spaţiu. Apa era captată prin puţuri interioare. Trebuie menţionat faptul că, de multe ori, aceste oraşe subterane permiteau, printr-un sistem de tuneluri, evacuarea într-o altă vale, paralelă cu cea în care se afla oraşul. Populaţia putea coborî în subteran şi putea ieşi într-un alt loc, astfel încât nu trebuia să rămână prea mult adăpostită în acelaşi loc. Intrarea în tuneluri, după momentul pătrunderii în subteran, era blocată cu pietre cu diametre între unu şi doi metri, care nu puteau fi rostogolite decât din interior, astfel încât invadatorii arabi să nu poată pătrunde. Sistemul era aplicat inclusiv la încăperile interioare, de pe traseul coridoarelor, fiecare cameră având o destinaţie proprie. Întotdeauna însă, animalele domestice erau ţinute în primele încăperi. Aceasta pentru a evita deplasările lungi prin tunelurile foarte strâmte, dar şi pentru a împiedica pătrunderea mirosurilor neplăcute în camerele în care locuiau oameni. Supravieţuirea, în aceste condiţii, în oraşele subterane, era posibilă pe perioade de minim 15 zile şi de maxim 30. (Grigore RADOSLAVESCU)

  • Radu FloreaPostat la 2013-01-31 16:43

    Habar n-am avut.... Foarte interesant. 85 de m, 11 nivele, secolele V-X... Uluitor.

  • Constantin BernathPostat la 2011-05-16 09:42

    Articol foarte interesant. Sincere felicitari.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE