Raportul Sfintei Fecioare cu lumea vazuta, nevazuta si cu Sfanta Treime

Raportul Sfintei Fecioare cu lumea vazuta, nevazuta si cu Sfanta Treime Mareste imaginea.

Raportul Sfintei Fecioare cu lumea vazuta, nevazuta si cu Sfanta Treime

Maica Domnului este cunoscuta ca mijlocitoare inca de la inceputul Bisericii crestine. Adevarul acesta despre Sfanta Fecioara s-a transmis din generatie in generatie; ea a incalzit inimile credinciosilor crestini de-a lungul veacurilor; ea a inspirat pana alcatuitorilor de rugaciuni si de cantari bisericesti; ea a inaripat nadejdile de mai bine a celor din suferinte si din nevoi; ea a intarit curajul lor in lupta cu greutatile vietii. Cele mai numeroase icoane din bisericile presarate de-a lungul si de-a latul crestinatatii, pe campii, pe munti si pe vai, sunt icoanele Sfintei Fecioare si nu gresim daca spunem ca nu exista casa de crestin evlavios in care, printre celelalte icoane, sa nu se gaseasca si icoana Maicii Domnului.

Este credinta aceasta in puterea mijlocitoare a Sfintei Fecioare, o credinta desdemonica, o credinta idolatra, o credinta protivnica spiritului adevarat al crestinismului, asa cum vor sa convinga lumea urmasii de azi ai iconoclastilor de ieri ? Sau credinta aceasta reprezinta unul dintre cele mai categorice adevaruri ale religiei noastre ?

Daca marele apostol al neamurilor ne spune ca mantuirea noastra s-a facut numai prin jertfa de pe cruce a Domnului (Evrei 10, 10), apoi el infatiseaza cu aceasta insasi esenta crestinismului. Nu este cu putinta impacarea cu Dumnezeu decat numai prin jertfa Lui, prezenta de-a pururea pe altarul Bisericii crestine in taina Sfintei Euharistii. Dar impartasirea noastra din jertfa Domnului nu trebuie sa se faca "spre judecata si spre osanda". Este nevoie de o intreaga pregatire: de o viata dusa la un anumit nivel duhovnicesc, pe care de cele mai multe ori nu-l putem atinge, oricat ne-am stradui. Pentru iertarea acestor calcari de lege "cu stiinta sau cu nestiinta", pentru iertarea noastra prealabila de catre Dumnezeu, in vederea infatisarii noastre inaintea Focului celui Mistuitor din Sfintele Taine, avem nevoie de alti mijlocitori. Acestia nu savarsesc prin ei insasi mantuirea nostra; nu se substituie lui Hristos, dar ne dau un puternic ajutor pe calea cea buna, ne apropie mai mult de Dumnezeu, mijlocindu-ne de la El cele de care avem nevoie. Dintre acesti mijlocitori intre cer si pamant nici unul nu e mai presus de Maica Domnului. Numai ea a mijlocit totul si numai ea L-a mijlocit pe insusi Mantuitorul, "Ea este mijlocitoare pentru neamul omenesc si face legatura intre Dumnezeu si om, ca om preaslavit si indumnezeit. Daca Domnul este Mijlocitor si Arhiereu, in calitate de autojertfitor, apoi ea este mijlocitoare in fata Lui si poarta, in aceasta calitate, dupa vedenia tui Andrei cel nebun pentru Hristos, omofor, ca o rugatoare in fata Fiului (omenirea se roaga prin omenirea indumnezeita a Maicii Domnului). El uneste in sine doua firi, iar ea prin sine sustine si inalta catre Dumnezeu omenirea si intreaga faptura".

Calitatea de mijlocitoare intre cer si pamant a Maicii Domnului nu este o calitate pe care o atribuie mintea omeneasca sub vapaia simtamantului religios, nu este o inflacarare a imaginatiei religioase, ci este o taina hotarata de sus, pe care o constatam cu supunere si o credem cu putere. Ca si pururea fecioria si materninatea divina, tot astfel si calitatea de mijlocitoare a Maicii lui Dumne zeu sunt lucruri inalienabile, sunt calitati pe care Sfanta Fecioara le-a avut pe pamant si pe care le are de-a pururea si in ceruri. Ea este floarea nestri-caciunii, ea este usa mantuirii.

Raportul cu oamenii

S-a parut oarecum ca rugaciunile pe care credinciosii le aduc Sfintei Fecioare sunt uneori exagerate. Este o ingrijorare care nu-si are nici un temei. Toate rugaciunile din cartile de slujba ale sfintei noastre Biserici ii atribuie Maicii Domnului puteri izbavitoare si mantuitoare. Desigur, ca izbavirea pe care o cerem si pe care o dobandim de la Sfanta Fecioara nu este una si aceeasi cu mantuirea care s-a revarsat asupra noastra din jertfa de pe cruce a Domnului; totusi una este in legatura cu cealalta, cea dintai avand in cea din urma, fiind prilejuita de ea si infatisandu-se ca o consecinta a ei.

Maica Domnului mijloceste celor ce alearga cu credinta la ea pe de o parte prin harul dumnezeiesc care se revarsa in toate membrele trupului Bisericii din Capul care este Hristos, iar pe de alta parte face legatura intre membrele Bisericii si Capul Bisericii care este Hristos. Teofan al Niceei o numeste in felul acesta "gatul trupului tainic al lui Hristos" si arata ca nici un har nu se da decat numai prin ea: " si precum capul acesta sta deasupra intregului trup, fiind singurul care nu are partasi deopotriva statator in treapta, ci este incepatorul intregii plinatati a Duhului celui de viata facator, ma-surandu-l si impartindu-l pe acesta in chip proportional tuturor madularelor... tot asa si acest gat demn de Dumnezeu si iluminat de razele dumnezeiescului Duh, fiind asezat singur deasupra intregului trup, nu are partasi si deopotriva statator ta treapta, ci este, cum s-a spus, al doilea in treapta, asezat indata dupa cap, ca mijlocitor si legatura intre cap si trup. De aceea, ne-avand pe nimeni de aceeasi treapta, cum am spus mai inainte, se face si acesta incepator si primitor al intregii deplinatati dumnezeiesti si de viata facatoare, care se procura de la cap prin ei tuturor madularelor trupului". Rugaciunile pe care i le adreseaza credinciosii sunt cum nu se poate mai potrivite, caci ea scoate din primejdii pe cei ce i se roaga cu evlavie, "Bucura-te cea plina de dar" o canta Biserica. Ea nu este numai plina de dar, ea este aceea prin care ne vine darul, ea este impartitoare de dar. Hristos, cu toata plenitudinea de har cata se poate impartasi peste tot credinciosilor, nu e in afara de Maica Sa, de inima Bisericii, cum nu e in afara de Biserica. In sensul acesta, se poate spune pe de o parte, cu sfintii scriitori ai Bisericii ca prin Maica Domnului nu se dau nu numai darurile, ci si harurile, intrucat Hristos lucreaza asupra noastra din ea si intrucat intentia Lui raspunde intentiei ei si se uneste cu ea; pe de alta parte, ca prin ea nu ni se da propriu-zis harul mantuitor, ci numai daruri, intrucat nu intentia ei cu privire la noi ne mantu-ieste de fapt, ci intentia lui Hristos cel nedespartit de ea; intentia ei, luata in sine, ne este numai spre ajutor, prin rugaciunile catre Fiul ei si prin ceea ce poate emana direct din insasi aceasta intentie, a celei pline de har".

Credinta noastra de veacuri intelege mijlocirea Sfintei Fecioare, isi pune nadejdea in rugaciunile ei si pozitia ei este bine determinata in procesul de mantuire al neamului omenesc. Ea nu ne izoleaza de Hristos, cum lasa sa se inteleaga pe alocuri un duh strain de Ortodoxie. Daca ea este "singura usa prin care a trecut Cuvantul", apoi tot ea este si "dumnezeiasca intrare a celor ce se mantuiesc" si "podul care ii trece la cer pe cei de pe pamant". Daca "recunoastem preotului si arhiereului pamantesc o mijlocire, sa nu-i recunoastem ei o oarecare tainica mijlocire ? O punem mai prejos decat un preot sau arhiereu pamantesc ? Maica Domnului e socotita in viziune ortodoxa cel mai inalt arhiereu dupa Hristos". Ea este floarea omenirii, ca tot ceea ce a avut omenirea mai bun, si s-a facut partasa harului dumnezeiesc mai mult decat oricare alta creatura. A elimina pe Maica Domnului din raportul intre mine si Hristos inseamna a elimina insasi Biserica, dat fiind ca cel mai nemijlocit unit cu Hristos madular al acestuia, deci cel mai central madular al ei, este Maica Domnului".

Raportul cu sfintii

Daca trecem, acum si largim notiunea de Biserica, gandindu-ne si la Biserica nevazuta, vom putea intelege raportul in care se gaseste Sfanta Fecioara cu sfintii. Dupa cum citim in Acatistul Maicii Domnului, Sfanta Fecioara este numita printre altele si "masa care porti indestularea milostivirilor" si indraznirea cea nebiruita a purtatorilor de chinuri". Este cu neputinta sa ajunga cineva la sfintenie altfel decat prin Maica lui Dumnezeu. Ea este ajuta-toarea tuturor celor ce se straduiesc sa "inainteze" pe calea cea stramta", ea este cu adevarat "corabia celor ce vor sa se mantuiasca". Sfintenie inseamna traire in duh si in adevar, imitarea, cit e cu putinta, a lui Dumnezeu, impartasirea cu El inseamna asemanarea cu Dumnezeu, indumnezeirea. Dar sfintii participa la sfintenia lui Dumnezeu prin impartasirea lor cu harul sfintitor al Duhului Sfant, pe cand Fecioara este ea insasi pnevmatofora (purtatoare de har -n. ed). Numai ei i s-a spus, dintre toti pamantenii: "Duhul Sfant va veni asupra ta si puterea celui Prea inalt te va umbri" (Luca 1, 35). "Maica Domnului - zice Bulgakoff - nu se mai man-tuie, fiindca mantuirea ei indiscutabila s-a savarsit prin pogorarea Sfantului Duh. Ea nu se mai mantuie, ci mantuieste".

Maica Domnului nu "mantuieste" in sens propriu, pentru ca "Unul este Mantuitorul". Ci - asa precum s-a spus in paginile precedente -"mijloceste" mantuirea pentru cei ce se roaga ei cu credinta. Iar aceasta o face Sfanta Fecioara prin rugaciunile ei si prin darurile sale cele bogate ce le are de la Dumnezeu, fiind unita cu Hristos, imparatind impreuna cu El, fiind "granita dintre creatiune si Creator", cum se exprima Sfantul Grigorie Palama.

Deosebirea dintre Maica Domnului si sfinti provine deci, de la pozitia ei harica fata de insusi izvorul harului. Dupa cum spune Teofan al Niceei: "Facandu-se (Sfanta Fecioara) intai incapatoarea intregii deplinatati dumnezeiesti, care se imparte si se daruieste creatiunii nemijlocit din Duhul, s-a unit cu Dumnezeu Cuvantul, izvorul Sfantului Duh prin uni-rea si legatura cea negraita si cu Tatal. De aceea, precum este Fiul chipul natural al Tatalui, deci intru totul identic, iar Duhul este chip al Fiului, asa si Maica acestui Fiu este chipul Duhului, nu in chip natural, ci dupa participare si har, dar oglindind fara asemanare mai mult decat toata firea creata prototipul, asa incat in ea se vad cu deplina claritate toate harurile si stralucirile Duhului, care sunt ale Fiului ei insasi. Caci unul este chipul si una este frumusetea amandurora. Ceea ce ea este ca un stalp al visteriitor ascunse ale Duhului, care la randul Lui este puterea revelatoare a ascunsului dumnezeirii".

Maica Domnului este mai presus decat toti sfintii intrucat nici unul din ei nu s-au invrednicit de asemenea haruri. "Ea este culmea aurita a acestei lumi pentru ca si ea apartine acestei lumi. Sfintii si rugaciunile sfintilor sunt un nor luminos, care inconjura aceasta inaltime si se apropie de ea. Sfintii cei mari ,insa si chiar lumea ingereasca se deosebesc de Maica Domnului nu numai datorita sfinteniei acesteia, ci si datorita desavarsitei infrangeri a marginirii creaturale din ea, prin indumnezeirea ei anticipata. Viata ei proprie si harica este viata ipostatica a Duhului Sfant, care s-a salasluit in ea".

De aceea, ea este "chipul" Bisericii viitoare, din eshatotogie (din secolul al VIII-lea al Bisericii, de la Sfantul Grigore Palama la Vladimir Lossky). Acest adevar il gasim in practica Bisericii noastre, care ne spune tot sensul dogmatic stabilit de veacuri. Astfel, in Lantul de aur al ierarhiei care impodobeste catapeteasma bisericii, Maica Domnului este in varful ei, prin icoana numita Deisis care inseamna rugaciune, unde sta de-a dreapta Mantuitorului. In aceasta icoana, Maica Domnului se pune de-a dreapta, iar sfantul Ioan Botezatorul de-a stanga. Aceasta se numeste "Deisis". Dar, de obicei, in catapeteasma altarului, Maica Domnului se pune si singura, la mijloc, in sirul Proorocilor, semnificand subiectul profetiei lor.

Aceasta icoana vine imediat dupa Sfanta Treime. La proscomidie, dupa ce s-a taiat Sfantul Agnet, se taie o particica mai mica decat Sfantul Agnet, dar mult mai mare decat cele noua particele ale sfintilor. Aceasta particica, taiata in cinstea si pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu, se pune de-a dreapta Sfantului Agnet, reprezentand imparateasa de-a dreapta Mantuitorului. De asemeni, formele de incheiere ale slujbelor ortodoxe, in care Sfanta Fecioara este invocata indata dupa Dumnezeu si inainte de ceilalti sfinti, toate sunt marturii ca Maica Domnului nu e numai o simpla rugatoare ci e prima creatura deplin indumnezeita, anticipat, care a intrat in adancurile de taina ale dumnezeirii, ca una in care s-a savarsit "necuprinsul adanc al judecatilor lui Dumnezeu".

Raportul cu ingerii

Tot pentru aceste motive este cu totul mai presus si de ingeri. Ea este "mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii", iar cinstea aceasta nu o dobandeste de la noi, ci a dobandit-o odata pentru totdeauna de la Dumnezeu Tatal, Care a ales-o sa fie Maica dupa trup a Fiului Sau intrupat. Sfanta Fecioara este cu adevarat la cer, dar un cer care cuprinde intru sine toata lumea fiintelor celor nevazute, sfintii din Biserica triumfatoare si ingerii si mai presus decat toate acestea infinitul cel mai ascuns al cerului, adica dumnezeirea Fiului prin umbrirea Duhului Sfant.

Cum nimeni nu a mai ajuns la o astfel de cinste, Sfanta Fecioara poate fi socotita pe buna dreptate o minune. "Minunea care de ingeri este mult slavita" o canta Biserica: "Aceasta suprainaltare a Maicii Domnului peste toata lumea ingereasca e greu de inteles pentru noi, observa Bulgakoff, fiindca noi nu stim despre viata ingereasca", decat numai atat cat a stabilit viziunea marelui ganditor crestin Dionisie Areopagitul (viziune primita de Biserica). Ierarhia e o "randuiala sfanta", o cunostinta si o lucrare ce duce pe cat se poate la "asemanarea cu divinitatea" si "se inalta in proportie corespunzatoare pana la intrarea lui Dumnezeu". Ierarhia este "o cascada prin care se revarsa harul" din treapta in treapta pana la cea mai de jos. Dar daca harul se pogoara de sus in jos, sfintenia se face de jos in sus: " privind in chip neclintit in sus spre frumusetea cea divina", cum ar zice Dionisie. Cu harul ce vine de sus ne mantuim, dar pornind de jos ne ridicam din treapta in treapta. Iar pozitia Maicii Domnului dincolo de serafimi, ne arata pana unde se poate ridica o faptura prin har.

In acest sens, Maica Domnului a fost prefigurata de "scara lui lacov", pe care ingerii se suiau si se pogorau si este numita ca atare in slujba Acatistului ei (al Bunei Vestiri - Canon, pesna a IV-a) si in slujba ingerului pazitor - la " si acum", pesna a VII-a... Poarta cereasca, usa de mantuire si scara intelegatoare (duhovniceasca) pe Care Dumnezeu S-a coborat si om s-a suit (a se intelege: unit cu Dumnezeu). S-a pogorat Dumnezeu peste ea in sensul in care se implineste cuvantul Arhanghelului Gavriil din Evanghelia Sfantului Luca: "Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri". Si se suie (ca oamenii indumnezeiti prin El, incepand cu El insusi, in pantecele Fecioarei), dandu-ne prilej sa-i zicem - in primul stih din primul ikos al Acatistului Bunei Vestiri - "Bucura-te, prin care se innoieste faptura". Si dupa El, toti cei ce, crezand, au primit harul, precum se spune intr-un " si acum..." de la antifoanele invierii pe glas VI: " de sufla spre cineva acesta (adica harul), curand il ridica (adica il desprinde) din cele de pe pamant, il inalta, il creste, si sus il asaza...". Si toate acestea prin Ea, prin Maica Domnului, "scara cea intelegatoare", "aleasa din toate neamurile", ca sa ajute omenirii intregi sa se urce (preschimbandu-se din oameni in ingeri, prin har) de pe pamant la cer.

Teofan al Niceei, pe baza meditatiunii adanci asupra consecintelor ultime care se pot trage din dogma intruparii, a ajuns la concluzii cat se poate de categorice in ceea ce priveste rolul ei mai presus de toata fiinta vazuta si nevazuta, dupa implinirea "tainei celei din veac ascunse". Nu mai incape nicio indoiala ca datorita harului care s-a revarsat asupra ei, intrupand in sine pe Dumnezeu, s-a salasluit si ea in Dumnezeu devenind fiinta cu totul deosebita si mai presus de oameni si de ingeri. De aici si rolul ei mantuitor, nu prin sine, ci prin harul care salasluieste de-a pururea intru ea si prin rugaciunile ei pe care ea le adreseaza de-a pururea Fiului sau, in vederea mantuirii omenirii sau mai bine zis a oamenilor, semenilor ei dupa trup.

Orice rezerva cu privire Ia rugaciunile pe care noi i le adresam Maicii Domnului pentru ca sa ne scape din primejdii si din nevoi, trebuie sa inceteze. Pe drept cuvant, noi ne adresam: "Prea slavita de-a pururea Fecioara, binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare, du rugaciunea noastra la Fiul tau si Dumnezeul nostru si cere ca sa mantuiasca prin tine sufletele noastre".

Raportul cu Sfanta Treime

Daca raportul dintre Sfanta Fecioara si creatura vazuta si nevazuta se poate intrucatva lamuri, ramane aproape insondabila intimitatea dintre ea si Sfanta Treime. Dar dragostea noastra de a contempla pe Sfanta Fecioara in tot ce este ea in realitate, in tot ce a devenit ea pentru neamul omenesc prin faptul intruparii Mantuitorului, din preacuratele sale sangiuiri ne invapaiaza gandul sa mergem pana acolo unde taina este de nepatruns.

Taina Sfintei Treimi depaseste ea insasi puterile noastre de intelegere si mintea noastra nu poate patrunde nici ceea ce stim in chip precis despres Sfanta Treime. Dar ca intre Sfanta Fecioara si Sfanta Treime sunt anumite raporturi este mai presus de orice indoiala.

Relatia aceasta unica si caracteristica se dato-reste raportului pe care Fecioara Maria i1 are cu Fiul lui Dumnezeu, pe care L-a nascut, dandu-i trup, si fata de care are o pozitie asemanatoare oricarei mame fata de Fiul ei. Prin a doua Persoana a Sfintei Treimi, in virtutea intrepatrunderii peri-horezice sau a locuirii una in alta a Persoanelor in aceeasi unitate definita, Fecioara Maria ajunge si cu Tatal si cu Duhul in cea mai intima legatura.

Fecioara naste, in timp, pe Cuvantul nascut din Tatal dincolo de timp. Deci acelasi Fiu e comun lui Dumnezeu Tatal si Fecioarei, pentru ca de doua ori s-a nascut Fiul: intai " din Tatal fara mama si apoi din mama fara tata". Dar legatura intre Maica si Fiul nu se margineste numai la nastere, ci ea dainuieste in masura in care divinul cu umanul s-a unit in chip inseparabil in Hristos.

Cu Duhul Sfant o uneste lucrarea prin care ea a conceput pe Fiul. In acest sens, ea e numita in poezia imnologica: "Mireasa Duhului Sfant" sau "copila dumnezeiasca".

Dar faptul ca Fiul este comun si Tatalui, ca Fiu al lui Dumnezeu si Maicii, ca fiu al omului, creeaza o legatura indestructibila intre Dumnezeu Tatal si Sfanta Fecioara. De aceea, Teofan al Niceei, tragand toate consecintele in mod riguros de consecvent si de logic, spune cateva lucruri pe cat de drepte pe atat de infricosatoare la auz: "De aceea, daca intre Tatal si Maica e o negraita convorbire si comuniune dumnezeiasca de cuvant, cum s-ar numi de ei altfel fructul acesta comun, decat Fiul nostru cel unul nascut si noua iubit, partea cea mai dinlauntru comuna a noastra, nu numai pentru ca s-a nascut, a iesit, din partea cea mai dinlauntru a Tatalui si a Maicii ci si pentru ca partea cea mai dinlauntru e in om organul iubirii".

"... a iesit". Cu totii "ne nastem" din mamele noastre. Numai Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru al tuturor "iese" din Maica Sa. Expresie neliterara si de-a dreptul urata care, din nefericire, se afla in multe locuri din cartile de cult, neindreptata de asa-zisii "diortisitori" (dar mai degraba, "stricatori" ) ai cartilor de cult din ultimele veacuri. Expresia se afla in Dogmatica glasului VI, in slava Stihoavnei aceluiasi glas, in Catavasiile Craciunului, peasna a VI-a, si in alte foarte multe locuri. Peste tot ar trebui schimbata cu "... S-a nascut" in loc de "". a iesit".

Dar daca Maica Domnului s-a urcat in zarile albastre si de nepatruns vazului si mintii omenesti pana la tronul Sfintei Treimi, raporturile acestea nu afecteaza cu nimic vietuirea intima a Prea Sfintei Treimi; ele raman externe acestei vietuiri intime. Sfanta Fecioara, in aceste raporturi, ramane mai departe aceea ce este "o fire indumnezeita", aratandu-ne noua pana unde se poate ridica umanitatea innascuta prin har si nicidecum nu participa la vietuirea intima a Sfintei Treimi ca o a patra ipostaza.

Monahia Semfora Gafton

21 Noiembrie 2015

Vizualizari: 5071

Voteaza:

Raportul Sfintei Fecioare cu lumea vazuta, nevazuta si cu Sfanta Treime 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE