Legatura fireasca si suprafireasca a Maicii Domnului cu Hristos

Legatura fireasca si suprafireasca a Maicii Domnului cu Hristos Mareste imaginea.

Legatura fireasca si suprafireasca a Maicii Domnului cu dumnezeiescul ei Fiu, Iisus Hristos

Mai intai trebuie specificat faptul ca teologia ortodoxa nu urmareste sa creeze ideea unui paralelism intre mijlocirea unica a Fiului lui Dumnezeu intrupat si mijlocirea Maicii Domnului, care sa conduca la o egalizare intre Mantuitorul si Prea Sfanta Sa Maica. Termenul liturgic folosit de Biserica pentru a descrie natura acestei mijlociri a Maicii Domnului, care se indreapta spre Fiul ei, este cel de "solitoare", care exprima interventia iubitoare a Maicii in favoarea credinciosilor, dupa modelul oferit in Cana Galileii. in acest sens toti sfintii si dreptii din ceruri sunt "solitorii nostri catre Hristos". Aceasta interventie a sfintilor si in special a Maicii Domnului reprezinta o expresie concreta a "comuniunii sfintilor", manifestata, in opinia ortodoxa, printr-un neincetat schimb de bunuri duhovnicesti, de rugaciuni de la cei vii pentru cei raposati, de mijlocire, de la cei drepti pentru cei ce se nevoiesc inca in aceasta viata".

Daca prin credinta si prin har toti credinciosii devin "frati" ai lui Hristos, si fii ai lui Dumnezeu in plan spiritual, Maica Domnului se afla intr-o dubla legatura de rudenie cu Mantuitorul: una spirituala, si alta trupesca, de sange.

Cea spirituala sau suprafiresca se fundamenteaza pe harul proniator si mantuitor prin care insusi Logosul divin creator, Fiul Tatalui, a ales-o Siesi, ca vas ales al Duhului Sfant, pentru a-Si lua trup din ea. In acest sens rudenia spirituala precede pe cea trupesca dar o si urmeaza. Aceasta intrucat, atat in timpul zamislirii feciorelnice, al purtarii in pantece, al nasterii si al intregii vieti omenesti pe pamant a Mantuitorului, relatia dintre ipostasul divin al Fiului si cel uman al Maicii Sale, a cunoscut o unitate neatinsa pana atunci intre Dumnezeu si om si neegalata de atunci pana astazi.

Tot unica si irepetabila esta si rudenia de sange sau legatura fireasca, prin natura umana, intre Mama si Fiu. In teologia si spiritualitatea ortodoxa se accentueaza permanent atributul de Nascatoare de Dumnezeu sau Maica a Lui, tocmai pentru ca aceasta "exprima raportul de profunda intimitate ce s-a stabilit intre Sfanta Fecioara Maria si Fiul lui Dumnezeu intrupat. Daca prin cuvantul Fecioara se indica mai mult initiativa divina de intrupare a Fiului, cuvintele de Nascatoare si Maica a lui Dumnezeu redau rolul si raportul ei pozitiv cu Cel ce s-a intrupat". Prin nasterea supranaturala din Sfanta Fecioara, pentru prima data in istoria creatiei Dumnezeu primeste ceva de la faptura mainilor Sale: trup si sange, pentru a-si configura firea Sa umana. El este primitor, iar omul (Sfanta Fecioara Maria) daruitor. Prin bunavointa si chenoza "Dumnezeu Cuvantul se asaza intr-un raport real de Fiu fata de cea care ii devine Mama, primind din fiinta ei o parte si un nou mod aj existentei Lui. Chiar daca numai o parte a Lui isi ia existenta din ea, El se aseaza intreg fata de ea in aceasta relatie de primitor de existenta".

Interactiunea dintre rudenia duhovniceasca si cea trupesca a Maicii Domnului cu Fiul ei, adanceste continuu aceasta relatie si legatura personala, ajungandu-se la o interioritate si intersubiectivitate apofatica si de neegalat. Chiar daca planurile carora apartin cele doua ipostasuri sunt distincte, cel necreat al Fiului lui Dumnezeu si cel creat ar Maicii Sale, ele se intersecteaza total si plenar, reala fiind inomenirea Fiului si reala fiind si indumnezeirea Sfintei Fecioare Maria, o indumnezeire prin har desigur. Schimbul tainic care are loc intre Mama si Fiu este concomitent divin si uman: Mama daruieste trup din trupul ei, iar Fiul divin, harul si toate darurile Duhului Sfant, care, prin intermediul firii umane a Mantuitorului sunt daruite Maicii Sale, care le improprieaza sau le subiectiveaza. Solidaritatea sau comuniunea care se creeaza intre firea umana a Fiului intrupat si firea sau fiinta Sfintei Fecioare Maria, depaseste cu mult granitele creatului, datorita lucrarii teandrice a Mantuitorului, care, inainte de a se indrepta catre intreaga omenire s-a indreptat spre persoana Prea Sfintei Sale Maici.

Parintele Staniloae surprinde exact complexitatea relatiei interioare dintre Maica Domnului si Fiul ei dumnezeiesc, facand urmatoarele remarci: "Am fost obisnuiti sa vedem numai ceea ce a dat Fecioara Domnului, prin alcatuirea trupului Lui din trupul ei, si prin formarea sufletului si a mintii Lui omenesti din sufletul si mintea ei. Dar am fost mai putin obisnuiti sa vedem ce a dat prezenta de lumina si de puritate a Ipostasului Cuvantului, trupului si sufletului Fecioarei, in timpul cat se afla in aceasta unire cu ea, in pantecele ei. Nu trebuia sa devina sub inraurirea ipostasului dumnezeiesc atotcurata cea care devenea Maica Acestui Ipostas atotcurat, care devenea Om, comunicandu-l din ea o fire atotcurata? A coborat Duhul Sfant in ea, fara sa-i dea odata cu puterea de a naste pe Cuvantul Dumnezeiesc in mod mai presus de fire, si sfintenia?"

Daca avem in vedere faptul ca in momentul intruparii Fiului lui Dumnezeu, Sfintei Fecioare i se sterge pacatul stramosesc, intelegem ca nu mai exista acum nici un obstacol obiectiv in calea primirii intregului har dumnezeiesc, care va rodi in persoana Maicii Domnului nesfarsitul sir al darurilor Duhului Sfant. Intr-adevar, sfintenia de care se umple persoana ei in acel ceas binecuvantat de Dumnezeu, prin prezenta simultana a Duhului Sfant, Care "se coboara" peste ipostasul ei si al Fiului si Cuvantul Tatalui, Care se intrupa, este incomparabila cu tot ce cunoscuse istoria umana pana atunci. Aceasta sfintenie, cu mult mai inalta decat cea castigata de Sfanta Fecioara Maria in templul din Ierusalim, echivala cu o daruire totala a ei lui Dumnezeu, prin Fiul, Caruia I se face Mama si prin Duhul Sfant, caruia i se face Templu sau Biserica. Taina sfinteniei desavarsite de care se umple Maica Domnului are, in ultima instanta, cu fundament al ei taina unirii ipostatice care s-a lucrat, ca intr-un laborator, in persoana ei, plenar curatita si total daruita Domnului ei.

Sfantul Efrem Sirul, intr-unul din imnele inchinate Nasterii Domnului afirma starea de interioritate reciproca dintre Mama si Fiu, prin cuvintele pe care I le atribuie Sfintei Fecioare Maria: "Ma poarta Copilul, pe care il purtam eu". Ea il purta in sanul ei ca Mama, El o purta in calitatea de Creator si Proniator al ei, ca si al intregii umanitati; ei I se face, insa, si Mantuitor prin faptul ca o curata de pacatul lui Adam si pune, prin aceasta, inceput transfigurarii sau indumnezeirii ei.

Relatia de interioritate reciproca a Maicii Domnului cu Fiul ei si Mantuitorul lumii, anticipa si prefigureaza acelasi tip de relatie dintre Hristos si Biserica Sa. In chip asemanator Maicii Domnului, Biserica il are in sine, in mod tainic, pe Mantuitorul, Care este Capul ei nevazut; in acelasi timp El este si deasupra ei, ridicandu-o, prin istoria condusa de El ca Pantocrator, spre imparatia Prea Sfintei Treimi, care este scopul Bisericii. In plan spiritual, prin Botez si Sfanta Euharistie, fiecare credincios il poarta in sine, apofatic, pe Hristos Domnul, fiind, insa, e! insusi purtat sau condus de Acesta, prin Duhul Sfant, spre o unire tot mai adanca cu El.

Revenind la taina maternitatii divine a Prea Sfintei Fecioare Maria, putem concluziona, referitor la unitatea suprema dintre Mama si Fiu, ca nici o clipa El nu a fost pasiv, ca Dumnezeu, in pantecele ei, zidindu-si, prin Duhul Sfant, cortul Lui omenesc, parga a umanitatii restaurate si innoite, prin Taina intruparii Fiului lui Dumnezeu, descifram unitatea indisolubila, cu efect soteriologic, dintre Maica Domnului si Mantuitorul Hristos, atat cat poate mintea omeneasca sa inteleaga prin credinta; cu mult mai mult se descopera, insa, prin experienta mistica a oamenilor duhovnicesti, facuta in Biserica, prin darul Duhului Sfant.

Cert este ca, prin puterea Sa dumnezeiasca, Fiul si Cuvantul Tatalui "a facut-o Maica a Lui, zamislindu-l cu pastrarea fecioriei sale. A facut-o din roaba, imparateasa; S-a unit cu ea mai mult decat cu Serafimii si cu Heruvimii. Iar prin toate acestea a umplut-o de sfintenie, fiindca Sfant este si El".

Descrierea si analiza reiatlei duble, trupesti si duhovnicesti, ce leaga pentru vesnicie pe Maica Domnului de Fiul Sau ( asa cum tot pentru vesnicie este si unirea iposta-tica a celor doua firi in persoana Mantuitorului ), nu ar fi completa, fara o referire la dimensiunea ei eshatoiogica. Prin adormirea sau mutarea ei la cer, atat cu sufletul cat si cu trupul, prin starea de inviere de care s-a invrednicit prin puterea si iubirea Fiului sau, Maica Domnului se afla acum, dupa credinta Bisericii, intr-o maxima si apofatica apropiere de Dumnezeu-Cuvantul, inomenit prin ea pentru vesnicie, apropiere ce depaseste in intensitate pe cea a ingerilor si a celorlati sfinti. Ori, tocmai aceasta apropiere, la care se adauga "indraznirea de maica", constituie izvorul puterii de rugaciune pe care o aduce Fiului sau, nu pentru sine, ci pentru intreaga umanitate, care este faptura sau creatia Fiului ei si Dumnezeului nostru. Iubirea ei de mama se arata, innoita si indumnezeita, necontenit fata de Fiul ei, iar prin El si cu puterea Lui, se extinde la toti cei ce cred in El, devenind prin aceasta fiii ei spirituali.

Paradoxal, dar perfect real, in baza maternitatii ei divine, in care ne cuprinde spiritual pe toti, care ii suntem ei incredintati, precum odinioara Sfantul loan Evanghelistul, Maica Domnului se roaga pentru noi Fiului sau, inca din momentul botezului nostru, fiindca de atunci incepe infierea noastra spirituala de catre Dumnezeu - Tatal, careia ii corespunde duhovni-ceste, infierea nostra si de catre Maica Domnului. in acest sens duhovnicesc si haric, interventia, solirea sau mijlocirea Maicii Domnului, nu are nici o conotatie juridica, nu diminueaza cu nimic rolul de Unic Mijlocitor al Fiului ei la Dumnezeu - Tatal. Dimpotriva, pune si mai mult in lumina, marea iubire de oameni a lui Hristos Mantuitorul, Care se bucura cu fiecare afirmare a maternitatii spirituale a Prea Curatei Sale Maici, fata de credinciosi. Iar credinciosii, intrand, prin harul rugaciunii lor, al Duhului Sfant, in relatie duhovniceasca cu Maica Domnului, intra in relatie directa si plenara cu Fiul ei dumnezeiesc, caci unde este Maica acolo este si Fiul ei. Nu poate fi conceputa o distanta sau un interval intre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Fiul sau, asa cum, in plan necreat, nu exista o distanta, cat de infima, intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Cel nascut din veci din Tatal, ramane, ca om, nascut pentru totdeauna din Sfanta Sa Maica; afirmarea filiatiei sale umane, ii produce bucurie Mantuitorului, caci ea inseamna dovada de netagaduit a iubirii Sale de oameni, pentru care a acceptat sa devina Fiu al omului, ramanand Fiu al lui Dumnezeu.

Sfantul Petru Damaschin indica faptul ca prin rugaciunile adresate Maicii Domnului credinciosii cer de la Hristos Domnul ca sa se invredniceasca de harul si darurile date ei de catre Iubitorul de oameni. "Lui Hristos deci, crezand si eu nevrednicul, rogu-te stapana, sa-mi daruiasca simtirea darurilor tale si ale celorlalti sfinti." Maica Domnului se bucura de rugaciunile ce I se adreseaza, vazand in aceasta cinstire a ei lauda adusa Fiului ei, Cel care a invrednicit-o sa devina Mama a Lui. Primind rugaciunile credinciosilor, le uneste cu ale sale si le duce lui Hristos Mantuitorul, amintindu-l ca totdeauna i-a ascultat si implinit cererile.

Primind rugaciunile Maicii Sale pentru credinciosi, pe langa implinirea cererilor acestora, Mantuitorul Hristos vrea sa sporeasca evlavia si credinta lor, dupa modelul Maicii Sfinte si mai ales sa repete, la nivel spiritual, nu trupesc, zamislirea tainica a Lui in credinciosi. Asa intelege lucrurile acestea tainice si minunate Sfantul Simeon Noul Teolog care afirma faptul ca toti sfintii zamislesc in ei pe Cuvantul lui Dumnezeu in chip apropiat cu Nascatoarea de Dumnezeu si il nasc pe El si El se naste in ei si ei se nasc din El: "Asadar, crezand din tot sufletul si caindu-ne cu caldura, zamislim cum s-a spus, pe Cuvantul lui Dumnezeu in inimle noastre fecioare si curate. Si precum pe aceea, fiindca era preaneprihanita, nu a topit-o focul dumnezeirii, asa nici pe noi nu ne topeste daca avem inimile curate si neprihanite, ci se face in noi roua din cer si izvor de apa si rau de viata nemuritoare." Aceasta zamislire tainica, spirituala, a Cuvantului lui Dumnezeu intrupat in credinciosi, care incepe la Sfantul Botez, se desavarseste la fiecare Sfanta Taina pe care acestia o primesc; nasterea duhovniceasca a Mantuitorului in noi pune si mai mult in lumina insemnatatea nasterii Sale trupesti din Sfanta Fecioara Maria, indicand-o ca model spiritual, necesar cresterii in credinta si virtute.

Pr. Conf. Dr. Stefan Buchiu

Pe aceeaşi temă

25 Martie 2019

Vizualizari: 17489

Voteaza:

Legatura fireasca si suprafireasca a Maicii Domnului cu Hristos 1.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE