Biserica Slujitoare

Biserica Slujitoare Mareste imaginea.

Biserica slujitoare

Sfanta Biserica este institutia divino-umana care a luat fiinta in momentul rastignirii pe Cruce a Mantuitorului, atunci cand Hristos ne-a rascumparat prin jertfa Sa. Acest lucru a fost simbolic marcat prin ruperea catapetesmei Templului, iar Vechiul Testament si Templul legii vechi si-a pierdut importanta pentru totdeauna, iar in mod vazut, prin pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli in forma unor limbi ca de foc, in ziua Cincizecimii, cand peste Sfintii Apostli se pogoara duhul sfant sub forma limbilor de foc, implinindu-se astfel cuvintele Mantuitorului, care venind in incaperea unde erau adunati ucenicii Lui le-a zis: "Pace Voua! Precum m-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi”, si sufland peste ei a continuat: "luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, iertate vor fi si carora le veti tine, tinute vor fi”(Ioan 20, 23). Aceste cuvinte exprima puterea iertarii pacatele pe care apostolii au dobandit-o prin pogorarea Duhului Sfant in acel moment, dar arata si misiunea pe care apostolii trebuiau sa o insuseasca (Faptele Apostolilor cap.2).

Putem spune ca Sfanta Biserica este divina pentru ca a fost intemeiata de insusi Fiul lui Dumnezeu, iar umana este pentru ca a luat fiinta pentru mantuirea omului, dupa cum spune si Sfantul Ciprian, episcopul Cartaginei: "in afara Bisericii nu exista mantuire”.

Mantuitorul a trimis pe apostoli care au randuit episcopi, iar acestia, la randul lor, au hirotonit preoti, formandu-se in acest fel succesiunea apostolica prin care harul Duhului Sfant este prezent permanent in biserica. Caracterul succesiunii apostolice este unul pastoral-misionar, prin lucrarea Duhului Sfant.

Imediat dupa inaltarea la cer a Mantuitorului, crestinii se adunau in anumite locuri ca sa se roage impreuna. Sfantul Apostol Luca face referire la comunitatea infiintata in timpul apostolilor la Ierusalim. despre care el spune: "si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni. si tot sufletul era cuprins de teama, caci multe minuni si semne se faceau in Ierusalim prin apostoli, si mare frica ii stapanea pe toti. Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste. si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare. si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii. Laudand pe Dumnezeu si avand har la tot poporul. Iar Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau.” (Faptele Apostolilor 2, 42-47).

Sfantul Apostol Luca face referire la caracterul comunitar al rugaciunii, intonandu-se doxologii, cantari de psalmi si alte cantari de lauda preluate din cultul iudaic sinagogal. Nu se cunoaste continutul rugaciunilor si nici forma lor eclesiologica, dar, fara indoiala, unele rugaciuni erau euharistice, altele de invocare a numelui lui Iisus Hristos si Duhului Sfant, si altele erau rugaciuni de multumire.

Asadar, vedem ca scopul principal al acestor adunari de crestini o constituia Sfanta Euharistie, care de fapt era implinirea poruncii pe care a dat-o Mantuitorul la Cina cea de Taina, cand a luat painea si binecuvantand, a frant, si a dat ucenicilor Sai zicand: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu!”; luand apoi paharul si multumind, le-a dat lor zicand: “Beti dintru acesta toti - acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I Cor. 11, 24-25).

In Sfanta Scriptura ni se spune ca Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui. Avand in vedere faptul ca Hristos a indumnezeit trupul nostru prin intruparea Sa, iar Biserica este trupul lui Hristos pe care El a intemeiat-o pentru mantuirea omului, rolul Bisericii este acela de a indumnezei pe om.

Biserica este definita ca un organism, iar mantuirea noastra este posibila doar in cadrul acestui "organism”. Doar facand parte din acest "organism” al carui cap este Hristos se poate numi cineva membru al bisericii, iar acest lucru este posibil prin primirea Botezului. Cand primim aceasta Taina, noi devenim madulare ale lui Hristos, primim harul Duhului Sfant care se revarsa din omenitatea slavita a lui Hristos si insufleteste Trupul Sau care este Biserica.

Botezul ne face sa murim pacatului si sa inviem cu Hristos pentru o viata noua. Dar botezul nu ne transmite aceasta viata noua in starea ei desavarsita, in deplina sa maturitate. El ne da numai germenele, samanta care sadita in inimile noastre, nu poate sa ajunga la maturitate decat daca ne aducem fiecare in mod liber contributia.

Botezul lasa sa subziste in noi atractia pentru placerile si satisfactiile egoiste. Trebuie ca noi prin ascultarea Evangheliei, asa cum ea este transmisa de biserica, dar si prin invocarea lui Dumnezeu sa infranam pornirile noastre cele rele.

Asadar pentru a deveni madular al lui Hristos trebuie sa primim Botezul, dar indumnezeirea crestinului are loc prin ansamblul celor trei taine ale initierii crestine: Botezul, Mirungerea si Euharistia, pe care Biserica ortodoxa, conform traditiei sale nu le desparte niciodata. Prin Botez se savarseste moartea omului vechi. Botezul ne elibereaza de sub jugul diavolului, facandu-ne fii ai lui Dumnezeu. Mirungerea pecetluieste opera savarsita la Botez, dandu-ne puterea Duhului Sfant pentru a actiona dupa noua identitate care ne-a fost conferita. Euharistia este simbolul eficace al consumarii uniuniinuptiale a Bisericii si a fiecarii fiinte umane cu Hristos.

Totusi Sfintele Taine nu inlocuiesc efortul personal al nostru, dimpotriva ele il cer, provocandu-l si sustinandul.Ele nu confera Viata cea noua in starea sa desavarsita: harul lor este precum o samanta catre trebuie sa incolteasca, sa creasca si apoi sa aduca roade, dar nu intamplator ci prin libera noastra conlucrare.

Crestinul trebuie sa-si ia crucea si sa-i urmeze luiHristos, ca sa inteleaga personal ce inseamna Tainele prin consimtamantul liber la exigentele lui Dumnezeu exprimate in acelasi timp prin poruncilelegii evanghelice si prin chemarile launtrice ale Duhului Sfant.

Traim astazi intr-o societate in care omul acestui inceput de mileniu este nu doar o fiinta moderna, ci si una singura, egoista si lipsita de cele mai frumoase sentimente care innobileaza sufletul. O astfel de fiinta nici macar nu mai are capacitatea de a constientiza faptul ca traieste doar absenta prezentei lui Dumnezeu, astfel incat nu se mai poate defini si cunoaste pe sine insusi ca fiind chip al lui Dumnezeu. Lucrul acesta este posibil tocmai datorita faptului ca omul s-a departat de Creatorul sau si de Biserica.

Desi nu este o tendinta generala, de cele mai multe ori, crestinii merg la biserica doar pentru ca asa au apucat de la parintii sau bunicii lor si pentru ca participarea la slujbele bisericesti este o traditie frumoasa care trebuie mentinuta. in realitate lucrurile stau cu totul altfel. Mergand la biserica si asistand la slujbele divine, inclusiv la Sfanta Liturghie, crestinii participa la cea mai mare jertfa din intreaga istorie a omenirii, care s-a infaptuit pentru iertarea pacatelor noastre.

In acest context, trebuie sa intelegem ca participand la slujbele randuite de biserica, in special la Sfanta Liturghie, luam parte la cea mai mare minune care se poate infaptui, si anume transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului. Minunea transformarii darurilor nu este facuta prin puterea omului si nici nu poate fi priceputa omeneste, dar se infaptuieste prin mijlocirea omului si pentru om (adica prin intermediul preotului, dar care este sustinut in rugaciuni de credinciosi).

Omul este o unealta prin care lucreaza Dumnezeu si care are nevoie de hrana duhovniceasca pentru a-si imbunatati starea launtrica, iar hrana duhovniceasca o reprezinta Trupul si Sangele Mantuitorului. Dar pentru ca aceasta impartasire cu Trupul si Sangele Mantuitorului sa imbunatateasca starea de suflet a credinciosului, el trebuie sa pastreze o relatie vie cu Dumnezeu, indiferent de timp si spatiu, sa mentina comuniunea cu Cel care se jertfeste pentru iertarea pacatelor noastre. Participarea activa a credinciosului la toate evenimentele pe care le-am mentionat il mentin membru viu si lucrator al Bisericii lui Hristos. Doar biserica ii ofera credinciosului cadrul necesar pentru mantuirea sufletului.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

31 Ianuarie 2014

Vizualizari: 1542

Voteaza:

Biserica Slujitoare 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE