Crearea omului

Crearea omului Mareste imaginea.

 

CREAREA OMULUI - ACT SPECIAL, PERSONAL SI DIRECT AL LUI DUMNEZEU

1) Referatul biblic despre crearea omului

a. Despre crearea omului in general

Lumea fiintelor vii alcatuiau un arbore armonios, radacina caruia consta din animalele inferioare create de Dumnezeu in a cincea zi, iar ramurile de sus din animalele superioare create in a sasea zi. Dar acest arbore nu era complet, nu exista inca ,,floricica care sa completeze si sa impodobeasca varful lui, nu era inca omul, regele naturii.“ (1)

Dupa ce mai intai, Dumnezeu a creat din nimic lumea spirituala, apoi lumea materiala, la sfarsit, pentru a incorona opera Sa, l-a creat pe om ,,care participa cu sufletul sau la lumea cea dintai, iar cu corpul la cea de-a doua.“ (2) El este ultima ,,creatiune a lui Dumnezeu.“ (3)

Biserica, pe baza Sfintei Scripturi, dar si a Sfintei Traditii, invata ca omul este creat de Dumnezeu in a sasea zi a creatiei, cand ziua a sasea era spre sfarsite.Potrivit limbajului liturgic, omul a primit existenta in timpul vecerniei zilei a saptea, adica in seara primei Vineri, dupa care urmeaza Sabatul, ziua odihnei. (4)Asadar omul este persoana care trebuie sa aduca lumea la linistea odihnei in Dumnezeu. Dar misiunea aceasta se poate implini numai daca omul impreuna cu creatia se deschide, devenind lacasuri primitoare pentru odihna lui Dumnezeu. ,,Prin faptul creatiei omului, intreaga faptura intra in odihna sabatica, in pacea profunda a unirii cu Creatorul…“ (5)

Omul, si cu el intreaga creatie, reprezinta darul lui Dumnezeu. Ca o incununare a creatiei Dumnezeu, ca Dumnezeu personal creaza din iubire omul ca pe un partener de dialog al Sau. El nu creaza in persoana omului un obiect, o simpla podoaba pentru revelarea atotputerniciei si pentru lauda slava Sale, ci pe temeiul plenitudinii comuniunii Sale, El aduce la existenta o creatura personala care sta in relatie constienta cu El (6). Toate insusirile pe care Dumnezeu la are in fiinta Sa le-a daruit, in forma creata, si omului, pentru ca si acesta sa poata participa in mod liber la dialogul comuniunii cu El. Potrivit invataturii scripturistice si patristice prezenta insusirilor dumnezeiesti din om a fost data prin crearea dupa chipul lui Dumnezeu. Numai omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si numai el poseda responsabilitatea asemanarii. El este creat ca un mic dumnezeu care are chemarea participarii la sfintenie. Chipul il face pe om unic si diferit de restul creatiei.

Omul este creat ca o sinteza a lumii ingeresti si a lumii materiale, oglindind si avand stans unite in sine aceste doua lumi. (7)

Acest lucru reiese limpede din marturisirea referatului biblic. Moise, autorul cartii ,,Facerea“, istoriseste astfel crearea protoparintilor nostri Adam si Eva: ,,si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra si sa stapaneasca peste pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau, dupa chipul Sau l-a facut Dumnezeu, a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat zicand: ,,cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si il supuneti, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul.“ (Facere I, 26-28)

Naratiunea aceasta trebuie inteleasa ca un fapt istoric si nu ca o fictiune sau ca un mit. Acest lucru este exprimat si sprijinit in primul rand de caracterul cartii ,,Facerea“, care are un caracter pur istoric. Moise relateaza ca atunci cand Adam o vede pe Eva rosteste: “iata os din oasele mele si carne din carnea mea, aceasta se va numi femeie pentru ca este luata din barbatul sau. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup.“ (Facere II, 23-24)
Dupa cadere Dumnezeu ii zice lui Adam: ,,in sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat, caci pamant esti si in pamant te vei intoarce. (Facere III, 19)

Caracterul istoric al acestei carti mai este mentionat si de alti autori ai Vechiului Testament. Astfel Solomon zice: ,,Dumnezeu a creat pe om nemuritor, facut ca sa fie chip care sa i se asemene“. (Intelepciunea lui Solomon III, 23)

In cartea lui Isus fiul lui Sirah scrie ,,Dumnezeu a creat pe om din pamant, in pamant are sa intre o data. El i-a insemnat timpul si numarul zilelor sale, si i-a dat putere peste toate cele de pe pamant. El l-a investit cu tarie dupa natura sa si l-a facut dupa chipul Sau.“ (Sir. XVII, 1-3) Tobit spune: „Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: ,,Nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem un ajutor asemenea lui.“

De asemenea si Mantuitorul Iisus Hristos considera cartea ,,Facerea“ ca pe o carte istorica. Demonstrand nedespartirea casatoriei, El zice Fariseilor: ,,Dar din inceputul fapturii un barbat si o femeie a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup, asa ca nu mai sunt doi ci un trup.“ (Marcu X, 6-8) Vorbind astfel Hristos a intarit autenticitatea istorica a tot ceea ce raporta Moise despre originea celei dintai perechi omenesti (Facere II, 18-24).

Si Sfantul Apostol Pavel atesta ca omul a fost creat intai si apoi femeia: ,,Pentru ca a fost facut intai Adam, apoi Eva.“(I Timotei II, 13) Despre creatia omului el zice: ,,Asa s-a scris: ” Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, suflet viu“ iar Adam cel de pe urma duh de viata facator. Dar nu este intaiul cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintai este din pamant, pamantesc, omul cel de al doilea din cer.“ (I Corinteni XV, 45-47)

Sfintii Parinti si Sriitori bisericesti vorbesc si ei despre originea si insemnatatea corpului omenesc. Astfel, Sfantul Teofil al Antiohiei spune: ,,totul (afara de om ) Dumnezeu a facut cu cuvantul socotind acestea ca de putina insemnatate, dar pe om si crearea omului nemuritor a creat-o ca lucrare vrednica de maririle sale.“ (8)

Un alt scriitor bisericesc, Sfantul Ambrozie al Milanului, vorbind si el despre crearea omului condidera ca: ,,Nu in zadar a fost femeia formata din coasta lui Adam si nu din acelasi lut ca si el. Sa scriem deci ca barbatul si femeia au aceeasi natura corporala, ca este numai un singur izvor al neamului omenesc. De aceea la inceput n-au fost doi creati, barbatul si femeia, sau doua femei, ci barbatul mai intai si apoi femeia, luata din barbat.“ (9)

 

b.Despre crearea femeii


S-a pus de multe ori problema daca femeia este, din punct de vedere antropologic, pe aceeasi treapta cu barbatul sau este o fiinta inferioara acestuia prin insusi actul creatiei, daca si ea participa in egala masura cu barbatul la drepturile care i se cuveneau ca fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu.

Exegeza occidentala a ultimilor veacuri a avut mai multe framantari referitoare la problematica antropologica feminina.La nivelul teologiei actuale, nu s-a pus inca serios problema raportului crestin intre barbat si femeie. (10) Problematica impusa de antropologia crestina ar trebui sa se indrepte spre o noua lectura a cartilor sfinte, spre o noua interpretare pentru a se putea raporta fidel fata de mesajul iubirii propovaduite de Hristos. (11)

De-a lungul timpului pana in zilele noastre exegeza intelege istoria biblica a facerii intr-un sens foarte masculin: femeia a fost facuta pentru barbat, ea il ingrijeste ca slujnica, ajutor, obiect. (12) Se uita totusi ca animalele pe care le adusese Dumnezeu inaintea lui Adam pentru al ajuta la muncile sale, dupa cum considera Sf. Ioan Gura de Aur, nu au fost ajutorul cel mai potrivit pentru el. (13) Adam avea nevoie de o fiinta de aceeasi natura cu el si egala in cinstire. Din punct de vedere biblic, femeia nu este un ajutor-sluga, ci o fata-catre-fata (14), completandu-se reciproc, dupa cum comfirma si Sf. Ap. Pavel: ,,nici barbatul fara femeie, nici femeia fara barbat, in Domnul“ (ICorinteni I,11).

Dupa preainteleptul sfat al lui Dumnezeu, omul nu avea sa traiasca ca individ izolat. De aceea, inca de la inceput Dumnezeu a creat o pereche de oameni de sex deosebit, din care urma sa se inmulteasca tot neamul omenesc.

Pentru a intelege mai bine modul de creare a omului, vom face o analiza amanuntita a referatului biblic atat din primul capitol al facerii (Facere I, 26-28) cat si din cel de-al doilea capitol (Facere II, 7; 18-24).

Prima relatare a crearii omului o gasim in capitolul I al Facerii: ,,Si a facut Dumnezeu pe om… barbat si femeie i-a facut pe ei. Si i-a binecuvantat pe ei Dumnezeu si le-a zis: ,,Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul.“ (Facere I, 26-28)

De aici deducem ca, in sfatul dumnezeiesc, fusese hotarat a crea pe om, chiar la inceput, sub forma a doi indivizi, barbat si femeie, lucru confirmat chiar si de Mantuitorul: ,,Dar din inceputul fapturii un barbat si o femeie a facut Dumnezeu“ (Marcu X, 6), sau ,,Iar El raspunzand le-a zis: Dar nu ati citit ca Cel ce a facut dintai, barbat si femeie i-a facut?“ (Matei XIX, 4)

Este adevarat ca mai intai a fost facut Adam, apoi din el femeia, asa ca la crearea omului avem deosebire fata de crearea celorlalte fapturi, nu numai in felul cum a fost Adam creat, ci si dupa cum a fost creata femeia: „si a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor potrivit pentru el. Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi, asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice, dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor potrivit lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu si daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. Iar aceasta coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam.“ (Facere II , 18-23)

Asadar, crearea femeii nu este un act nou, ci Dumnezeu a dus la bun sfarsit planul divin. Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel despre femeie: ,,Pentru ca barbatul nu este dator sa-si acopere capul fiind chipul si slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului. Caci nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat. Pentru ca nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat.“ (I Corinteni XI,7-9)

Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe barbat si pe femeie rezulta din cuvintele: ,,Cresteti si va inmultiti si umpleti tot pamantul si il supuneti … “ ( Facere II,24 ), porunca data celor doi inca din Rai. Iata ca prima pereche de oameni a fost binecuvantata de Dumnezeu sa nasca semeni si astfel inmultindu-se sa stapaneasca pamantul intreg. Mijlocul pentru aceasta inmultire urma sa fie viata conjugala, dupa cum invata si Mantuitorul: ,,Pentru aceasta va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si vor fi amandoi un trup. Pentru aceea nu mai sunt doi ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.“ (Matei XIX, 5-6 )

Am sa ma opresc totusi la numele pe care la primit omul creat de Dumnezeu si anume de ,,Adam“. In limba ebraica prin acest termen era desemnata ,,fiinta umana“, ,,umanitatea“, avand astfel un sens colectiv, generic al speciei umane. Asadar cuvantul ,,Adam“ nu este chiar un nume propriu, ci potrivit textului de la Facere I,27 ne poate induce ideea ca acest termen include atat barbatul cat si femeia, fapt care este sustinut si de gandirea patristica.

Sfantul Vasile cel Mare spune ca femeia, in aceeasi masura cu barbatul, este creata dupa chipul lui Dumnezeu: ,,pentru ca nimeni, prin ignoranta, nu preia expresia om doar pentru sexul masculin, Scriptura a adaugat: Parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat. Femeia poseda, de asemenea, precum barbatul, privilegiul de a fi fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. In aceeasi masura cele doua naturi ale lor sunt demne de cinstire, egale virtutilor lor, egala recompensa si asemanatoare pedeapsa. Femeia sa nu spuna: sunt slaba! Slabiciunea tine de trup; in suflet rezida forta.“ (15)

Este foarte limpede ca acest „chip al lui Dumnezeu“ nu este un privilegiu masculin, ci se refera la omul intreg, ca barbat si femeie. Este de remarcat faptul ca doar in momentul in care Dumnezeu o scoate pe femeie (Eva) din Adam si intra in relatie dialogica cu barbatul, Scriptura foloseste termenul specific limbii ebraice pentru barbat. Dumnezeu ia decizia de separare a femeii de barbat nu in primul rand in vederea procrearii, ci pentru comuniune. (16)

Noul testament sprijina invatatura vechitestamentara a participarii egale la chipul lui Dumnezeu, prin nenumaratele texte din epistolele pauline, insa noi om cita un text de la (1 Petru III,7): „Voi barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate“.

Si Sfintii Parinti invatau ca femeia a fost creata din barbat. Iata ce ne spune Sfantul Ambrozie: ,,nici nu e ceva de dispretuit ca Eva n-a fost facuta din acelasi pamant ca Adam, ci din coasta lui, ca sa stim ca una este natura corpului in barbat si femeie, un izvor al neamului omenesc.“ (17)

Sfantul Simeon Noul Teolog vine si el in sprijinul invataturii biblice: ,,Spune barbat si femeie nu pentru ca Eva era deja facuta ci pentru ca se afla impreuna cu Adam in coasta lui.“ (18)Asadar, la inceput, barbatul si femeia erau legati si constituiau o singura fiinta, dupa cum aflam atat din primul capitol al Facerii cat si din cel de-al doilea: ,,Apoi voind sa ne invete cum a facut Dumnezeu pe om si de ce, repetand pe scurt cuvantul, zice iarasi:<<Aceasta este cartea Facerii cerului si pamantului, cand au fost facute >> (Facere II , 4 ). Si putin mai departe: << si a zidit Dumnezeu pe om tarana din pamant >> care trebuie inteleasa asa: a facut Dumnezeu pe om, luand tarana din pamant. Si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul spre suflet viu >> (FacereII,7).“ (19)

Putem deduce ca prima naratiune il asimileaza pe om celorlalte creaturi printr-o binecuvantare comuna, iar la nivelul naturii subliniaza unitatea antropocosmica, cea de-a doua naratiune defineste clar locul omului. In aceasta a doua parte, lumea animala apare dupa om si in relatie cu el, pentru ca el sa nu mai fie singur, ci sa aiba ajutor potrivit pentru el. (20)

Daca in prima relatare a creatiei vedem ca cei doi sunt creati simultan, in cea de a doua relatare o vedem pe femeie ca fiind creata ulterior, din coasta lui Adam: „atunci a adus domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie Si a adus-o la Adam. Si a zis Adam: „Iata acesta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau.“ (Facere II, 21-23)

Sfantul Chiril al Alexandriei scoate in evidenta rostul pentru care a fost creata Eva din coasta lui Adam: ,,Apoi scotand o coasta a lui Adam, plasmuieste femeia spre a-i sluji la nastere de prunci si sa-i fie convietuitoare ca una din acelasi neam si sa traiasca impreuna in simplitate.“ (21)

Ceea ce-i lipsea lui Adam nu se afla printre animale dupa cum ne arata si Sf. Ioan Gura de Aur: „asta e pricina ca Scriptura a zis: „Iar lui Adam nu i s-a gasit ajutor asemenea lui“. Cu aceste cuvinte fericitul Moise ne arata ca oricat de mare ajutor ne-ar da animalele, ajutorul dat de femeie lui Adam este altul si cu mult mai mare.“ (22)
Putem vedea cum Bunul Dumnezeu, dupa ce a facut toate si le-a adus la Adam pentru a le numi dupa cum va considera, cauta sa-i faca lui Adam ajutor, dar nu intamplator, ci asemenea lui, dupa cum spune Sf. Ioan Gua de Aur: „Ne spusese ca Dumnezeu voia sa-i faca lui Adam ajutor asemenea lui, ca ne spusese mai sus: „sa-i facem lui ajutor asemenea lui“; iar textul citit acum spune: „Nu s-a gasit ajutor asemenea lui“; de aceea Dumnezeu ii face ajutor din insasi substanta lui Adam.“ (23)

Apoi Dumnezeu trimite asupra lui Adam un somn adanc, si zideste din coasta luata din acesta pe femeie, care este adusa si prezentata partenerului ei. Metodiu de Olimp vede acest somn extatic ca pe o placere care prefigureaza uniea trupeasca: „Caci principiul nasterii oamenilor este impreunarea barbatului cu femeia…In felul acesta trebuie sa presupunem ca se implineste cuvantul ,,aceasta este os din oasele mele si trup din trupul meu“. Probabil ca acest lucru il prefigureaza si extazul adus asupra primului om in timpul somnului; el prefigura atractia barbatului catre femeia sa cand, cuprins de dragostea procreatiei, lasa ca iarasi sa se desprinda ceva si din carnea sa, sa fie creat un alt om.“ (24)

Teologul rus Paul Evdochimov, considera ca prin scoaterea femeii din Adam se intelege ca Eva a fost cuprinsa virtual in Adam si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Scriptura a aratat ca Dumnezeu a facut pe om barbat si femeie. Astfel se explica si absenta oricarei indicatii privind insufletirea femeii. Aceasta primise deja, la sfarsitul zilei a sasea, suflarea lui Dumnezeu. Faptul ca femeia este desprinsa din Adam, si nu creata, demonstreaza faptul ca atunci cand Adam este creat cuprindea in sine deja pe femeie, ca parte constitutiva. (25)

Prin expunerea istorica a lui Moise despre originea omului se inlatura parerea Epicureilor care spun ca omul este rasarit singur din pamant in urma influentei caldurii si a umezelii sau a altor factori fizici. Stiinta naturala moderna arata ca din cele neorganice nu se poate produce ceva organic. Dar aceasta stiinta are iarasi alta ipoteza, opusa crearii omului de catre Dumnezeu, sustinuta de catre naturalisti, transformisti, evolutionisti ori darwinisti.

Dupa ipoteza darwiniana ,,omul este ultimul produs al unei dezvoltari continui naturale de la cele inferioare si neperfecte la cele superioare si mai perfecte, omul si-ar trage originea de la animal prin generatia spontanee.“ (26)

Ipoteza <<generatiei spontanee>> azi nu mai este bagata in seama de oamenii de stiinta. Stiinta pana acum nu a putut dovedi aceasta ipoteza, adica ceva sa fie produs din altfel de organisme, ci planta vine iarasi din planta, animalul din animal, omul din om. Nici nu se poate dovedi ca o planta sau un animal de specie superioara s-a produs in cursul timpurilor din specii inferioare.

c. Monogenismul uman

Pe baza Revelatiei Divine, Biserica invata ca intreg neamul omenesc provine din unica pereche de oameni: Adam si Eva. Conform acestei teorii ,,omenirea este unitara, este legata prin aceeasi origine, aceeasi natura, deci aceeasi fiinta.“ (27) Protoparintele Adam ocupa astfel un loc cu totul aparte, deoarece in el sunt cuprinsi virtual toti oamenii care ii urmeaza.

Cuvantul Sfintei Scripturi invata lamurit ca tot neamul omenesc provine de la Adam si Eva. Astfel Moise istoriseste, ca inainte de ivirea lui Adam pe pamant ,,nu era nici un om spre a-l lucra“ (Facere II,5) si ca inainte de facerea Evei ,,nu avea Adam ajutor care sa fie asemenea lui“ (Facere II, 20). De aceea el incepe genealogia omului cu aceasta pereche dintai pe care Dumnezeu a binecuvantat-o zicand: ,,Cresteti si va inmultiti si umpleti tot pamantul…“ (Facere I,28).

Printre scriitorii Vechiului Testament, Tobie zice in rugaciunea sa catre Domnul: ,,Tu ai format pe om din pulberea pamantului si i-ai dat de ajutor pe Eva, dintr-insii a iesit si tot neamul omenesc“ (Tobie VIII,6). Sfantul Apostol Pavel zice: ,,si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca sa locuiasca peste toata fata pamantului“ (Faptele Apostolilor XII, 26).

Este adevarat ca exista si teoria poligenezei, care asaza la originea neamului omenesc mai multe perechi de oameni, disparute in diferite parti ale lumii. Dar nu trebuie sa uitam ca Dumnezeul crestin este totodata Dumnezeul unitatii si al diversitatii treimice, care afirma atat diversitatea neamurilor, cat si unitatea lor. Nu trebuie sa renuntam nici la unitate nici la diversitate fiindca experienta ne arata ca omul ramane pretutindeni acelasi din punct de vedere fiintial (logos), dar se diversifica din punc de vedere personal (tropos), atat prin actul creator a lui Dumnezeu, care confera oamenilor si popoarelor o identitate specifica, cat si prin conditiile naturale, atat de diferite, ale existentei lor geografice.Conceptia crestina despre originea neamului omenesc are un caracter monogenist.

Pe acest adevar se stabileste un alt adevar de cea mai mare importanta in crestinism si anume: transmiterea pacatului originar al protoparintilor nostri cazuti, la intreg neamul omenesc, dupa cum invata si Sfantul Apostol Pavel: ,,Caci precum pentru neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, asa si pentru ascultarea unuia se vor face drepti cei multi“ (RomanV,19).

Trebuie remarcat apoi ca traditiile tuturor popoarelor vechi deduc tot neamul omenesc de la una si aceeasi pereche de oameni. Alti cercetatori admit crearea omului din partea lui Dumnezeu, dar neaga ca toti oamenii ar avea aceiasi protoparinti. Astfel au aparut acele conceptii poligeniste, preadamica, coadamica si naturalista. De numarul acestora s-a tinut de exemplu Isac Peyrer, care la 1656 a tiparit doua carti in care sustinea, pe baza Sfintei Scripturi, ca nu se trag de la Adam toti oamenii, ci numai poporul jidovesc. Ceilalti oameni si-ar fi avut originea, dupa parerea lui, de la alti protoparinti creati de asemenea din partea lui Dumnezeu, a caror creare Moise ar descri-o in capitolul I al cartii ,,Facerea“, iar in capitolul al-II-lea ar fi vorba despre crearea lui Adam stramosul israielitilor. (28)

Dar Moise vorbeste aici de una si aceeasi creatie si nu de doua creatii diferite . In primul capitol vorbeste in general despre crearea omului de catre Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, pe cand in al-II-lea capitol istoriseste pe larg cum Dumnezeu creeaza cu mana Sa pe om si cum face femeia.
Pana aici am prezentat modul in care Adam si Eva au fost creati de Dumnezeu si ca tot neamul omenesc provine din acestia doi. Dupa cum am vazut, monogenismul uman are o importanta cruciala, deoarece altfel nu s-ar putea transmite pacatul originar cu care ne nastem toti si de care scapam spalandu-ne in apele botezului si unindu-ne cu Hristos.

Pe conceptia monogenista doctrina crestina isi intemeiaza universalitatea pacatului stramosesc si universalitatea mantuirii in Hristos. ,,Numai daca oamenii au aceeasi fire, provenita dintr-un parinte unic, au cazut toti impreuna cu Adam ca sa invie toti impreuna cu Hristos. De asemenea, natura noastra comuna, faptul ca aceeasi natura subzista in multe ipostasuri, face posibila comuniunea fara sfarsit cu semenii nostri in Dumnezeu.“ (29)

2) Importanta crearii omului prin interventie divina si nu numai prin cuvant

Este indreptatita afirmatia ca omul este cea mai complexa fiinta, oricat l-ai studia nu po-ti sa epuizezi continutul tainei omului, lucru ce se explica prin faptul ca el este chipul lui Dunnezeu, iar taina sa este pe veci legata de taina lui Hristos.

Multi filozofi si teologi, mergand pe firul speculatiilor, au incercat sa afle ce facea Dumnezeu inainte de crearea lumii. O intrebare pe care numai copiii o pot pune, deoarece imainte de actul creatiei nu exista un timp anume, pana la creatie neputandu-se vorbi de un ,,inainte“ sau de un ,,dupa“. (30)

Punandu-i-se o astfel de intrebare, Fericitul Augustin raspunde ca Dumnezeu este Cel ce a facut timpul, iar mai inainte de a crea cerul si pamantul timpul nu a existat.Timpul incepe odata cu creatia , prin urmare cautarea unui raspuns la o astfel de intrebare este peste putinta omeneasca si nu tine cont de imposibilitatea de conceptualizare a existentei lui Dumnezeu care este mai presus de timp si neconditionat de acesta. (31)

Creatia nu trebuie confundata cu planul dumnezeiesc, plan care este cunoscut in teologie si sub denumirea de ,,paradigmele divine“. Trebuie sa subliniem ca aceste paradigme nu se pot confunda cu fiinta lui Dumnezeu, deoarece creatia nu reprezinta un al patrulea ipostas al Sfintei Treimi.

Raportat la Sfanta Treime, planul creatiei apare ca un dialog tainic pe care Tatal il are cu Fiul prin Sfantul Duh. In acest plan ideile Tatalui cu privire la creatie, sunt transmise Fiului prin incalzirea nemijlocita a Sfantului Duh. Aceste idei nu sunt permanente in Dumnezeu, ci apar prin vointa Tatalui, vointa facuta cunoscuta Fiului si Sfantului Duh. Existenta lor este contingenta, nu au o existenta fara de inceput, ci sunt rezultatul sfatului voii lui Dumnezeu. (32)

Omul a fost creat dupa modelul Logosului, pentru ca sa existe o conformitate intre fiinta creata si Dumnezeu. In virtutea legaturii sale cu logosul, omul nu este un centru secundar al creatiei, fiindca toate au fost create pentru om si randuite in functie de destinul omului. Omul are un loc central in masura in care pastreaza comuniunea cu Logosul divin si se manifesta ca un alt logos, ca factor al activarii rationalitatii lumii. (33)

Omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamantului, el este incheierea si coroana creatiei, aflandu-se la mijlocul lumii fizice si spirituale.El nu este numai stapanul creatiei, ci si preotul acesteia, cel care prin viata sa curata desavarseste frumusetile integului univers. (34)El ocupa locul axial al universului in carevazutul se uneste cu nevazutul. (35)Fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul trebuie sa fie descoperitorul si martorul prezentei lui Dumnezeu in creatie. (36)El este creat ultimul, iar acest fapt arata si mai mult importanta sa. Apare ultimul nu ca cel din urma, ci ca un sigiliu si o pecete a creatiei. (37)Prin om, Dumnezeu descopera si in creatie chipul Sau cel dumnezeiesc. (38)

Vladimir Lossky, vorbind despre zilele creatiei, sublinieaza importanta centrala a omului, definind un geocentrism, insa, spune el ,,aici nu este vorba de un geocentrism fizic, ci de unul spiritual, pamantul este in mod spiritual central, deoarece este trupul omului si deoarece omul este fiinta spirituala centrala a creatiei, fiinta care reuneste in sine sensibilul si inteligibilul si participa astfel, mai deplin decat ingerii, la toate randuielile pamantului si cerului. In centrul universului bate inima omului.“ (39)

Si Sfintii Parinti au subliniat importanta centrala a omului numindu-l un ,,microcosmos in macrocosmos, un alt inger inchinator.“ (40) Pozitia lui distinsa in lume este indicata in special de chipul deosebit in care a fost creat. In vreme ce restul animalelor au fost facute, si cu privire la viata si cu privire la corp, din elementele pamantesti, omul a fost creat de Dumnezeu, Care-i forma corpul din tarana si-i insufla suflare de viata, sufletul, facandu-l fiinta insufletita. Femeia a fost facuta dintr-o coasta a lui Adam.

Prin aceste icoane, zice teologul Andrutsos, se indica ,,pe de o parte legatura stransa a omului cu pamantul si cu Dumnezeu, iar pe de alta - proeminenta lui trupeasca si spirituala, primindu-si sufletul si trupul printr-o fapta speciala a lui Dumnezeu si nu ca celelalte animale.“ (41)

Dupa invatatura crestina, omul ,,e adus la existenta de la inceput ca spirit intrupat “ (42)printr-un act creator special al lui Dumnezeu. In ziua a sasea apare un nou stil de creatie. Daca toate celelalte fapturi apar prin simpla exprimare a vointei divine ,,sa fie…“ (FacereI), la facerea omului apare o schimbare: ,,sa facem“, spune Dumnezeu. (Facere I,26). Vladimir Lossky spune ca spiritele ingeresti au fost savarsite <<in tacere>>. Primul cuvant, prima porunca divina a fost ,,sa fie lumina“ (Facere I,3). Apoi Dumnezeu a binecuvantat lumina pentru ca era buna. Insa in ziua a sasea, dupa crearea animalelor, cand Dumnezeu a zis: ,,Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra“ (Facere I,26), s-ar parea ca Dumnezeu S-a oprit, dar vedem ca persoanele Sfintei Treimi erau impreuna. Pluralul care apare acum ,,sa facem“ arata clar ca Dumnezeu nu este singur. Este o consfatuire, este o hotarare a unui ,, sfat divin ceea ce dovedeste ca facerea nu a fost o lucrare nici a necesitatii si nici a arbitrariului ci un act liber si gandit.“ (43)

Se poate pune intrebarea: De ce este nevoie de sfat divin si nu de o simpla porunca ca la celelalte fapturi? Raspunsul este unul singur.Omul este fiinta personala si el are nevoie de afirmarea aspectului personal al lui Dumnezeu, dupa al carui chip a fost creat. Prin poruncile lui Dumnezeu au luat nastere diferite parti ale lumii create. Dar omul nu este o parte a acestei lumi, el nu este un simplu organ al lumii, ci el este lumea intreaga, deoarece el cuprinde in sine totul.

Pentru a sublinia necesitatea unui sfat divin Sfantul Ioan Gura de Aur zice: ,,Cui au fost adresate cuvintele: ,,Sa facem om“? Cu cine se sfatuieste Stapanul? Nu pentru ca are nevoie de sfat si de ganduri. Doamne fereste. Ci pentru ca vrea sub infatisarea cuvintelor, sa arate cinstea covarsitoare ce o da omului pe care vrea sa-l creeze.“ (44)
Referindu-se la versetul de la Facere I, 28: ,,si a facut Dumnezeu…“, teologul rus Vladimir Lossky spune: ,,Taina singularului si a plurarului in om reflecta taina singularului si a plurarului in Dumnezeu, dupa cum principiul personal in Dumnezeu are ca natura unica sa se exprime in diversitatea persoanelor, la fel si in om, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Natura umana nu poate fi cuprinsa intr-o monada.“ (45)

Aceasta consfatuire, acest sfat divin, este mentionat si de Sfantul Grigorie de Nyssa in lucrarea sa ,,Despre facerea omului“: ,,Intreaga creatie se intarea in convingerea ca totul izvoraste dintr-o putere si dintr-o porunca dumnezeiasca. Insa, atunci cand a fost vorba de crearea omului, a avut loc o consfatuire si, dupa cum deducem din cuvantul Scripturii, a avut loc ceea ce face un artist, care-si face o schita de plan pentru ceea ce vrea sa realizeze, modul in care urma sa actioneze si in ce masura laboratorul nou avea sa se asemene cu originalul, adica scopul propriu-zis al noii creatii.“ (46) Iar mai departe adauga: ,,Numai cand a fost vorba de facerea omului, Facatorul a toate a procedat cu circumspectie, pregatind parca dinainte chiar si materia din care vrea sa-l faca si abia dupa aceea dandu-i infatisarea dupa asemanarea cu un model de frumusete deosebita, a explicat cu acea ocazie si destinatia precisa cu care a fost adus la viata si randuit atunci, potrivit rostului activitatii lui, ca toata destinatia lui sta in legatura cu voia cea dumnezeiasca.“ (47)

Vladimir Lossky spune ca porunca divina ,,Cresteti si va inmultiti…“ stabileste ,,o anumita corespondenta intre sexualitate si dominatia cosmica a primului cuplu si depasirea tainica in Dumnezeu a dualitatii prin triada.“ (48)

Omul, dupa invatatura crestina, este adus la existenta inca de la inceput ca o unitate constitutiva din suflet si trup. Facerea nu spune ca Dumnezeu a alcatuit mai intai trupul si apoi a suflat suflare de viata in narile lui, ci numai ca ,,l-a facut luand tarana din pamant si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul cu suflet viu “ (Facere II,7). Omul ca fiinta speciala este creat in mod simultan in intregimea sa. Prin sufletul sau omul are o inrudire speciala cu Dumnezeu, fiind facut dupa chipul si asemanarea sa.

Natura umana ca unitate intre suflet si trup are originea intr-un act special creator al lui Dumnezeu. Aceasta origine speciala se evidentiaza clar in ,,inserarea spiritului in natura ca suflet din primul moment al existentei naturii umane, sau ca factor constitutiv al acestuia.“ (49) Omul e creat printr-un act special al lui Dumnezeu, pentru a folosi lumea ca mijloc de dialogare cu Dumnezeu. Sufletul uman este creat de Dumnezeu intr-un mod cu totul si cu totul special, deoarece este inzestrat cu insusiri inrudite cu ale lui Dumnezeu: constiinta, ratiunea si libertatea.

Datorita modului sau special in care omul a fost creat, sufletul uman e chemat la dialog cu modelul sau, un dialog liber, este chemat la o folosire a lumii in mod liber, ca un dar al lui Dumnezeu, pentru a raspunde prin lume iubirii lui Dumnezeu Care i-a dat-o si a prelungit prin ea dialogul iubirii cu semenii sai.

Dar nu numai sufletul e creat printr-un act special, ci si trupul sau. Pe de o parte omul este deosebit de natura, iar pe de alta parte este o fiinta unitara si compusa in acelasi timp. Tot asa, actul de creare a lui este un act deosebit de cel de creare a naturii. Actul de creare a omului se deosebeste de actul de creare a naturii in special cand ne referim la trup. Dumnezeu a facut trupul ,,luand tarana din pamant“ (FacereII,7), deci nu a poruncit simplu pamantului sa-l produca, dandu-i putere pentru realizarea acestui scop. Prin aceasta a deosebit trupul de restul naturii, mult mai mult decat se deosebeste trupul animalelor de restul naturii. Trupul a fost facut pentru suflet, care este inrudit in mod special cu Dumnezeu.

Omul insa, ca fiinta reala, ,,vie“, este adus la existenta prin suflarea lui Dumnezeu in narile lui. Prin faptul ca omul e creat nu numai din tarana ci si prin suflarea lui Dumnezeu in trupul facut din aceasta tarana, se evidentiaza ca el are o pozitie speciala nu numai fata de natura din care e luat trupul lui, ci si in raport cu Dumnezeu.

Ca omul a fost creat printr-un act direct, special al lui Dumnezeu, este amintit in multe locuri ale Sfintei Scripturi. Dreptul Iov zice: ,,Mainile tale m-au facut si m-au zidit si apoi Tu ma nimicesti in intregime“ (Iov X , 8). Acest lucru este confirmat si de Mantuitorul Iisus Hristos in numeroase randuri .

Importanta crearii omului printr-un act direct si special al lui Dumnezeu a fost invatat si de Sfintii Parinti. Sfantul Ioan Damaschinul zice in Dogmatica sa: ,,Asa stand lucrurile, Dumnezeu creeaza pe om cu mainele Sale proprii din natura vazuta si nevazuta, dupa chipul si asemanarea sa. A facut corpul din pamant, iar sufletul rational si ganditor il dadu prin insuflarea sa proprie.“ (50)

Omul este creat de Dumnezeu ca un ,, datum finalizat, fara legaturi cauzale cu masa biologicului.“ (51)Nu animalele s-au transformat inom Si nici Dumnezeu nu a ales o alta vietuitoare pe care sa o preschimbe si sa-i dea o alta menire. Sfanta Scriptura vorbeste clar despre crearea omului ca realizandu-se in mod direct de catre Dumnezeu, nu dintr-un animal, ci din pamantul care primeste si suflarea Lui cea datatoare de viata.“ (52)

Referindu-se la atentia pe care Dumnezeu o da crearii omului Teodoret zice: ,,Cand citim in istoria lui Moise, ca Dumnezeu lua din pulberea pamantului si forma pe om, si cercetam intelesul acestei cuvantari, descoperim o bunavointa particulara a lui Dumnezeu catre neamul omenesc. Caci, descriind opera creatiunii, marele profet observa ca autorul tuturor lucrurilor crea pe celelalte fiinte numai prin cuvantul Sau, iar pe om il forma cu mainile Sale. Dar, precum prin cuvant nu intelegem un ordin al lui Dumnezeu ci vointa Sa, de asemenea si aici in formarea corpului nu vedem lucrarea lui Dumnezeu, ci atentiunea particulara ce o dadu acestei fapturi, caci precum in zilele noastre, dupa voia sa embrionul ia nastere in sanul mamei si natura isi urmeaza legile sale asezate la inceput, asa, tot in puterea aceleiasi vointe, corpul omenesc a fost format atunci din pulberea pamantului si acea pulbere deveni trup.“ (53)

Prin cuvantul <<Suflare>> (Facere II,7) nu trebuie sa intelegem ca sufletul omului este o parte din substanta lui Dumnezeu. Combatand pe gnostici si urmand adevarul Sfintei Scripturi, Clement Alexandrinul afirma clar demnitatea omului care a fost facut ca o cununa a zidirii printr-un act special: ,,pe celelalte le-a facut numai cu porunca dar pe om l-a lucrat Dumnezeu insusi. Fiind lucrul mainilor lui e natural ca omul sa-i fie drag ziditorului care-l are drept cel mai frumos si scump dintre bunurile Sale,in vederea caruia au fost create toate celelalte.“ (54)

Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi pamantesti arata importanta pe care Dumnezeu o acorda omului. Motivul pentru care omul a fost creat ultimul se explica dupa teologia Sfintilor Parinti prin intelepciunea planului dumnezeiesc de creatie si anume omul reprezinta incununarea creatiei si punctul de intalnire a celor doua lumi, materiala si spirituala, fiind firesc sa fie adus la existenta in urma acestora, dupa cum considera Sfantul Ioan Damaschinul: ,,Trebuia sa se faca o impreunare din cele doua lumi, ca o dovada a unei intelepciuni mai mari si o bogatie fata de fire , ca sa fie un fel de unire intre natura vazuta si cea nevazuta“ (55), iar Sfantul Grigorie de Nazianz face afirmatia ca: ,,in calitate de pamant, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare.“ (56)

In al doilea rand, omul fiind asezat ca stapan al pamantului (Facere I,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamant, era bine chibzuit ca sa se organizeze mai intai pamantul, ca loc de organizare a vietii pamantesti. Acest lucru este confirmat de Sfantul Grigorie de Nyssa care considera: ,,ca nu era firesc sa apara stapanul inainte de supusi, ci trebuia pregatita imparatia si abia dupa aceea urma sa aiba loc primirea suveranului… abia atunci a randuit Dumnezeu sa vina omul in lume, mai intai ca privitor al atator minunatii, iar in al doilea rand ca stapan al lor pentru ca folosindu-le sa-si dea seama cine este Cel ce i le-a daruit… Iata de ce omul a fost introdus ultimul intre creaturi: nu pentru ca ar fi fost aruncat la urma ca un dispretuit, ci ca unul care inca din clipa nasterii se cadea sa fie imparat peste supusii sai.“ (57)

Acest lucru este aratat si de Sfantul Ioan Gura de Aur: ,,Vrand Dumnezeu sa-l puna pe om peste toate cele de pe pamant ca imparat si stapanitor, i-a zidit mai intai aceasta locuinta frumoasa, lumea, si numai dupa ce a fost gata totul l-a adus pe om ca sa o stapaneasca. Ne arata Dumnezeu chiar prin fapte, cat de mult pretuieste aceasta fiinta.“ (58)

Dumnezeu este prezent permanent in creatie, dar prin actiunea omului de deschidere spre Dumnezeu si de purtare de grija fata de lume se creeaza o noua cale de transfigurare a lumii: cea prin libertatea umana. Prin viata curata, traita potrivit rationalitatii imprimate in el prin creatie, omul se deschide lucrarii Logosului Divin ca o poarta a iubirii si devine salas de odihna a Lui. Omul are grija de creatie, dar cheama si iubirea Logosului sa coboare peste el si peste lume, deoarece numai asa miscarea lui de implinire a binelui poate sa se desfasoare potrivit voii lui Dumnezeu.

Note Bibliografice

1) Prof. A. P. Lupuhin, Istoria biblica a Veciului Testament, Vol. I, Traducere de Patriarhul Nicodim, Editura Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti 1994,p.106
2)Macarie F., Dogmatica Ortodoxa , Vol I, traducere de Arhimandrit Gherasim Timus, Editura Cartilor Bisericesti, Bucuresti 1886, p 541
3)Dr. Iosif Olariu, Manual de teologie Dogmatica ortodoxa. Editura autorului tiparul Tipografiei Diecezane, Caransebes 1907, p. 279
4)Ieroshimonahul Daniil de la Rarau (Sandu Tudor), Caiete 4. Ce e omul?, Editura Christiana, Bucuresti 2003, p.27
5) Andre Scrima, Antropologia apofatica ,Editura Humanitas, Bucuresti 2005 p. 178
6)Pr. Prof. univ.dr. Valer Bel, Curs de teologie fundamentala si dogmatica http//ot.ubbcluj.ro/sites/default/files/discipline/bel_valer/an4_dogm_curs.pdf
7)Pr. Lector Dumitru Abrudan, Aspecte ale antropologiei Veciului Testament, in ,,Studii Teologice“, anul XXX(1978), nr.3-4., p.265
8) Ibidem, p.282
9)Macarie F. ,op.cit., p. 545
10) Anca Manolache, Problematica feminina in Biserica lui Hristos, Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1994, p. 16
11) Ibidem, p. 58
12)Paul Evdochimov, Femeia si mantuirea lumii, traducere de Gabriela Moldoveanu, Editura Christiana, Bucuresti 1995, p. 204
13)Sf. Ioan Gura de Aur, ,,Omilia XV la Facere“, in colectia ,,P.S.B.“ vol. 21, traducere de Pr Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1987, p.170
14)Paul Evdokimov,op. cit., p. 22
15)Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, Partea I , in colectia „P.S.B.“, Vol 17, traducere de Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1986, p.78
16) Daniela Bolozan, Femeia in referatul creatiei- elemente de antropologie, in ,,Studii Teologice“,an VI (2010), nr. 3. p. 82
17) Dr. Iosif Olariu, op. cit., p.28
18) Sfantul Simeon Noul Teolog, Cuvantari Morale , in „Filocalia”, Vol. VI, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p. 117
19)Ibidem, p. 119
20)Daniela Bolozan, op. cit., p.86
21)Sfantul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea I, in colectia „P.S.B.”, vol. 38, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae , E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1992, p.12
22)Sf. Ioan Gura de Aur, op. cit., p. 168
23) Ibidem, p. 168
24)Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, in colectia “P.S.B.“, vol. 10, traducere de Pr. Prof. dr. Constantin Cornitescu, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1984, p.53
25)Paul Evdokimov, op. cit. , p.165
26)Dr Vasile Suciu, Teologie Dogmatica Speciala, Vol.I, Editura Tipografia Seminarului Arhidiecezan, Blaj 1908, p. 271
27) Pr. Lector Vasile Citiriga, Probleme fundamentale ale teologiei dogmatice si simbolice, Vol I, Editura ExPonto, Constanta 2000 , p. 205
28)Dr. Vasile Suciu, op. cit., p. 271
29)Pr. Lector Vasile Citiriga,op. cit., p. 206
30) Ioannis Zizioulas, Creatia ca Euharistie, traducere de Caliopie Papacioc, Editura Bizantina, Bucuresti 1999, p.60
31)Fericitul Augustin, Confessiones (Marturisiri), editia a II-a, traducere de Dr. Docent Nicolae Barbu, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1994, p. 340
32) Pr. Dr. Nicolae Razvan Stan, Antropologia din perspectiva hristologica, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta 2007, p.75-76
33)Pr. Conf. dr. Vasile Citiriga, Taina omului si tragedia lui in epoca postmoderna, in ,,Ortodoxia“, an LVII (2006), nr. 3-4, p.27
34)Olivier Clement, Intrebari asupra omului, traducere de Ierom.Iosif Pop si Ciprian Span, Alba-Iulia 1997, p.139
35) Ibidem,p. 42-43
36)Christos Yannaras, Abecedar al credintei. Introducere in teologia ortodoxa, traducere de Pr. Dr. Constantin Coman, Editura Bizantina, Bucuresti 1996, p.72
37) C. Erbiceanu, Omul, in ,,B.O.R.“, nr. 7/1905, p.718
38) Pr.Dr. Nicolae Razvan Stan, op. cit., p.96
39)Vladimir Lossky, Introducere in Teologia Ortodoxa, traducere de Lidia si Remus Rus, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1993 , p. 85
40)Sf. Ioan Damaschinul,Dogmatica, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Scripta, Bucuresti 1993 , p. 71
41)Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, traducere de Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae, Editura Tipografia Arhidiecezane, Sibiu 1930 , p. 142
42)Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologie Dogmatica Ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti 1996 , p. 226
43)Vladimir Lossky, Introducere in teologia…. , p. 89
44)Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilia a VIII la Facere, in colectia „P.S.B.”, Vol 21, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti 1987, p 100
45)Vladimir Lossky, Introducere in teologia…., p. 89
46)Sfantul Grigorie de Nyssa , Despre facerea omului, in colectia „P.S.B.”, Vol. 30, traducere de Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae,E.I.B.M.B.O.R. , Bucuresti 1998, p.21
47)Ibidem, p 22
48)Vladimir Lossky, op. cit., p. 90
49) Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae,Teologie dogmaticã...., p. 265

50)Sf . Ioan Damaschinul, op. cit., p. 70
51) Dr. Nicolae Razvan Stan,op. cit p.101
52)Christos Yannaras, Abecedar al credintei. Introducere in teologia ortodoxa, p. 72
53)Macarie F., op. cit., p. 546
54) Pr. Magistrand Marin M. Braniste, Conceptia Antropologica a lui Clement Alexandrinul, in „ Studii Teologice”, Anul X (1958), Nr. 9-10, p. 589
55) Sf. Ioan Damaschinul, op. cit., p. 70
56) Pr. Lector Vasile Citiriga, Probleme fundamentale ale ...., p. 202
57) Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 20-21
58)Sf. IoanGura de Aur, op. cit., p. 100


Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6279

Voteaza:

Crearea omului 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE