Slujba Botezului in ritul liturgic ortodox si in cel catolic

Slujba Botezului in ritul liturgic ortodox si in cel catolic Mareste imaginea.

 

Slujba Botezului in ritul liturgic ortodox si in cel catolic

I.  Slujba botezului in ritul liturgic bizantin, - Biserica Ortodoxa se dovedeste pastratoare fidela a traditiei primare si in privinta slujbei botezului.

Slujba propriu-zisa a botezului - unita cu cea a mirungerii, cuprinde rugaciunile pentru sfintirea apei de botez, binecuvantarea untdelemnului "bucuriei" si ungerea prebaptismala a candidatului cu el, afundarea intreita a pruncului in apa sfintita, ungerea lui cu Sfintul mir, lecturile biblice,(Apostolul si Evanghelia), spalarea si tunderea simbolica a pruncului, ectenia pentru nasi si apolisul slujbei. Dupa incheierea slujbei botezului urmeaza nemijlocit impartasirea cu Sfanta Euharistie, aceasta pentru ca renasterea spirituala dobindita prin botez sa fie plinita prin unirea reala cu trupul si sangele lui Hristos. In apus, incepind din secolele XII-XIII mirungerea si impartasirea copiilor a fost amanata pana la 7-12 ani. Se pune insa problema celor care mor pana la varsta de 12 ani si nu au primit aceste taine obligatorii pentru mantuire.

Lucrarile celor trei taine ale initierii se desavarsesc unele pe altele. "Ne renastem la viata spirituala prin moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu intrupat, pe care le retraim in botez, suntem apoi sfintiti si intariti prin harul dumnezeiescului Duh revarsat peste noi in taina Sfantului Mir, ca odinioara asupra Sfintilor Apostoli si ne incorporam definitiv la Biserica lui Hristos, luand arvuna si chezasia invierii si a vietii vesnice prin impartasirea cu Sfantul Sau Trup si Sange".

II.  Randuiala   veche   a   botezului   la   catolici,   dupa   "Rituale   Romanum" . - O scurta privire istorica  asupra randuielii romane a botezului,  pornind  de  la acea  randuiala  lunga,  care   se  administra   gradat  pe  o perioada  de  timp,   randuiala   caracteristica catehumenatului  si mentinuta pana  in secolele XII-XIII  si ajungand la  cea care a fost in uz pana de curand, ne va inlesni intelegerea primei parti a randuielii pe care o vom descrie.
Pregatirile individuale, care se faceau in cadrul instruirii religios-morale a catehumenilor, se terminau prin ceremonii speciale, numite "scrutinii" sau cercetari (examene). Dupa desfiintarea catehumenatului cuvantul scrutinium si-a pierdut din intelesul, de examinare, ramanand numai ca un complex de ceremonii premergatoare botezului.

La Roma erau in uzul vechii trei scrutinii, care aveau loc in cadrul unor liturghii speciale, in zilele stabilite, liturghii care se savarsesc azi in duminicile a treia, a patra si a cincea din postul mare. Cu ocazia primului scrutiniu, care avea loc in miercurea saptamanii a treia din post, se primea candidatul in catehumenat prin insemnarea cu Sf. Cruce, darea sarii  binecuvantate si rostirea unui exorcism. Al doilea scrutiniu, din miercurea saptamanii a patra din post, oferea prilejul primirii inceputurilor Evangheliei, Simbolului credintei (Niceo-Constantinopolitan) si rugaciunii domnesti. Ultimul, din dimineata sambetei mari, era rezervat catehezei facute de episcop, rostirii, simbolului de credinta, ritualului "effeta", asociate de la inceput cu actul botezului, lepadarea de satana si. ungerea cu untdelemnul catehumenilor.            

Incepand cu epoca lui Carol cel Mare, aceasta randuiala a fost inlocuita cu alta, prescurtata, caracterizata prin  omiterea  scrutiniului  deschiderii  urechilor (al  doilea) si concentrarea celorlalte intr-o singura randiuala. Conform "Ritualului Roiman", la administrarea botezului Biserica Romano-Catolica folosea doua randuieli, una pentru copii si alta pentru adulti, deosebite numai prin continutul si numarul rugaciunilor si exorcismelor rostite.

1. Randuiala romana a botezului copiilor inainte de Conciliul II Vatican. - Liturgistii apuseni au impartit actele savarsite la botezul copiilor in patru parti, dupa originea lor:   ritualul   catehumenatului,   fotizomenatului,   actul botezului   si   ritualul postbaptismal.

a) Ritualul catehumenatului cuprinde ceremoniile savarsite odinioara pentru catehumeni si se incheie cu rugaciunea care se rosteste dupa oferirea sarii. Din pietate fata de Sfanta Taina, preotul isi spala mainile, imbraca superpeliciul si stola violeta si se indreapta spre usa bisericii sau tinda, unde se savarseste prima parte a randuielii botezului. Intrarea in biserica a celor care se boteaza este inca oprita pentru ca mai sunt inca sub povara pacatului stramosesc si amenintarea diavolului, inainte de a se fi lepadat de ingerul robiei si a se dedica in intregime lui Hristos.
 
Nasii l-au adus pe copil la locasul vazut al lui Dumnezeu, care este simbolul casei spirituale a lui Dumnezeu. De aceea, preotul pune prima intrebare : "Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu ?". Raspunsul: "Credinta" dovedeste necesitatea primirii darului ascultarii credintei, asa cum l-au primit si Apostolii de la Mantuitorul. "Credinta ce-ti da ?" - intreaba preotul -, iar cel ce se boteaza sau nasul raspunde : "Viata vesnica", descoperind telul suprem dorit de credinta. Cel care crede in Hristos cu o credinta lucratoare in iubire, are fagaduinta vietii vesnice. De aceea, preotul continua cu enuntarea poruncii iubirii: "Asadar, de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile : Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau...".

Pentru a rupe legaturile satanei cu cel ce se boteaza, preotul sufla de trei ori peste fata lui, rostind cuvintele : "iesi din el, duh necurat, si fa loc Sfantului Duh Mangaietorul". Trecand din slujba satanei, in cea de ostas al lui Hristos, candidatul primeste "semnul maririi si biruintei" prin insemnarea crucii, cu degetul, pe frunte si pe piept de catre preot, zicand : "Primeste semnul crucii, atat pe frunte cat si in inima, primeste credinta poruncilor ceresti si asa sa te porti de acum inainte, incat sa poti deveni templu al lui Dumnezeu." Insemnarea cu semnul crucii, referirea la moravuri si amintirea starii crestine harice sunt in legatura intima. Actul insemnarii este urmat de o rugaciune catre Dumnezeu ca sa-l inzestreze pe candidat cu harul necesar pastrarii cu credinta, in toata viata, a invataturii crestine in care a fost introdus, facindu-se partas prin pazirea poruncilor, bucuriei renasterii la invierea obsteasca .

Preotul pune apoi mana pe capul candidatului, simbolizand cuprinderea lui "in stapanirea Bisericii" si se roaga ca aceasta stapanire sa fie de durata, invocand harul lui  Dumnezeu in  ajutor,  spre a-l  scoate din legaturile satanei si urmarile  pacatului.

Ultimul act din ritualul catehumenatului este oferirea sarii binecuvintate (exorcizate) celui care se boteaza. Sarea, prin importanta sa naturala, simbolizeaza efectele harului care se primeste la botez. Punerea si in gura oatehuinenului arata in chip vadit ca el va dobandi, prin invatatura credintei si prin darul harului, sa fie izbavit de putreziciunea pacatului, sa primeasca gustul faptelor bune si sa se bucure de toana intelepciunii divine. Prin exorcismul rostit la binecuvantarea sarii: "Alung de la tine pe satana substanta sarii...", preotul alunga puterea vrasmasului, dar se roaga ca Dumnezeu sa sfinteasca sarea, si sa devina ea insasi un "sacrament tamaduitor spre alungarea dusmanului rau", un leac desavarsit, care sa ramana mereu lucrator in inima crestinului. Harul se implora si prin formula de oferire a sarii : "Primeste sarea intelepciunii sa fie pentru tine un mijloc haric, spre viata vesnica".

Acest act se incheie cu rugaciunea : "Dumnezeul parintilor nostri...", prin care se cere de la Dumnezeu hrana cereasca pentru catehumen, spre a fi ravnitor spre cele bune si a putea ajunge "la baia nasterii celei de a doua".

b) Ritualul fotizomenatului (al celor luminati), pastreaza partial actele care se savarseau inainte pentru candidatii la botez. O asemenea origine o are si exorcismul cu care incepe aceasta parte a botezului si care este mult mai scurt decat exorcismele randuielii ortodoxe.
Preotul inseamna din nou copilul pe frunte, zacand : "Si acest semn al crucii, care-l dam noi pe frunte, tu, diavol blestemat, sa nu indraznesti sa-l strici niciodata. Prin acelasi Hristos, Domnul nostru". Dupa cum la iesirea din Egipt s-au uns cu sangele mielului usile evreilor, pentru ca ingerul mortii sa nu intre la ei, tot astfel se inseamna acum fruntea celui ce se boteaza cu semnul Sfintei Cruci, pentru ca vrajmasul sa nu vatame acest semn si sa patrunda in templul Duhului Sfant.

Punand mana pe capul lui, se roaga lui Dumnezeu sa-si reverse mila sa, ca sa-l faca pe copil "sa fie luminat cu stralucirea cunoasterii" Sale, Cel ce a facut sa straluceasca din intuneric lumina si a facut ziua in inimile noastre   (11 Cor. IV, 6). Cu aceasta se incheie partea savarsita in afara bisericii sau in tinda. Preotul introduce pe prunc in biserica, zicand : "N. - intra in biserica lui Dumnezeu, ca sa ai parte cu Hristos, in viata vesnica" . In fata baptisteriului preotul si nasii rostesc "Simbolul apostolic" si "Tatal nostru". Plin aceasta rostire nasii vor vedea nu atat o marturisire a propriei lor credinte, ci mai ales o amintire a obligatiei asumate, de a veghea cu grija asupra credintei si vietii crestinesti a celui care se boteaza. Se rosteste apoi ultimul exorcism, care aminteste diavolului ca cel care se boteaza urmeaza sa fie ridicat in Biserica lui Dumnezeu cea Sfanta si sa devina templul Duhului Sfant, unde nu este loc pentru slujitorul intunericului.

Acest exorcism este intim legat de actul urmator, numit "effeta" (deschiderea urechilor). Preotul ia saliva cu degetul si atinge mai intai urechile copilului zicand : "Effeta, ce este de deschis", prin care se sugereaza ca omul launtric sa primeasca invatatura mantuirii, deci "din inima credem in mantuire, iar credinta este din auzite, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Rom. X, V7). Atinge apoi narile zicand : "Intru miros de buna mireasma. Iar tu diavole fugi ; caci se va apropia judecata lui Dumnezeu". Prin aceasta se marturiseste dorinta ca acel care se boteaza sa fie mereu in stare sa simta, in viata sa, buna mireasma spirituala a adevaratei cunostinte   de  Dumnezeu.

Aceasta alungare din nou a satanei se datoreste doctrinei despre urmarile pacatului stramosesc, potrivit careia sufletul a pierdut chipul lui Dumnezeu si e sub robia  satanei. Acest ritual aminteste vindecarea surdomutului de catre Mantuitorul (Marcu VII, 31-37), prin atingerea cu saliva a limbii lui. Acest ritual este descris si explicat si de Sf. Ambrozie al Milanului, in cartea sa "De Mysteriis" sub numele de "Misterul deschiderii", iar scopul savarsirii lui este de a darui har celui care se boteaza, de a pricepe si raspunde corect la intrebarile de lepadare si credinta care ii urmeaza .

c) Actul botezului este precedat de "lepadarea de satana", de ungerea cu untdelemnul catehumenilor si de marturisirea solemna a credintei. Dupa ce s-au citit atatea exorcisme asupra catehumenului, acum el insusi, autonom se opune vrasmasului, lucrurilor lui, adica pacatelor si trufiei lui, indemnului la pacat. Prin aceasta intreita lepadare de satana, de toate lucrurile lui si de toata trufia lui raspunzand intrebarilor preotului (el sau nasii) cel care se boteaza a inceput lupta impotriva diavolului (pacatului), pe care de acum inainte trebuie sa o duca  toata viata. Acest ritual al lepadarii de satana este la fel ca in botezul ortodox, cu deosebirea ca se intreaba o singura data, fragmentat, nu de trei ori. El este mentionat de comentatorii liturgici vechi, ca Origen (Omilia la Numeri XII, 4), Tertulian (De Spectaculis 4), Pseudo-Dionisie (Ierarhia bisericeasca cap. 2 si3); Sf. Chiril al Ierusalimului (Catehezele mystagogice) s. a. In lupta impotriva celui rau, cel care se boteaza are nevoie de intarire supranaturala, care i se da prin ungerea cu untdelemnul catehumenilor. Aceasta ungere prebaptismala o face preotul, cu degetul, in chipul crucii, la piept si la umeri rostind formula : "Te ung cu untdelemnul mantuirii in Iisus Hristos Domnul nostru, ca sa ai viata vesnica" .            
                                              
Untdelemnul acesta simbolizeaza harul Sf. Duh. Dupa Toana de Aquino, se ung "pe piept, pentru ca prin harul Sf. Duh sa lapede ratacirea si nestiinta si sa primeasca dreapta credinta ; intre umeri pentru ca prin darul Sf. Duh sa scuture toata delasarea si lenea si sa se deprinda cu faptele cele bune, deoarece credinta fara fapte este moarta". Dupa ungere preotul sterge cu bumbac locul unde a fost uns pruncul, isi ia stola alba si se apropie de baptistier spre a primi, inainte de botez, intreita marturisire de credinta a celui ce se boteaza, care raspunde prin nasi, la trei intrebari: "Crezi in Dumnezeu Tatal Atotputernicul, Facatorul cerului si al pamantului ?" ; "Crezi in Iisus Hristos, Fiul sau unul nascut, Domnul nostru, care S-a nascut si a patimit pe Cruce?"; "Crezi in Duhul Slint, in Siinta Biserica Catolica, in impartasirea siintilor (credinciosilor), in iertarea pacatelor, in invierea trupului si viata vesnica ?".

Cel care se boteaza a renuntat, prin lepadarea de Satana, cu desavarsire la imparatia intunericului si de acum se indreapta definitiv spre imparatia, luminii, prin marturisirea solemna a lui Dumnezeu in Treime. Aderarea la imparatia lui Dumnezeu se face in acelasi mod ca si lepadarea de Satana. Spre a intari caracterul voluntar al botezului si libertatea omului, ritualul roman contine intrebarea expusa, inainte de actul botezului: "N. - Vrei sa te botezi ?" .
Precum se vede nu am gasit pana acum nici o mentiune privind sfintirea apei. Spre deosebire de ortodocsi, romano-catolicii pana acum sfinteau apa botezului o singura data pe an (la Sfintele Pasti) si ea se pastra in biserica, in baptistier. Rituale Romanum arata ca administrarea botezului se face prin intreita turnare, dar unde se mai obisnuieste inca, prin intreita scufundare, ceea ce denota ca practica primara si aici era prin scufundare.

Acest lucru este recunoscut si de liturgistii moderni. Inlocuirea vechii practici s-a intensificat din secolul al XIII-lea, ajungandu-se la practica stropirii (turnarii). Dupa ce l-a intrebat daca doreste botezul, preotul toarna de trei ori peste pruncul, tinut de nasi, apa baptismala, zicand formula : "Eu te botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". Simbolismul vechi al botezului, prin care intreita scufundare inchipuia cele trei zile cat a stat Domnul in mormant, pastrat si azi in ortodoxie, este inlocuit, in evul mediu, in apus, punandu-se accent pe legatura botezului cu pacatul stramosesc. "Dupa cum primul pacat s-a infaptuit din placere, prin invoire si prin fapta, tot astfel trebuie sa se opereze si purificarea de pacatul stramosesc, printr-o intreita spalare".

d) Ritualul postbaptismal este alcatuit din trei acte : ungerea cu mir (crismatia), oferirea vesmantului alb si a luminarii aprinse, simbolizand roadele botezului.
Este necesar sa amintim ca, si in apus, pana in secolul IV, Taina Sf. Mir, era introdusa in cadrul botezului, dupa actul scufundarii, cu singura deosebire ca la apuseni o putea administra numai episcopul. Acest lucru se putea implini usor in timpul botezului catehumenilor care se savarsea in zile stabilite, mai ales la praznice mari. Numarul redus al episcopilor fata de nevoile tainei botezului, botezul din necesitate, grija ca pruncia sa nu moara nebotezati, a facut sa se desparta botezul de Taina Sf. Mir. S-a dat insa aprobarea preotului de a unge pe neofit cu crisma (mir), in cadrul botezului, ramanand, ca Taina Sf. Mir (confirmatia) sa se faca de episcop mai tarziu, desavarsind crismatia preotului.

Preotul luand mirul (crisma) , unge crestetul pruncului in chipul crucii, zicand: "Dumnezeu cel, atotputernic, Tatal Domnului nostru Hsus Hristos, care te-a renascut din apa si din Duhul Sfant si care ti-a dat iertare tuturor pacatelor, insusi sa te unga cu untuldelemn sfintit al mantuirii, in acelasi Hristos. Domnul nostru, spre viata vesnica».

Prin ungerea cu Sf. Mir cel botezat a pasit in cea mai intima comuniune de viata cu Hristos-Unsul, inglobandu-se in trupul lui Hristos ca un madular al Acestuia. Aceasta insemneaza si partasia la demnitatea imparateasca si preoteasca a lui Hristos (preotia universala).

Ungerea aceasta mijlocind harul, are ca efect pastrarea calitatii de crestin dobandita   prin  botez. Dupa ungere, preotul sterge locul uns si da celui botezat un vesmant alb (scutec de in), zicand : "Primeste haina alba, pe care sa o porti nepatata in fata judecatii Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa ai viata vesnica. Amin". Acest vesmant alb simbolizeaza maretia invierii intru care ne nastem prin botez, stralucirea si frumusetea cu care se imbraca sufletul prin botez si nevinovatia si puritatea sufleteasca pe care cel botezat trebuie sa le pastreze toata viata.
Neofitii adulti, purtau haina alba pana in Sambata din saptamana Pastilor.

Ultimul act solemn din randuiala botezului copiilor este oferirea lumanarii aprinse (nasului) prin cuvintele : "Primeste lumanarea aprinsa si in neprihanire pazeste botezul tau : Tine poruncile lui Dumnezeu, ca atunci cind stapmul va veni la nunta, sa poti alerga in intimpinarea lui, impreuna cu toti siintii, la ospatul ceresc si sa traiesti in vecii vecilor".

Simbolismul acestui act este explicat de cuvintele Sfantului Apostoli Pavel: "Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!". (Efes. V, 8). Botezul se incheie cu urarea de binecuvantare : "Mergi in pace si Domnul sa fie cu  tine".

Dupa cum s-a putut, observa, aceasta randuiala a botezului roman se deosebeste in structura de cea ortodoxa, atat prin unele acte care se savarsesc in plus, cat si prin altele care lipsesc. Totusi, datorita originii lor comune, cele doua randuieli au destule puncte comune.

2. Randuiala romana a botezului adultilor, inainte de Conciliul II Vatican. - In aceasta randuiala se vadeste nazuinta Bisericii romane de a dezvolta solemnitatea botezului, potrivit insemnatatii actului. In acest sens se exprima preferinta de a fi savarsita aceasta randuiala de catre episcop, cu respectarea timpului randuit din vechime. Cel care boteaza si cel care se boteaza, din respect pentru aceasta taina este bine sa fie nemancati. Preotul poate imbraca in mod special pluvialul violet, schiiii-bindu-1 in cel alb, inainte de intrebarile referitoare ia credinta. Structura randuielii botezului adultilor este in esenta la fel cu cea a botezului copiilor, descrisa pana aci.

Prima deosebire a acestei randuieli este insusi inceputul ei, care consta dintr-o pregatire speciala a preotului si a insotitorilor lui, pe treptele altarului, prin rugaciuni, spre a fi vrednici de a administra o taina ca aceasta. Se rotesc psalmii 8, 28 si 41, precedati de stihul: "Dumnezeule, ia aminte spre ajutorul meu" si un antifon luat din Ezechil (XXXVI, 25)): "Varsa-voi peste voi apa curata si va veti curati de toata intinaciunea voastra". Aipoi urmeaza : "Doamne miluieste" in greceste, de trei ori, Tatal nostru, si trei rugaciuni speciale prin care preotul se roaga pentru credinta celui care se boteaza si pentru efectele botezului de care sie va bucura acesta.

Preotul intreaba apoi pe catehumen ; "Cum te numesti?" si repeta aceleasi intrebari ca in randuiala botezului copiilor. Afirmatia preotului : "Daca vrei sa ai viata vesnica..." este mai dezvoltata, lamurindu-se pe scurt credinta, in Sfanta Treime.

Urmeaza apoi lepadarea de satana si marturisirea credintei.
Actele catehumenatului sunt imbogatite prin "insuflatie", "exsuflatie", apoi prin insemnarea catehumenului si pe alte parti ale trupului, nu numai pe frunte si piept. Dupa "exsuflatia" existenta si la botezul copiilor, se adauga, ca replica pozitiva, o "insuflatie" prin cuvintele : "Primeste duhul cel bun prin aceasta insuflatie si prin binecuvintarea lui Dumnezeu".  Se insemneaza apoi cu Sf. Cruce pe frunte si pe piept, facandu-se in rugaciunea rostita o aluzie la religia de la care a venit cel care se boteaza. Rugaciunea urmatoare se face pentru ca Dumnezeu sa-i descopere catehumenului calea adevarului si credinta cea dreapta, fiind urmata apoi de a doua insemnare cu seimnul crucii pe frunte, urechi, ochi, nas, gura, piept si umeri, cu formule speciale pentru fiecare, iar dupa aceasta, de trei ori pe intreg trupul, zicind: "Pe tine intreg te insemnez. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, ca sa ai viata vesnica si sa traiesii in vecii vecilor".

Rugaciunii : "Doamne, asculta rugaciunile noastre...", rostita la botezul copiilor, i se adauga inca una, speciala pentru adulti, incheind randuiala insemnarii. Punerea mainilor si oferirea sarii se face intocmai ca la copii, cu deosebirea ca la cei ce vin dintre politeisti se citeste o rugaciune speciala. Exorcismul ritualului fotizomenatului a pastrat vechea forma din Sacramentariul gelasian, lucru adecvat botezului adultilor, caci acestia au si pacate personale, fiind mai mult prinsi in mrejile satanei decat copiii. Exorcismele au formule deosebite pentru barbati si pentru femei.

Preotul zice catehumenului: "Rogu-te, alesule, ingenunche si zi Tatal nostru", iar acesta zice pana la "ne mantuieste de cel rau". Preotul zice apoi: "Ridica-te, implineste-ti rugaciunea si zi: Amin". Apoi, nasul si preotul fac semnul crucii pe fruntea celui care se boteaza, zicand : "in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh". Urmeaza o rugaciune si un exorcism, care se mai repeta de doua ori la fel ca rostirea rugaciunii domnesti si a insemnarii cu semnul crucii.
Rugaciunea : "Evlavia vesnica si prea dreapta", folosita si la copii, incheie actul exorcizarii   (conjuratiei). In continuare, ritualul botezului se desfasoara la fel ca la copii, cu adaugirea unei intreite alungari a satanei, rostita dupa ungerea cu untdelemnul catehumenilor.
Daca botezul este savarsit de un episcop, se administreaza atunci celor botezati  taina Sfantului Mir,  iar daca  se savarseste dimineata,  in cadrul  Sfintei  Liturghii,  se poate si cumineca.

5. Noua randuiala a botezului din Biserica Catolica. Problema revizuirii celor doua randuieli vechi ale botezului din Biserica romano-catolica, descrise pana acum, a fost pusa oficial in discutie in cadrul lucrarilor celui de al II-lea Conciliu al Vaticanului. Conform indicatiilor date de Conciliu in decretul "De sacra liturgia", apusenii si-au revizuit vechea randuiala a botezului adultilor si au alcatuit o noua randuiala pentru botezul copiilor.

Noile  rituri  romane,  aprobate  de  Sinoadele  post-conciliare,  nu sunt  universal  obligatorii,  ei   sunt   rituri   model,   pe   care   conferintele   episcopale   regionale   le  pot adapta dupa necesitatile locale. Conferintele episcopale urmaresc ramanerea in cadrul acestor  randuieli  model,  insa  o  depasire  a  acestui   cadru  nu  este  exclusa,   daca  se propune ceva izvorat din traditia locala. 

"Calea aceasta - marturiseste B. Fischer - este mai complicata decat daca s-ar impune, in chip centralist, unul si acelasi ritual pentru intreaga lume, insa cu siguranta ca este mai corect, nu numai - din punct de vedere pastoral, ci si teologic, deoarece conrespunde unei gandiri eclesiologice despre "Ecclesia circumdata varietate", pe care Rasaritul nu o pierduse niciodata si pe care noi cei din Apus o recucerim anevoios in era postvaticanica" .

Vom incepe prezentarea acestor schimbari liturgice, cu botezul adultilor, a carui randuiala noua nu o posedam. Lipsurile vechii randuieli si indreptarile aduse dupa Conciliu sunt expuse, printr-un referat, in cadrul celui de al doilea simpozion ecumenic de la Regensburg, din iulie 1970, de Prof. german Baltthasar Fischer.

Cauza care a generat lipsurile acestei randuieli - arata Fischer - este faptul ca s-a concentrat intr-o singura ceremonie, ceea ce inainte se facea adesea pe o perioada de mai multi ani. Din aceasta cauza, canonul 755 din Codex ingaduia episcopului sa aprobe administrarea botezului copiilor la adulti. Astfel, intreaga pregatire catehetica pierdea din dimensiunea ei spirituala, devenind  un simplu proces didactic.

Printre (masurile luate de Conciliu amintim : dreptul conferintei episcopale de a omite ungerea prebaptisimala, intregirea formulei ungerii postbaptismale, preferarea scufundarii inaintea stropirii si ingaduirea, pe o perioada experimentala de trei ani, a administrarii mirungerii nemijlocit dupa botez de catre preot, ca in ritul bizantin.

Noua randuiala a botezului copiilor se deosebeste prin structura ei de cea veche. Pentru prima data Biserica apusului va boteza copiii dupa un nou ritual, adecvat pruncilor, nu dupa unul prescurtat din cel al adultilor.  Conditia prima ceruta la botez este credinta, marturisita de nasi pentru prunc. In cadrul noului ritual rolul nasilor a trecut pe locul al doilea, accentuandu-se rolul parintilor celui care se boteaza. Parintii participa activ la slujba botezului, prezentand pe copil Bisericii si le revin urmatoarele obligatii: ei cer public botezul copilului lor ; insemneaza fruntea lui cu semnul crucii; dau raspunsuri la lepadari si marturisirea credintei; duc copilul la fantana botezului, poarta lumanarea aprinsa si primesc binecuvantarea de la sfarsit, speciala pentru ei.

Parintii si nasii nu raspund in locul copilului la intrebarile, de la marturisirea credintei, ci marturisesc propria lor credinta, in fata comunitatii, pentru a se arata ca solul matern este propice pentru cresterea ulterioara a pruncului in credinta in care a fost botezat. Daca parintii nu marturisesc credinta Bisericii catolice, in cadrul convorbirilor dinaintea botezului se amana botezul pana cand cineva din rude se va obliga ca va creste pruncul in aceasta credinta, devenind apoi nasul lui. Existenta nasilor este sustinuta de o necesitate dan punct de vedere teologic, "pentru a se invedera caracterul eclesial al faptului, care depaseste familia trupeasca". Nasii trebuie sa aiba "maturitatea credintei si a vietii", cerute de aceasta - misiune, sa fi primit tainele botezului, mirungerii si euharistiei si sa apartina Bisericii catolice. Un crestin credincios, din alta Biserica, poate fi nas numai impreuna cu  un  catolic".

Trebuie sa mai adaugam ca se cere preotilor sa mobilizeze cat mai multi membrii ai Bisericii ca sa ia parte la botez, manifestindu-si credinta si bucuria primirii unui  nou   membru.   
        
In privinta savarsitorului, si in noul ritual se pastreaza vechiul obicei de a fi si diaconul savarsitor ordinar, iar in cazuri grele poate fi orice om, chiar necredincios. Mentionam de asemenea faptul ca libertatea de improvizatie a savarsitorului in formularea rugaciunilor este dusa uneori pana la extrema. Astfel, multe rugaciuni si formule de adresare nu au o forma fixa, pentru a fi rostita de toti la fel. Slujitorului i se da posibilitatea sa se exprime cum crede mai adecvat imprejurarilor, ceea ce contin formulele model, cand se spune: "sa zica cam asa" sau "poate zice asa".

Si noul ritual al botezului copiilor, pe care il voim descrie, este impartit in patru parti : riturile introductive, serviciul divin oral, slujba tainei si riturile de incheiere.

a) Riturile introductive : Parintii, insotiti de nasi, aduc copilul la botez, asteptand pe slujitor, preot sau diacon, la intrarea in biserica. In timp ce preotul vine in intampinarea lor, se canta un psalm sau alte cantari. Preotul saluta comunitatea care participa la botez si apoi prin cateva cuvinte le vorbeste parintilor despre bucuria lor la nasterea copilului, care este un dar al lui Dumnezeu.                                                                                
Parintii sunt rugati apoi sa declare public numele pe care doresc sa-l dea pruncului si sa spuna ce vor de la Biserica lui Dumnezeu. Ei pot raspunde : "botezul", "harul lui Hristos", "primirea in Biserica", "viata vesnica" sau "sa devina un fiu al lui  Dumnezeu".

Preotul se adreseaza parintilor in felul urmator : "Iubiti parinti, ati cerut botezul pentru copilul dumneavoastra. Prin aceasta va declarati dispusi sa-l cresteti in credinta. Sa invete sa-l iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele, asa cum ne-a dat pilda Hristos. Va dati seama de raspunderea aceasta ?" Ei raspund: "Da". La fel sunt intrebati si nasii, daca sunt dispusi sa ajute pe parinti la educarea religioasa a copilului.

Aceasta convorbire se incheie prin urmatoarea rugaciune : "Atotputernice, vesnice Dumnezeule, Tu daruiesti credinta, fara de care nu exista botez.  Sa  ascultam acum cuvantul  Tau, pentru ca  sa sporeasca  in noi  credinta  prin  Hristos, Domnul nostru.  Amin".                         

b) Serviciul divin oral, savarsit inaintea actului botezului, are rolul de a intari credinta parintilor si a nasilor, inaintea acestui moment si de a implora roadele tainei, prin rugaciunea comuna.

Acesta consta din una s-au mai multe lecturi biblice din Noul si Vechiul Testament, precedate de o cantare adecvata. Urmeaza apoi omilia, care cauta sa introduca in misterul botezului si consecintele lui. Dupa aceasta, pot fi invitati toti la meditatie prin tacere, cantandu-se apoi si o cantare potrivita.  Urmeaza apoi aceeasi insemnare, cu semnul crucii, ca in vechiul ritual, numai ca formula difera. Aceasta insemnare o incepe preotul si-l urmeaza parintii si nasii. Preotul zice : "N., comunitatea crestina (parohia noastra) te primeste cu mare bucurie, in numele ei te insemnez cu semnul crucii. Dupa mine te vor Insemna parintii (si nasii) tai cu acest semn al lui Hristos, Mantuitorul, pe fruntea ta".

Cel care se boteaza intra in comuniunea (comunitatea) sfintilor, mijlocitori catre Dumnezeu, de aceea rugaciunea de cerere care urmeaza este o invocare catre sfintii patroni ai copiilor si alti sfinti, fiind o rugaciune comuna. Preotul se roaga : "Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu", iar cei prezenti continua : "Roaga-te pentru ei" invocandu-se astfel mai multi sfinti si se incheie prin : "Toti sfintii lui Dumnezeu", "Ruga-ti-va  pentru ei".

Anuntand apropierea actului botezului, preotul indeamna pe toti la rugaciune, cerandu-se mila lui Dumnezeu, prin una din trei rugaciuni randuite, la citirea careia preotul pune ambele maini pe capul copilului. Rugaciunile acestea (trei) au caracter de exorcisme, fiind deosebite insa de cele din vechea randuiala, prin blandetea lor, lipsindu-le blestemul  satanei.              

Aceasta schimbare s-a facut in sensul exorcisimelor rasaritene, pentru ca dialogul direct cu diavolul, din vechiul ritual, trezea impresia «ca diavolul s-ar fi salasluit in acest copil si acum ar fi fost alungat, pentru a face loc Sfantului Duh, ajutatorul» . Vechile exorcisme, avand la baza invatatura catolica despre pacatul stramosesc, nu puteau deosebi posedarea de supunerea fata de puterea vrasmasului. De aceea, noile exorcisme cuprind rugaciunea catre Dumnezeu, de a scoate pe acesti copii din puterea satanei  si   a-i  izbavi de  pacatul stramosesc.     
                               
Noul ritual a omis, fata de vechiul ritual, doua acte cu caracter exorcistic : suflarea peste copil si darea sarii sfintite. Dupa exorcism urmeaza ungerea cu untdelemnul catehumenilor, care se poate si omite. In cazul ca se omite, preotul pune mana, in tacere, pe fiecare copil.
Este evident ca numai actele introductive se savarsesc la usa bisericii, celelalte acte au loc in biserica iar actul botezului la baptistier (fantana, botezului).

c) Slujba tainei (actul Botezului). Noul ritual al botezului copiilor contine o adaugire insemnata din punct de vedere teologic, dar si practic: Sfintirea apei botezului, in cadrul ritualului insusi. Este o revenire la practica primara, pastrata cu sfintenie in Biserica Ortodoxa.  

Preotul  aminteste  celor  care asista  la  botez  despre  planul   de  mantuire al   lui Dumnezeu, care sfinteste prin apa sufletul si trupul omului citind mai apoi rugaciunea de sfintire a apei.

Si de data aceasta preotul are posibilitatea de a alege una din cele patru variante ale rugaciunii de sfintire a apei. Inaintea baii botezului are loc lepadarea de satana, intr-o formula noua si marturisirea credintei, a parintilor si nasilor. Parintii si nasii, cei care vor creste in credinta lor. pe copil in amintirea botezului lor sunt rugati de preot sa se lepede de cel rau si sa marturiseasca credinta in Iisus Hristos . Iata uma din cele trei variante ale formulei de lepadare :

- "Va lepadati de cel rau, ca sa puteti trai in libertatea fiilor lui Dumnezeu?" ; "Va lepadati de ademenirile celui rau, ca sa nu dobandeatca putere asupra dumneavoastra?"; "Va lepadati de satana, urzitorul raului?".

Marturisirea credintei se face intocmai ca in ritualul vechi, adaugand preotul, dupa cele trei intrebari, urmatoarele : "Aceasta este credinta noastra, credinta Bisericii pe care o marturisim noi toti in Hristos".

Marturisirea de credinta facuta de parinti si nasi este repetata si de cei ce asista la botez, rostind impreuna cu preotul, sau cantand o chantare de credinta, prevazuta  in  randuiala. Aderarea la traditia primara, privind semnificatia simbolica a actului botezului, care este "moartea, si invierea impreuna cu Hristos", a determinat revenirea la practica botezului prin scufundare, care este considerata de preferat fata de cea prin stropire. In aceasta privinta ne asociem marturisirii unui apusean, care spune : "Totusi, este destul (deocamdata) daca se deschide din nou o poarta vechiului obicei, cel putin in  ordinea rangului" .
Apare insa, in noul ritual si o neconcordanta cu principiile canonice referitoare la botez. Se spune aici : "Pe cat se poate, ar fi bine ca mama sa aduca acum copilul (la botez); in cazul acesta nasii pun mana dreapta pe copil". Daca mama tine copilul la botez, apare acel grad de rudenie spirituala, mama sufleteasca, care o obliga automat la desfacerea casatoriei intre cei doi soti. Aceasta avertizare era consemnata in  vechiul  ritual  roman.

Preotul anunta savarsirea actului si boteaza copilul, prin intreita scufundare, rostind aceeaisi formula ca inainte : "N., te botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

d) Riturile de incheiere (postbaptismale). Intre riturile postbaptismale, ungerea cu mir are o semnificatie deosebita, ea sugerand preotia imparateasca dobandita de cel botezat si apartenenta lui la poporul lui Dumnezeu, precum se vede si din formula  dezvoltata, care   se  rosteste  acum.

Avand aceleasi semnificatii simbolice, ca in vechiul ritual, oferirea vesmantului alb si a lumanarii aprinse se fac cu alte formule de adresare. Dupa aceste acte se mentioneaza voluntar "ritualul effeta", dar si acesta modificat. Incheierea acestui ritual al botezului este o adaugire interesanta sau mai bine-zis o revenire spre forma primara, si se savarseste in fata altarului. Aici preotul le spune parintilor si nasilor ca aceasta taina va fi plinita (desavarsita) numai prin mirungere si Sf. Euharistie. Se canta apoi "Tatal nostru", dupa care preotul rosteste una din cele patru binecuvantari prevazute in rinduiala, intai asupra mamei, care multumeste lui Dumnezeu pentru nasterea usoara, apoi  asupra  tatalui,  spre  a  fi pilda de viata crestina copiilor lui, si in sfarsit asupra nasilor (fratilor, rudeniilor etc.) spre a fi feriti de rau si a avea pacea lui Hristos.

Binecuvantarea se termina cu urarea : "Mergeti in pace", la care toti raspund : "Sa multumim lui Dumnezeu". 

III. Consideratii ecumeniste. - Dupa ce am vazut randuiala si semnificatiile slujbei botezului din Biserica ortodoxa si din cea catolica, vom incerca sa facem cateva observatii privind punctele comune intre randuielile baptismale ale celor doua Biserici. Desigur, oricat am incerca, nu vom gasi argumente ca sa putem spune ca randuielile botezului expuse aci sunt absolut identice in ambele Biserici. Dar puncte de tangenta vom gasi, datorita originii lor comune, care se afla in randuiala vechii Biserici crestine.                                                                        
In vechea randuiala a botezului roman, a adultilor si a copiilor, gasim si acte comune cu cele din randuiala ortodoxa, dar si omiteri sau adaugiri. Despre aceste randuieli vechi ne vorbesc critic acum toti cei care au acceptat deciziile Conciliului II Vatican si ne vorbeste insusi faptul ca ele au fost revizuite complet. Ceea ce ne intereseaza mai mult este noul ritual, al botezului copiilor. In aceasta noua structura a randuielii botezului copiilor se pot observa doua tendinte, dintre care una care inseamna o revenire la doctrina veche a Bisericii despre botez si deci la  unitatea cu ortodoxia.

S-au lasat la o parte implicatiile doctrinei catolice despre pacatul stramosesc, care dominau simbolismul actului botezului, si s-a revenit la vechea intelegere paulina, despre sensul botezului, adica : "Moarte si inviere Impreuna cu Hristos". Deci o revenire la randuiala primara a Bisericii, atat de fidel pastrata la ortodocsi. Inteles astfel, botezul cere si o revenire la practica cea mai adecvata acestui simbolism, adica afundarea, care capata, cel putin onorific, locul intai in fata stropirii sau turnarii. De asemenea, in doctrina celor doua Biserici despre efectele botezului nu sunt deosebiri esentiale. Faptul acesta a determinat acceptarea de catre ortodocsi a valabilitatii botezului catolic, in cazul de trecere a unui credincios catolic la ortodoxie, cu toate fluctuatiile temporare si discutiile care au avut loc in aceasta privinta .

O alta importanta revenire la practica initiala a Bisericii crestine in noua randuiala romana a Botezului copiilor, este sfintirea apei la fiecare botez, iar nu odata pe an, ca pana acum. Aceasta se face printr-o rugaciune de cerere, care aminteste continutul ecteniei mari din randuiala ortodoxa a botezului, si printr-una din cele patru formulare de rugaciuni speciale pentru sfintire, dintre care slujitorii pot sa aleaga. Pericopele biblice prevazute in cadrul serviciului divin oral sunt o revenire spre practica citirii Apostolului si Evangheliei din ritualul ortodox. La sfarsitul slujbei s-a simtit nevoia unei incheieri mai solemne, prantr-o binecuvantare adecvata, nu numai prin simpla concediere a celui botezat. Asa s-au alcatuit patru formule de binecuvantare, care se adreseaza parintilor, nasilor si credinciosilor prezenti.

O alta tendinta care se stravede din noul ritual este aceea a diversificarii si adaptarii acestei randuieli la traditiile locale, la diferite situatii, in cadrul unui model universal, aprobat de Conciliu. In citeva momente, preotul are posibilitatea de a alege formularul de rugaciune care i se pare cel mai adecvat, si chiar de a rosti cu cuvinte proprii unele formule care preceda actele mari.

(De remarcat este, de asemenea, reducerea importantei rolului nasilor la botez, luandu-le locul parintii, care aduc ei pe copil la botez. Nu se suprapun oare calitatea de parinte trupesc cu cea de parinte duhovnicesc, lucru interzis de canoane ? Nasul participa prin simpla punere a mainilor pe copil, in timp ce acesta este adus la botez. Cu toate acestea, luand in consideratie punctele comune din cele doua randuieli ale botezului, trebuie sa recunoastem ca ele sunt mult mai numeroase si mult mai importante, atat in ceea ce priveste doctrina, cat si in ceea ce priveste practica sau ritualul liturgic, ceea ce constituie o baza puternica de plecare spie actiunea de apropiere dintre cele doua Biserici,  pentru care se  actioneaza  astazi  din  ambele parti.

Deseori la Adunarile Generale ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor se subliniaza  ideea  ca toti   crestinii  - clerici   si   mireni   -  sunt  membrii   aceluiasi   popor   al   lui Dumnezeu. In acest context este mentionat si botezul. Chemarea comuna a poporului lui Dumnezeu se manifesta in botezarea tuturor membrilor sai in acelasi si unic nume al lui Iisus Hristos . Deci se poate spune ca botezul este originea comuna a fiilor Iui Dumnezeu, care ii incadreaza pe toti in Biserica Universala a lui Hristos.

Importanta cunoasterii si intelegerii profunde a acestei taine, acceptata de toate, confesiunile, a fost aratata de comisia. "Credinta si Organizatie", a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. S-a ajuns la concluzia "ca o discutie teologica asupra botezului ar avea o importanta vitala atat pentru viata Bisericii cat si pentru dezvoltarea unitatii bisericesti". O intelegere mai profunda a botezului duce la intelegerea chemarii si misiunii proprii a Bisericii, scotandu-se in lumina mai mult unitatea ei in Hristos.                

Studiile facute de aceasta comisie nu pornesc de la deosebirile dintre diferite confesiuni privind aceasta taina, ci insista asupra relatiei dintre slujirea lui Hristos si botez.
Prin botez noi participam la slujirea lui Hristos. Concluziile studiilor acestei Comisii  sunt   urmatoarele : A fi botezat insemneaza a trai in si pentru Hristos, a trai in si pentru Biserica si a trai in si pentru lume. Deci botezul este punctul comun de plecare in apropierea dintre crestini, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu si in el se gaseste implicata misiunea si slujirea membrilor tuturor Bisericilor in lume.

Parintele Liviu  Streza

16 Iulie 2012

Vizualizari: 19327

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.