Delimitarea revelatiei divine fata de falsele teofanii

Delimitarea  revelatiei  divine fata  de  falsele  teofanii Mareste imaginea.


Delimitarea  revelatiei  divine fata  de  falsele  teofanii

 

 

Sfanta Scriptura a Vechiului Testament afirma in numeroase texte imposibilitatea vederii lui Dumnezeu in viata pamanteasca pana la venirea Fiului lui Dumnezeu intrupat adica a Domnului nostru Iisus Hristos (Iesire 33, 23; Iesire 19, 21; Judecatori 13, 22; Iov, 19 26).

 

Sfintii Parinti au interpretat textele din Vechiul Testament care relateaza vederi sau"vedenii" ale lui Dumnezeu in sensul ca omul nu poate vedea Fiinta lui Dumnezeu si ca de fapt a fost vazut chipul, imaginea, asemanarea sau reprezentarea lui Dumnezeu, in stransa legatura cu chipul lui Hristos cel ce avea sa vina.

 

Astfel, Sfantul Grigorie de Nyssa spune despre cortul vazut de Moise in intunericul de pe Muntele Sinai :"Dar ce este cortul acela nefacut de mana, aratat lui Moise pe munte, la care i se porunceste sa ia aminte ca la un arhetip (primul model) ca prin alcatuirea facuta de mana sa arate minunea nefacuta de mana? Vezi sa faci, zice, toate dupa chipul aratat tie in munte" (Iesire 25, 4,9 Si 40).  Cortul acesta este Hristos, puterea si intelepciunea lui Dumnezeu".

 

Sfantul Chiril al Alexandriei arata cu privire la vedeniile proorocului Isaia (6, 1-3) si ale proorocului   Iezechiil (1, 26-28): Dar sfintii prooroci ca au vazut pe Domnul Savaot nu au spus deloc o minciuna. Caci ei nu au afirmat in cuvantul lor ca au vazut natura lui Dumnezeu insasi si nici nu au vazut ce este Dumnezeu in Fiinta Sa; ci ei spuneau numai ca"aceasta viziune a noastra era chipul slavei lui Dumnezeu". Nici cetele ingeresti nu pot vedea sau cunoaste Fiinta lui Dumnezeu si acest adevar il arata explicit Sfantul Ioan Gura de Aur, interpretand cuvintele Sfantului Evanghelist Ioan:"Pe Dumnezeu nu L-a vazut vreodata nimeni. Fiul Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela a spus despre El" (Ioan 1, 18). Daca ingerii ar fi vazut Fiinta lui Dumnezeu, n-ar  fi spus Evanghelistul Ioan   ca numai Fiul Cel Unul  ne-a"vorbit" despre Dumnezeu. Deci, cand auzi "pe  Dumnezeu nimenea   nu L-a vazut vreodata", socotesti ca auzi ca pe Dumnezeu nimenea nu L-a cunoscut  in  chip fiintial in toata exactitatea. Si cand auzi despre serafimi ca si-au intors ochii si si-au acoperit vederea...,   proorocul nu zice altceva decat ca nu pot suporta cunostinta Lui clara si exacta..." .

 

Prin urmare, Dumnezeu nu S-a aratat si nu a fost vazut in fiinta Sa si toate viziunile facute profetilor in Vechiul Testament nu erau decat manifestari extraordinare ale unor realitati coplesitoare in forme accesibile posibilitatilor omenesti de cunoastere, dar care au avut rolul de a pregati marea descoperire a adevarului dumnezeiesc din Noul Testament, prin Fiul lui Dumnezeu intrupat."Trebuie sa admitem un progres in revelarea lucrarilor tainice dumnezeiesti: un progres cantitativ si calitativ in sensul ca in Noul Testament au fost descoperite adevaruri necuprinse in Vechiul Testament. Astfel, acelasi adevar descoperit prin profeti, a fost predat intr-un mod mai clar si mai precis de catre Iisus Hristos si de catre Apostolii Sai. A existat deci"o nedeplinatate a prezentei lui Dumnezeu in imaginile Vechiului Testament".

 

Intr-adevar, dupa invatatura crestina, vederea sau descoperirea lui Dumnezeu cea mai deplina s-a realizat prin intruparea Fiului lui Dumnezeu. In Fiul lui Dumnezeu intrupat se gaseste cea mai inalta forma si gradul maxim de descoperire a lui Dumnezeu deoarece prin El ni se reveleaza"existenta dumnezeiasca unica si concreta". Fiul face cunoscut pe Tatal (Ioan 1, 18) si instiinteaza sau prezice, fagaduind venirea Sfantului Duh (Ioan 15, 26). Dar El nu face cunoscut pe Tatal din afara ci si prin faptul ca-L reprezinta"personal si antologic". In legatura cu aceasta, un mare teolog al Bisericii noastre subliniaza special ca"inainte de Hristos, in Vechiul Testament, Dumnezeu nu Se salasluieste in gradul acesta deplin si definitiv intr-o forma creata umana. Dumnezeu aparea trecator si numai printr-una sau alta din energiile Sale, intr-o forma vazuta. Acestea erau altfel de imagini ale Revelatiei divine. Asa a fost norul sau stalpul de foc care conducea pe israeliti in pustie (Iesire 13, 21-22), focul ce a mistuit jertfa lui Ilie, adierea de vant ce s-a aratat aceluiasi (II Regi 19, 2). Unele din aceste prezente ale lui Dumnezeu sunt mai statornice dar nici ele nu sunt decat prezente prin energie de la distanta, nu intrupari personale, care sa faca posibila o manifestare continua a lui Dumnezeu prin acte personale neechivoce". De aceea, in Biserica icoanele si Sfintele Taine sunt"o tinere mereu prezenta si lucratoare in constiinta si viata credinciosilor a imaginii reale, ontologice a lui Dumnezeu, care este Hristos sau mai precis umanitatea lui Hristos".

 

Insusi Mantuitorul arata ca pana la intruparea Sa nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu:"Nu doar ca pe Tatal L-a vazut cineva, decat numai Cel ce este de la Dumnezeu; Acesta L-a vazut pe Tatal" (Ioan 6,46; 14, 7) si deci"cel ce vede pe Fiul vede pe Tatal" (Ioan 12, 45). Dar Fiinta lui Dumnezeu ramane pe mai departe pentru credincios inaccesibila pentru cunoastere si vedere. Cand Mantuitorul Hristos invata ca pana la venirea Sa nimeni n-a vazut pe Dumnezeu, El indica de fapt cunoasterea desavarsita a lui Dumnezeu, in Persoana Logosului intrupat, combatand false teofanii de genul celor amintite inainte. La fel va face si Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Coloseni, in care combate fenomene false anghelofanice, precizand ca"Acesta (Hristos) este chipul lui Dumnezeu celui"nevazut", mai intai nascut decat toata faptura" (1, 15).

 

Dar in Evanghelia Sfantului Ioan Teologul, Fiul lui Dumnezeu intrupat fagaduieste sa Se arate in continuare celor care Ii urmeaza."Deci cum ? - intreaba Sfantul Grigorie Palama. Prin pazirea poruncilor. Caci celui ce le pazeste pe acestea, Domnul ia fagaduit aratarea Sa si a Tatalui. Caci zice: ,,De Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si la el vom veni si lacas la el ne vom face si Eu Ma voi arata lui" (Ioan 15 23). Sfintii Parinti si scriitori bisericesti au afirmat - potrivit fagaduintei Mantuitorului si cuvintelor Sfantului Ioan Teologul:"il vom vedea pe El asa cum este El" (I Ioan 3, 2) -, posibilitatea vederii lui Dumnezeu inca in aceasta viata dar pe care pot sa o aiba numai dreptii si sfintii. Sfantul Simeon Noul Teolog si mai ales Sfantul Grigorie Palama au afirmat impreuna cu intreaga miscare isihasta pornita de la Muntele Athos posibilitatea de a-L vedea pe Dumnezeu sau mai exact de a contempla energiile Sale necreate, adica lumina dumnezeiasca similara celei care L-a invaluit pe Mantuitorul Hristos impreuna cu Sfintii Apostoli Petru, Iacob si Ioan pe Muntele Taborului. Sa observam ca pentru sfintii isihasti nu poate exista decat o viziune a energiilor necreate ale lui Dumnezeu si nu a Fiintei lui Dumnezeu, cum explica Sfantul Grigorie Palama: "Altceva este, asadar, natura lui Dumnezeu si altceva (este) slava Lui, desi sunt nedespartite".

 

Biserica si-a apropiat trairea duhovniceasca a Sfintilor Parinti si in general din traditia duhovniceasca rasariteana, pentru ca ea nu se realizeaza oricum si oricnd, oriunde si la intamplare sau declansate in mod arbitrar de niste forte obscure, necunoscute. Ea presupune o invrednicire, un gand spre desavarsire, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu.

 

Sfantul Grigorie de Nyssa arata ca nici ingerii nu au nevoie de imaginatie pentru ca realitatea dumnezeiasca pe care o vad este mai presus de orice imaginatie. Si de aceea Parintii Bisericii atentioneaza asupra oricaror imagini, inchipuiri, viziuni, pentru ca in Hristos crestinii"au mai mult decat orice imaginatie. Ei avertizeaza chiar impotriva imaginilor si viziunilor care ar avea ca obiect pe Hristos, caci prin credinta si traire noi stim despre adancimile teandrice ale lui Dumnezeu mai mult decat ne pot ajuta imaginile sau viziunile despre El".

 

In Pateric vedem cum au inteles Parintii vietii duhovnicesti revelatiile particulare. Astfel Diadoh al Foticeii arata ca"desi exista criterii de distingere (ale falselor teofanii) sufletul se poate usor amagi". Iar Sfantul Pahomie, intemeietorul vietii monahale de obste, spune ca"cea mai minunata viziune este un om care se distinge prin puritatea  si  smerenia sufletului sau". Biserica a canonizat pe sfinti nu pentru vedeniile lor, ci pentru sfintenia vietii lor. Propriu-zis, prin trairea si vrednicia de care au fost capabile sufletele virtuoase, se intelege nu o impartasire din Fiinta lui Dumnezeu, ci din sfintenia Lui. De asemenea,"in intalnirea ce are loc in cadrul revelational subiectul uman pastreaza constiinta deosebirii sale de realitatea dumnezeiasca, caci se distinge atat pe sine cat si realitatea care l-a modelat, ca factori ce s-au intalnit fara sa se contopeasca". Nu aceasta se petrece sub influenta halucinatiei sau a drogurilor.

 

Trebuie cercetat cu deosebita atentie actul revelational care, dupa invatatura Bisericii, este"in primul rand : o descoperire de adevaruri doctrinale si morale de catre Dumnezeu; intr-al doilea rand: o mijlocire a acestor adevaruri descoperite de catre anumiti barbati alesi si inspirati si intr-al treilea rand : o primire curata a acestor adevaruri de catre credinciosi". Din cauza neintelegerii sensului adevarat al raportului dintre cei trei factori revelationali: - autorul, mijlocitorul si primitorul - s-a dat nastere la unele conceptii gresite despre structura revelatiei care au avut consecinte grave printre care si aparitia falselor teofanii. Toate teofaniile false au de altfel o cauzalitate naturala, explicabila prin mijloace critice. Criteriologia lor precizeaza : a) originea naturala a acestor fenomene ; b) caracterul vizionarilor; c) fenomenalitatea diverselor aparitii si vedenii.

 

Falsele teofanii au un adevarat proces de nastere, maturizare si disparitie. Ele pornesc de multe ori de la fapte naturale, explicabile, spre a deveni fantastice si de nerecunoscut, datorita unor interpretari subiective, lipsite de esenta mesajului pe care il proclama. De asemenea, nu trebuie confundata inspiratia biblica cu contributia personala sau halucinatia. Nimeni nu poate fi un nou prooroc pentru ca dupa cuvintele Scripturii:"s-a pecetluit vedenia si proorocul" (Daniil 9, 24). Cum am aratat, harismele din Biserica din vremea Apostolilor (primara) au incetat odata cu constituirea Bisericii si cu implinirea Revelatiei lui Hristos, transmisa prin Duhul Sfant Apostolilor si numai lor. Biserica Ortodoxa nu a acordat atributul de minuni mijloacelor terapeutice, psihiatrice, telepatice, hipnotice de care fac uz religiile naturiste in scopul de a dovedi paternitatea divina a minunilor savarsite de unii initiati sau intemeietorii religiilor lor. Trairea religioasa crestina adevarata este cea conforma cu adevarurile revelate de Dumnezeu in si prin Hristos si propoveduite de Biserica."Pretinsele aparitii ale lui Dumnezeu si ale unor sfinti nu fac altceva decat sa se substituie in chip fraudulos adevaratului obiect al actului religios". 

 

Pr. Constantin Leonte

 

 

  

13 Iulie 2012

Vizualizari: 4233

Voteaza:

Delimitarea revelatiei divine fata de falsele teofanii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE